Articole

(Andrei Pricopie) România, condamnată din nou la CEDO în Dosarele Revoluţiei

Bucuresti, decembrie 1989

România, condamnată din nou la CEDO în Dosarele Revoluţiei

articol: Andrei Pricopie – epochtimes-romania.com
foto: revista22.ro

24 noiembrie 2015

În timp ce procurorii de la Parchetul General au clasat, în mod surprinzător, Dosarul Revoluţiei, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului lucrurile se mişcă în direcţie diametral opusă.

CEDO a decis în alte 8 dosare condamnarea sistemului judiciar din România pentru violarea articolului 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte durata excesivă a procedurilor penale privind evenimentele din decembrie 1989, a anunţat marţi, pe contul său de Facebook, avocatul Antonie Popescu.

Instanţa europeană a stabilit că România trebuie să plătească fiecărui reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, 2.400 de euro, plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral.

Cele 8 dosare au fost deschise la plângerile formulate de Carmen Alexandrescu, Ion Baroiu, Iosif Balaş, Ştefan Boran, Vladimir Ciobanu, Marin Dincă, Cristian Paţurcă, Laura Stoica. Cazurile au fost conexate la dosarul doamnei Alexandrescu, devenind cauza Alexandrecu şi alţii c. România.

Situaţia de fapt din cele 8 cazuri, aşa cum au fost prezentate de părţi, sunt similare cu cele prezentate în Asociaţia “21 Decembrie 1989″, Mărieş, Vlase şi alţii c. România şi în Bosnigeanu şi alţii c. România. Acestea fac parte din acelaşi context istoric şi se referă la aceeaşi procedură penală naţionala precum cele în discuţie în cazurile menţionate mai sus.

“În acest context, clasarea dosarului revoluţiei este o mare eroare judiciară pe care nici Consiliul Superior al Magistraturii, nici Inspecţia Judiciară şi nici Ministerul Public nu s-au grăbit să îndrepte după ruşinoasa ordonanţă de clasare din octombrie 2015 ca şi după scoaterile de sub urmărire penală din 2009 a majorităţii conducătorilor politici şi militari implicaţi în crimele din toată perioada infracţională Decembrie 1989 – Iunie 1990″, a mai scris Antonie Popescu, care i-a reprezentat pe cinci dintre cei opt români care s-au plâns la CEDO.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

Revoluţionarii au contestat închiderea dosarului Revoluţiei la Parchetul Militar

Teodor Mărieş: ”Conducerea CSM nu priveşte cu ochi buni clasarea dosarului Revoluţiei”

Teodor Mărieş: “Au omorât încă o dată eroii din Decembrie ’89″ (Video)

Dosarul Revoluţiei, clasat. Mărieş: Ne întoarcem în URSS cu asemenea decizie dată de Niţu şi Vasilache

(Dan Mihai) Obligaţia moderării comentariilor de pe site încalcă libertatea de exprimare?

foto – digi24.ro
articol – Dan Mihai – jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare
28 iulie 2015

O speţă soluţionată recent de Marea Cameră de la CEDO pune problema unei „vigilenţe” sporite a deţinătorilor de site-uri cu privire la comentariile găzduite

Instanţa supremă (Marea Cameră) din sistemul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat recent, la 16 iunie 2015, o hotărâre definitivă într-un caz (Delfi AŞ vs. Estonia) care priveşte obligaţia deţinătorului unui site de a şterge, şi încă foarte repede (“de îndată”), comentariile vădit ilegale, care incită la ură sau la violenţă, postate de cititorii unui articol.

Foarte pe scurt şi simplificând foarte mult1, hotărârile CEDO care se pronunţă, în primă instanţă, de “Cameră” (un complet format din 7 judecători), pot fi atacate, doar pentru motive cu adevărat excepţionale2, cu un fel de “recurs”, în termen de 3 luni de la pronunţare3. “Recursul”, dacă trece de un filtru foarte sever privind admisibilitatea, se judecă de instanţa supremă a CEDO, reprezentată de “Marea Cameră”, în complet format din 17 judecători. Hotărârea Marii Camere este definitivă şi nu mai este supusă niciunei căi de atac; de niciun fel.

În speţă, în cauza Delfi AŞ vs. Estonia, hotărârea în primă instanţă a fost pronunţată de CEDO la data de 10 octombrie 2013 şi a fost atacată cu “recurs”, iar hotărârea definitivă din “recursul” judecat de Marea Cameră a fost pronunţată la data de 16 iunie 2015.

