Articole

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918)

Premierul român Alexandru Marghiloman semnând Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol (în curs de editare) preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918)

Tratatul (Pacea) de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-Ungaria, în decursul Primului Război Mondial. Tratatul preliminar de pace a fost semnat în data de 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-București.

Tratatul de la București (1918) - Delegații la tratat - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918) – Delegații la tratat – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918) - Foreign Minister of Austria-Hungary, Stephan Burián von Rajecz, signing the treaty - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918) - - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918) - Picture taken at the signing of the treaty (Bulgarian State Archives) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918)Picture taken at the signing of the treaty (Bulgarian State Archives) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Context


 

Prin revoluția din 7 noiembrie 1917, bolșevicii, conduși de Lenin și finanțați de Germania preiau puterea la Sankt-Petersburg (capitala de atunci a Rusiei), înlăturând guvernul republican democrat al lui Kerenski. Guvernul bolșevic își îndeplinește angajamentele față de germani și decide retragerea Rusiei din război.

Această retragere și epuizarea resurselor armatei române (populația civilă și ostașii fiind contaminați de epidemia de tifos) determină încheierea campaniei românești din Primul Război Mondial, din 1916-1917.

În această situație dramatică, Guvernul român, refugiat la Iași, este silit să negocieze și să accepte cererile inamicului. Soldații ruși bolșevizați, care refuzau să mai lupte, important acum fiind consolidarea revoluției din octombrie, părăseau în masă frontul românesc.

Tratatul de la București (1918) - Caricatură politică franceză: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), ameninţă cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la București (1918)Caricatură politică franceză: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), ameninţă cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Dispozițiile tratatului


 

Preliminariile tratatului de pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.

Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. (Petre Otu, op. cit. p. 67) Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții/dispoțiții dure, dintre care se menționează:

- România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă “Cadrilater”) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja “Cadrilaterul” în decembrie 1916; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv;

- România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;

- România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;

- dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918) - Hartă din Atlasul "Pământului românesc de-a lungul vremilor" de N.P. Comnenul, 1920: România la tratatul de la Bucureşti (albastru); la vest de linia roşie, zona ocupată de Puterile Centrale - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918)Hartă din Atlasul “Pământului românesc de-a lungul vremilor” de N.P. Comnenul, 1920: România la tratatul de la Bucureşti (albastru); la vest de linia roşie, zona ocupată de Puterile Centrale – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Urmări


 

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.

Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat), dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.

Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României (“Întregirea”).

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918) - Teritoriile românești cedate Austro-Ungariei (violet), Bulgariei (albastru) și Puterilor Centrale (verde) prin Tratatul de la București. Aceste schimbări au fost anulate prin Tratatul de la Versailles -foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918) – Teritoriile românești cedate Austro-Ungariei (violet), Bulgariei (albastru) și Puterilor Centrale (verde) prin Tratatul de la București. Aceste schimbări au fost anulate prin Tratatul de la Versailles -foto preluat de pe en.wikipedia.org

Harta Dobrogei cu diferitele frontiere: în portocaliu și roz teritoriul cedat, împreună cu Cadrilaterul, prin Tratatul de la București - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Harta Dobrogei cu diferitele frontiere: în portocaliu și roz teritoriul cedat, împreună cu Cadrilaterul, prin Tratatul de la București - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 7 mai în Istorie

Tratatul de la București (1918) – Delegates at the treaty

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

 

7 mai este a 127-a zi a calendarului gregorian.

 

Sarbatorile Zilei de 7 mai

(BOR) Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sf. Mc. Acachie și Codrat

La începutul păstoririi Sfântului Chiril, Patriarhul Ierusalimului (348-386), și anume în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi (adică ora 9 dimineața), s-a arătat pe cer Sfânta Cruce, de la Golgota până departe deasupra Muntelui Măslinilor.

