Articole

Înscenarea de la Tămădău (14 iulie 1947)

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947)

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău a fost un incident petrecut la 14 iulie 1947. Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a fugi în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe fugari și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”.

Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Ca urmare a ”înscenării de la Tămădău” a fost organizat un proces-spectacol, după modelul sovietic, în care liderii național-țărăniști au fost judecați și condamnați la închisoare, pe perioade lungi (în mod normal, după cum relata N. Carandino, pedeapsa pentru încercarea ilegală de părăsire a țării pedepsele erau între trei și șase luni).

Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții.

Iuliu Maniu la proces - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Iuliu Maniu la proces – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

“Afacerea Tămădău”  – o cruntă rană a istoriei noastre

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947). Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a se deplasa în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe acestiai și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”. Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții - foto preluat de pe historia.ro

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) – foto preluat de pe historia.ro

foto preluat de pe historia.ro
articol de Cristina Andrei

Cristina Andrei - foto preluat de pe www.linkedin.com

Cristina Andrei – foto preluat de pe www.linkedin.com

28 octombrie 2013

 

Motto:
„Nu trebuie uitat scopul: compromiterea şi distrugerea partidelor istorice”
(Vasile Luca, 26 iulie 1946, în Biroul Politic al CC al PCR)

 

14 iulie 1947 – Siguranța Statului îi arestează pe aeroportul de la Tămădău pe liderii Partidului Național Țărănesc: Ion Mihalache (vicepreşedinte), Nicolae Penescu (secretar general), Ilie Lazăr (membru în Delegaţia permanentă), N. Carandino (dir.Dreptatea), dimpreună cu însoțitorii lor: Lilly Carandino, Elena Penescu, medic C. Gafencu, ing. Gh. Popescu, aviatorii Romulus Lustig şi Gh.Preda, şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Acuzația: complot și tentativă de părăsire a țării. Lor li se adaugă: Fulvia Penescu, casnică; Dumitru Borcea, comerciant; Eugen Borcea, funcţionar; Gheorghe Popescu, subinginer. Ulterior au mai fost arestați pentru favorizare și legături cu grupul de la Tămădău: Ion Negrescu, comandor; Vlad Haţieganu, doctor; Romulus R. Boilă, inginer; Teodor Mândruţ, inginer; Gheorghe Busuioceanu, doctor; Lucia Popescu-Mehedinţi; Marin Zaharia, căpitan (rez); Nicolae Rusu, şofer; Măria Avramescu, doctor; Aurel Avramescu, inginer, conferenţiar la Politehnică; Lucia Scridon, casnică.

Printr-un efect de domino, acestora li se vor adăuga – într-o primă etapă – sute de persoane ce vor fi aruncate în pușcăriile de la Aiud, Piteşti, Craiova, Văcăreşti. Ulterior, epurarea a continuat, extinzându-se la mii și mii de țărăniști și luptători anticomuniști, elite ale politicii și intelectualității românești, precum și asupra oricăror altor opozanți ai regimului comunist.

La 14 iulie, Iuliu Maniu se afla în domiciliu forțat, la sanatoriul doctorului Jovin. Câteva zile mai târziu, Maniu consemnează într-o notiță personală: „Sunt grav suferind. Din această cauză am intrat în sanatoriu, unde mi s-a făcut domiciliu forţat. Fără nici o motivare şi fără vreo formă legală. Am protestat în scris. Acum sunt ridicat de aici fără nici o formă de drept cu forţa. Nu ştiu unde sunt dus. Cedez forţei„. *

 

15 iulie 1947 – Ridicarea imunităţii parlamentare pentru 6 deputați PNȚ: Iuliu Maniu, Gr.Niculescu-Buzeşti, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Vasile Serdici, Emil Ghilezan. Moțiunea, depusă de 33 de deputați, este aprobată de Comisia Legislativă, în al cărei raport se precizează: „Este o mare cinste pentru Parlamentul nostru că are posibilitatea să înlăture din rândurile sale pe cei care întrebuinţează calitatea lor de deputaţi pentru a complota împotriva intereselor ţării„.

 

17 iulie 1947 – Gheorghiu-Dej: „…nu este suficientă arestarea lui Maniu. Noi trebuie să lovim fără cruţare în tot ce s-a strâns în jurul steagului lui Maniu… P.N.Ţ. trebuie dizolvat şi această obligaţie corespunde Tratatului de Pace„.
18 iulie 1947, Silviu Brucan afirmă într-un articol din „Scânteia” că ţărăniştii „…nu au şi n-au avut nimic comun cu poporul român„

Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad - d. 19 martie 1965, București), liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965 - foto: ro.wikipedia.org

Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București), liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965 – foto: ro.wikipedia.org

 

24 iulie 1947 – Prin adresa 17.053/24 iulie 1947, Siguranța Statului cere Parchetului Militar emiterea de mandate (antedatate la 20 iulie) pentru Fulga Victor, Pop Gheorghe, Zaharia Marin, Cioroiu Măria, Avramescu Aurel, Avramescu Măria, Mihalache Niculina, cercetați și învinuiți pentru agitație contra siguranţei Statului. Tot prin această adresă se face cerere de reținere pentru cercetări a lui Iuliu Maniu, în urma căreia acesta este ridicat și trimis la închisoarea Malmaison.

 

29 iulie 1947 – Dizolvarea PNŢ. Hotărârea dizolvării PNȚ apare în Jurnalul Guvernului:

„Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa de la 29 iulie 1947,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al Afacerilor Interne [Teohari Georgescu ] nr. 22.694 din 29 iulie 1947
Pentru respectarea ordinei publice şi a siguranţei Statului;
În virtutea art. 107, aliniatul ultim din Constituţie,
Decide :
<Art. I. Partidul Naţional Ţărănesc, sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu, este şi rămâne dizolvat, pe data publicării în „Monitorul Oficial ” a prezentului jurnal.”

Dezbaterea în Parlament a avut loc sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, președintele Adunării Deputaților.

Spicuiri din luările de cuvânt**:

Leonte Sălăjan (PCR) :

”Felicităm guvernul român pentru măsura dreaptă de dizolvare a Partidului Naţional-Ţărănesc – Iuliu Maniu. De asemenea, pe dl ministru al Afacerilor Interne, Teohari Georgscu, care a ştiut să dejoace planurile de fugă al maniştilor. Dizolvarea PNŢ şi pedepsirea celor vinovaţi, în frunte cu Maniu şi Mihalache, dă noi forţe de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice, în folosul celor ce muncesc”.