Marea Cameră a menţinut soluţia dată de prima instanţă (Cameră) şi a prezentat în hotărâre un supliment de argumente. “Scorul” cu care s-a luat hotărârea la Marea Cameră nu a fost de 17-0, ci de 15-2, de unde rezultă că 2 judecători de la Marea Cameră nu au fost de acord cu soluţia adoptată. În primă instanţă (Cameră), hotărârea fusese adoptată cu “scorul” de 7-0 (unanimitate).

Rezumatul speţei  

Compania Delfi este deţinătoarea un important site estonian de ştiri, care, la data faptelor (2006), publica peste 330 de articole noi pe zi, la care se postau circa 10.000 de comentarii pe zi, majoritatea sub pseudonim.

La data respectivă, site-ul de ştiri stabilise 6 reguli pentru postarea comentariilor. Până la urmă, nici aceste 6 reguli nu au fost considerate suficiente de către CEDO, pentru că nu au asigurat ştergerea imediată a anumitor comentarii postate. Iată care erau cele 6 reguli:

- 1) Numele şi adresa de mail ale comentatorului sunt facultative (opţionale)

- 2) Comentariile sunt uploadate automat, fără ca, în prealabil, să fie editate/cenzurate de site. Dar, erau prevăzute 3 tipuri de proceduri pentru controlul ulterior postării (vezi, în continuare, pct. 3-5)

- 3) Există un sistem de ştergere automată, bazat pe cuvinte-cheie, a comentariilor care conţin expresii vulgare.

- 4) Există un sistem de semnalare de către orice internaut a unui comentariu nepotrivit (“notify-and-take-down system”): orice cititor poate semnala un comentariu nepotrivit (=insultător, umilitor sau incitant la ură/violenţă etc.), printr-un simplu clic dat pe un buton special amplasat în dreptul comentariului. În acest caz, comentariul va fi analizat de îndată de administratorul site-ului şi, dacă e nepotrivit, va fi şters rapid de pe site.

- 5) Există un sistem prin care persoana care se consideră victima unui comentariu poate notifica direct site-ul, cerându-i să şteargă comentariul

- 6) Este publicat un anunţ că site-ul nu răspunde pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi că interzice şi îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care conţin: ameninţări, insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare4.

În anul 2006, pe site a fost publicat un articol (redactat obiectiv şi fără conţinut insultător) despre o companie de transport maritim, care, pentru a-şi extinde traseele de transport cu feribotul, distrusese nişte “drumuri pe gheaţă” (drumuri pe marea îngheţată, deschise iarna pentru circulaţie, care asigură o legătura rapidă între unele insule şi zona continentală a Estoniei; de altfel, cel mai lung “Ice Road” din Europa se află în Estonia (vezi: http://www.estonianislands.com/index.php?id=50&L=1&tx_btourismobjects_pi1%5Bobject%5D=101 ).

În 2 zile de la publicare, articolul a primit 185 de comentarii, dintre care 20 erau ameninţătoare şi/sau insultătoare la adresa şefului companiei de transport maritim.

O lună şi jumătate mai târziu, şeful companiei de transport maritim i-a cerut/notificat deţinătorului site-ului să şteargă cele cele 20 de comentarii ofensatoare şi să-i plătească daune morale în sumă de 32.000 euro (500.000 coroane estoniene) Imediat după primirea notificării, comentariile ofensatoare au fost şterse de pe site, dar deţinătorul site-ului a comunicat că refuză plata daunelor morale.

S-a ajuns la judecată pe plan intern, iar instanţele estoniene au stabilit în final că deţinătorul site-ului datorează daune morale de 320 euro (5.000 coroane estoniene). În esenţă, s-a reţinut că, la fel ca şi în cazurile privind presa scrisă, în cazul comentariilor ofensatoare publicate pe un site, au calitatea de editor şi răspund împreună, atât autorul comentariului, cât şi deţinătorul site-ului care-l găzduieşte. În acest context, s-a hotărât că deţinătorul site-ului avea obligaţia să împiedice publicarea comentariilor ofensatoare sau, dacă au fost publicate, să le şteargă din proprie iniţiativă, fără să aştepte vreo cerere/notificare din partea persoanei lezate. Instanţele estoniene au precizat că nu este rezonabil ca obligaţia de a monitoriza comentariile de pe site sa fie pusă în sarcina eventualelor victime. Sunt de remarcat echilibrul şi moderaţia de care au dovadă instanţele estoniene atunci când au stabilit cuantumul (modic) al daunelor morale acordate (reprezintă 1/100 din valoarea daunelor morale solicitate).

