Articole

Înscenarea de la Tămădău (14 iulie 1947)

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) fotografie de la Tămădău, iulie 1946: Ilie Lazăr (al treilea, din stânga), Ion Mihalache (al şaptelea, din stânga)

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Înscenarea de la Tămădău (14 iulie 1947) 

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău a fost un incident petrecut la 14 iulie 1947. Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a fugi în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe fugari și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”.

Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Ca urmare a ”înscenării de la Tămădău” a fost organizat un proces-spectacol, după modelul sovietic, în care liderii național-țărăniști au fost judecați și condamnați la închisoare, pe perioade lungi (în mod normal, după cum relata N. Carandino, pedeapsa pentru încercarea ilegală de părăsire a țării pedepsele erau între trei și șase luni).

Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții.

Iuliu Maniu la proces - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Iuliu Maniu la proces – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

“Afacerea Tămădău”  – o cruntă rană a istoriei noastre

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947). Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a se deplasa în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe acestiai și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”. Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții - foto preluat de pe historia.ro

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) – foto preluat de pe historia.ro

foto preluat de pe historia.ro
articol de Cristina Andrei

Cristina Andrei - foto preluat de pe www.linkedin.com

Cristina Andrei – foto preluat de pe www.linkedin.com

28 octombrie 2013

 

Motto:
„Nu trebuie uitat scopul: compromiterea şi distrugerea partidelor istorice”
(Vasile Luca, 26 iulie 1946, în Biroul Politic al CC al PCR)

 

14 iulie 1947 – Siguranța Statului îi arestează pe aeroportul de la Tămădău pe liderii Partidului Național Țărănesc: Ion Mihalache (vicepreşedinte), Nicolae Penescu (secretar general), Ilie Lazăr (membru în Delegaţia permanentă), N. Carandino (dir.Dreptatea), dimpreună cu însoțitorii lor: Lilly Carandino, Elena Penescu, medic C. Gafencu, ing. Gh. Popescu, aviatorii Romulus Lustig şi Gh.Preda, şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Acuzația: complot și tentativă de părăsire a țării. Lor li se adaugă: Fulvia Penescu, casnică; Dumitru Borcea, comerciant; Eugen Borcea, funcţionar; Gheorghe Popescu, subinginer. Ulterior au mai fost arestați pentru favorizare și legături cu grupul de la Tămădău: Ion Negrescu, comandor; Vlad Haţieganu, doctor; Romulus R. Boilă, inginer; Teodor Mândruţ, inginer; Gheorghe Busuioceanu, doctor; Lucia Popescu-Mehedinţi; Marin Zaharia, căpitan (rez); Nicolae Rusu, şofer; Măria Avramescu, doctor; Aurel Avramescu, inginer, conferenţiar la Politehnică; Lucia Scridon, casnică.

Printr-un efect de domino, acestora li se vor adăuga – într-o primă etapă – sute de persoane ce vor fi aruncate în pușcăriile de la Aiud, Piteşti, Craiova, Văcăreşti. Ulterior, epurarea a continuat, extinzându-se la mii și mii de țărăniști și luptători anticomuniști, elite ale politicii și intelectualității românești, precum și asupra oricăror altor opozanți ai regimului comunist.

La 14 iulie, Iuliu Maniu se afla în domiciliu forțat, la sanatoriul doctorului Jovin. Câteva zile mai târziu, Maniu consemnează într-o notiță personală: „Sunt grav suferind. Din această cauză am intrat în sanatoriu, unde mi s-a făcut domiciliu forţat. Fără nici o motivare şi fără vreo formă legală. Am protestat în scris. Acum sunt ridicat de aici fără nici o formă de drept cu forţa. Nu ştiu unde sunt dus. Cedez forţei„. *

 

15 iulie 1947 – Ridicarea imunităţii parlamentare pentru 6 deputați PNȚ: Iuliu Maniu, Gr.Niculescu-Buzeşti, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Vasile Serdici, Emil Ghilezan. Moțiunea, depusă de 33 de deputați, este aprobată de Comisia Legislativă, în al cărei raport se precizează: „Este o mare cinste pentru Parlamentul nostru că are posibilitatea să înlăture din rândurile sale pe cei care întrebuinţează calitatea lor de deputaţi pentru a complota împotriva intereselor ţării„.

 

17 iulie 1947 – Gheorghiu-Dej: „…nu este suficientă arestarea lui Maniu. Noi trebuie să lovim fără cruţare în tot ce s-a strâns în jurul steagului lui Maniu… P.N.Ţ. trebuie dizolvat şi această obligaţie corespunde Tratatului de Pace„.
18 iulie 1947, Silviu Brucan afirmă într-un articol din „Scânteia” că ţărăniştii „…nu au şi n-au avut nimic comun cu poporul român„

Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad - d. 19 martie 1965, București), liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965 - foto: ro.wikipedia.org

Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București), liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965 – foto: ro.wikipedia.org

 

24 iulie 1947 – Prin adresa 17.053/24 iulie 1947, Siguranța Statului cere Parchetului Militar emiterea de mandate (antedatate la 20 iulie) pentru Fulga Victor, Pop Gheorghe, Zaharia Marin, Cioroiu Măria, Avramescu Aurel, Avramescu Măria, Mihalache Niculina, cercetați și învinuiți pentru agitație contra siguranţei Statului. Tot prin această adresă se face cerere de reținere pentru cercetări a lui Iuliu Maniu, în urma căreia acesta este ridicat și trimis la închisoarea Malmaison.

 

29 iulie 1947 – Dizolvarea PNŢ. Hotărârea dizolvării PNȚ apare în Jurnalul Guvernului:

„Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa de la 29 iulie 1947,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al Afacerilor Interne [Teohari Georgescu ] nr. 22.694 din 29 iulie 1947
Pentru respectarea ordinei publice şi a siguranţei Statului;
În virtutea art. 107, aliniatul ultim din Constituţie,
Decide :
<Art. I. Partidul Naţional Ţărănesc, sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu, este şi rămâne dizolvat, pe data publicării în „Monitorul Oficial ” a prezentului jurnal.”

Dezbaterea în Parlament a avut loc sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, președintele Adunării Deputaților.

Spicuiri din luările de cuvânt**:

Leonte Sălăjan (PCR) :

”Felicităm guvernul român pentru măsura dreaptă de dizolvare a Partidului Naţional-Ţărănesc – Iuliu Maniu. De asemenea, pe dl ministru al Afacerilor Interne, Teohari Georgscu, care a ştiut să dejoace planurile de fugă al maniştilor. Dizolvarea PNŢ şi pedepsirea celor vinovaţi, în frunte cu Maniu şi Mihalache, dă noi forţe de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice, în folosul celor ce muncesc”.

Leontin Sălăjan (n. Leon Silaghi (Szilágyi) , 19 iunie 1913, Santău, comitatul Sătmar - d. 28 august 1966, Bucureşti)[1] a fost un politician comunist şi general de armată român de origine maghiară. El a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1950-1954) şi apoi pe cea de ministru al forţelor armate (1955-1966). Leontin Sălăjan a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1939 - Generalul Leontin Sălăjan. București, Piața Aviatorilor, 1 mai 1953. Aspect de la tribuna oficială cu prilejul sărbătoririi Zilei Internaționale a Oamenilor Muncii. (1 mai 1953) -cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Leontin Sălăjan (n. Leon Silaghi (Szilágyi) , 19 iunie 1913, Santău, comitatul Sătmar – d. 28 august 1966, Bucureşti)[1] a fost un politician comunist şi general de armată român de origine maghiară. El a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1950-1954) şi apoi pe cea de ministru al forţelor armate (1955-1966). Leontin Sălăjan a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1939 – Generalul Leontin Sălăjan. București, Piața Aviatorilor, 1 mai 1953. Aspect de la tribuna oficială cu prilejul sărbătoririi Zilei Internaționale a Oamenilor Muncii. (1 mai 1953) -cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Alexandru Mâţă (PNŢ-Anton Alexandrescu):

„Deschizând discuţia la Mesaj, acum mai puţin de un an, şi vorbind despre PNŢ de sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, eu mi-am exprimat, încă de atunci, părerea personală şi părerea partidului din care fac parte, arătând necesitatea desfiinţării PNŢ de sub preşedinţia lui Iuliu Maniu.”

 

Achile Şaraga (PŢD – dr.Lupu):

„Partidul Ţărănesc Democrat împărtăşeşte măsura luată de guvern pentru dizolvarea PNŢ, partid devenit reacţionar şi fascist. […]
După 23 august, ilustrul nostru fost preşedinte dr. N. Lupu, clar vizionar, a cerut d-lui Maniu să plece la Moscova şi să ia contact cu genialul Mareşal Stalin, salvatorul României; dl Maniu a refuzat, fiindcă nu a fost nici o dată alături de Uniunea Sovietică, şi a trimis pe dl Ghiţă Pop, cel mai neînsemnat membru al partidului, pentru a salva aparenţele, cu instrucţiuni negative. […] În încheiere, PŢD este alături de Guvern, pentru a lucra la curăţirea elementelor reacţionare şi fasciste, care încă mai sunt în ţară, şi felicită, cu toată căldura, pe dl ministru Teohari Geogescu, pentru activitatea lui de a stârpi în Ţara Românească ultimele rămăşiţe ale reacţionarilor şi fasciştilor„.

 

11 septembrie 1947 – începe anchetarea „lotului Tămădău

 

21 septembrie 1947 – Vasile Luca preciza că printre obiectivele imediate ale PCR şi ale organului său de presă era „judecarea şi condamnarea cât mai repede a conspiratorilor şi spionilor manişti„.