Leontin Sălăjan (n. Leon Silaghi (Szilágyi) , 19 iunie 1913, Santău, comitatul Sătmar - d. 28 august 1966, Bucureşti)[1] a fost un politician comunist şi general de armată român de origine maghiară. El a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1950-1954) şi apoi pe cea de ministru al forţelor armate (1955-1966). Leontin Sălăjan a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1939 - Generalul Leontin Sălăjan. București, Piața Aviatorilor, 1 mai 1953. Aspect de la tribuna oficială cu prilejul sărbătoririi Zilei Internaționale a Oamenilor Muncii. (1 mai 1953) -cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Leontin Sălăjan (n. Leon Silaghi (Szilágyi) , 19 iunie 1913, Santău, comitatul Sătmar – d. 28 august 1966, Bucureşti)[1] a fost un politician comunist şi general de armată român de origine maghiară. El a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1950-1954) şi apoi pe cea de ministru al forţelor armate (1955-1966). Leontin Sălăjan a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1939 – Generalul Leontin Sălăjan. București, Piața Aviatorilor, 1 mai 1953. Aspect de la tribuna oficială cu prilejul sărbătoririi Zilei Internaționale a Oamenilor Muncii. (1 mai 1953) -cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Alexandru Mâţă (PNŢ-Anton Alexandrescu):

„Deschizând discuţia la Mesaj, acum mai puţin de un an, şi vorbind despre PNŢ de sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, eu mi-am exprimat, încă de atunci, părerea personală şi părerea partidului din care fac parte, arătând necesitatea desfiinţării PNŢ de sub preşedinţia lui Iuliu Maniu.”

 

Achile Şaraga (PŢD – dr.Lupu):

„Partidul Ţărănesc Democrat împărtăşeşte măsura luată de guvern pentru dizolvarea PNŢ, partid devenit reacţionar şi fascist. […]
După 23 august, ilustrul nostru fost preşedinte dr. N. Lupu, clar vizionar, a cerut d-lui Maniu să plece la Moscova şi să ia contact cu genialul Mareşal Stalin, salvatorul României; dl Maniu a refuzat, fiindcă nu a fost nici o dată alături de Uniunea Sovietică, şi a trimis pe dl Ghiţă Pop, cel mai neînsemnat membru al partidului, pentru a salva aparenţele, cu instrucţiuni negative. […] În încheiere, PŢD este alături de Guvern, pentru a lucra la curăţirea elementelor reacţionare şi fasciste, care încă mai sunt în ţară, şi felicită, cu toată căldura, pe dl ministru Teohari Geogescu, pentru activitatea lui de a stârpi în Ţara Românească ultimele rămăşiţe ale reacţionarilor şi fasciştilor„.

 

11 septembrie 1947 – începe anchetarea „lotului Tămădău

 

21 septembrie 1947 – Vasile Luca preciza că printre obiectivele imediate ale PCR şi ale organului său de presă era „judecarea şi condamnarea cât mai repede a conspiratorilor şi spionilor manişti„.

 

22 octombrie 1947 – ziariştii de la „Dreptatea” şi „Liberalul” sunt excluși din sindicatul ziariștilor și ridicați de MAI pentru anchetă; printre ei: Şerban Cioculescu, Ilie Păunescu, Vladimir Streinu, Ion Totu, Dan Amedeo Lăzărescu.

 

25 octombrie 1947 – Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti emite Ordonanțe pentru „trădătorii de ţară fugiţi în străinătate„: Gr. Gafencu, Al. Cretzeanu, C. Vişoianu şi Niculescu-Buzeşti – care vor fi judecaţi „pentru crimă de complot, înaltă trădare, răzvrătire, insurecţie armată şi tentativă de surpare a ordinii constituţionale„.

 

28 octombrie 1947 – începe judecarea conducătorilor PNȚ și a „complotiștilor împotriva statului„: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazăr, Grig.Niculescu-Buzeşti, Grigore Gafencu, C. Vişoianu, Al Cretzeanu, Victor Rădulescu -Pogoneanu, Emil Oprişan, Florin Rou, Emil Lăzărescu, Camil Demetrescu, Vasile Serdici, Radu Nicolescu-Buzeşti, Ion de Mocsony Stârcea, col. Şt. Stoica, lt. col. D.Stătescu.

Spicuiri din actul de acuzare**, prezentat de procurorul Alexandru Georgescu:

„Din probele dosarelor, încheiate de organele de cercetare, privitor la acuzarea lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache […] rezultă cu evidenţă că Partidul Naţional-Ţărănesc condus de ei, sub masca apărării intereselor naţionale, în tot timpul existenţei sale, a fost un duşman al poporului român, un stîlp al imperialismului şi al reacţiunii internaţionale. […]
Declaraţiile conducătorilor PNŢ, Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida -Voevod, precum şi alte probe scrise confirmă faptul că aceşti vechi duşmani ai poporului român, s-au pus în slujba Imperiului Austro-Ungar, care a asuprit şi jefuit populaţia românească a Banatului şi Ardealului. Acestea sunt antecedentele unuia dintre partidele aşa-zise istorice, ale PNŢ, care, încă de acum 40 de ani, a trădat cele mai vitale interese ale poporului român. […]
Folosind desele sale vizite obişnuite la Misiunile Americană şi Engleză, Maniu a dus, cu şeful Misiunii SUA, dl Burton Berry, tratative privitoare la necesitatea răsturnării prin violenţă a regimului democratic legal.”

 

29 octombrie 1947 – Tribunalul Militar al Regiunii II Militară-Bucureşti se întrunește în ședință publică pentru a proceda la judecarea cauzei „complotiștilor” din ”lotul Tămădău”.

Iuliu Maniu este „trimis în judecată pentru crima de complot, înaltă trădare, tentativă de surpare ordinei constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, instigare la înaltă trădare prin necredinţă şi participare la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei„.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române -  foto: ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org

 

Ion Mihalache este „trimis în judecată pentru crima de complot, înaltă trădare, tentativă de surpare ordinei constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, port ilegal de armă„.