Deţinătorul site-ului a formulat plângere la CEDO, pe motiv că prin obligarea sa la plata de daune morale pentru comentariile găzduite i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare, în special sub aspectul posibilităţii de a comunica informaţii şi idei. De asemenea, a subliniat că luarea unor măsuri de monitorizare şi moderare a tuturor comentariilor de pe site (circa 10.000/zi) presupune cheltuieli împovărătoare, de natură să afecteze chiar modelul/structura de afaceri a firmei.

Prima hotărâre CEDO (2013)  

În primă instanţă, în anul 2013, CEDO a respins această plângere, reţinând, în esenţă, că:  

- Deţinătorul site-ului, având controlul articolelor care urmează să fie publicate, poate şi trebuie să prevadă care dintre ele ar putea genera reacţii/comentarii defăimătoare şi, în consecinţă, trebuie să ia măsuri pentru împiedicarea sau ştergerea promptă a acestor comentarii; în speţă, măsurile adoptate de deţinătorul site-ului au fost insuficiente pentru a evita prejudicierea reputaţiei unei persoane, comentariile ofensatoare ramânând pe site circa 6 saptămâni.

- Din faptul că site-ul permite comentarii ale unor persoane neidentificate, comentarii care reprezintă un interes economic pentru site, rezultă că acesta şi-a asumat şi responsabilitatea pentru comentariile publicate (anonimatul comentariilor este important pentru libertatea de exprimare a persoanelor şi favorizează libera circulaţie a informaţiilor şi ideilor, dar el stimulează şi creşterea rezultatelor financiare ale firmei care deţine site-ul, întrucât anonimatul duce la creşterea numărului de postări şi de accesări şi, în cele din urmă, de încasări în urma creşterii publicităţii găzduite, care depinde de traficul de pe site. De aceea, pentru că are interes comercial privind comentariile găzduite, site-ul nu a fost considerat un simplu prestator de servicii tehnice, o simplă şi neutră “căsuţa poştală” pentru comentarii).

- Este greu pentru deţinătorul unui site să monitorizeze toate comentariile ofensatoare de pe acel site, dar, pentru persoanele obişnuite, care pot fi victime ale defăimării, este şi mai greu să facă această monitorizare, pentru că nu au resursele necesare unei monitorizări continue a siteurilor de pe internet care ar putea conţine referiri la ele.

- Daunele morale acordate pentru defăimare, prin valoarea lor modică, nu pot fi considerate ca o măsură disproporţionată.

A doua hotărâre CEDO (2015)

În “recursul” soluţionat de Marea Cameră în 2015, au fost menţinute soluţia şi motivarea primei instanţe CEDO din 2013, dau au fost făcute şi unele precizări importante:  

- Marea Cameră a introdus o nuanţă şi a restrâns sfera discuţiei privind obligaţia ştergerii imediate, din oficiu, a comentariilor de la orice fel de afirmaţii ofensatoare, la afirmaţiile vădit ilegale, ce ţin de discursul care incită la ură sau la violenţă (par. 114, 117, 140 din hotărârea Marii Camere)5.

- Nu e vorba de ştergerea metaforelor sofisticate, ale exprimărilor ambigue sau ale ameninţărilor subtile, ci de ştergerea exprimărilor clare şi uşor vizibile ale urii sau ale ameninţărilor clare şi făţişe privind integritatea corporală (“l’illicéité apparaissait au premier coup d’œil” – par. 117, 156 din hotărârea Marii Camere)6.

-Comentariile care incită la ură şi/sau la violenţă, nu sunt protejate de libertatea de exprimare (par. 136, 140 din hotărârea Marii Camere)7. Asta apropo şi de unele comentarii nevricoase apărute în presă în ultima perioadă, pe tema Violului din Vaslui (violul e cu V mare, pentru că, în speţă, substantivul nu mai este comun).

-Marea Cameră a reafirmat că victima unui discurs care incită la ură sau violenţă se poate afla în situaţia în care să nu poată notifica site-ul despre încălarea dreptului său, întrucât este mult mai greu pentru potenţială victimă să monitorizeze în permanenţă internetul, faţă de un important site comercial de ştiri, care poate împiedica publicarea sau poate şterge rapid astfel de comentarii (par. 158 din hotărârea Marii Camere)8.

- Persoana lezată (victima) are dreptul de a alege între a acţiona în judecată pe autorii comentariilor (ceea ce, practic, este mai dificil, fiind necesare demersuri destul de complicate/ineficiente pentru identificarea autorilor) sau pe deţinătorul site-ului de ştiri pe care au fost publicate comentariile. Marea Cameră a reamintit că în cauzele privind societăţile media, care, de regulă, au o situaţie financiară mai bună decât a autorilor articolelor pe care le publică, s-a stabilit că riscul ca societatea media (şi nu direct autorul) să plătească daune unei victime a defăimării dintr-un articol publicat nu este o ingerinţă disproporţionată în libertatea de exprimare (par. 151 din hotărârea Marii Camere)9.