Era mai strălucitoare decât razele soarelui și se asemăna curcubeului. Patriarhul Chiril a înștiințat de această minune pe împăratul Constantin (333-350) spunându-i că mulți dintre cei care au văzut această minune, bătrâni sau tineri, credincioși sau păgâni, au mers în biserică și lăudau pe Domnul nostru Iisus Hristos, a cărui putere a săvârșit această minune, iar mulți iudei și păgâni au crezut în Domnul Iisus Hristos și s-au botezat.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Sfântul Mucenic Acachie, adică cel lipsit de răutate, a pătimit în timpul persecuției împăratului Maximian (285-305), când nu numai creștinii din sate și orașe erau urmăriți și uciși pentru credința în Hristos Domnul, ci și ostașii din armata romană erau spionați și supuși supliciilor, chiar dacă își dovediseră pe câmpul de luptă curajul și supunerea față de stat.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Sfântul Mucenic Codrat era originar tot din Nicomidia și a pătimit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (252-260). Mărturisind pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în fața antipatului Nicomidiei, a fost supus multor chinuri. A fost trimis în Apolonida și pe urmă în Ermupole, unde a primit moarte martirică.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Apariția Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului (în 351)

(BRC) Sf. Ghizela, regină; Fer. Roza Venerini

 

Ziua fripturii din pulpă de miel (#RoastLegofLambDay)

Friptura din pulpă de miel, condimentată cu mirodenii delicioase şi ierburi aromatice precum rozmarin şi usturoi, este considerată o delicatesă în multe regiuni din lume şi este celebrată pe 7 mai.

Oaia a fost unul dintre primele animale domesticite de om, iar dovezi ale existenţei acestei specii datează din jurul anului 11.000 î.e.n., în Mesopotamia. În acele timpuri, exista o varietate de oaie denumită muflon, destul de diferită de specia cu blană abundentă cu care suntem familiarizaţi în ziua de azi. Muflonii erau crescuţi pentru carne şi lapte, iar pielea era folosită la confecţionarea pergamentului şi a velumului. Lâna a început să fie folosită abia în jurul anului 6.000 î.e.n. în Iran.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua grădinăritului în pielea goală (#NakedGardeningDay)

Ziua grădinăritului în pielea goală combină plăcerea activităţilor în grădină cu revenirea la starea naturală a trupului.

În anumite culturi, nuditatea este sexualizată, iar starea naturală a trupurilor noastre este considerată inconfortabilă şi ruşinoasă. Nuditatea continuă să fie unul dintre tabuurile societăţii în care trăim. Ziua grădinăritului în pielea goală încearcă să contracareze această tendinţă, combinând o activitate de zi cu zi, grădinăritul, cu o altă activitate perfect naturală, aceea de a sta în pielea goală.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua pregătirii comunităţii în caz de incendii de vegetaţie (#WildfireCommunityPreparednessDay)

Ziua dedicată pregătirii comunităţii în caz de incendii de vegetaţie (#WildfireCommunityPreparednessDay), iniţiată de Asociaţia naţională pentru protecţie împotriva incendiilor din Statele Unite, încearcă să educe comunităţile în legătură cu măsurile de prevenţie, dar şi asupra acţiunilor care trebuie puse în aplicare în caz de incendiu.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua benzilor desenate gratuite (#FreeComicBookDay)

Ziua benzilor desenate gratuite este un prilej pentru magazinele de benzi desenate din diferite părţi ale lumii de a oferi reviste în mod gratuit celor care le trec pragul.

Ziua benzilor desenate gratuite a fost înfiinţată de americanul Joe Field în 2001. La vremea respectivă, acesta era directorul unui magazin de reviste de benzi desenate situat lângă un magazin cu îngheţată care părea că adună capital de promovare în urma unei zile în care oferea o îngheţată gratuit. Joe a iniţia un demers asemănător în domeniul benzilor desenate.

