Articole

Toma Caragiu (1925 – 1977), actor român

Toma Caragiu (1925 – 1977)

foto: cinemagia.ro
articole: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia – d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975)

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:

„…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975) - foto: cinemagia.ro

Toma Caragiu – foto: cinemagia.ro

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

 

Mormântul lui Toma Caragiu – foto: ro.wikipedia.org

 

Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927- d.2009), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.

 

Distincții

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

 

Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 39 de filme.

- Nufarul rosu – r.Gheorghe Tobias, 1955
- Vara romantica -r.Sinisa Ivetici, 1961
- Poveste sentimentală – r. Iulian Mihu, 1962
- Străzile au amintiri – r. Manole Marcus, 1962
- Politică și delicatese – r. Haralambie Boroș, 1963
- Cartierul veseliei – r. Manole Marcus, 1965
- Procesul alb – r. Iulian Mihu, 1966
- Haiducii (1966)
- Vremea zăpezilor – r. Gheorghe Naghi, 1966
- Șeful sectorului suflete (1967)
- Subteranul – r. Virgil Calotescu, 1967
- Răpirea fecioarelor – r. Dinu Cocea, 1968
- Răzbunarea haiducilor (1968)
- KO -r. Mircea muresan, 1968
- Brigada Diverse intră în acțiune (1970)
- Haiducii lui Șaptecai (1971)
- Zestrea domniței Ralu (1971)
- Săptămîna nebunilor (1971)
- Brigada Diverse în alertă! (1971)
- B.D. la munte și la mare (1971)
- Facerea lumii – r. Gheorghe Vitanidis, 1971
- Bariera – r. Mircea Mureșan, 1972
- Explozia – r. Mircea Drăgan, 1972
- Ciprian Porumbescu (1973)
- Proprietarii – r. Șerban Creangă, 1974
- Trei scrisori secrete – r. Virgil Calotescu, 1974
- Tatăl risipitor – r. Adrian Petringenaru, 1974
- Actorul și sălbaticii (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Mastodontul – r. Virgil Calotescu, 1975
- Singurătatea florilor (1976)
- Operațiunea Monstrul (1976)
- Premiera (1976)
- Serenada pentru etajul XII – r. Carol Corfanta, 1976
- Condiția Penelopei (voce) – r. Luminița Cazacu, 1976
- Marele singuratic (1977)
- Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977
- Gloria nu cântă – r. Alexandru Bocăneț, 1977
- Buzduganul cu trei peceți – r. Constantin Vaeni, 1977

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

articole preluat de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

Charlie Chaplin (1889 – 1977)

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator)

foto: ro.wikipedia.org

“Voi, oamenii, aveți puterea să faceți această viață liberă și frumoasă!”

“Oriunde te-ai afla, ridică-ţi privirea!
Norii se împrăştie! Soarele răzbate!
Ieşim din întuneric şi intrăm în lumină!
Intrăm într-o lume nouă, o lume mai bună, unde oamenii vor fi deasupra urii, a lăcomiei şi a violenţei.
Ridică-ţi privirea!
Sufletul omului are aripi şi în cele din urmă, începe să zboare.
Zboară spre curcubeu, spre speranţă, spre viitor, viitorul glorios care îţi aparţine ţie, mie, nouă tuturor!”

Charlie Chaplin (16 aprilie 1889 – 25 decembrie 1977)

The Great Dictator’s Speech

sursa - https://www.youtube.com

 

Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’ (partea I-a)

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator) - foto: agerpres.ro

Charlie Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator) – foto: agerpres.ro

articol - AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Un baston, o pereche de pantofi uriași, pantaloni largi și lungi, melon, mustața inconfundabilă. Acesta este portretul celebrului ”Vagabond”, personajul în care actorul de geniu Charlie Chaplin a pus talent, umor, romantism. ”O zi în care nu râzi e o zi pierdută”, spunea Charlot.


Foto: Captura YouTube

Primele filme ale lui Chaplin au fost făcute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde a creat personajul ”Vagabondul” și a învățat arta de a face film. Publicul l-a văzut pentru prima oară pe ”Vagabond” când Chaplin avea 24 de ani, în cel de-al doilea film al carierei sale, lansat în urmă cu 100 de ani, la 7 februarie 1914 — ”Kid Auto Races at Venice”. El a inventat costumul ”Vagabondului” pentru un film realizat cu câteva zile înainte, ”Mabel’s Strange Predicament”, dar care a fost lansat după al doilea, la 9 februarie 1914.

Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin să ”preia un machiaj de comedie”, scria Chapin în autobiografie.

”N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în ‘Making a Living’). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut”, scria actorul.

Actorul Fatty Arbuckle a contribuit la alcătuirea recuzitei ”Vagabondului” cu melonul socrului și proprii săi pantaloni (de dimensiuni mari). Alt actor, Chester Conklin, a contribuit cu un palton, iar Ford Sterling cu pantofii de mărime 14, care erau atât de mari, încât Charlie trebuia să îi poarte invers — dreptul în piciorul stâng și stângul în piciorul drept — ca să nu îi cadă. Și-a făcut mustața celebră din păr artificial. Singurul lucru care îi aparținea lui Chaplin era bastonul din bambus.