 

22 octombrie 1947 – ziariştii de la „Dreptatea” şi „Liberalul” sunt excluși din sindicatul ziariștilor și ridicați de MAI pentru anchetă; printre ei: Şerban Cioculescu, Ilie Păunescu, Vladimir Streinu, Ion Totu, Dan Amedeo Lăzărescu.

 

25 octombrie 1947 – Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti emite Ordonanțe pentru „trădătorii de ţară fugiţi în străinătate„: Gr. Gafencu, Al. Cretzeanu, C. Vişoianu şi Niculescu-Buzeşti – care vor fi judecaţi „pentru crimă de complot, înaltă trădare, răzvrătire, insurecţie armată şi tentativă de surpare a ordinii constituţionale„.

 

28 octombrie 1947 – începe judecarea conducătorilor PNȚ și a „complotiștilor împotriva statului„: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazăr, Grig.Niculescu-Buzeşti, Grigore Gafencu, C. Vişoianu, Al Cretzeanu, Victor Rădulescu -Pogoneanu, Emil Oprişan, Florin Rou, Emil Lăzărescu, Camil Demetrescu, Vasile Serdici, Radu Nicolescu-Buzeşti, Ion de Mocsony Stârcea, col. Şt. Stoica, lt. col. D.Stătescu.

Spicuiri din actul de acuzare**, prezentat de procurorul Alexandru Georgescu:

„Din probele dosarelor, încheiate de organele de cercetare, privitor la acuzarea lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache […] rezultă cu evidenţă că Partidul Naţional-Ţărănesc condus de ei, sub masca apărării intereselor naţionale, în tot timpul existenţei sale, a fost un duşman al poporului român, un stîlp al imperialismului şi al reacţiunii internaţionale. […]
Declaraţiile conducătorilor PNŢ, Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida -Voevod, precum şi alte probe scrise confirmă faptul că aceşti vechi duşmani ai poporului român, s-au pus în slujba Imperiului Austro-Ungar, care a asuprit şi jefuit populaţia românească a Banatului şi Ardealului. Acestea sunt antecedentele unuia dintre partidele aşa-zise istorice, ale PNŢ, care, încă de acum 40 de ani, a trădat cele mai vitale interese ale poporului român. […]
Folosind desele sale vizite obişnuite la Misiunile Americană şi Engleză, Maniu a dus, cu şeful Misiunii SUA, dl Burton Berry, tratative privitoare la necesitatea răsturnării prin violenţă a regimului democratic legal.”

 

29 octombrie 1947 – Tribunalul Militar al Regiunii II Militară-Bucureşti se întrunește în ședință publică pentru a proceda la judecarea cauzei „complotiștilor” din ”lotul Tămădău”.

Iuliu Maniu este „trimis în judecată pentru crima de complot, înaltă trădare, tentativă de surpare ordinei constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, instigare la înaltă trădare prin necredinţă şi participare la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei„.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române -  foto: ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org

 

Ion Mihalache este „trimis în judecată pentru crima de complot, înaltă trădare, tentativă de surpare ordinei constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, port ilegal de armă„.

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc - foto: ro.wikipedia.org

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc – foto: ro.wikipedia.org

 

11 noiembrie 1947 – Prin Sentința nr. 1.988 a Tribunalului Militar se stabilesc următoarele condamnări**: Iuliu Maniu, Ion Mihalache – temniţă grea pe viaţă; Gr. Niculescu-Buzeşti, Alex.Cretzeanu – muncă silnică pe viaţă (contumacie ); Vict. Rădulescu Pogoneanu – 25 ani temniţă grea; Grigore Gafencu (contumacie ) – 20 ani muncă silnică; C. Vişoianu, Camil Dumitrescu – 15 ani temniţă grea; Ilie Lazăr – 12 ani temniţă grea; Vasile Serdici, Radu Niculescu-Buzeşti – 10 ani detenţie riguroasă; Ştefan Stoica – 8 ani detenţie riguroasă; N. Carandino – 6 ani temniţă grea; N. Penescu – 5 ani temniţă grea; Emil Oprişanu – 3 ani temniţă grea; Emil Lăzărescu – 2 ani închisoare corecţională; I. Mocsony Stârcea – 2 ani închisoare corecţională; D. Stătescu – 1 an detenţie simplă.

Recursurile ulterioare (din 1947, 1956, 1957) sunt respinse.

Abia în 1998 Curtea Supremă de Justiție ia în examinare recursul în anulare împotriva sentinței, aprobă Recursul în anulare, la 12 oct. 1998 și casează sentinţa nr. 1988 din 11 noiembrie 1947 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară, constatând că

”activităţile reale desfăşurate de persoanele menţionate, astfel cum s-au relevat în cadrul examinării celor şase grupe de infracţiuni reţinute în sarcina lor, nu vizează valorile la care se face referire prin textele de lege aplicate şi nici nu au fost săvârşite cu intenţia specifică proprie fiecăreia din acele infracţiuni, ci s-au înscris în ansamblul de preocupări fireşti pentru un mare partid politic, având exerciţiul democratic al pluripartitismului, se impune să se considere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracţiunile ce au făcut obiectul condamnării şi nici ale vreunor alte infracţiuni„**.

 

Sentinţa procesului liderilor PNŢ, publicată în ziarul Scânteia la 13 noiembrie 1947 - foto: ro.wikipedia.org

Sentinţa procesului liderilor PNŢ, publicată în ziarul Scânteia la 13 noiembrie 1947 – foto: ro.wikipedia.org

 

articol preluat de pe taranista.wordpress.com
cititi si Înscenarea comunistă de la Tămădău, o farsă juridică şi o agresiune împotriva valorilor şi istoriei ţării noastre

(Cristina Andrei) Legea 55/2020, starea de alertă și Normele pentru terase: amenzi de până la 50.000 lei, măsuri neclare, triplă sancționare

Cristina Andrei

Autor: Cristina Andrei

Din cuprins:

* Regimul contravențional: legea spune una, Normele spun alta (amenzi maxime de 5000 sau de 50.000 lei?) * Prevederi neclare, încălcarea dreptului la viață privată (cine și cum stabilește care sunt membrii aceleiași familii și dacă locuiesc împreună?)* Cum se sancționează nedezinfectarea ustensilelor folosite de clienți? (amendă de maxim 5000 sau 30.000 lei?) * Contravenții pentru terase sancționate cu amenzi pentru spitale! *

Așa cum era de așteptat, aberațiile și neclaritățile din Legea 55/2020 anti-COVID-19 se reflectă cu prisosință în măsurile prevăzute pentru starea de alertă, reglementate de HG 394/18 mai 2020, prin cele trei anexe. Dar nu numai legea este de vină, ci și autoritățile responsabile cu Ordinele ce impun aceste măsuri după ureche (și chiar în contradicție cu legea).

Ordinul comun al Ministerului Sănătății, Ministerului Economiei și ANSVSA nr. 966 /1.809/105/2020, ce aprobă Normele din 29 mai 2020 privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-coV-2 în desfășurarea activității în spațiile de alimentație publică deschise (terase) nu face excepție.

I. Prevederi și regim contravențional pentru funcționarea teraselor pe timpul stării de alertă

A. Măsuri speciale versus măsuri generale sanitare-veterinare

Prin aceste Norme, Ordinul 966 reglementează, de pildă, o serie de măsuri speciale anti-COVID-19 (distanțarea fizică etc.), dar cuprinde (și) sancțiuni pentru nerespectarea unor măsuri generale sanitare-veterinare (depozitarea ouălor și a peștelui etc.) valabile oricând în domeniul alimentației publice (nu doar pe perioada pandemiei) – și reglementate și sancționate deja de o serie de acte normative (HG 984/2005 privind contravențiile la normele sanitare-veterinare și pentru siguranța alimentelor; HG 857/2011 privind contravențiile la normele sănătății publice etc.). Pe scurt, Normele aprobate prin Ordinul 966 enunță o serie de măsuri (considerate) specifice pandemiei, a căror nerespectare o sancționează conform unor acte normative referitoare la nerespectarea unor măsuri general valabile. Toate bune și frumoase, dacă Articolul 4 al HG 394/2020 privitoare la instituirea stării de urgență nu ar menționa clar:

HG 394/2020, Articolul 4:

Regimul contravențional aplicabil pentru nerespectarea măsurilor prevăzute în anexele nr. 1-3 este cel stabilit la art. 64-70 din Legea nr. 55/2020.

Măsurile pentru funcționarea teraselor pe perioada stării de alertă fac parte din Anexa 3 la HG 394 (Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc, art. 6) și sunt stabilite de Ordinul 966, prin Normele pe care acesta le aprobă.

Ca atare, sancțiunile cuprinse în aceste Norme trebuie să fie cele stabilite de Legea 55/2020 pentru nerespectarea măsurilor specifice pandemiei, NU cele cuprinse în alte acte normative, referitoare la funcționarea localurilor publice în general.

B. Sancțiuni în baza unor legi diferite, prevederi neclare și consecințele lor

De ce este important acest lucru? Pentru că amenzile diferă în diferitele acte normative menționate. Astfel:

1. Legi diferite, sancțiuni diferite

Măsurile referitoare la desfășurarea activității teraselor, enunțate la art. 6 al Anexei 3 la HG 394 privind starea de alertă, sunt stabilite în baza Legii 55/2020 (art. 5, alin. 3, lit. f), art. 8 și art. 9). Legea 55/2020 (art. 65 și art. 66) prevede sancțiuni pentru nerespectarea măsurilor de la art. 5, alin. 3, lit. f). Astfel, constituie contravenție (cf. art. 65):

q) nerespectarea de către conducătorii instituțiilor sau operatorilor economici, a condițiilor stabilite potrivit art.5 alin.(3) lit. f), referitoare la desfășurarea activității acestor instituții sau operatori economici,

iar sancțiunea pentru această contravenție este o amendă cuprinsă între 1000 și 5000 lei (Legea 55/2020, art. 66, lit. b).