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc - foto: ro.wikipedia.org

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc – foto: ro.wikipedia.org

 

11 noiembrie 1947 – Prin Sentința nr. 1.988 a Tribunalului Militar se stabilesc următoarele condamnări**: Iuliu Maniu, Ion Mihalache – temniţă grea pe viaţă; Gr. Niculescu-Buzeşti, Alex.Cretzeanu – muncă silnică pe viaţă (contumacie ); Vict. Rădulescu Pogoneanu – 25 ani temniţă grea; Grigore Gafencu (contumacie ) – 20 ani muncă silnică; C. Vişoianu, Camil Dumitrescu – 15 ani temniţă grea; Ilie Lazăr – 12 ani temniţă grea; Vasile Serdici, Radu Niculescu-Buzeşti – 10 ani detenţie riguroasă; Ştefan Stoica – 8 ani detenţie riguroasă; N. Carandino – 6 ani temniţă grea; N. Penescu – 5 ani temniţă grea; Emil Oprişanu – 3 ani temniţă grea; Emil Lăzărescu – 2 ani închisoare corecţională; I. Mocsony Stârcea – 2 ani închisoare corecţională; D. Stătescu – 1 an detenţie simplă.

Recursurile ulterioare (din 1947, 1956, 1957) sunt respinse.

Abia în 1998 Curtea Supremă de Justiție ia în examinare recursul în anulare împotriva sentinței, aprobă Recursul în anulare, la 12 oct. 1998 și casează sentinţa nr. 1988 din 11 noiembrie 1947 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară, constatând că

”activităţile reale desfăşurate de persoanele menţionate, astfel cum s-au relevat în cadrul examinării celor şase grupe de infracţiuni reţinute în sarcina lor, nu vizează valorile la care se face referire prin textele de lege aplicate şi nici nu au fost săvârşite cu intenţia specifică proprie fiecăreia din acele infracţiuni, ci s-au înscris în ansamblul de preocupări fireşti pentru un mare partid politic, având exerciţiul democratic al pluripartitismului, se impune să se considere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracţiunile ce au făcut obiectul condamnării şi nici ale vreunor alte infracţiuni„**.

 

Sentinţa procesului liderilor PNŢ, publicată în ziarul Scânteia la 13 noiembrie 1947 - foto: ro.wikipedia.org

Sentinţa procesului liderilor PNŢ, publicată în ziarul Scânteia la 13 noiembrie 1947 – foto: ro.wikipedia.org

 

articol preluat de pe: taranista.wordpress.com

cititi si Înscenarea comunistă de la Tămădău, o farsă juridică şi o agresiune împotriva valorilor şi istoriei ţării noastre

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

#Tineriada. Rezistăm şi nu cedăm în faţa corupţiei şi a hoţiei. Ne organizăm, ne solidarizăm, pentru că doar #uniţischimbăm! Together we stand, divided we fall

 

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

28 februarie 2017

 

Descrierea forumului. Obiective. Informaţii despre iniţiatoare

 

Descrierea forumului

Am creat acest forum ca suport în efortul de organizare aferent mişcărilor de stradă din toată ţara şi din diaspora, declanşate de abuzurile şi sfidarea guvernului Grindeanu la adresa poporului român.

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

Ideea forumului a venit în urma unui “brainstorming” cu doi tineri implicaţi activ în protestele anti-guvernamentale, atât în stradă, cât şi online, pe care i-am cunoscut cu ocazia acestor proteste.

Forumul #Rezistăm. Uniţi schimbăm este expresia necesităţii de a strânge laolaltă toate iniţiativele cetăţeneşti, toate ideile şi acţiunile prezente şi viitoare, de a crea premisele unei reale colaborări între grupurile formale şi informale create în urma mişcărilor de stradă

Este vital să ne reunim forţele şi să avem un loc unde să găsim informaţiile necesare luptei noastre pentru schimbarea României în bine, o Românie condusă de oameni curaţi şi competenţi. Sper ca acest forum să devină acel loc, o agora a rezistenţei noastre anti-corupţie, la care vă invit să participaţi. Vă mulţumesc anticipat pentru contribuţiile voastre!

#UniţiSchimbăm!

 

Obiective:

1. Informare – colectăm aici ştiri importante privitoare la activitatea guvernului, a parlamentului şi a altor instituţii răspunzătoare de soarta ţării

2. Documentare şi cercetare – ne documentăm, investigăm, facem anchete jurnalistice şi civice, legate de legislaţie, de activităţile instituţiilor statului, de cazuri de corupţie, abuz, de decizii ale autorităţilor publice etc. etc.

3. Alcătuire de baze de date utile pentru organizare şi pentru acţiuni ulterioare
- informaţii de contact: instituţii publice, oficiali, administraţie centrală şi locală, organizaţii internaţionale etc.
- liste cu grupuri formale şi informale, ONG-uri – de contactat, de ţinut legătura cu ele; colaborare şi asistenţă reciprocă

4. Organizare şi colaborare pentru:
- formarea unei coaliţii civice, alcătuită din grupuri şi organizaţii formale şi informale
- un manifest comun #Rezist
- proteste şi mitinguri
- conferinţe şi workshopuri
- acţiune pe diverse planuri pentru contracararea corupţiei şi abuzurilor
- reacţie la abuzurile autorităţilor statului

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

 

Câteva cuvinte despre iniţiatoarea acestui forum

Pe scurt, sunt autoarea Petiţiei online “Suntem împotriva OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal Pentru că această petiţie a adunat peste 118.000 de semnături şi pentru că semnatarii ei sunt deosebit de informaţi, implicaţi, dornici de acţiune şi de schimbare, am creat pe Facebook grupul “AntiOUG13. Strângere se semnături şi alte iniţiative”

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

Ce am făcut în trecut şi ce mai fac în prezent?

Tot pe scurt: de ani de zile activez civic (şi politic, din când în când) pentru o reală schimbare în societatea românească: scriu, traduc şi corectez articole, fac documentare şi cercetare, particip la proteste, organizez evenimente, mă ocup de PR şi comunicare, moderez şi administrez forumuri, grupuri de lucru, site-uri, bloguri, pagini pe reţele de socializare etc. Cauzele pentru care lupt şi mă implic cu predilecţie ţin de drepturile omului, mediu, patrimoniu cultural, reformarea clasei politice şi a sistemului electoral.