- Marea Cameră a hotărât că nu constituie o încălcare a liberaţii de exprimare impunerea pentru deţinătorul unui site de ştiri a obligaţiei de a şterge, imediat după publicare, comentariile care fac parte dintr-un discurs care incită la ură şi/sau la violenţă şi care, de la primă privire, se observă că sunt în mod clar ilicite (par. 153, 157)10. În speţă, afirmaţiile instigatoare la ură şi la violenţă au stat pe site circa 6 săptămâni, astfel că s-a apreciat că deţinătorul site-ului şi-a încălcat obligaţia de a elimina imediat comentariile vădit ilegale din gama celor care incită la ură/violenţă.

Observaţie  

În loc de concluzie, o observaţie: un motiv important pentru care plângerea la CEDO a deţinătorului de site a fost respinsă a constat în cuantumul redus al sumei pe care a fost obligat să o plătească drept daune morale. Dacă sumă era exagerată, plângerea era admisă, pe motiv că “sancţiunea” a fost disproporţionată. Dar, instanţele din Estonia au ştiut la ce sumă să oblige, ca să nu fie considerată exagerată de CEDO (în 2008, în Estonia, când au fost acordate daunele morale de 320 euro, salariul minim lunar era de 280 euro). În schimb, având în vedere tendinţa unor instanţe de pe la noi de a “azvârli” cu daune morale de zeci de mii de euro pentru afirmaţii ofensatoare (la care se pot adăuga alte mii de euro de plătit pentru publicarea in presa a hotararii, dacă se obligă si la aşa ceva), există o şansă de atacare la CEDO a unor hotărâri privind omisiunea moderării comentariilor de pe site, pentru caracterul disproporţionat al daunelor morale acordate în speţa respectivă.

P.S. După ce a fost acţionat în judecată, deţinătorul site-ului a angajat o echipă de moderatori pentru monitorizarea comentariilor şi intervenţie rapidă. Fiind un site de top, rezultatele financiare i-au permis luarea acestei măsuri.

text de Dan Mihai

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.    

1 Procedura CEDO este mult mai complicata. Pe langa hotarari, CEDO poate adopta si decizii, iar completele pot avea compuneri diferite (judecator unic, 3 judecatori = Comitet, 7 judecatori = Camera), in functie de caracterul admisibil si de aparenta de justificare a plangerii formulate. Nu este cazul aici sa insistam asupra detaliilor procedurale.

2  Sunt astfel de motive situatiile in care cauza respectiva ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, ori in care soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte (=schimbarea jurisprudentei Curtii).

3 In sistemul CEDO, la data pronuntarii solutiei, hotararea este deja redactata si, la aceeasi data, se publica pe siteul Curtii. In sistemul nostru, mai intati se pronunta solutia si, dupa un timp, extrem de variabil (saptamani, luni etc.) se redacteaza (=motiveaza) si hotararea.

4 Siteul postase un avertisment cu caracter general in sensul ca este doar un “mediu tehnic” pus la dispozitia doritorilor pentru a posta comentarii; aceste comentarii nu exprima opinia siteului, ci doar a autorilor lor, care sunt singurii raspunzatori pentru continutul lor.

5“…les commentaires en cause en l’espèce… consistaient principalement en un discours de haine et en des propos appelant directement à la violence. Ainsi, il n’était pas nécessaire de les soumettre à une analyse linguistique ou juridique pour établir qu’ils étaient illicites : l’illicéité apparaissait au premier coup d’œil.” (par. 117 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).

6 “La Cour rappelle que la majorité des mots et des expressions contenus dans ces commentaires n’étaient pas des métaphores sophistiquées, des tournures ayant un sens caché ou des menaces subtiles. Les propos en cause étaient des expressions manifestes de haine et des menaces flagrantes à l’intégrité physique de L.” (par. 156 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).

7 “De plus, la Cour a déjà dit qu’en vertu de l’article 17 de la Convention, le discours incompatible avec les valeurs proclamées et garanties par la Convention n’est pas protégé par l’article 10.” (par. 136 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA). “…la Cour juge que la majorité des commentaires litigieux étaient constitutifs d’un discours de haine ou d’une incitation à la violence et que, dès lors, ils n’étaient pas protégés par l’article 10 (par. 140 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).