Prin urmare, nerespectarea oricărei măsuri prevăzute de Normele privind funcționarea teraselor este (ar trebui să fie) sancționabilă, conform Legii 55/2020, cu amenzi de la 1000 la 5000 lei. Și punct (?).

Însă menționatele Norme vin (la art. 6, alin. 2 și 3) cu o serie de sancțiuni prevăzute în alte acte normative, așa cum am arătat mai sus. Astfel:

Articolul 6, alin. 2 stabilește sancțiuni conform HG 984/2005 privind contravențiile la normele sanitare-veterinare (pentru nerespectarea art. 4 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), g), h) și i), alin. (2), alin (3) lit. a) și b) din Norme), și anume amenzi – pentru persoane juridice – cuprinse între 2000 și 50.000 lei (iar pentru persoane fizice – între 600 și 1200 lei, acolo unde este cazul).

Articolul 6, alin. 3 din Norme stabilește două contravenții (nerespectarea prevederilor de la art. 5, lit. h) și n) din Norme) sancționabile conform HG 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice (art. 30, lit. h), și anume cu amenzi între 5000 și 10.000 lei (pentru persoane fizice) și între 10.000 și 30.000 lei (pentru persoane juridice).

Dar să vedem pentru ce se aplică aceste amenzi între 5.000 și 10.000 lei – pentru simpli cetățeni, respectiv 10.000-30.000 lei – pentru terase (amenzi cu mult mai mari decât cele prevăzute de Legea 55/2020, în baza căreia au fost stabilite măsurile Normelor de funcționare a localurilor de alimentație publică în timpul stării de alertă):

(Secţiunea a 2-a Măsuri de protecție a clienților), Articolul 5 al Normelor privind funcționarea teraselor, aprobate prin Ordinul 966:

Operatorii economici din sectorul alimentației publice au următoarele obligații privind protecția clienților în spațiile în care aceștia au acces:

[...]

h) se asigură că normele de distanțare fizică sunt aplicate în mod eficient și că se evită pe cât posibil interacțiunea fizică cu și între clienți; se stabilește un număr de maximum 4 clienți care pot ocupa o masă, cu condiția respectării unei distanțe de 1,5 m între persoane, excepție de la această regulă fac membrii aceleiași familii, care au același domiciliu;

[...]

n) asigură curățarea și dezinfecția cu substanțe biocide avizate a tuturor spațiilor/suprafețelor unde au acces clienții, precum și a ustensilelor utilizate în timpul servirii mesei.

Pe scurt, după ce Legea 55/2020 stabilește un cuantum al amenzilor cuprins între 1000 și 5000 lei pentru nerespectarea măsurilor prevăzute la Anexa 3 (art. 6) a HG 394 și stabilite prin Normele de funcționare a localurilor publice în perioada stării de alertă (aprobate de Ordinul 966), aceste Norme vin cu amenzi diferite (de până la 50.000 lei), pe baza altor acte normative. Astfel, unele contravenții prevăzute de Norme devin dublu sau triplu sancționabile, după cum se va vedea mai jos.

Dar, evident, acesta nu este singurul cusur al acestor Norme. Să le luăm, deci, pe rând:

2. Sintagme neclare, prevederi dubioase, intruziune în viața personală a clienților

Administratorii localurilor (ai teraselor, în speță) sunt obligați (art. 5, lit. h) din Norme) să se asigure că se respectă eficient distanțarea fizică și că se evită pe cât posibil interacțiunea dintre personalul teraselor și clienți, precum și interacțiunea între clienți. Numărul de clienți la o masă nu trebuie să fie mai mare de 4, cu respectarea distanței – în afară de membrii aceleiași familii cu același domiciliu. Altfel, localurile sunt pasibile de amenzi între 10.000 și 30.000 de lei (iar persoanele fizice – între 5000 și 10.000 lei). Avem aici următoarele probleme/dileme (mari):

                a). Cine și cum stabilește ce înseamnă ”pe cât posibil”?

Acest aspect este deosebit de important, pentru că vorbim de amenzi în sume deloc neglijabile. Formularea aceasta – ”pe cât posibil” – lasă loc interpretărilor (subiective) ale agenților constatatori, care, în lipsa unei reglementări clare, vor decide ei dacă localul a făcut tot posibilul pentru respectarea regulilor sau nu. Pentru personalul localurilor, ”pe cât posibil” ar putea însemna: ”i-am rugat frumos pe clienți să nu interacționeze” sau ”am încercat să-i dau afară cu bodyguarzii” sau orice variantă viabilă din punctul lor de vedere. Din punctul de vedere al agenților constatatori sintagma ”pe cât posibil” va însemna fix ce vor crede de cuviință respectivii agenți.

                b). Cine și cum stabilește ce înseamnă ”familie”?

Problema definiției familiei în legislația românească nu e nouă, întrucât o definiție unitară și exhaustivă nu există în Codul Civil (art. 258 cuprinde o ”definiție” incompletă), familia căpătând diferite accepțiuni în funcție de legile la care ne raportăm.

Cea mai cuprinzătoare definiție pare a fi cea din Legea combaterii violenței în familie din 2003, art. 5. Așadar, aveți grijă să invocați această lege, în caz că stați la aceeași masă cu logodnicul/logodnica, fratele/sora, fostul soț/fosta soție etc. cu care locuiți împreună, desigur; altfel va trebui să păstrați distanța regulamentară.

                c) Cine și cum verifică ”membrii aceleiași familii, care au același domiciliu”?

Problema aceasta este extrem de delicată, pentru că presupune o intruziune în viața privată a clienților teraselor, care vor trebui luați la verificat date personale: o dată pentru a dovedi că stau la masă cu membri ai familiei, a doua oară – că au același domiciliu cu acești membri. Cine trebuie să facă asta? Evident, personalul localului. Cum va face asta personalul localului este un mister. Probabil că varianta cea mai practică ar fi o declarație pe proprie răspundere – pentru că ar fi de-a dreptul stupid să avem asupra noastră actele de stare civilă și locativă când mergem la terasă. Însă și acea declarație pe proprie răspundere înseamnă dezvăluirea de date personale către terți, ceea ce cade sub incidența Regulamentului General de Protecție a Datelor (GDPR) – iar acest lucru implică acțiuni și proceduri (și, desigur, alte sancțiuni) speciale aplicabile localurilor publice, în calitate de operatori de date personale.

Evident, teoretic există și soluția mai simplă de a păstra pe terasă distanța de 1,5 m chiar și față de partenerul de viață sau propriul copil, toată lumea – clienți și personal de terasă deopotrivă – fiind astfel scutită de stress. Practic, însă, acest lucru nu este posibil, iar personalul teraselor este obligat, conform legii, să verifice dacă clienții terasei care stau la distanță mai mică de 1,5 m sunt rude și locuiesc împreună. Altfel, patronii teraselor vor suporta, desigur, rigorile legii – adică amenzi între 10.000 și 30.000 lei.

3. Măsuri dublate, triplă sancționare

Cu aceleași amenzi (10.000-30.000 lei), tot în baza HG 857/2011, conform Normelor (art. 6 alin. 3), vor fi amendate localurile (terasele) care nu respectă măsura prevăzută la art. 5 lit. n) din Norme, și anume dacă nu curăță și dezinfectează cu biocide spațiile, suprafețele și ustensilele folosite de clienți. Toate bune și frumoase, doar că avem și aici câteva probleme/dileme/trileme:

a) Această măsură se regăsește particularizată în diverse alte măsuri ale Normelor în discuție, a căror nerespectare se pedepsește, conform Normelor, (și) în baza altui act normativ (în afară, desigur, de Legea 55/2020 și de HG 857/2011), și anume în baza HG 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor (care cuprinde amenzi între 2000 și 50.000 lei).

NOTĂ: Sancțiunile stabilite în baza HG 984/2005 sunt prevăzute în Norme la grămadă, la art. 6 alin. 2, fără corelarea contravențiilor din Norme cu sancțiunile corespunzătoare din HG și prin urmare cuantumul exact al amenzilor specifice este neclar; corelațiile între contravenții și sancțiuni (deci, și cuantumul amenzilor) vor rămâne la latitudinea agenților constatatori.

Măsurile care dublează măsura curățării și dezinfecției cu biocide – și care sunt triplu sancționabile (conform Legii 55/2020, HG 857/2011 și HG 984/2005) – sunt următoarele:

- Normele din 29 mai 2020, art. 4, alin. 1, lit. e)igienizarea și dezinfecția cu substanțe biocide avizate a tuturor spațiilor, facilităților, echipamentelor și ustensilelor utilizate pentru recepția, depozitarea, prepararea, gătirea și servirea alimentelor, curățarea zonelor unde sunt servite alimentele către consumatorul final, a grupurilor sanitare utilizate de personalul lucrător din cadrul unităților de alimentație publică și a celor utilizate de clienți;

- Normele din 29 mai 2020, art. 4, alin. 3, lit. b) -creșterea frecvenței operațiunilor de curățenie și dezinfecție cu produse biocide avizate, pe bază de proceduri documentate, a tuturor spațiilor, facilităților, echipamentelor și ustensilelor utilizate pentru recepția, depozitarea, prepararea, gătirea și servirea alimentelor, sălilor/zonelor unde sunt servite alimentele către consumatorul final, a grupurilor sanitare din cadrul unităților de alimentație publică utilizate de personalul lucrător și de către clienți.

Pe scurt: dacă operatorul economic nu dezinfectează ustensilele folosite de client la servirea mesei, poate fi amendat fie în baza Legii 55/2020 (implicit – art. 4 din HG 394/2020) – cu 1000-5000 lei, fie în baza HG 857/2011 – cu 10.000-30.000 lei (explicit – art. 6, alin. 3 din Norme), fie în baza HG 984/2005 (explicit – art. 6, alin. 2 din Norme) – probabil cu amendă între 3000 și 5000 lei (conform art. 7 lit. a) pct. 3 din HG 984, referitor la folosirea ustensilelor în stare insalubră – una dintre prevederile care ar corespunde contravenției în cauză; după cum am subliniat mai sus, nu sunt corelate contravențiile din Norme cu sancțiunile din HG 984/2005).

OBSERVAȚIE: Cine și cum stabilește dacă localul respectă măsura creșterii frecvenței curățeniei și dezinfecției, inclusiv a ustensilelor pentru servire? Stă cineva (cine?) și observă cât de des se dezinfectează ustensilele? Dacă da, cum compară cu frecvența dezinfectării ustensilelor de dinaintea pandemiei?

b) La cele două măsuri de mai sus se adaugă o alta, prevăzută de Norme, care se referă și ea la curățarea și dezinfectarea suprafețelor folosite de clienți, dar pentru nerespectarea căreia nu este prevăzută o sancțiune specială în Norme; deducem astfel că nerespectarea acestei măsuri este sancționabilă doar conform Legii 55/2020, adică cu sume între 1000 și 5000 lei. Este vorba de măsura prevăzută în

- Normele din 29 mai 2020,   art. 5, lit. p): [operatorii] se asigură că se efectuează dezinfecția meselor, după fiecare client/grup, cu produse biocide care necesită un timp minim de contact, avizate de către Comisia Națională pentru Produse Biocide.

Dar, practic, această măsură este și ea o particularizare a măsurii privitoare la curățenie și dezinfecție (art. 5 lit. n) din Norme), a cărei nerespectare este sancționabilă cu 10.000-30.000 amendă.

Pe scurt: dacă operatorul economic nu dezinfectează masa după client, poate fi amendat fie cu minim 1000 lei (în baza Legii 55/2020), fie cu maxim 30.000 lei (în baza HG 857/2011, conform Normelor).

II. Alte aberații ale Normelor. Concluzii

 

Din păcate, conform zicalei (invers parafrazate) ”zece nebuni aruncă o piatră în baltă și un înțelept nu o poate scoate”, nu îmi stă în putință întotdeauna să analizez în timp util, de una singură, toate aberațiile unui act normativ elaborat de guvernanții noștri ”specialiști” și ”experți”, care scot hotărâri de guvern, ordine și norme pe bandă rulantă, la rapid, probabil nici măcar consultându-se între ei și sigur necunoscând legile și neavând capacitatea de a le corela – sau, mai grav, scoțând din pălărie, intenționat pare-mi-se,   prevederi neclare, care lasă loc interpretărilor subiective ale actorilor implicați și, deci, dând naștere unor potențiale abuzuri și, evident, corupției.

Normele pentru desfășurarea activităților teraselor pe perioada stării de alertă nu fac, desigur, excepție, după cum s-a văzut. Și încă nu am apucat – din lipsă de timp – să analizez sau măcar să evidențiez sumar alte și alte prevederi haotice și aberante ale acestor Norme și ale altor acte normative cu care ele se corelează.

Unora dintre ele le-am dedicat recent o analiză separată – de pildă, am analizat pe larg, aici, prevederea de la art. 5, alin. 3, lit. f) din Legea 55/2020, pe care se întemeiază Anexa 3 a HG 394/2020 privind starea de alertă, ce prevede – la art. 6 – măsurile de luat de către localuri, stabilite prin Normele aprobate prin Ordinul 966.

N-am să închei, totuși, fără a trece în revistă, sumar și într-o ordine aleatorie, și alte băjmăjeli și brambureli ale onor Guvernului României:

1. Dreptul la intimitate – încălcat, contrar legii

Legea 55/2020 stabilește în mod specific ce anume libertăți / drepturi ale omului pot fi limitate în scopul ocrotirii dreptului la viață și la ocrotirea sănătății (și acesta este scopul ei anume) pe timpul pandemiei de COVID-19. Printre aceste drepturi ce pot fi restrânse conform legii nu se află cele legate de confidențialitatea datelor personale – pe care le îngrădesc Normele privind activitatea teraselor în starea de alertă (obligația întocmirii și păstrării unui registru de date personale ale clienților; obligația verificării stării civile și locative a clienților).

2. Cine aplică amenzile: inspectorii de muncă sau personalul DSP?

Legea 55/2020 stabilește în mod clar agenții constatatori ce aplică amenzile în cazul contravențiilor pe care le prevede. Astfel, pentru nerespectarea de către conducătorii instituțiilor sau operatorilor economici, a condițiilor stabilite potrivit art.5 alin.(3) lit. f), referitoare la desfășurarea activității acestor instituții sau operatori economici (contravenție prevăzută la art. 65, lit. q), agenții răspunzători de constatarea și aplicarea sancțiunilor sunt inspectorii de muncă (art. 67, lit. a), nicidecum personalul ANSVSA, al Ministerului Sănătății sau al DSP, cum se înțelege la art. 6 al Normelor, ori poliția, jandarmii sau alte forțe de ordine, cum și-ar putea închipui cetățenii de rând (și, poate, și parte din patronii de terase – cel puțin în privința măsurilor de distanțare fizică, de exemplu). Or, Normele privind desfășurarea activității în starea de alertă sunt stabilite în mod specific în baza art. 5, alin. 3, lit. f) – potrivit Hotărârii de Guvern privind starea de alertă (HG 394/2020, Anexa 3, art. 6).

De altfel, aceste Norme pe de o parte lărgesc aria de acoperire a măsurilor speciale stabilite de HG 394/2020 pentru diminuarea tipului de risc valabile pe perioada pandemiei de COVID-19, incluzând măsuri generale sanitare-veterinare și de sănătate publică, valabile oricând, în orice condiții, și de care trebuie să se ocupe, evident, personalul specializat ANSVSA sau al MS. Pe de altă parte, chiar o serie dintre măsurile speciale prevăzute de Norme trebuie să cadă, logic, în sarcina acestui personal, nu a inspectorilor de muncă, așa cum prevede Legea 55/2020; astfel, Normele prevăd (art. 4, alin 1): reinstruirea angajaților teraselor în privința regulilor de igienă (lit. f), planul de prevenire a îmbolnăvirii cu virusul SARS-CoV-2 (lit. j), monitorizarea stării de sănătate a angajaților (lit. k).

3. Alte măsuri redundante

Mai departe: aceste Norme pentru funcționarea teraselor, aprobate prin Ordinul 966/2020, cuprind și măsuri stabilite prin alte ordine (deci, redundante în aceste Norme) – de exemplu, triajul observațional/epidemiologic, prevăzut la art. 4 alin. 1, lit. g) din Norme și care este stabilit și reglementat prin Ordinul 874/81/2020.

4. Obligație sau recomandare?

Articolul 5 al Normelor prevede că, în scopul protecției clienților, operatorii economici au o serie de obligații, pe care le enumeră (la lit. a-q). Însă, la lit. c) citim:

Se recomandă stabilirea de circuite cu sens unic ce trebuie parcurse de clienți în interiorul spațiului special amenajat din exteriorul clădirii unității de alimentație publică (terasă), astfel încât să se minimizeze contactele între clienți (exemplu: înspre și dinspre toaletă).

Se ivesc astfel o serie de întrebări:

a) Stabilirea acestor circuite cu sens unic este o obligație sau o recomandare?

b) Cine stabilește dacă această prevedere este recomandare sau obligație?

c) Dacă este doar recomandare, se mai pedepsește cu amendă sau nu? (Teoretic, încălcarea oricăror prevederi ale Normelor – inclusiv a celei în cauză – este sancționabilă conform Legii 55/2020, cu amendă de la 1000 la 5000 lei)

5. Normele pentru terase depășesc cadrul stabilit de HG privind starea de alertă

De fapt și de drept, Art. 6 din Anexa 3 la HG 394/2020, în baza căreia sunt stabilite Normele pentru terase, este scurt și cuprinzător și stabilește – la alin. 3, condițiile speciale de desfășurare a activității teraselor:

Prepararea, comercializarea și consumul produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice sunt permise în spațiile special destinate dispuse în exteriorul clădirilor, în aer liber, cu asigurarea unei distanțe de minimum 2 m între mese și participarea a maximum 4 persoane la o masă, dacă sunt din familii diferite, și cu respectarea măsurilor de protecție sanitară stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății, ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri și al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020.

Normele pentru terase în perioada stării de alertă ar fi trebuit, deci, să reglementeze strict activitatea localurilor (prepararea, comercializarea și consumul) în aer liber, distanțarea fizică și unele măsuri de protecție speciale, suplimentare față de cele generale existente deja (prevăzute în alte acte normative și care nu își aveau locul în aceste Norme), nu să facă un talmeș-balmeș legislativ de neînțeles și interpretabil în felurite moduri, întru amendarea localurilor după bunul-plac al reprezentanților autorităților.

6. ATENȚIE LA NEATENȚIE: Contravenții pentru terase sancționate cu amenzi pentru spitale!

Așa cum am arătat mai sus, Normele pentru funcționarea localurilor publice în timpul stării de alertă stabilesc (la art. 6, alin. 3) două contravenții pe care guvernanții noștri au simțit nevoia să le sancționeze în mod special, dincolo de prevederile legii (Legea 55/2020, în baza căreia au fost stabilite aceste Norme):

a) Nerespectarea unor măsuri de distanțare (max. 4 clienți la masă, distanță de 1,5 m între persoane care nu sunt membri ai aceleiași familii) – prevăzute la art. 5 lit. h) din Norme;

b) Nerespectarea măsurii de igienizare a spațiilor, suprafețelor și ustensilelor folosite de clienți – prevăzută la art. 5 lit. n) din Norme.

Potrivit Normelor, ambele contravenții sunt sancționabile conform HG 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice (art. 30, lit. h), cu sume între 5000 și 10.000 lei (pentru persoane fizice) și între 10.000 și 30.000 lei pentru persoane juridice.

Toate bune și frumoase, dacă articolul 30 al HG 857 nu s-ar referi la norme valabile pentru spitale; acest articol este primul din Capitolul VIII al Hotărârii, dedicat spitalelor:

HG 857/2011

Capitolul VIII - Contravenții la normele privind prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și la normele de igienă pentru spitale

Articolul 30

Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele fizice, respectiv cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei pentru persoanele juridice următoarele fapte: [...]

h) nerespectarea măsurilor speciale instituite în situații epidemiologice deosebite;

Prevederile Capitolului VIII al HG 857/2011 fac, așadar, referire exclusiv la normele valabile pentru spitale, nu pentru unitățile de alimentație publică (terase).

Prin urmare, prevederile art. 6 alin. 3 din Normele din 29 mai 2020 privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pentru activitățile de preparare, servire și consum al produselor alimentare, băuturilor alcoolice și nealcoolice în spațiile special amenajate din exteriorul clădirilor unităților de alimentație publică sunt nule și neavenite, ele nefăcând referire la domeniul alimentației publice (localuri, respectiv terase), ci la cel al sănătății publice (spitale).

Din punctul meu de vedere, această aberație este cireașa de pe tortul Normelor, HG-urilor și legilor aferente măsurilor speciale de luat pe perioada pandemiei de COVID-19. Iar ea s-a născut (din nou!), din arzătoarea dorință a guvernanților de a pedepsi negreșit, cu orice preț și cât mai crunt pe cine și cât mai pot, în nenorocita asta de perioadă a pandemiei.

7. Concluzii

Așa cum am spus, mai sunt multe de zis și de analizat la aceste Norme (și, desigur, și la altele, stabilite prin alte ordine ministeriale pentru perioada stării de alertă). Toate actele normative elaborate în perioada de după starea de urgență (de la Legea 55/2020 până la hotărârile guvern și ordinele miniștrilor) sunt făcute pe genunchi, la rapid, pe bandă rulantă, fără studii de impact, fără evaluarea corectă a riscurilor potențiale specifice pandemiei, fără profesionalism, fără consultare (a lor între ei, pentru că de consultare publică nici nu a fost vorba), fără definirea și lămurirea unor termeni, fără viziune pe termen lung. Legea 55, de pildă, este special dedicată pandemiei de COVID-19, nu stării de alertă, în general; ferească Sfântul să avem nevoie de o stare de alertă din cauza vreunui alt dezastru (inundații, cutremur ș.a.): va urma, probabil, o altă lege cu dedicație specială, elaborată ad hoc și, evident, cu multe lacune, nereguli, prevederi neconstituționale, articole ce se bat cap în cap sau care contrazic alte legi, măsuri neclare și subiectiv interpretabile etc. etc.

Guvernanții noștri ne-au arătat încă o dată, (și) cu ocazia Normelor pentru funcționarea teraselor în starea de alertă, gradul lor real de ”interes” și ”implicare” pentru siguranța publică, pentru interesul public, pentru cetățeanul de rând și pentru omul de afaceri român. Ne-au arătat încă o dată gradul lor de ”profesionalism”, ”capacitatea” lor de a gestiona orice situație, inclusiv una de urgență. Slavă Domnului că ne-a ferit de un impact mai mare al pandemiei, că cine știe prin ce treceam acum!

Dar să nu vă închipuiți cumva că vina pentru neajunsurile actelor normative pe care le-am luat în discuție aparține exclusiv PNL-ului, care din întâmplare are azi frâiele Guvernului! PNL a preluat o situație absolut dezastruoasă a țării în condiții ”normale” și a trebuit să ”gestioneze” țara în condiții de pandemie, să ia măsuri ce nu suportau amânare, pe premisele dezastruoase create după Revoluție și în condițiile unui dezastru și a unei distrugeri cvasi-totale a tuturor bazelor de funcționare a societății în ultimii 30 de ani. Care premise au fost puse încă din 1990 de tovarășul Iliescu & Co și perpetuate de PSD & Co. Negreșit, PNL a avut și el un aport la acest dezastru și la această distrugere (remember Crin & USL), revigorând monstrul PSD și întărind tentaculele fesenistoide ce sufocă Țara.

Dar să nu uităm, totuși, că Ludovic Orban a fost singurul din conducerea PNL ce s-a opus ”alianței monstruoase” – fapt pentru care s-a bucurat de respectul dreptei românești. Și, negreșit, nu trebuie să mai uităm nici alte două lucruri, când ne referim la măsurile referitoare la pandemie:

1. Proiectul Legii 55/2020 a fost propus de Guvern (împins de la spate de CCR), dar a fost votat în Parlament. Așadar, vina pentru neajunsurile acestei legi (și ale ulterioarelor acte normative aferente) aparține parlamentarilor (inclusiv ai PSD, dar, ce să vezi, și ai USR, de la care aveam așteptări mai mari) și

2. PNL guvernează o țară ale cărei structuri politice și administrative sunt încă dominate de PSD; deci, nu putem avea așteptări prea mari în privința unor schimbări pozitive majore și de impact în viitor.

În pofida lacunelor și neajunsurilor guvernării actuale, în general, și ale actelor normative generate de aceasta, în special, rămân încă la convingerea că, dacă ar fi ținut frâiele executivului, Viorica Vasilica Dăncilă și adunătura ei de ”experți” analfabeți ar fi dus Țara cu totul și cu totul de râpă, într-un fund de prăpastie din care greu ne-am fi ridicat din nou (dacă am fi făcut-o vreodată). Însă, cu toate acestea, nu am să încetez niciodată a critica bubele și puroiul guvernării, de orice natură și culoare politică ar fi ea. Pentru că prea adesea românii își fac idoli din liderii politici, acceptându-le și scuzându-le bubele și greșelile în numele adeziunii la o ideologie sau alta, al simpatiei pentru un partid sau altul, pe care îl iau în brațe până în pânzele albe. Este acesta un defect major al nostru, ca popor, de care va trebui să ne dezbărăm cât de curând, dacă vrem cu adevărat să apucăm a trăi acele schimbări pozitive cu impact major în prezent, dar mai ales în viitor, pe care le așteptăm cu toții…

__________

Citiți și Legea 55/2020, zisă a stării de alertă. Sancţiuni și aberaţii

(Cristina Andrei) Legea 55/2020, zisă a stării de alertă. Sancţiuni și aberaţii

Cristina Andrei

Autor: Cristina Andrei

 

 

 

 

 

 

 

* Legea 55/2020 nu este o lege a stării de alertă * Era necesară această lege? * Se sancționează contravenții inexistente * Dublă sancționare pentru nerespectarea carantinei și a izolării * Dublă sancționare pentru organizatorii de mitinguri * Vom avea conferințe pe terase? * Măsuri neclare * Măsuri dubioase * Amenzi egale pentru stat și cetățeni * Ne vor amenda pompierii?

_______

CUPRINS

I. Legea 55/15 mai 2020 NU este o ”lege a stării de alertă”!

1. Observații

2. Întrebări

3. Note

3.1. Cadrul legal minim necesar pentru starea de alertă exista deja

3.2. Legea 55/2020 nu era neapărat necesară!

3.3. Necesitatea unei legislaţii clare

II. Sancţiuni şi aberaţii ale Legii anti-COVID-19 nr. 55/2020

1. Sancţiuni pentru contravenţii inexistente

1.1. Se sancţionează împiedicarea/neluarea unor măsuri “stabilite” la alineatul (4) al articolului 5, alineat care nu există!

1.2. Se sancţionează o contravenţie neprevăzută nicăieri

2. Echivoc în exprimare – deci, echivoc în interpretare

2.1. Despre desfăşurarea, limitarea şi suspendarea activităţii unor instituții și operatori economici

2.2. Dublă sancţionare a nerespectării carantinei şi izolării la domiciliu

2.3. Dublă sancționare pentru organizatorii de mitinguri

2.4. Spații deschise versus spații închise. Vom avea conferințe pe terase?

3. Structură proastă, conținut neclar, interpretări subiective

3.1. Structură proastă

3.1.1. Domeniul economic cuprinde și mitingurile!

3.1.2. Alte prevederi nelalocul lor în secțiunea Domeniul economic

3.2. Conținut neclar, prevederi dubioase

3.2.1. Măsuri de protecție a vieții, de reziliență sau de risc?

3.2.2. Măsuri inutile și îndoielnice

3.2.3. Amenzi egale pentru stat și pentru persoane fizice

3.2.4. Cine și cum ne amendează?

III. Considerații finale

_______

Așa cum am subliniat de multe ori în articolele mele, nu sunt jurist, ci doar un cetăţean care vrea să înţeleagă legile rânduite de legiuitori, pentru a le respecta cum se cuvine. Din păcate, însă, parlamentarii noștri adesea votează legi pline de contradicţii, de exprimări obscure (ba uneori și de prevederi neconstituţionale), ce pot duce la interpretări aleatorii și subiective ale legii și, ca atare, la abuzuri ale autorităţilor. Ei bine, recenta Lege 55/15 mai 2020, zisă a stării de alertă, nu face excepţie și îmi exprim, ca de obicei, rugămintea ca juriștii ce vor citi acest articol să intervină, întru lămurirea deplină a prevederilor acestei legi, cu observaţii avizate, mai pertinente, desigur, decât cele pe care urmează să le prezint mai jos.

Așadar:

I. Legea 55/15 mai 2020 NU este o ”lege a stării de alertă”!

 

Denumirea oficială exactă și completă a acestei legi este următoarea: ”LEGE nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19”.

Obiectul acestei legi este stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, așa cum se precizează la art. 1, alin. (1) din lege:

Articolul 1

(1)Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică și la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi și libertăţi fundamentale.

Prin urmare: Legea 55/2020 nu este o lege a stării de alertă, ci o lege specială pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Pe scurt, s-ar putea face referire la ea ca la ”Legea anti-COVID-19” sau, desigur, în alţi termeni echivalenţi, dar nu în cei vehiculaţi asiduu de politicienii și jurnaliștii noștri zilele acestea.

1. Observații

Din cele de mai sus reies câteva lucruri evidente (și importante, aș zice):

1.1. Această lege se referă strict la măsurile de luat pe perioada pandemiei de COVID-19.

1.2. Starea de alertă este declarată ”în condiţiile legii” (dar nu în condiţiile acestei legi?).

1.3. Conform obiectului Legii 55/2020, starea de alertă la care se face referire în cuprinsul acestei legi este cea declarată de guvern strict pentru actuala pandemie de COVID-19. Or, o stare de alertă poate interveni și pentru prevenirea și combaterea efectelor altor epidemii/pandemii, dar și a unor dezastre naturale (inundaţii, cutremure, incendii, alunecări de teren etc.).

2. Întrebări

2.1. Ce se întâmplă în cazul în care – Doamne ferește! – ne vom confrunta în viitor cu alte epidemii / pandemii sau dezastre? Adoptăm legi speciale pentru fiecare în parte?

2.2. În condiţiile cărei legi, totuși, se declară o stare de alertă, alta decât cea legată de pandemia de COVID-19?

3. Note

            3.1. Cadrul legal minim necesar pentru starea de alertă exista deja

Actualmente (atât înainte, cât și după Legea 55/2020) starea de alertă (orice stare de alertă) și măsurile de luat în timpul unei stări de alertă pot fi instituite în temeiul unor Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului, respectiv OUG 1/2014 și 21/2004, cu modificările și completările ulterioare – ultimele dintre acestea stabilite prin OUG 68/14 mai 2020, care va trebui aprobată prin lege, ca orice ordonanţă, de altfel (proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe este înregistrat la Senat pentru dezbatere). Încă nu avem, deci, o lege privitoare la starea de alertă, în general. Legea 55/2020 se referă la instituirea unor măsuri speciale, aplicabile numai pe perioada stării de alertă declarate din cauza pandemiei de COVID-19.

            3.2. Legea 55/2020 nu era neapărat necesară!

Citește mai mult

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

#Tineriada. Rezistăm şi nu cedăm în faţa corupţiei şi a hoţiei. Ne organizăm, ne solidarizăm, pentru că doar #uniţischimbăm! Together we stand, divided we fall

 

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

28 februarie 2017

 

Descrierea forumului. Obiective. Informaţii despre iniţiatoare

 

Descrierea forumului

Am creat acest forum ca suport în efortul de organizare aferent mişcărilor de stradă din toată ţara şi din diaspora, declanşate de abuzurile şi sfidarea guvernului Grindeanu la adresa poporului român.

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

Ideea forumului a venit în urma unui “brainstorming” cu doi tineri implicaţi activ în protestele anti-guvernamentale, atât în stradă, cât şi online, pe care i-am cunoscut cu ocazia acestor proteste.

Forumul #Rezistăm. Uniţi schimbăm este expresia necesităţii de a strânge laolaltă toate iniţiativele cetăţeneşti, toate ideile şi acţiunile prezente şi viitoare, de a crea premisele unei reale colaborări între grupurile formale şi informale create în urma mişcărilor de stradă

Este vital să ne reunim forţele şi să avem un loc unde să găsim informaţiile necesare luptei noastre pentru schimbarea României în bine, o Românie condusă de oameni curaţi şi competenţi. Sper ca acest forum să devină acel loc, o agora a rezistenţei noastre anti-corupţie, la care vă invit să participaţi. Vă mulţumesc anticipat pentru contribuţiile voastre!

#UniţiSchimbăm!

 

Obiective:

1. Informare – colectăm aici ştiri importante privitoare la activitatea guvernului, a parlamentului şi a altor instituţii răspunzătoare de soarta ţării

2. Documentare şi cercetare – ne documentăm, investigăm, facem anchete jurnalistice şi civice, legate de legislaţie, de activităţile instituţiilor statului, de cazuri de corupţie, abuz, de decizii ale autorităţilor publice etc. etc.

3. Alcătuire de baze de date utile pentru organizare şi pentru acţiuni ulterioare
- informaţii de contact: instituţii publice, oficiali, administraţie centrală şi locală, organizaţii internaţionale etc.
- liste cu grupuri formale şi informale, ONG-uri – de contactat, de ţinut legătura cu ele; colaborare şi asistenţă reciprocă

4. Organizare şi colaborare pentru:
- formarea unei coaliţii civice, alcătuită din grupuri şi organizaţii formale şi informale
- un manifest comun #Rezist
- proteste şi mitinguri
- conferinţe şi workshopuri
- acţiune pe diverse planuri pentru contracararea corupţiei şi abuzurilor
- reacţie la abuzurile autorităţilor statului

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

 

Câteva cuvinte despre iniţiatoarea acestui forum

Pe scurt, sunt autoarea Petiţiei online “Suntem împotriva OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal Pentru că această petiţie a adunat peste 118.000 de semnături şi pentru că semnatarii ei sunt deosebit de informaţi, implicaţi, dornici de acţiune şi de schimbare, am creat pe Facebook grupul “AntiOUG13. Strângere se semnături şi alte iniţiative”

Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm

Ce am făcut în trecut şi ce mai fac în prezent?

Tot pe scurt: de ani de zile activez civic (şi politic, din când în când) pentru o reală schimbare în societatea românească: scriu, traduc şi corectez articole, fac documentare şi cercetare, particip la proteste, organizez evenimente, mă ocup de PR şi comunicare, moderez şi administrez forumuri, grupuri de lucru, site-uri, bloguri, pagini pe reţele de socializare etc. Cauzele pentru care lupt şi mă implic cu predilecţie ţin de drepturile omului, mediu, patrimoniu cultural, reformarea clasei politice şi a sistemului electoral.

Câteva proiecte, dintre cele multe în care sunt implicată:

FACEBOOK:

Uniţi Schimbăm
Vă vedem
AntiOUG13

WORLD WIDE WEB

Site-ul Uniţi Schimbăm
Blogul meu AntiTot

Sper ca acest forum să-şi atingă scopul şi să beneficiez, din nou, de ajutorul şi de implicarea voastră, oameni frumoşi care luptaţi pentru o Românie mai bună!

Together we stand, divided we fall
Cristina Elena Andrei

____________
Înscrie-te şi contribuie la acest forum şi la dezvoltarea comunităţii noastre. Intră pe pagina de mai jos, şi caută butonul de înregistrare în dreapta sus:
Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm
Uniţi Schimbăm!

(Cristina Elena Andrei) Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

Protest „NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (Protest spontan la Guvern după adoptarea, pe şest, a ordonanţelor elefant, București, 31 ianuarie 2017)

foto: epochtimes-romania.com
articol: Cristina Elena Andrei

 

SEMNATI AICI PETITIA: Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

Miercuri, 1 februarie 2017, preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, i-a transmis Prim-ministrului României, domnul Sorin Mihai Grindeanu, scrisoarea de mai jos, în care solicită abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Subsemnaţii, semnatari ai acestei petiţii, susţinem acest demers al preşedintelui României şi, la rândul nostru, solicităm Guvernului României abrogarea OUG nr. 13/2017

______________

Scrisoare transmisă de Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, Prim-ministrului României, domnul Sorin Mihai Grindeanu

01 februarie 2017

„La data de 31 ianuarie 2017 Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 92/01.02.2017.

Având în vedere prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României potrivit cărora Guvernul poate adopta Ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

Constatând faptul că Guvernul a adoptat acest act normativ cu o zi înainte de începerea sesiunii ordinare a Parlamentului, ceea ce pune în discuţie însăşi necesitatea acestui demers,

Reţinând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ce conferă acestei autorităţi, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, competenţa de a aviza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti,

Observând că, în cadrul procesului decizional de adoptare a Ordonanţei de urgenţă menţionate, Consiliul Superior al Magistraturii a fost eliminat,

Văzând că acest act normativ a fost adoptat şi cu ignorarea opiniilor profesionale exprimate anterior în cadrul sistemului judiciar,

Luând în considerare efectele profund negative pe care această Ordonanţă de urgenţă le produce asupra funcţionării statului de drept şi, implicit asupra eforturilor depuse de România în domeniul combaterii fenomenului corupţiei şi asigurării integrităţii funcţiei publice,

Vă solicit abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.”