Câteva proiecte, dintre cele multe în care sunt implicată:

FACEBOOK:

Uniţi Schimbăm
Vă vedem
AntiOUG13

WORLD WIDE WEB

Site-ul Uniţi Schimbăm
Blogul meu AntiTot

Sper ca acest forum să-şi atingă scopul şi să beneficiez, din nou, de ajutorul şi de implicarea voastră, oameni frumoşi care luptaţi pentru o Românie mai bună!

Together we stand, divided we fall
Cristina Elena Andrei

____________
Înscrie-te şi contribuie la acest forum şi la dezvoltarea comunităţii noastre. Intră pe pagina de mai jos, şi caută butonul de înregistrare în dreapta sus:
Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm
Uniţi Schimbăm!

(Cristina Elena Andrei) Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

Protest „NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (Protest spontan la Guvern după adoptarea, pe şest, a ordonanţelor elefant, București, 31 ianuarie 2017)

foto: epochtimes-romania.com
articol: Cristina Elena Andrei

 

SEMNATI AICI PETITIA: Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

Miercuri, 1 februarie 2017, preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, i-a transmis Prim-ministrului României, domnul Sorin Mihai Grindeanu, scrisoarea de mai jos, în care solicită abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Subsemnaţii, semnatari ai acestei petiţii, susţinem acest demers al preşedintelui României şi, la rândul nostru, solicităm Guvernului României abrogarea OUG nr. 13/2017

______________

Scrisoare transmisă de Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, Prim-ministrului României, domnul Sorin Mihai Grindeanu

01 februarie 2017

„La data de 31 ianuarie 2017 Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 92/01.02.2017.

Având în vedere prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României potrivit cărora Guvernul poate adopta Ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

Constatând faptul că Guvernul a adoptat acest act normativ cu o zi înainte de începerea sesiunii ordinare a Parlamentului, ceea ce pune în discuţie însăşi necesitatea acestui demers,

Reţinând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ce conferă acestei autorităţi, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, competenţa de a aviza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti,

Observând că, în cadrul procesului decizional de adoptare a Ordonanţei de urgenţă menţionate, Consiliul Superior al Magistraturii a fost eliminat,

Văzând că acest act normativ a fost adoptat şi cu ignorarea opiniilor profesionale exprimate anterior în cadrul sistemului judiciar,

Luând în considerare efectele profund negative pe care această Ordonanţă de urgenţă le produce asupra funcţionării statului de drept şi, implicit asupra eforturilor depuse de România în domeniul combaterii fenomenului corupţiei şi asigurării integrităţii funcţiei publice,

Vă solicit abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.”

__________________

NOTĂ: Pentru o informare detaliată, puteţi consulta următoarele surse:

Scrisoarea preşedintelui Iohannishttp://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/scrisoare-transmisa-de-presedintele-romaniei-domnul-klaus-iohannis-prim-ministrului-romaniei-domnul-sorin-mihai-grindeanu1485953914

OUG 13/2017 privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penalăhttp://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_13_2017_modificare_lege_286_2009_codul_penal_lege_135_2010_codul_procedura_penala.php

Codul Penalhttp://legeaz.net/noul-cod-penal/

Codul de Procedură Penalăhttp://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_penala_legea_135_2010.php

 

SEMNATI AICI PETITIA: Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

_________________

UPDATE: A fost iniţiată o petiţie şi pe avaaz.org. O găsiţi aici: https://secure.avaaz.org/ro/petition/Romania_Nu_dati_mana_libera_politicienilor_corupti/

articol preluat de pe: petitieonline.com

(Cristina Andrei) USR – spaima PSD

Uniunea Salvați România

foto: facebook.com
articol: Cristina Andrei

Cristina Andrei - foto: facebook.com

Cristina Andrei – foto: facebook.com

5 decembrie 2016

 

Sau încă 5 motive pentru care voi susține USR la parlamentare:

 

1. Consilierii USR – sula din coasta Firei

S-a tot plâns în ultima vreme doamna edil Gabriela Vrânceanu Firea Pandele că USR – prin consilierii săi din Primăria Capitalei – îi tot pune bețe în roate pe diverse proiecte și propuneri.

Da, e adevărat, dar ce nu spune doamna primar general este faptul că acești consilieri USR au votat împotriva multor proiecte din cauza netransparenței lor. Din cauza interzicerii accesului acestor consilieri la informații de interes PUBLIC. Și, mai ales, din cauza unor „erori materialedin documentele primăriei care au multiplicat de 1000 (o mie) de ori sumele de alocat unor cheltuieli. De pildă, o sumă de 5000 euro s-a transformat deodată, din coada pixului (și din “greșeală”, firește), în 5.000.000 euro. Cinci milioane de euro, în loc de cinci mii! Și nu, nu e singura „eroare materială” de acest fel. În plus, tot soiul de mișmașuri – despre care veți afla mai multe în videoclipul de mai jos. Orice om de bună credință s-ar fi opus acestor lucruri, ar fi luat poziție împotriva lor. Consilierii USR din Consiliul General al Municipiului București exact asta fac, împiedicând, printre altele, risipa din banii publici ai Capitalei.

Citește mai mult

Traduceri •Meditaţii •Corectură •Relaţii publice •Asistenţă secretariat •Web content •Copywriting

foto si articol – englishromanian.ro

Cristina Elena Andrei

Traducător autorizat (engleză). Autorizaţie MJ Nr. 31047/2011

Persoană Fizică Autorizată. Autorizaţie ONRC Nr. 107321/2010

Servicii (vezi oferta completă aici)

•Traduceri •Meditaţii •Corectură •Relaţii publice •Asistenţă secretariat •Web content •Copywriting

Studii: Facultatea de Litere, Română-Engleză – Universitatea din Bucureşti

Experienţă  în traduceri (15 ani+), relaţii publice şi comunicare (9 ani+), meditaţii (15 ani+), social media şi blogging (4 ani+), web design (2 ani+)

Asta sunt, în cuvinte seci şi oficiale. Aş mai putea adăuga aici că deţin un număr oarecare de diplome, plus destule abilităţi şi competenţe, sau că am fost şefă de promoţie la o universitate de stat, că am luat nota maximă la o lucrare de licenţă de care sunt mândră şi care îşi aşteaptă publicarea cât de curând.