8 “Par ailleurs, même lorsqu’il y a une victime individuelle, elle peut ne pas être en mesure de notifier au prestataire de services Internet la violation alléguée de ses droits. La Cour attache du poids à la  considération qu’il est plus difficile pour une victime potentielle de propos constitutifs d’un discours de  haine de surveiller continuellement l’Internet que pour un grand portail d’actualités commercial en ligne d’empêcher la publication de pareils propos ou de retirer rapidement ceux déjà publiés.” (par. 158 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

9 “La Cour rappelle également dans ce contexte que, dans l’arrêt Krone Verlag (no 4), elle a jugé que faire peser sur l’entreprise de médias – dont la situation financière est généralement meilleure que celle de l’auteur des propos diffamatoires – le risque de devoir verser une réparation à la personne diffamée ne constituait pas en soi une ingérence disproportionnée dans l’exercice par pareille entreprise de sa liberté d’expression” (par. 151 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

10 “…la Cour ne n’estime pas que l’imposition à l’intéressée d’une obligation de retirer de son site web, sans délai après leur publication, des commentaires constitutifs d’un discours de haine et d’incitation à la violence, dont on pouvait donc comprendre au premier coup d’œil qu’ils étaient clairement illicites, ait constitué, en principe, une ingérence disproportionnée dans l’exercice par celle-ci de sa liberté d’expression.” (par. 153 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).  “…la Cour considère que l’obligation pour un grand portail d’actualités de prendre des mesures efficaces pour limiter la propagation de propos relevant du discours de haine ou appelant à la violence – la problématique en jeu en l’espèce – ne peut en aucun cas être assimilée à de la « censure privée ».” (par. 157 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).
articol preluat de pe http://adevarul.ro/

(video) Primaria Navodari, obligata de CEDO sa construiasca o groapa cu deseuri toxice langa malul marii. Cum a fost posibil

“Decizia CEDO in cazul depozitului de materiale toxice impus oamenilor din Navodari m-a scos din minti. Am intrat pe site-ul lor, cautand sa vad daca ar fi avut competenta sa judece asa un caz, care seamana mai devgraba a mecanism ISDS. Dar uitati peste ce am dat. Si cica se numeste Curtea Europeana a Drepturilor Omului… Dreptul de a muri otravit.

Ca sa vedeti cat de mult urmareste sa restaureze dreptatea oamenilor (singurele ei decizii sunt pe partea de retrocedarea proprietatilor – chiar si cu date false, cum a fost cazul fostului sediu al Inst de Etnografie si Folclor, da, este un tribunal cu o logica cat se poate de capitalista), iata sentinta intr-un caz in care un cetatean Italian, Smaltini, da in judecata statul Italian, pentru ca s-a imbolnavit de leucemie de la o uzina siderurgica. Bineinteles, CEDO a respins plangerea ei, ca inadmisibila, pe motiv ca nu se poate stabili o legatura cauzala intre emisiile de la uzina siderurgica!!!

Bineinteles ca nu au mers mai departe sa investigheze daca statul italian a luat masurile necesare pentru a proteja sanatatea cetatenilor sai.

Dar cui ii pasa de sanatatea oamenilor? Sa fie industrie, sa avem crestere economica. Asta ne-o urla constant toate institutiile internationale.

Va dati seama ca daca, in ipoteza ca se va constui acest depozit la Navodari, oamenii se vor imbolnavi si vor merge la CEDO, CEDO ar trebui sa decida impotriva sa insasi, ca e singurul vinovat (alaturi de primarul spagar, dar care macar e la puscarie) de imbolnavirea acestor oameni. Iar cazul nu ar mai fi X contra statul y, ci direct x contra CEDO.
Halal justitie…

P.S. Repostez alt articol despre povestea absolut naucitoare a deciziei CEDO de a transforma Navodariul si litoralul romanesc intr-o groapa de gunoi a Europei.”

Maria Olteanu

articol preluat de pe https://www.facebook.com/

 

Primaria Navodari, obligata de CEDO sa construiasca o groapa cu deseuri toxice langa malul marii. Cum a fost posibil

foto si articol – stirileprotv.ro

Judecatorii de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului au luat o decizie surprinzatoare. Primaria Navodari este obligata sa construiasca o groapa de deseuri toxice, la doi pasi de malul marii.

Cei care si-au cautat dreptatea la CEDO sunt niste italieni nemultumiti ca li s-a blocat investitia.
Localnicii si-au exprimat dezacordul, printr-un referendum, fata de infiintarea gropii. Iar primarul care a eliberat autorizatiile a fost condamnat la 3 ani si 6 luni de inchisoare pentru abuz in serviciu si coruptie, tocmai in urma acestei afaceri.

Depozitul ar fi trebuit sa se intinda pe 150.000 de metri patrati, la cativa kilometri de statiunea Mamaia si tabara de la Navodari. In el, in fiecare zi, s-ar procesa peste 600 de tone de deseuri toxice aduse din toata Europa: pacura, ulei industrial, azbest, cianuri sau clei, spun autoritatile locale.

Mihaela Candea, organizatia Mare Nostrum: “Noi nu ne dorim sa devenim aici, pe litoralul romanesc, o groapa de gunoi pentru altii. Aceste deseuri trebuie neutralizate acolo unde au fost produse, mai ales daca vorbim despre deseuri produse de alte tari.”

Localnici din Navodari au organizat proteste si chiar un referendum, iar 70 % dintre ei s-au declarat impotriva construirii depozitului.

Investitia a fost blocata in cele din urma, iar primarul care a aprobat autorizatiile firmei italiene a fost condamnat la inchisoare pentru abuz in serviciu si coruptie tocmai in urma acestei afaceri. Surprinzator, Primaria Navodari a primit o veste zdrobitoare.

Investitorii italieni s-au plans la CEDO, iar judecatorii le-au dat dreptate, ceea ce inseamna ca autoritatile locale sunt obligate sa emite autorizatii pentru constructia gropii de deseuri toxice.

Florin Chelaru, primar Navodari: “Mi se cere ca in maxim trei luni de la hotararea definitiva eu sa semnez autorizatia de constructive a acestui centru de deseuri industriale. va spun sincer ca la acest momeht nu imi dau seama cum a putut statul roman sa va apere cauza sa-si apere cauza.”

Acesta nu este singurul scandal iscat de deseurile aduse de oamenii de afaceri italieni in tara noastra. In Portul Constanta a ajuns din Italia, nava Volgobalt, incarcata cu 2700 de tone de deseuri menajere, medicale sau chiar toxice care urmau sa fie arse la noi. Nava a fost intoarsa intr-un final.

In cazul gropii de la Navodari, autoritatile vor ataca decizia la Marea Camera a Curtii Europene.

articol preluat de pe http://stirileprotv.ro

Proiect: Statul să facă, după condamnări la CEDO, acţiune contra magistraţilor care au comis erori

de Eliana Radulescu – Mediafax

Mai mulţi senatori propun ca statul să facă “de îndată”, după condamnarea Românei la CEDO, acţiune în despăgubiri împotriva magistraţilor care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, au săvârşit erorile judiciare.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor are ca semnatari mai mulţi senatori, printre care Ioan Chelaru, Gabriela Crețu, Georgică Severin şi Mihai Fifor (PSD), Sebastian Grapă, Octavian Motoc, Tudor Barbu ( PNL), Constantin Popa, Octavian Bumbu şi Ciprian Rogojan (UNPR), Cristiana Anghel, Eugen Durbacă, Mihai Niţă şi Ilie Năstase (PC) şi László Attila, Pataki Csaba şi Verestóy Attila (UDMR).

Prin iniţiativa legislativă se prevede că “dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care partea a uzat de toate căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii ce se pretinde a constitui eroare judiciară”.

Potrivit legii în vigoare, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

Iniţiativa mai propune ca, după ce prejudiciul a fost acoperit de stat în urma unei hotărâri irevocabile, “statul se va îndrepta de îndată cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”.

Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stipulează, în prezent, că, după ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile, statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea credinţă sau gravă ne glijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Prin proiect se mai propune ca termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate aceste cazuri să fie majorat de la un an la zece ani.

În expunerea de motive, iniţiatorii menţionează a adresat o interpelare Ministerului Finanţelor Publice, prin care se cerea o listă a persoanelor şi a instituţiilor responsabile de condamnarea României de către CEDO în perioada 1990-2014, precum şi cuantumul despăgubirilor plătite de minister în numele statului. În urma acestei solicitări, Ministerul de Finanţe a răspuns că, tinând cont de prevederile legale şi de răspunsul instituţiilor implicate în soluţionarea cauzelor pe plan intern, nu a iniţiat, până în prezent, nicio acţiune în regres.

De asemenea, ministerul subliniază că nu a fost sesizat de CSM pentru promovarea unei acţiuni în regres pentru a atrage recuperarea prejudiciului produs statului.

Valoarea despăgubirilor plătite de Ministerul Finanţelor Publice în numele statului este de peste 194 de milioane de lei pentru perioada 1 ianuarie 1998-17 aprilie 2014, potrivit instituţiei.

Potrivit Ministrului de Finanţe, în ceea ce priveşte aplicarea acţiunii în regres trebuie să fie făcută “o interpretare istorico-teleologică” a legislaţiei naţionale.