__________________

NOTĂ: Pentru o informare detaliată, puteţi consulta următoarele surse:

Scrisoarea preşedintelui Iohannishttp://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/scrisoare-transmisa-de-presedintele-romaniei-domnul-klaus-iohannis-prim-ministrului-romaniei-domnul-sorin-mihai-grindeanu1485953914

OUG 13/2017 privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penalăhttp://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_13_2017_modificare_lege_286_2009_codul_penal_lege_135_2010_codul_procedura_penala.php

Codul Penalhttp://legeaz.net/noul-cod-penal/

Codul de Procedură Penalăhttp://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_penala_legea_135_2010.php

 

SEMNATI AICI PETITIA: Cerem abrogarea OUG 13/2017 de modificare a Codului Penal

_________________

UPDATE: A fost iniţiată o petiţie şi pe avaaz.org. O găsiţi aici: https://secure.avaaz.org/ro/petition/Romania_Nu_dati_mana_libera_politicienilor_corupti/

articol preluat de pe: petitieonline.com

(Cristina Andrei) USR – spaima PSD

Uniunea Salvați România

foto: facebook.com
articol: Cristina Andrei

Cristina Andrei - foto: facebook.com

Cristina Andrei – foto: facebook.com

5 decembrie 2016

 

Sau încă 5 motive pentru care voi susține USR la parlamentare:

 

1. Consilierii USR – sula din coasta Firei

S-a tot plâns în ultima vreme doamna edil Gabriela Vrânceanu Firea Pandele că USR – prin consilierii săi din Primăria Capitalei – îi tot pune bețe în roate pe diverse proiecte și propuneri.

Da, e adevărat, dar ce nu spune doamna primar general este faptul că acești consilieri USR au votat împotriva multor proiecte din cauza netransparenței lor. Din cauza interzicerii accesului acestor consilieri la informații de interes PUBLIC. Și, mai ales, din cauza unor „erori materialedin documentele primăriei care au multiplicat de 1000 (o mie) de ori sumele de alocat unor cheltuieli. De pildă, o sumă de 5000 euro s-a transformat deodată, din coada pixului (și din “greșeală”, firește), în 5.000.000 euro. Cinci milioane de euro, în loc de cinci mii! Și nu, nu e singura „eroare materială” de acest fel. În plus, tot soiul de mișmașuri – despre care veți afla mai multe în videoclipul de mai jos. Orice om de bună credință s-ar fi opus acestor lucruri, ar fi luat poziție împotriva lor. Consilierii USR din Consiliul General al Municipiului București exact asta fac, împiedicând, printre altele, risipa din banii publici ai Capitalei.

Citește mai mult

Traduceri •Meditaţii •Corectură •Relaţii publice •Asistenţă secretariat •Web content •Copywriting

foto si articol – englishromanian.ro

Cristina Elena Andrei

Traducător autorizat (engleză). Autorizaţie MJ Nr. 31047/2011

Persoană Fizică Autorizată. Autorizaţie ONRC Nr. 107321/2010

Servicii (vezi oferta completă aici)

•Traduceri •Meditaţii •Corectură •Relaţii publice •Asistenţă secretariat •Web content •Copywriting

Studii: Facultatea de Litere, Română-Engleză – Universitatea din Bucureşti

Experienţă  în traduceri (15 ani+), relaţii publice şi comunicare (9 ani+), meditaţii (15 ani+), social media şi blogging (4 ani+), web design (2 ani+)

Asta sunt, în cuvinte seci şi oficiale. Aş mai putea adăuga aici că deţin un număr oarecare de diplome, plus destule abilităţi şi competenţe, sau că am fost şefă de promoţie la o universitate de stat, că am luat nota maximă la o lucrare de licenţă de care sunt mândră şi care îşi aşteaptă publicarea cât de curând.

Dar toate aceste date reci nu pot cuprinde pasiunea mea  pentru limba română, pentru limba engleză, toată munca mea de-a lungul multor ani, remunerată sau nu, satisfacţiile pe care mi le-au dat împlinirile profesionale ale elevilor mei de toate vârstele, dorinţa de autoperfecţionare şi studiul asiduu, lupta mea pe toate planurile pentru o limbă română curată, studiile lingvistice la care tot lucrez şi pentru care nu am niciodată timp suficient…

Câte ceva despre preocupările mele puteţi afla răsfoind acest site şi luându-vă răgaz să citiţi  articolele pe care le scriu când timpul îmi permite. Am reuşit să republic aici o parte dintre ele (majoritatea au apărut pentru prima dată pe AntiTot  sau pe agonia.ro); sper să am timp să  le adun pe Engleză-Română pe toate cele care prezintă relevanţă pentru tematica site-ului şi, desigur, să mai scriu şi altele.

_____________________________________

Referinţe:

În publicarea studiilor mele în limba engleză, am colaborat îndelung cu doamna Cristina Andrei, pe care odată cu experienţa am ajuns să o prefer altor traducători, traducerile sale fiind de o excepţională calitate. O apreciez în special pentru documentarea meticuloasă care însoţeşte aceste traduceri, precum şi pentru păstrarea, în … Continue reading Referinţe (traduceri): Prof. Dr. Sime Pirotici

― Referinţe (traduceri): Prof. Dr. Sime Pirotici

cititi mai mult pe: englishromanian.ro

(Cristina Andrei) Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD

Aurelian Pavelescu nu reprezinta PNTCD
foto: taranista.wordpress.com
articol: Cristina Andrei – taranista.wordpress.com

Cristina Andrei

Cristina Andrei

2 aprilie 2011

Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD
la o Adunare Generală a Partidului, care nu va avea loc nicicând

Motto: Fiecare contează??

Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.

Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.

Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.

Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.

Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară…

Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.

Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.

Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.

Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament…”.

De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL… mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac… motanii.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte… iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…

articol preluat de pe https://taranista.wordpress.com

(Rick Falkvinge) Copierea şi difuzarea au fost întotdeauna un drept natural; restricţionarea copierii nu a fost niciodată (traducere: Cristina Andrei)

Un articol de Rick Falkvinge pe torrentfreak.com, 2 august 2015 (articolul original aici: https://torrentfreak.com/copying-and-sharing-was-always-a-natural-right-restricting-copying-never-was-150802/)

traducere: Cristina Andrei

7 septembrie 2015

Cristina Andrei

Cristina Andrei

În cadrul dezbaterii – aflate încă în desfăşurare – privind difuzarea, este crucial să realizăm că difuzarea şi copierea au fost dintotdeauna starea naturală şi că restricţionarea copierii este o limitare arbitrară a drepturilor de proprietate.

Politologii au conceptul ăsta numit “drepturi naturale“. Sunt drepturi cu care te naşti, chiar dacă nu există organisme care să aplice legea sau vreun guvern, la urma urmei. Astfel de drepturi includ dreptul de a gândi liber, dreptul de a ne utiliza simţurile, dreptul de a ne spune părerea şi dreptul de proprietate (începând cu propriul corp).

Dimpotrivă, legile care restricţionează astfel de drepturi nu pot exista fără un guvern care să impună astfel de legi. Acest lucru este esenţial pentru a înţelege ceea ce se poate considera drept un punct de plecare pentru societate; dacă ai o tăbliţă de piatră goală, ce legi şi drepturi să existe înainte de a fi pus prima dâră de cerneală pe hârtie.

Industria drepturilor de reproducere şi difuzare (copyright) încearcă în mod repetat să se autocaracterizeze cu îngâmfare ca aparţinând drepturilor morale, atunci când pledează pentru restricţii asupra copierii şi difuzării. Acest lucru nu este doar nedrept, ci şi strigător la cer de necinstit şi fals – şi asta în mod intenţionat. Monopolul copyright-ului este un mecanism protecţionist, o rămăşită de dinaintea reformei liberei întreprinderi de la jumătatea anilor 1800, care nu îşi are locul într-o societate construită pe creativitate şi inovaţie. Monopolul nu este doar distructiv şi nedrept, ci şi draconic şi arbitrar.

Să examinăm modul în care intervin drepturile naturale atunci cînd se difuzează cunoştinţe şi cultură.

Pentru a crea un fişier de tip bitstream (transmisie binară secvenţială), să zicem Gameofthrones.s05e10.1080p.WOOT.mkv, observăm că acest fişier există undeva. Ne folosim propriile simţuri şi extensiile tehnologice ale propriilor simţuri, folosindu-ne de bunuri pe care le avem în proprietate (un computer, un router, cabluri de reţea etc.) pentru a observa existenţa acestui flux de date şi modelul binar care îl alcătuieşte. După ce observăm cum arată modelul binar, ne rearanjăm bunurile din proprietate – câmpurile magnetice de pe propria unitate de disc – pentru a se potrivi cu ceea ce observăm cu ajutorul simţurilor noastre.

Dintr-o perspectivă a drepturilor naturale, acest lucru este identic cu situaţia unui pictor care îşi foloseşte bunurile pe care le deţine – acuarele, pensule etc. – pentru a înregistra pe pânză ceea ce vede cu ochii lui. Acest fapt nu e doar perfect în regulă, este efectiv ceea ce se aşteaptă de la pictor.

Acum, poate că exercitarea drepturilor naturale în acest caz interferează cu modelele de afaceri născocite în vis de industria copyright-ului. Dar drepturile naturale nu-şi rezervă un loc în spate ca să lase în faţă dreptul imaginar al cuiva la profit. Ele se află la un cu totul şi cu totul alt nivel. Chiar dacă există legi care limitează drepturile naturale, ele sunt în general privite ca hidos de imorale şi de respectat cu enormă reţinere.

Cu toate acestea, concluzia aici este că faptul de a copia este starea naturală, o simplă exercitare a drepturilor naturale, iar restricţionarea copierii este un amestec arbitrar şi draconic în drepturile naturale, o rămăşiţă anacronică din epoca de dinaintea întreprinderilor libere, care nu-şi are locul în epoca Internetului.

În fine, am spus că industria copyright-ului induce în eroare “în mod intenţionat” pe acest subiect. Prin asta mă refer la faptul că reprezentanţii acestei industrii repetă întruna că persoanele care îşi exercită drepturile naturale “fură”, în ciuda deciziei contrare a Curţii Supreme a SUA, de care ei ştiu prea bine, ca şi în ciuda faptului că instanţa le-a interzis reprezentanţilor acestei industrii  să folosească un astfel de limbaj înşelător şi necinstit.

 

(Micah White) “Protestul nu mai funcționează” (traducere Cristina Andrei)

“Protest Is Broken”: Co-Creator of Occupy Wall Street Calls for New Mental Shift
foto – occupy.com
articol – Giuliana Vallone
7/2/2015
traducere – Cristina Andrei
21 iulie 2015

Cristina Andrei

Cristina Andrei

“Protestul nu mai funcționează”: Co-fondatorul mișcării Occupy Wall Street (Ocupați Wall Street) face un apel pentru o schimbare radicală de mentalitate

(Articolul original pe occupy.com: http://www.occupy.com/article/protest-broken-co-creator-occupy-wall-street-calls-new-mental-shift)

Mobilizarea a milioane de oameni în stradă nu mai garantează succesul unui protest – afirmă Micah White, co-fondatorul Occupy Wall Street.

”Occupy a fost un exemplu perfect de mișcare socială și ar fi trebuit să funcționeze conform teoriilor dominante ale protestului și activismului. Și totuși, a dat greș” – spune Micah într-un interviu acordat ziarului  Folha de São Paulo, cel mai mare cotidian din Brazilia.

Micah White - foto - occupy.com

Micah White – foto – occupy.com

Micah White susține că utilizarea violenței în cadrul protestelor este eficientă, dar numai pe termen scurt. Și mai susține că deprinderea folosirii rețelelor sociale în folosul mișcărilor sociale este una dintre cele mai mari provocări ale activismului. ”Cel mai mare risc este acela de a deveni spectatori ai propriilor noastre proteste” – afirmă el.

Micah trăiește într-o comunitate rurală pe coasta Oregonului, cu circa 300 de locuitori și, împreună cu soția sa, Chiara Ricciardone, administrează Boutique Activist Consultancy,  un think tank specializat în campanii imposibile.

Pe 26 mai, Micah s-a aflat în São Paulo, Brazilia, pentru a participa la lansarea GUME (”Muchie de cuțit”), o agenție de relații publice și activism fondată de Regina Augusto.

Folha de São Paulo: Cum ați analiza astăzi Occupy Wall Street?Ce n-a mers?

Micah White: Asta e marea întrebare și, desigur, m-am tot gândit la ea de la încheierea Occupy. Pentru mine, mișcarea Occupy a fost un ”eșec constructiv”, ceea ce în principiu înseamnă că a fost un eșec care ne-a învățat câte ceva despre activism.

Adevăratul avantaj al Occupy Wall Street a fost acela că ne-a învățat că ideile și premisele noastre despre proteste sunt false. Occupy a fost un exemplu perfect despre cum ar trebui să funcționeze mișcările sociale. Se conforma teoriilor dominante privind protestele și activismul: a fost un eveniment istoric, a adunat milioane de oameni de toate categoriile, din întreaga lume, în jurul unei serii de revendicări, nu prea a existat violență. Și totuși, mișcarea a eșuat. Deci, principala mea concluzie este aceea că activismul s-a bazat pe o serie de premise false despre tipul de comportament colectiv care creează schimbări sociale.

F: Care sunt aceste premise?

MW: În primul rând, ideea centrală a activismului  contemporan: protestele urbane, cu un mare număr de oameni în stradă, în principal laici, și care se adună în jurul unei singure revendicări. În principiu, ideea este cam aceasta: ”Uite, dacă strângem un milion sau zece milioane sau o sută de milioane de oameni în stradă, în cele din urmă revendicările noastre vor fi realizate. Și totuși, dacă ne uităm la ultimii zece, cincisprezece ani, am avut cele mai mari demonstrații din istorie. Iar protestele continuă să crească din punctul de vedere al dimensiunilor și al frecvenței, dar nu au generat vreo schimbare politică.

F: Și acum ce urmează?

MW: Ce am învățat din Occupy, dar și din Primăvara Arabă, este faptul că revoluțiile au loc atunci când oamenii scapă de frică. Deci, cred că principalul factor declanșator pentru  următoarea mișcare revoluționară va fi o stare molipsitoare care se va întinde în întreaga lume și în întreaga comunitate umană.

Din punctul meu de vedere, principalul lucru pe care trebuie să-l vedem este abandonarea explicațiilor materialiste ale revoluției de către activiști – și anume ideea că trebuie să adunăm oamenii în stradă – și să începem să ne gândim cum să răspândim acel tip de stare, cum să-i facem pe oameni să vadă lumea într-un mod fundamental diferit. Cam asta e. Viitorul activismului nu constă în a ne presa politicienii prin intermediul unor spectacole publice sincronizate.

F: Nu constă în a pune presiune pe politicieni?

MW: Nu. Cred că formele standard de protest au devenit parte din tiparul standard. Ca și cum ei așteaptă asta. Iar cheia este să inovăm constant modul în care protestăm, pentru că altfel e ca și cum protestul ar fi parte din scenariu. Acum este de așteptat ca oamenii să iasă în stradă, iar aceste mulțimi se vor comporta într-un anumit mod, iar apoi va veni poliția și unii vor fi bătuți și arestați. Apoi restul vor pleca acasă. Participarea noastră la acest scenariu se bazează pe falsa poveste că, cu cât vei aduna mai mulți oameni în stradă, cu atât vor crește șansele de a obține schimbări sociale.

F: Puteți explica mai bine ceea ce propuneți?

MW: Ceea ce propun eu este un tip de activism care se axează pe crearea unei schimbări mentale radicale. O revelație, în esență. În termeni concreți, cred că există mult potențial pentru crearea unor partide politice hibrid, care să-și integreze mișcări sociale, ce presupun comportamente mai complexe ale persoanelor care candidează pentru poziții politice, care caută să adune voturi, care participă în administrarea orașului.

F: Utilizarea rețelelor sociale este destul de controversată printre activiștii contemporani. Unii spun că este un instrument esențial pentru a crește participarea la proteste, alții zic că expune mișcarea la monitorizare din partea autorităților. Care este opinia dumneavoastră?

MW: Aceasta este una dintre principalele provocări. Social media este unul dintre instrumentele de care dispun activiștii și e necesar să îl folosim într-un fel. Dar, de fapt, rețelele sociale au o parte negativă, care merge dincolo de monitorizarea de către poliție.

În timpul mișcării Occupy, am trăit chestia asta; lucrurile începeau să  arate mai bine pe rețelele sociale decât în viața reală. Atunci, oamenii au început să se concentreze pe social media și să se simtă mai comod postând pe Twitter și pe Facebook decât să se ducă la un eveniment Occupy. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai mare risc: să devenim spectatori la propriile noastre proteste.

F: Ce credeți despre protestele Black Lives Matter (Viețile negrilor contează) care au loc în SUA începând de anul trecut, ca rezultat al tensiunii rasiale din țară?

MW: Sigur că susțin această mișcare pe de-a-ntregul. Sunt negru, am avut de a face cu discriminarea față de care protestează ei. Dar, gândind strategic, sunt convins că este foarte important ca niciodată să nu protestezi direct împotriva polițiștilor. Pentru că polițiștii sunt  de fapt puși  să absoarbă protestul – obiectivul polițiștilor este să-ți disipeze energia în protestul împotriva lor, astfel încât vei lăsa deoparte cele mai sensibile părți ale regimului represiv în care trăim: politicienii și marile corporații. Trebuie să protestăm mai în profunzime.

F: Ce credeți despre folosirea violenței în timpul protestelor?

MW: Studiile sugerează că protestatarii care folosesc violența sunt mai eficienți decât aceia care nu fac asta. Cred că violența este eficientă, dar numai pe termen scurt, pentru că vei sfârși prin a dezvolta un tip de structură organizată care este ușor de infiltrat de către poliție. Pe termen lung, este mult mai bine să elaborezi tactici non-violente care să îți permită să creezi o mișcare socială stabilă și de durată.

F: Dar violența nu exclude publicul din mișcare?

MW: Oamenii se alienează și se înspăimântă atunci când văd tactica Black Bloc (Careul Negru) (mai multe despre Black Block pe adevarul.ro: http://adevarul.ro/international/europa/atentiela-black-bloc-nu-veti-putea-opri-haosul-1_526a3417c7b855ff567aae5d/index.html), pentru că nu înțeleg și nu-și pot imagina că ei înșiși pot face asta. Iar mișcările funcționează atunci când îi inspiră pe oameni, când sunt pozitive, afirmative și îi fac pe oameni să scape de frică.

Este un echilibru dificil, pentru că nu vrei să fii nici de partea cealaltă și să susții numai forme de activism care sunt călduțe și anoste – trebuie să găsești un teren de mijloc care să-i entuziasmeze pe oameni și totodată să-i facă să nu le mai fie frică. Nimeni nu are într-adevăr un remediu care să rezolve chestia asta.

F: Cartea dumneavoastră, Sfârșitul protestului, declară sfârșitul protestului așa cum îl știm. Putem reinventa protestul?

MW: Protestul se reinventează tot timpul. Fiecare generație își  trăiește propriile momente de revoluție. Chestia principală e că acum traversăm niște timpuri în care inovațiile au loc mult mai des, pentru că oamenii pot vedea ceea ce fac alții din lumea întreagă și pot inova în timp real.

Cred că viitorul revoluției începe cu oamenii ce își promit lor înșiși că nu vor mai protesta în același fel de două ori. Asta e foarte dificil pentru activiști, pentru că le place să urmeze tipare. Dar, când ne vom dedica inovației, vom inventa forme absolut noi de protest. Oamenii nu se așteptau să vadă ceva asemănător mișcării Occupy atunci când aceasta a apărut. Iar acum nu ne așteptăm la următoarea mare mișcare… dar ea va veni.

articol preluat de pe http://www.occupy.com/