Prima ediţia a FCBD a fost marcată în 2002 şi a coincis cu lansarea peliculei ”Spider-Man”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 7 mai

 

Evenimentele Zilei de 7 mai în Istorie:

- 7 mai 1775 – Bucovina a fost ruptă de Austria din trupul Moldovei, în urma cedării sale de către Imperiul Otoman; 7 mai 1918 – Tratatul de la București (24 aprilie/7 mai 1918)

 

7 mai 399 î.Hr. - A murit filosoful grec Socrate ( n.cca. 470 î.Hr)

Socrate (n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) a fost un filosof din Grecia antică - foto: ro.wikipedia.org

Socrate (n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) a fost un filosof din Grecia antică – foto: ro.wikipedia.org

În anul 398, Socrate a fost acuzat de către Meletos, Anytos și Lycon, de crima de a nu recunoaște zeii cetatii și de a fi introducs divinități noi si in plus de coruperea tinerilor, acestia cerand pedeapsirea sa cu moartea. Judecătorii îl declară pe Socrate vinovat cu o mica majoritate de voturi. Dupa 30 de zile de la pronuntarea sentintei, timp in care a fost tinut in lanturi, Socrate isi pune capat zilelor band otrava . A refuzat propunerea prietenilor sai de a-l ajuta sa evadeze. Filosofia lui Socrate este centrata pe cunoasterea de sine – Gnothi se auton, el fiind primul mare gânditor care a luat fiinta umana ca obiect de meditație. Una din cugetarile sale celebre a fost: ”Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu”…

 

7 mai 558 - Un cutremur puternic distruge partial catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol, considerata una dintre minunile arhitectonice ale lumii. Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325 , dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Rascoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 26 decembrie 537 e.n.sub împăratulJustinian I. După numai două decenii, cutremurele puternice din 15 august 553 e.n., 14 ianuarie 557 și 7 mai 558, partea de răsărit a admirabilei cupole s-a prăbușit.

Restaurarea i-a fost încredințată nepotului lui Isidoros din Milet, iar la 24 decenbrie 563, Justinian apăsat de vârsta de 84 de ani, a inaugurat din nou biserica iubită. Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice târzii, Sfânta Sofia este o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Ataturk.

 

7 mai 973 - A murit imparatul Imperiului romano-german Otto cel Mare.

Otto I cel Mare (n. 23 noiembrie 912 – d. 7 mai 973), fiul lui Henric I regele germanilor și a Matildei von Ringelheim, a fost duce al saxonilor, rege al germanilor și primul împărat al Sfântului Imperiu Roman. (Cu toate că Charlemagne a fost încoronat împărat în 800, imperiul său a fost împărțit între nepoți, și ulterior asasinării lui Berengario în 924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani) - in imagine, Otto I, pictură de Lucas Cranach cel Bătrân - foto: ro.wikipedia.org

Otto I cel Mare – foto: ro.wikipedia.org

Otto I cel Mare (n. 23 noiembrie 912), a fost fiul regelui germanilor Henric I și al Matildei von Ringelheim.A fost duce al saxonilor, rege al germanilor și primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, dupa Carol cel Mare (Charlemagne) , care a fost încoronat împărat în anul 800, dar al carui imperiu a fost împărțit între nepoți, iar dupa asasinărea lui Berengario în 924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani.

Otto i-a urmat tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronarii s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Otto a purtat campanii militare pentru intarirea autoritații sale in fata marilor feudali , dar in timpul unei incursiuni in Lotharingia a fost capturat în timp ce ataca orașul Mainz, iar pâna anul următor, rebeliunea s-a extins în tot regatul.

Frecventele raiduri maghiare în sudul Germaniei î-a convins pe marii nobili germani să convoace in anul 954 Dieta la Auerstadt, iar autoritatea lui Otto a fost restabilită. În 955, Otto și-a consolidat autoritatea spulberând forțele maghiare în vestita Bătălie de la Lechfeld. În 972, împăratul bizantin Ioan I Tzimisces i- a recunoscut titlul de împărat și a fost de acord cu o căsătorie între fiul și moștenitorul lui Otto, Otto al II- lea și nepoata sa Theophano.La moartea sa în 973, a fost înmormântat lânga prima sa soție Edith de Wessex, în catedrala din Magdeburg.

 

7 mai 1211 - După această dată regalitatea maghiară incepe colonizarea Cavalerilor teutoni, în Ţara Bârsei.

 

7 mai 1274 - Incepe Al Doilea Conciliu catolic de la Lyon , prezidat de Papa Grigore al X-lea. la acest conciliu au participat cinci sute de episcopi,saizeci deabati si mai mult de o mie de preoti. Au fost prezenti Jaques I de Aragon,ambasadorul imparatului bizantin Mihail Paleologul, membri ai clerului grec si al hanlui tatarilor. Principalele chestiuni dezbatute au fost:
– Cucerirea Tarii Sfinte
– Unirea bisericilor crestine din Occident si Orient

 

7 mai 1530 - S-a născut Ludovic I de Bourbon, fondatorul casei de Condé (d. 1569)

 

7 mai 1741 - Episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu este silit, din cauza memoriilor prin care cerea drepturi egale pentru romani, indiferent de confesiune, sa renunte la functia sa si sa se exileze la Roma.

Episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 2 septembrie 1768, Roma) a fost un episcop greco-catolic român, unul din întemeietorii gândirii politice româneşti moderne. Se spune ca in târgul Sibiului un călugăr, impresionat de înfăţişarea mândră şi de vioiciunea ochilor tânărului Ion, i-a cerut tatălui său să-l ducă la şcoală iar acesta ar fi spus cu hotărâre: “Tată, eu mă duc!

Inocenţiu Micu şi-a efectuat studiile medii la colegiul iezuit din Cluj. Între 1722 – 1725 a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Colegiului Academic iezuit, tot la Cluj, unde l-a avut ca profesor pe Franz Fasching, un iezuit de origine germană, adept al ideii romanităţii românilor. În 1725 a început studiul teologiei la Nagyszombat (azi Trnava – în româneşte Târnavia sau Sâmbăta Mare -, în vestul Slovaciei).

A fost inobilat si a intrat în Dieta Transilvaniei (fiind primul român din Dietă) şi a cerut drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate:

1. Românii sunt cei mai vechi locuitori ai ţării;

2. Românii sunt populaţia cea mai numeroasă din Ardeal;

3. Românii lucrează pământul şi ocnele (muncile cele mai grele);

4. Românii dau cele mai mari contribuţii şi, în virtutea voinţei imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, trebuie să se facă dreptate şi poporului român.

Deci şi românii au dreptul să fie recunoscuţi ca naţiune, a patra din Ardeal, nu numai “plebs valahica”. Dar cele trei naţiuni privilegiate, (ungurii, saşii şi secuii) s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde “nişte lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”.

 

7 mai 1775 - Bucovina este ruptă de Austria din trupul Moldovei , in urma cedarii sale de catre Imperiul Otoman .

Bucovina suprapusă pe granițele actuale ale României și Ucrainei - foto: ro.wikipedia.org

Bucovina suprapusă pe granițele actuale ale României și Ucrainei – foto: ro.wikipedia.org

Bucovina istorică era, la data anexării ei de către Habsburgi (Imperiul Austriac), o parte constitutivă a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Ţara Fagilor“, preluat ulterior de către austrieci cu aceeaşi semnificaţie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima dată într-un document emis de cancelaria domnească a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea ţării şi până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic.

Cernăuți: scaunul guvernului provincial al Bucovinei, circa 1900 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cernăuți: scaunul guvernului provincial al Bucovinei, circa 1900 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul ruso-turc din 1768-1774, în cursul căruia Impeiul Rus a ocupat şi Ţările Române, înlăturîndu-i pe domnitorii fanarioţi, a impus Imperiul Otoman să ceară pace. În urma păcii de la Kuciuk-Kainargi (10/21 iulie 1774), Rusia a cîştigat dreptul de a interveni pentru protejarea Ţărilor Române.Folosindu-se de moment Imperiul Austriac, prin presiuni asupra turcilor şi ca preţ al intervenţiei sale diplomatice, a obţinut de la Poartă anexarea părţii de nord a Moldovei, Bucovina. Această anexare chipurile era necesară Austriei pentru a-i uşura trecerea către sudul Poloniei, pe care-l căpătase la o primă dezmembrare a Poloniei în 1771.

Cernăuți - piața centrală și clădirea primăriei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cernăuți – piața centrală și clădirea primăriei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Domnul Moldovei era atunci Grigore al III-lea Ghica, care protestat la Poartă împotriva acestei ciuntiri a ţării sale , contrară înţelegerii tradiţionale între puterea suzerană şi ţara „protejată“, dar a fost în zadar. Marele vizir otoman a trimis un capugiu care l-a sugrumat pe Grigore Voda în palatul sau în 1777. Deşi trupele austriece au ocupat Bucovina încă din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriacă la 7 mai 1775, prin convenţia încheiată între Imperiul Habsburgic şi Sublima Poartă – sub a cărei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea graniţelor s-a perfectat prin Convenţia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (între 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administraţie militară austriacă, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) şi Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).

Catedrala Mitropololitană din Cernăuţi, Bucovina 1940 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Catedrala Mitropololitană din Cernăuţi, Bucovina 1940 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

7 mai 1824 - A avut loc la Viena premiera Simfoniei a IX-a în Do Minor de Ludwig van Beethoven.

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn - d. 26 martie 1827, Viena), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii - foto (pictură în ulei de Joseph Karl Stieler, 1820): ro.wikipedia.org

Ludwig van Beethoven (pictură în ulei de Joseph Karl Stieler, 1820) – foto: ro.wikipedia.org

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn – d. 26 martie 1827, Viena), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii.

 

7 mai 1825 - A murit Antonio Salieri, compozitor şi dirijor italian (n. 18 august 1750).

Antonio Salieri - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Antonio Salieri – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost maestru al Capelei Imperiale din Viena și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt, unul dintre cei mai importanți muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Europa recunoscută, Danaidele, Falstaff. Se bănuiește și astăzi că ar fi fost implicat în moartea lui Mozart, deși marea majoritate a muzicicologilor specializați în epoca respectivă sunt de părere că suspiciunea este total nefondată.

 

7 mai 1832 - Otto de Bavaria a fost ales de Marile Puteri, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Londra, rege al Greciei. A fost ales şi de Adunarea Naţională, la 8 august, sub numele de Otto I (1832–1862)

Otto de Bavaria - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Otto de Bavaria – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

7 mai 1833 - S-a născut in Hamburg , Germania, compozitorul romantic , pianistul şi dirijorul Johannes Brahms,. Johannes Brahms ( d. 3 aprilie 1897, Viena) .

Johannes Brahms - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Johannes Brahms – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară și violoncel și ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Brahms a fost considerat de către mulți dintre exegetii sai „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).

 

7 mai 1840 - S-a născut compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski (d. 1893)

Piotr Ilici Ceaikovski - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Piotr Ilici Ceaikovski – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Piotr Ilici Ceaikovski, s-a nascut la Kamsko-Wotkinski Savod, azi orașul Ceaikovski si a decedat pe 6 noiembrie 1893, in Sankt Petersburg. A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, si de aceea in 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878.

Începand cu anul anul 1876 Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, îi va stabili timp de 13 ani o pensie anuala de 6.000 de ruble ceea ce il va indeparta de grijile materiale.. Simfonia a 4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck. În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorște cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa.. Căsătoria a fost un eșec deplin si Ceaikovski se desparte de Antonia.Printre cele mai iubite creatii ale sale se numara: Baletele Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, , Spărgătorul de nuci, precum si simfoniile “Vise de iarna”,”Poloneza”,”Patetica” si Manfred”.

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul mondial al spectacolelor de opera. