autor CĂTĂLIN TOLONTAN
”Pentru combaterea corupției, toți cetățenii trebuie să se implice. Ziariștii trebuie să rămînă și ei vigilenți pentru ca procurorii să implementeze legea transparent și eficient și pentru a ne asigura că nimeni nu e mai presus de lege”
Hoyt Yee, adjunctul asistentului secretarului de stat al SUA, București, 9 septembrie 2014
În timp ce Guvernul a avizat azi o schimbare de lege care incriminează sursele și pe jurnaliști, patru judecători și un avocat din România publică o carte în care arată cum nici un guvern din UE nu a cîștigat nici un caz la CEDO cînd a vrut să deconspire sursele ziariștilor!
Imaginile cu Hrebenciuc, Cocoș și ceilalți s-au întrerupt brusc acum cîteva clipe.
Pe ecrane apare Victor Ponta. E înțolit în tradiționalul costum închis la culoare. Lîngă el, ca un sfetnic aureolat de secrete sobre, se ghicește jumătate din figura lui Liviu Dragnea. Puțin mai în spate stă Gabi Firea. Și mai în spate, un ficus.
Reportera întinde microfonul. Premierul este întrebat cum comentează faptul că azi, 29 octombrie 2014, cabinetul a avizat pozitiv o schimbare de lege care pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani ”orice cetățean care dezvăluie informații care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare”.
”Păi dumneavoastră publicați lucruri din surse ilegale?”, întreabă Victor Ponta, zîmbind. Reportera tace.
Fostul procuror simte gustul sîngelui proaspăt. ”Dacă faceți lucruri ilegale nu puteți avea pretenția să nu plătiți”, zice prim-ministrul. ”Asta faceți?”, mustăcește el.
Nasol moment pentru noi, ziariștii! Sau poate că nu.
Pentru că da, asta facem! Publicăm lucruri care n-ar trebui să se afle în posesia noastră.
Folosim surse licite sau ilicite și, ghiciți ce, domnule Victor Ponta, ar trebui nu doar să nu ne băgați la închisoare pe noi sau pe surse, ci să acceptați că acest lucru e parte a unui bine mai mare decît oricare dintre noi.
Nu e nici o glumă. Ca șef al Guvernului și, mai ales în calitate de candidat la președinție, nu numai că e complet anapoda să vă ocupați cu vînătoarea de surse, dar e și împotriva legislației europene și împotriva jurisprudenței naționale și europene.
Cartea asta a venit pe șut, cum se zice în fotbal, că tot ați anunțat azi că veți introduce o oră de fotbal în școli. Fotbal și arestări în aceeași ședință de guvern.
Judecătorii Vasile Bozeșan, Dragoș Călin, Florin Mihăiță, Ionuț Militaru și avocatul Dorin Pană au publicat recent un volum intitulat ”Limitele libertății de exprimare. Politicieni, jurnaliști, magistrați”.
Capitolul ”Protejarea surselor jurnalistice” are 10 de cazuri. Pe siteul CEDO sînt multe altele. Indiferent de țară, de perioadă, de circumstanțele concrete, statele au pierdut în fața Curții ori de cîte ori au căutat să dezvăluie sursa ziariștilor.
Unele Parchete mai nervoase din fire le-au confiscat laptopurile reporterilor. Altele au acuzat un jurnalist neamț că a corupt un funcționar OLAF ca să primească documente confidențiale. Iar, în Belgia, un judecător de instrucție din Liege a pus să se scotocească mașinile ziariștilor care aveau drept sursă pe un procuror din cazul Curții de Apel.
Rezultatul? Au pierdut unii întîi în instanțele naționale și, fără excepție, la CEDO!
De ce?
”Arestarea unui jurnalist pentru a-l determina să-și dezvăluie identitatea sursei este disproporționată și descurajează persoanele care au informații despre ilegalități în a le împărtăși presei.”
”Consecințele se răsfrîng asupra ziaristului a cărui reputație poate fi afectată negativ în ochii viitoarelor potențiale surse, precum și asupra membrilor publicului, care au interes de a primi informațiile comunicate prin surse anonime și care sînt, ei înșiși, surse potențiale.”
”Curtea a apreciat că protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile fundamentale pentru libertatea presei.”
”Fără această protecție, sursele pot fi împiedicate să asiste presa în informarea publicului, putînd fi afectată abilitatea presei de a furniza date de încredere și precise.”
(Cazul Voskuil contra Olandei, 2007)
”Curtea a subliniat că dreptul jurnaliștilor de a-și tăinui sursele nu era un simplu privilegiu acordat sau retras în funcție de liceitatea surselor, ci un veritabil atribut al dreptului publicului la informare.”
”Protecția surselor jurnalistice este una dintre pietrele de bază ale libertății presei. Fără această protecție, sursele jurnalistice pot să fie descurajate să ajute presa să informeze publicul, iar rolul presei de cîine de pază ar scădea dramatic.”
(Cazul Ressiot și alții contra Franței, 2012)
”Curtea subliniază importanța reportajelor realizate despre procedurile penale pentru informarea publicului și ca să permită acestuia să-și exerseze dreptul de supraveghere cu privire la funcționarea justiției penale”
(Cazul Dupuis și alții contra Franței, 2007)
Putem continua pînă dimineață. Sînt zeci de astfel de cazuri și de motivații care par incredibile pentru mentalitatea românească. Ghinion pentru politicieni, sîntem în Europa!
Așa că mesajul, atît pentru Victor Ponta, dar și pentru Traian Băsescu, cel care bătea apropouri amenințătoare la TV în legătură cu discuțiile dintre un ziarist și procurori, este următorul: dacă aș putea să rostogolesc pe scările DNA un dulap plin cu dosare, mai ales din alea care întîrzie de ani de zile, ca să-l mut în redacție, aș face-o!
Și apoi aș aștepta, împreună cu avocați, să ne ridicați și să vedem ce spune judecătorul. Este secretul cercetării penale mai puternic decît interesul public de a monitoriza cercetarea penală? E normal să se incrimineze ceea ce articolul 10 din Convenția Europeană numește ”libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice”?
După cum scriu în carte și cei cinci autori, ”protecția surselor nu este, desigur, una absolută”. Statul are dreptul de a-și apăra secretele.
Dar, nicăieri în Europa, în interval de cîteva săptămîni, președintele în exercițiu și principalul candidat creditat să-i fie succesor nu s-au ocupat de sursele jurnaliștilor cu atîta ostilitate. Sînt ei adversari politici, dar, cînd e vorba de presă, se enervează cam la fel.
”Curtea hotărăște că nu poate prevala asupra dreptului jurnaliștilor de a-și proteja sursele nici măcar scopul autorităților de a e elimina pericolul unei noi viitoare dezvăluiri a informațiilor confidențiale”… Singura certitudine după seara de duminică… A doua zi vom rămîne tot europeni.
După aceea depinde de noi.
articol preluat de pe http://www.tolo.ro/
foto coperta http://www.nasul.tv/