Iniţiativa legislativă urmează să fie dezbătură de Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

La şcoala de refugiu…

Zilnic, de luni până vineri, patru autobuze speciale circulă între oraşul Grigoriopol şi satul Doroţcaia: două localităţi despărţite de o vamă instalată de autorităţile de la Tiraspol. Pasageri sunt elevii şi profesorii Liceului „Ştefan cel Mare”. O rutină de peste 12 ani deja pentru ei… Situaţia acestei şcoli refugiate în 2002 nu s-a schimbat nici la doi ani după ce CEDO le-a dat câştig de cauză într-un dosar în care reclamau, alături de elevi, părinţi şi profesori din alte instituţii din stânga Nistrului, abuzurile şi ilegalităţile la care sunt supuşi de către administraţia autoproclamatei republici nistrene. Reporterul Europa Liberă Adrian Ianovici a petrecut o zi cu elevii şi profesorii Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol, refugiat la Doroţcaia

articol preluat de pe http://www.europalibera.org/

România, record de condamnări la CEDO în 2014. Cele mai multe, din cauza condiţiilor din penitenciare

de Sorin Ghica – adevarul.ro

România a fost condamnată de CEDO, în 2014, în 87 de cazuri, pentru încălcarea drepturilor omului. Aproape jumătate dintre condamnări au fost decise de judecătorii de la Strasbourg în cazuri privind condiţiile din penitenciare. În 2014, statul român a reuşit să câştige doar două procese.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului primeşte anual mii de plângeri împotriva statului român de la persoane care acuză încălcări ale drepturilor de către autorităţi. Mare parte sunt respinse ca nefondate, dar chiar şi aşa sute de reclamaţii ajung să fie judecate.

Plângerile făcute de deţinuţii români din cauza condiţiilor improprii din penitenciare au adus României nu mai puţin de 33 de condamnări.

În topul cauzelor care atrag condamnări urmează încălcarea dreptului la un proces corect. Astfel, în 24 de cazuri CEDO a stabilit că cei condamnaţi în România nu au avut parte de o judecată echitabilă. Durata prea mare a proceselor este cauza cea mai frecventă pentru condamnările privind judecata corectă. Încălcarea dreptului la libertate a bifat alte 12 condamnări în dreptul României.

Valoarea daunelor pe care statul va trebui să le plătească este de aproape şapte milioane de lei, adică 1,5 milioane de euro. Suma este mai mică decât cele din anii anteriori, o explicaţie fiind soluţionarea dosarelor mai vechi, dar şi schimbarea legislaţiei CEDO, care a înăsprit condiţiile de admitere a contestaţiilor.

Hotărâri CEDO împotriva României

Potrivit luju.ro, în cele 87 de hotărâri privind România pronunţate în 2014, CEDO a constatat următoarele încălcări:

• Art. 3 – Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante – 33 de încălcări

• Art. 6 – Dreptul la un proces echitabil – 24 de încălcări

• Art. 5 – Dreptul la libertate şi la siguranţă – 12 încălcări

• Art. 8 – Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie – 10 încălcări

• Art. 1 din Protocolul 1 – Protecţia proprietăţii – 7 încălcări

• Art. 2 – Dreptul la viaţă – 4 încălcări

• Art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv – o încălcare

• Art. 7 – Nicio pedeapsa fără lege – o încălcare

• Art. 10 – Libertatea de exprimare – o încălcare

• Art. 11 – Libertatea de întrunire şi de asociere – o încălcare

• Hotărâri în care CEDO nu a constatat o încălcare a Convenţiei – 2

• Alte hotărâri (în care CEDO s-a pronunţat doar pe aplicarea Art. 41 privind reparaţia echitabilă) – 10

Penitenciarul Jilava: Gândaci, ploşniţe şi apă murdară

Asupra condiţiilor improprii din penitenciarele româneşti a tras un semnal de alarmă şi raportul Asociaţiei pentru apărarea drepturilor omului în România (APADOR), ai cărei reprezentanţi au vizitat penitenciarul Jilava în septembrie 2014.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă cei încarceraţi la Jilava este supraaglomerarea. Practic, într-o suprafaţă de 689 metri pătraţi sunt  instalate 1.792 de paturi, fiecărei persoane revenindu-i doar 0,43 metri pătraţi de spaţiu personal, iar în condiţiile ocupării tuturor paturilor, 0,38 metri pătraţi, se arată în raport.

Doar pe tronsonul doi există duş în camere, în primele trei secţii grupul sanitar al camerei având doar toaletă şi chiuvetă, duşurile fiind amenajate în săli comune, câte una pe fiecare secţie. Apa caldă la băi este furnizată de două ori pe săptămână, iar deţinuţii s-au plâns asupra acestui aspect, spunând că programul de furnizare a apei calde este insuficient. Spre exemplu, cei 36 de deţinuţi care lucrează la groapa de gunoi Glina spun că au nevoie să facă baie zilnic după ce vin de la muncă şi sunt nevoiţi să se spele cu apă rece.

articol preluat de pe http://adevarul.ro/

Procurorul general, dezvaluiri despre dosarele revolutiei si mineriadelor

Procurorul General a afirmat joi intr-un interviu ca dosarele revolutiei sunt in curs de solutionare dar ca nu poate preciza data la care ele vor fi finalizate.

“Sunt in curs de solutionare. Sectia parchetului militar este coordonata de adjunctul procurorului general, un om foarte capabil.. Activitatea este bine coordonata. Dosarele sunt mai multe. Isi urmeaza un stadiu de evolutie normal. E greu de anticipat cand se vor finaliza”, a spus Tiberiu Nitu.

Despre dosarul mineriadei a spus ca in ciuda verdictului CEDO, Romania nu e obligata sa redeschida dosarele, CEDO facand doar o recomandare.

“Nu am vazut hotararea in ansamblu. Curtea a recomandat redeschiderea dosarelor. Oamenii asteapta solutionarea dosarelor revolutiei, dar si redeschiderea dosarului mineriadelor. (…) Lasă-mă să fac o anchetă efectivă, nu mă grăbi. Când vorbim despre infracțiuni contra vieții, nesoluționate, este foarte greu, dacă nu imposibil să spui am epuizat tot, am făcut tot, nu mai e nevoie de nimic, ca să finalizezi o cauză doar de dragul de a o finaliza”, a mai arătat Tiberiu Nițu.”, a spus Nitu la DCnews.
articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro

CEDO decide redeschiderea dosarului Mineriadei în România

Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu și alții împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 și 6, după ce reclamanții Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficiența cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

mineriada-800x427

 

foto stiripesurse.ro

Deși dosarul unește trei cazuri, decizia de azi îi face dreptate și lui Marin Stoica, după ce Curtea se pronunțase deja în 2012 în favoarea celorlalți doi petenți.

Cetățeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut și băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore și bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alți protestatari. De frică a fugit atunci și nu a mai ieșit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, așa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârșit cercetările în acest dosar au început să avanseze.

Cu toate astea procurorul Voinea, care s-a ocupat de dosarul „Mineriada”, i-a luat cazul în considerație, alături de celelalte peste o mie de victime, în favoarea lui existând suficiente probe care demonstrează bătaia și efectele ei. După opt ani de anchete, declarații, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluționat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu neînceperea urmăririi penale.

La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al doamnei Mocanu, al cărei soț a fost omorât, și al Asociației 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită „Mocanu și alții contra României”. Reclamanții s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparțiale și aprofundate pentru identificarea și pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstrațiilor din 13 și 14 iunie 1990. Plângerea domnului Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În 2012 CEDO le-a dat câștig de cauză doamnei Mocanu și Asociației 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în țară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în fața Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013. Din momentul cererii de retrimitere, cauza Stoica a fost sprijinită de APADOR-CH.

10628341_638026782983948_198875821058339013_n

foto expresmagazin.ro

„După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigațiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligație decurgea oricum din faptul că astfel de infracțiuni sunt astăzi imprescriptibile ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv (Asociația 21 Decembrie 1989 v. România). Acum, trebuie întreprinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovați și la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violențe și privări de libertate. Prescripția nu este o <soluție> atunci când vorbim de grave încălcări ale drepturilor omului”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

„După 23 de ani de injustiție în țara Românească, am o mulțumire sufletească și o revenire, în ciuda celor trei traumatisme, o revenire a sănătății, pentru că după 7 ani de procese la CEDO am reușit să mă prezint în fața celor 17 judecători de la Marea Cameră și cred că acești judecători, din 17 țări, au privit cu seriozitate acest dosar al meu.

Sunt mândru că sunt român european și că acolo, acei oameni cu mult discernământ au gândit și au analizat evenimentele din 13-15 iunie 1990, o mare lovitură dată începutului democratic în România. Mulțumesc APADOR-CH care a dat dovadă de mult profesionalism și răbdare.”, a declarat Marin Stoica la aflarea verdictului.
*foto: Marin Stoica și Diana Olivia Hatneanu, la Marea Cameră a CEDO
articol preluat de pe http://www.apador.org