Dar toate aceste date reci nu pot cuprinde pasiunea mea  pentru limba română, pentru limba engleză, toată munca mea de-a lungul multor ani, remunerată sau nu, satisfacţiile pe care mi le-au dat împlinirile profesionale ale elevilor mei de toate vârstele, dorinţa de autoperfecţionare şi studiul asiduu, lupta mea pe toate planurile pentru o limbă română curată, studiile lingvistice la care tot lucrez şi pentru care nu am niciodată timp suficient…

Câte ceva despre preocupările mele puteţi afla răsfoind acest site şi luându-vă răgaz să citiţi  articolele pe care le scriu când timpul îmi permite. Am reuşit să republic aici o parte dintre ele (majoritatea au apărut pentru prima dată pe AntiTot  sau pe agonia.ro); sper să am timp să  le adun pe Engleză-Română pe toate cele care prezintă relevanţă pentru tematica site-ului şi, desigur, să mai scriu şi altele.

_____________________________________

Referinţe:

În publicarea studiilor mele în limba engleză, am colaborat îndelung cu doamna Cristina Andrei, pe care odată cu experienţa am ajuns să o prefer altor traducători, traducerile sale fiind de o excepţională calitate. O apreciez în special pentru documentarea meticuloasă care însoţeşte aceste traduceri, precum şi pentru păstrarea, în … Continue reading Referinţe (traduceri): Prof. Dr. Sime Pirotici

― Referinţe (traduceri): Prof. Dr. Sime Pirotici

cititi mai mult pe: englishromanian.ro

(Cristina Andrei) Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD

Aurelian Pavelescu nu reprezinta PNTCD
foto: taranista.wordpress.com
articol: Cristina Andrei – taranista.wordpress.com

Cristina Andrei

Cristina Andrei

2 aprilie 2011

Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD
la o Adunare Generală a Partidului, care nu va avea loc nicicând

Motto: Fiecare contează??

Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.

Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.

Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.

Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.

Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară…

Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.

Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.

Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.

Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament…”.

De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL… mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac… motanii.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte… iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…

articol preluat de pe https://taranista.wordpress.com

(Rick Falkvinge) Copierea şi difuzarea au fost întotdeauna un drept natural; restricţionarea copierii nu a fost niciodată (traducere: Cristina Andrei)

Un articol de Rick Falkvinge pe torrentfreak.com, 2 august 2015 (articolul original aici: https://torrentfreak.com/copying-and-sharing-was-always-a-natural-right-restricting-copying-never-was-150802/)

traducere: Cristina Andrei

7 septembrie 2015

Cristina Andrei

Cristina Andrei

În cadrul dezbaterii – aflate încă în desfăşurare – privind difuzarea, este crucial să realizăm că difuzarea şi copierea au fost dintotdeauna starea naturală şi că restricţionarea copierii este o limitare arbitrară a drepturilor de proprietate.

Politologii au conceptul ăsta numit “drepturi naturale“. Sunt drepturi cu care te naşti, chiar dacă nu există organisme care să aplice legea sau vreun guvern, la urma urmei. Astfel de drepturi includ dreptul de a gândi liber, dreptul de a ne utiliza simţurile, dreptul de a ne spune părerea şi dreptul de proprietate (începând cu propriul corp).

Dimpotrivă, legile care restricţionează astfel de drepturi nu pot exista fără un guvern care să impună astfel de legi. Acest lucru este esenţial pentru a înţelege ceea ce se poate considera drept un punct de plecare pentru societate; dacă ai o tăbliţă de piatră goală, ce legi şi drepturi să existe înainte de a fi pus prima dâră de cerneală pe hârtie.

Industria drepturilor de reproducere şi difuzare (copyright) încearcă în mod repetat să se autocaracterizeze cu îngâmfare ca aparţinând drepturilor morale, atunci când pledează pentru restricţii asupra copierii şi difuzării. Acest lucru nu este doar nedrept, ci şi strigător la cer de necinstit şi fals – şi asta în mod intenţionat. Monopolul copyright-ului este un mecanism protecţionist, o rămăşită de dinaintea reformei liberei întreprinderi de la jumătatea anilor 1800, care nu îşi are locul într-o societate construită pe creativitate şi inovaţie. Monopolul nu este doar distructiv şi nedrept, ci şi draconic şi arbitrar.

Să examinăm modul în care intervin drepturile naturale atunci cînd se difuzează cunoştinţe şi cultură.

Pentru a crea un fişier de tip bitstream (transmisie binară secvenţială), să zicem Gameofthrones.s05e10.1080p.WOOT.mkv, observăm că acest fişier există undeva. Ne folosim propriile simţuri şi extensiile tehnologice ale propriilor simţuri, folosindu-ne de bunuri pe care le avem în proprietate (un computer, un router, cabluri de reţea etc.) pentru a observa existenţa acestui flux de date şi modelul binar care îl alcătuieşte. După ce observăm cum arată modelul binar, ne rearanjăm bunurile din proprietate – câmpurile magnetice de pe propria unitate de disc – pentru a se potrivi cu ceea ce observăm cu ajutorul simţurilor noastre.

Dintr-o perspectivă a drepturilor naturale, acest lucru este identic cu situaţia unui pictor care îşi foloseşte bunurile pe care le deţine – acuarele, pensule etc. – pentru a înregistra pe pânză ceea ce vede cu ochii lui. Acest fapt nu e doar perfect în regulă, este efectiv ceea ce se aşteaptă de la pictor.

Acum, poate că exercitarea drepturilor naturale în acest caz interferează cu modelele de afaceri născocite în vis de industria copyright-ului. Dar drepturile naturale nu-şi rezervă un loc în spate ca să lase în faţă dreptul imaginar al cuiva la profit. Ele se află la un cu totul şi cu totul alt nivel. Chiar dacă există legi care limitează drepturile naturale, ele sunt în general privite ca hidos de imorale şi de respectat cu enormă reţinere.

Cu toate acestea, concluzia aici este că faptul de a copia este starea naturală, o simplă exercitare a drepturilor naturale, iar restricţionarea copierii este un amestec arbitrar şi draconic în drepturile naturale, o rămăşiţă anacronică din epoca de dinaintea întreprinderilor libere, care nu-şi are locul în epoca Internetului.