Personajul ”Vagabondul” s-a bucurat de o popularitate deosebită în audiențele de cinema. De ce? Pentru că este un personaj fără adăpost cu maniere rafinate, cu haine ponosite dar cu distincția unui gentleman, mereu pus pe șotii dar galant și cuceritor, sărac dar poet, dansator, visător.

Mesajele transmise de ”Vagabond”, indiferent că vin dintr-un film mut sau dintr-unul sonor, dintr-un film în care era îndrăgostit sau unul în care căuta flămând o bucată de pâine sunt în general aceleași — să știi să transmiți altora bunătate, iubire, să fii modest, să trăiești prezentul, cu tot ce îți oferă el.

sfarsitul parti a I-a

vedeti partea a II-a - https://www.unitischimbam.ro/?p=13802

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’ (partea a III-a)

partea a II-a - https://www.unitischimbam.ro/?p=13802

articol - AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

De la filmul mut, la filmul vorbit

Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbile străine. ”Vagabondul” lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și ale imigranților, lupta constantă pentru supraviețuire și astfel și-a păstrat audiența. În anul 1916, Corporația Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670.000 de dolari americani pentru a produce o duzină de filme de câte două role de peliculă. I-a fost dat aproape tot controlul artistic și a produs 12 filme într-o perioadă de 18 luni. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericită din cariera sa, deși își făcea griji că filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Chaplin a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, împreună cu prietenii săi apropiați, actorii Douglas Fairbanks și Mary Pickford.

După ce Chaplin și-a asumat controlul asupra producțiilor sale în anul 1918, întreprinzătorii au acoperit cererea de filme cu Charlie Chaplin aducând înapoi comediile sale mai vechi. Filmele au fost reeditate, li s-au pus titluri noi și au rulat din nou, mai întâi pentru teatre, iar apoi pentru comercializare. Cele 12 comedii mute au fost readuse ca filme cu sunet în anul 1933, când producătorul Amadee J. Van Beuren a adăugat noi efecte sonore.

Chaplin nu a prea vorbit despre tehnica lui de a face filme, susținând că ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog, Chaplin filma mereu înainte de finalizarea scenariului. Metoda pe care a dezvoltat-o a fost să înceapă de la o premisă vagă cum ar fi ”Charlie intră la saună” sau ”Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, împreună cu echipa sa, dezvolta ideea și avea grijă de acțiune și de partea de umor. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă. Acesta este unul dintre motivele din cauza cărora Chaplin termina filmele într-un timp mai lung decât alții. Chaplin era un regizor extrem de precis și le arăta actorilor exact cum voia ca aceștia să joace. Animatorul Chuck Jones, care locuia lângă studioul lui Chaplin când era copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el.

Propriul studio la Hollywood 

În anul 1917, Chaplin a semnat un contract cu First National pentru a produce 8 filme de lung-metraj. First National a finanțat și distribuit aceste filme (între anii 1918-1923), dar i-a oferit controlul creativ, lucru care i-a permis să joace mult mai relaxat și să se concentreze pe calitate. Chaplin și-a creat propriul studio la Hollywood și, folosindu-și independența, a creat un corp de lucru care a rămas distractiv și influent. Chaplin a devenit mai ambițios și și-a extins proiectele în filme mai lungi, printre care și ”Shoulder Arms” (1918), ”The Piligrim” (1923) și filmul clasic ”The Kid” (1921).

sfarsitul parti a III-a

vedeti partea a IV-a https://www.unitischimbam.ro/?p=13809

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’ (partea a II-a)

articol - AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

partea I-a - https://www.unitischimbam.ro/?p=3524

Actoria, învățată din copilărie

Charlie Chaplin, unul dintre cele mai mari staruri de cinema ale secolului XX, s-a născut la Londra, în Marea Britanie, la 16 aprilie 1889. Părinți lui erau animatori — tatăl era vocalist și actor, iar mama era cântăreață și actriță. A învățat să cânte de la părinții lui.

Primul turneu în America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno între anii 1910-1912. După cinci luni pe care le-a petrecut în Anglia, acesta s-a întors în Statele Unite pentru un al doilea turneu, ajungând cu trupa Karno în 2 octombrie 1912. În aceeași companie se afla și Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai târziu cunoscut ca Stan Laurel, care a creat, alături de Oliver Hardie, celebrul cuplu Stan și Bran. Charlie și Stan au fost colegi de cameră într-o pensiune. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a rămas în SUA. În anul 1913, Chaplin a fost văzut cu trupa de către Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee și Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat în studioul lui, Keystone Studios, ca înlocuitor al lui Ford Sterling. După prima apariție în lumea filmului a lui Chaplin, în filmul ”Making a living”, Sennett a crezut că a făcut o greșeală costisitoare. Mabel Normand l-a convins să îi ofere a doua șansă.

Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris și regizat multe dintre primele sale filme. Lui Chaplin nu i-a plăcut să fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Într-un final, au trecut peste diferendele dintre ei și au rămas prieteni chiar și după ce Chaplin a plecat de la Keystone. Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea că Sennett vrea să îl concedieze din cauză că nu s-a înțeles cu Normand. Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, el devenind unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.

La început, Chaplin folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazându-se pe gesturi și mimică. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale erau totuși în stilul Keystone — ”Vagabondul” atacându-și dușmanii cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 de scurt-metraje în primul an de cinematografie.

sfarsitul parti a II-a

vedeti partea a III-a https://www.unitischimbam.ro/?p=13805

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/