În fine, am spus că industria copyright-ului induce în eroare “în mod intenţionat” pe acest subiect. Prin asta mă refer la faptul că reprezentanţii acestei industrii repetă întruna că persoanele care îşi exercită drepturile naturale “fură”, în ciuda deciziei contrare a Curţii Supreme a SUA, de care ei ştiu prea bine, ca şi în ciuda faptului că instanţa le-a interzis reprezentanţilor acestei industrii  să folosească un astfel de limbaj înşelător şi necinstit.

 

(Micah White) “Protestul nu mai funcționează” (traducere Cristina Andrei)

“Protest Is Broken”: Co-Creator of Occupy Wall Street Calls for New Mental Shift
foto – occupy.com
articol – Giuliana Vallone
7/2/2015
traducere – Cristina Andrei
21 iulie 2015

Cristina Andrei

Cristina Andrei

“Protestul nu mai funcționează”: Co-fondatorul mișcării Occupy Wall Street (Ocupați Wall Street) face un apel pentru o schimbare radicală de mentalitate

(Articolul original pe occupy.com: http://www.occupy.com/article/protest-broken-co-creator-occupy-wall-street-calls-new-mental-shift)

Mobilizarea a milioane de oameni în stradă nu mai garantează succesul unui protest – afirmă Micah White, co-fondatorul Occupy Wall Street.

”Occupy a fost un exemplu perfect de mișcare socială și ar fi trebuit să funcționeze conform teoriilor dominante ale protestului și activismului. Și totuși, a dat greș” – spune Micah într-un interviu acordat ziarului  Folha de São Paulo, cel mai mare cotidian din Brazilia.

Micah White - foto - occupy.com

Micah White – foto – occupy.com

Micah White susține că utilizarea violenței în cadrul protestelor este eficientă, dar numai pe termen scurt. Și mai susține că deprinderea folosirii rețelelor sociale în folosul mișcărilor sociale este una dintre cele mai mari provocări ale activismului. ”Cel mai mare risc este acela de a deveni spectatori ai propriilor noastre proteste” – afirmă el.

Micah trăiește într-o comunitate rurală pe coasta Oregonului, cu circa 300 de locuitori și, împreună cu soția sa, Chiara Ricciardone, administrează Boutique Activist Consultancy,  un think tank specializat în campanii imposibile.

Pe 26 mai, Micah s-a aflat în São Paulo, Brazilia, pentru a participa la lansarea GUME (”Muchie de cuțit”), o agenție de relații publice și activism fondată de Regina Augusto.

Folha de São Paulo: Cum ați analiza astăzi Occupy Wall Street?Ce n-a mers?

Micah White: Asta e marea întrebare și, desigur, m-am tot gândit la ea de la încheierea Occupy. Pentru mine, mișcarea Occupy a fost un ”eșec constructiv”, ceea ce în principiu înseamnă că a fost un eșec care ne-a învățat câte ceva despre activism.

Adevăratul avantaj al Occupy Wall Street a fost acela că ne-a învățat că ideile și premisele noastre despre proteste sunt false. Occupy a fost un exemplu perfect despre cum ar trebui să funcționeze mișcările sociale. Se conforma teoriilor dominante privind protestele și activismul: a fost un eveniment istoric, a adunat milioane de oameni de toate categoriile, din întreaga lume, în jurul unei serii de revendicări, nu prea a existat violență. Și totuși, mișcarea a eșuat. Deci, principala mea concluzie este aceea că activismul s-a bazat pe o serie de premise false despre tipul de comportament colectiv care creează schimbări sociale.

F: Care sunt aceste premise?

MW: În primul rând, ideea centrală a activismului  contemporan: protestele urbane, cu un mare număr de oameni în stradă, în principal laici, și care se adună în jurul unei singure revendicări. În principiu, ideea este cam aceasta: ”Uite, dacă strângem un milion sau zece milioane sau o sută de milioane de oameni în stradă, în cele din urmă revendicările noastre vor fi realizate. Și totuși, dacă ne uităm la ultimii zece, cincisprezece ani, am avut cele mai mari demonstrații din istorie. Iar protestele continuă să crească din punctul de vedere al dimensiunilor și al frecvenței, dar nu au generat vreo schimbare politică.

F: Și acum ce urmează?

MW: Ce am învățat din Occupy, dar și din Primăvara Arabă, este faptul că revoluțiile au loc atunci când oamenii scapă de frică. Deci, cred că principalul factor declanșator pentru  următoarea mișcare revoluționară va fi o stare molipsitoare care se va întinde în întreaga lume și în întreaga comunitate umană.

Din punctul meu de vedere, principalul lucru pe care trebuie să-l vedem este abandonarea explicațiilor materialiste ale revoluției de către activiști – și anume ideea că trebuie să adunăm oamenii în stradă – și să începem să ne gândim cum să răspândim acel tip de stare, cum să-i facem pe oameni să vadă lumea într-un mod fundamental diferit. Cam asta e. Viitorul activismului nu constă în a ne presa politicienii prin intermediul unor spectacole publice sincronizate.

F: Nu constă în a pune presiune pe politicieni?

MW: Nu. Cred că formele standard de protest au devenit parte din tiparul standard. Ca și cum ei așteaptă asta. Iar cheia este să inovăm constant modul în care protestăm, pentru că altfel e ca și cum protestul ar fi parte din scenariu. Acum este de așteptat ca oamenii să iasă în stradă, iar aceste mulțimi se vor comporta într-un anumit mod, iar apoi va veni poliția și unii vor fi bătuți și arestați. Apoi restul vor pleca acasă. Participarea noastră la acest scenariu se bazează pe falsa poveste că, cu cât vei aduna mai mulți oameni în stradă, cu atât vor crește șansele de a obține schimbări sociale.

F: Puteți explica mai bine ceea ce propuneți?

MW: Ceea ce propun eu este un tip de activism care se axează pe crearea unei schimbări mentale radicale. O revelație, în esență. În termeni concreți, cred că există mult potențial pentru crearea unor partide politice hibrid, care să-și integreze mișcări sociale, ce presupun comportamente mai complexe ale persoanelor care candidează pentru poziții politice, care caută să adune voturi, care participă în administrarea orașului.

F: Utilizarea rețelelor sociale este destul de controversată printre activiștii contemporani. Unii spun că este un instrument esențial pentru a crește participarea la proteste, alții zic că expune mișcarea la monitorizare din partea autorităților. Care este opinia dumneavoastră?

MW: Aceasta este una dintre principalele provocări. Social media este unul dintre instrumentele de care dispun activiștii și e necesar să îl folosim într-un fel. Dar, de fapt, rețelele sociale au o parte negativă, care merge dincolo de monitorizarea de către poliție.

În timpul mișcării Occupy, am trăit chestia asta; lucrurile începeau să  arate mai bine pe rețelele sociale decât în viața reală. Atunci, oamenii au început să se concentreze pe social media și să se simtă mai comod postând pe Twitter și pe Facebook decât să se ducă la un eveniment Occupy. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai mare risc: să devenim spectatori la propriile noastre proteste.

F: Ce credeți despre protestele Black Lives Matter (Viețile negrilor contează) care au loc în SUA începând de anul trecut, ca rezultat al tensiunii rasiale din țară?

MW: Sigur că susțin această mișcare pe de-a-ntregul. Sunt negru, am avut de a face cu discriminarea față de care protestează ei. Dar, gândind strategic, sunt convins că este foarte important ca niciodată să nu protestezi direct împotriva polițiștilor. Pentru că polițiștii sunt  de fapt puși  să absoarbă protestul – obiectivul polițiștilor este să-ți disipeze energia în protestul împotriva lor, astfel încât vei lăsa deoparte cele mai sensibile părți ale regimului represiv în care trăim: politicienii și marile corporații. Trebuie să protestăm mai în profunzime.

F: Ce credeți despre folosirea violenței în timpul protestelor?

MW: Studiile sugerează că protestatarii care folosesc violența sunt mai eficienți decât aceia care nu fac asta. Cred că violența este eficientă, dar numai pe termen scurt, pentru că vei sfârși prin a dezvolta un tip de structură organizată care este ușor de infiltrat de către poliție. Pe termen lung, este mult mai bine să elaborezi tactici non-violente care să îți permită să creezi o mișcare socială stabilă și de durată.

F: Dar violența nu exclude publicul din mișcare?

MW: Oamenii se alienează și se înspăimântă atunci când văd tactica Black Bloc (Careul Negru) (mai multe despre Black Block pe adevarul.ro: http://adevarul.ro/international/europa/atentiela-black-bloc-nu-veti-putea-opri-haosul-1_526a3417c7b855ff567aae5d/index.html), pentru că nu înțeleg și nu-și pot imagina că ei înșiși pot face asta. Iar mișcările funcționează atunci când îi inspiră pe oameni, când sunt pozitive, afirmative și îi fac pe oameni să scape de frică.

Este un echilibru dificil, pentru că nu vrei să fii nici de partea cealaltă și să susții numai forme de activism care sunt călduțe și anoste – trebuie să găsești un teren de mijloc care să-i entuziasmeze pe oameni și totodată să-i facă să nu le mai fie frică. Nimeni nu are într-adevăr un remediu care să rezolve chestia asta.

F: Cartea dumneavoastră, Sfârșitul protestului, declară sfârșitul protestului așa cum îl știm. Putem reinventa protestul?

MW: Protestul se reinventează tot timpul. Fiecare generație își  trăiește propriile momente de revoluție. Chestia principală e că acum traversăm niște timpuri în care inovațiile au loc mult mai des, pentru că oamenii pot vedea ceea ce fac alții din lumea întreagă și pot inova în timp real.

Cred că viitorul revoluției începe cu oamenii ce își promit lor înșiși că nu vor mai protesta în același fel de două ori. Asta e foarte dificil pentru activiști, pentru că le place să urmeze tipare. Dar, când ne vom dedica inovației, vom inventa forme absolut noi de protest. Oamenii nu se așteptau să vadă ceva asemănător mișcării Occupy atunci când aceasta a apărut. Iar acum nu ne așteptăm la următoarea mare mișcare… dar ea va veni.

articol preluat de pe http://www.occupy.com/

(Cristina Andrei) Legea Antilegionară. O analiză

articol – Cristina Andrei
foto – optzile.ro

august 2015

- Încălcări ale unor drepturi prevăzute de Constituţia României

- Fapte deja încriminate de legislaţia românească

- Autorităţi competente: Institutul Elie Wiesel versus Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

- Tribunalele bolşevice şi victimele lor

- Terminologie obscură

- Contradicţii: Legea Antilegionară versus Legea Siguranţei Naţionale

- Concluzii: este nevoie de un echilibru între libertăţile şi drepturile individuale şi restricţiile impuse de lege

Semnaţi Petiţia Online către Avocatul Poporului: Legea 217/2015 nu este constituţională!

Mărturisesc dintru început că îmi scapă cu totul mecanismul juridic, legislativ şi instituţional al unor ordonanţe de guvern şi legi în România: guvernul dă o OUG, parlamentul o aprobă printr-o lege,  după care o modifică prin altă lege şi în final modifică modificările prin iar altă lege, la 13 ani după iniţiativa legislativă iniţială. Îmi pare că acest proces legislativ este conceput anume pentru a (men)ţine cetăţeanul în absolută ceaţă.

Este vorba, în articolul de faţă, de Ordonanţa 31 din 2002, modificată recent prin Legea Antilegionară: pentru a mă lămuri în privinţa prevederilor ei a trebuit să parcurg câteva acte normative [1], dintre care am selectat pentru comparaţie textul iniţial al Ordonanţei şi textul rezultat în urma ultimelor modificări aduse prin Legea Antilegionară, pe care vi le prezint în tabelul comparativ de  la sfârşitul articolului.

O altă observaţie preliminară: personal nu am înţeles care era urgenţa, unde, cine şi de ce ardea să adopte o astfel de ordonanţă de urgenţă – făcută pe genunchi şi modificată din picioare o dată la câţiva ani, pentru ca după 13 ani să fie întărită de o lege adoptată pe fugă, care scârţâie din toate încheieturile.

S-a vorbit destul despre  Legea Antilegionară. S-au adus argumente pro şi contra, s-a dezbătut şi răs-dezbătut pe tema ei – din păcate post factum. Şi din păcate mai mult pătimaş, cu argumente sentimentale, uneori logice, mai rar cu argumente juridice.

De aceea am simţit nevoia să sistematizez cumva câteva aspecte juridice legate de această lege, precum şi să scot în evidenţă unele hibe ale ei – pe baza unei documentări asupra legislaţiei şi pe baza studierii atente a legii (de fapt, a ordonanţei modificate prin lege).

more

(Cristina Andrei) Despre desmoştenirea prinţului Nicolae şi despre problema succesiunii la tron în cadrul Casei Regale a României

articol – Cristina Andrei - exclusiv pentru unitischimbam.ro
foto – casa-regala.blogspot.ro

Cristina Andrei

Cristina Andrei

15 august 2015

IPOTEZĂ:

Prinţul Nicolae nu putea fi desmoştenit, pentru că nu a fost niciodată prinţ…

PREMISE
1. Monarhia constituţională funcţionează conform unor reguli stabilite de Constituţie şi de Statutul Casei Regale.

De referinţă, în cazul României, sunt:

- ultima constituţie în vigoare de dinaintea instaurării regimului comunist, şi anume Constituţia de la 1923.

- Statutul Casei Regale – instituit în 1884, modificat ultima oară în 2007 de Maiestatea Sa Regele Mihai. Statutul din 2007 are valoare simbolică, nu juridică, nefiind (şi neputând fi, deocamdată) aprobat de un parlament.

2. Succesiunea la tron este o prevedere constituţională şi ca atare nu poate fi modificată (doar) de rege

Succesiunea la tronul României este stabilită prin Art. 77-79 din Constituţia de la 1923, precum şi prin Legea Statutului Casei Regale, din 1884.

taranista-constitutia-1923-

Conform acestora, trei prevederi importante guvernează stabilirea liniei dinastice româneşti:

- legea salică – conform căreia linia dinastică este stabilită exclusiv pe linie masculină

- interzicerea căsătoriilor morganatice (căsătorii între membrii familiei monarhice şi membri de altă condiţie socială, membri “de rând” ai societăţii)

- interzicerea căsătoriilor cu cetăţeni români

Nerespectarea ultimelor două prevederi este sancţionabilă cu

- pierderea dreptului la succesiune

şi

- excluderea din familia regală

3. Conform Constituţiei (1923, Art. 10): “Titlurile de noblețe sunt şi rămân neadmise în Statul Român.”

CONCLUZII

Luând în vedere premisele de mai sus, câteva concluzii logice se impun de la sine. Am să le enunţ aici, fără comentarii:

1. Radu Duda nu putea fi, din start, “Alteţă Regală” sau “Principe al României”, fiind român şi din altă categorie socială decât soţia sa, care nu avea dreptul la succesiune. Nici Nicolae Medforth Mills nu putea fi / nu este “prinţ al României”, nici “Alteţă Regală”. Ca atare, Prinţul Nicolae nu poate fi înlăturat din linia de succesiune, întrucât nu avea dreptul să intre în această linie, pentru că:

             a) este urmaş pe linie feminină

            b) este rezultat dintr-o căsătorie morganatică

2. Admiţând că Regele poate modifica regulile – aşa cum a făcut, adoptând un nou Statut al Casei Regale (decembrie 2007) – incluzând linia feminină în succesiunea la tron, acceptând căsătoriile morganatice şi acordând titluri domnilor Duda şi Medforth Mills, trebuie luat în calcul că nici o lege / hotărâre / reglementare nu poate acţiona retroactiv, ci doar pe viitor, din momentul adoptării ei.

În cazul nostru: la momentul decembrie 2007  Principesa Margareta – dimpreună cu întreaga Casa Regală – se supunea vechiului statut, neavând, prin urmare, drept la succesiune, ca fiind femeie, ba încă putând fi chiar exclusă din familia regală, din cauza căsătoriei sale neconforme cu normele Casei Regale (aşa cum s-a mai întâmplat în trecut, cu Principele Nicolae, fratele lui Carol).

Iar prevederile noului statut nu ar fi putut (trebuit) să îi acorde un astfel de drept, el urmând să fie aplicabil urmaşilor de drept ai Regelui Mihai – adică unuia dintre prinţii de Hohenzollern (cel mai probabil Prinţul Albrecht, dacă ar fi acceptat  tronul) şi urmaşilor lui, sau unui rege de altă spiţă străină şi urmaşilor lui (în cazul – foarte probabil – în care familia Hohenzollern nu ar accepta tronul României; de altfel, rupând legăturile cu Casa Hohenzollern, Regele Mihai a înlăturat posibilitatea continuării dinastiei Hohenzollern pe tronul României).

NOTĂ: Admiţând aplicabilitatea retroactivă a Statutului, se ivesc probleme importante (şi grave) în linia dinastică a Casei Regale a României:

- s-ar putea pune problema recunoaşterii căsătoriei morganatice (anulată la vremea ei) a lui Carol al II lea cu Ioana (Zizi) Lambrino şi, ca atare, ar putea ridica pretenţii de legitimitate urmaşii rezultaţi din această căsătorie – recte domnul Paul Lambrino, zis Paul Philippe, Prinț de Hohenzollern, Prinț al României

- dacă ar fi recunoscută căsătoria lui Carol cu Zizi Lambrino, pe cale de consecinţă ar putea fi anulată căsătoria lui cu Regina Mamă Elena – cu toate consecinţele ce ar putea decurge de aici – uşor de dedus.

ÎNCHEIERE

Având în vedere personalitatea şi rectitudinea morală a Regelui Mihai, este evident pentru oricine că gafele Casei Regale din ultimii ani – inclusiv modificarea Statutului Casei Regale – se datorează în (cea mai mare) parte Consiliului Regal (ţinut secret – altă gafă), în parte chiar familiei regale, aflată sub diverse influenţe, nu tocmai benefice.

Dar rostul acestui articol nu a fost acela de a discuta despre “infiltraţii” din Casa Regală, nici despre interesele unora sau altora de a o denigra şi a o arunca în ridicol şi absurd, ci doar a arunca un strop de lumină asupra succesiunii la tronul României.

Dacă, cu voia lui Dumnezeu, se va reveni vreodată la monarhia constituţională în România, acest lucru va trebui să se petreacă în mod obligatoriu sub guvernarea unei noi constituţii şi a unui nou Statut al Casei Regale, aprobat de parlament, aşa cum se cuvine într-un regim democratic. Restul sunt doar vorbe, scheme, bârfe, dispute şi speculaţii, numai bune să alimenteze scandaluri de imagine a Casei Regale şi, fireşte, scandaluri pentru o presă flămândă de subiecte fierbinţi.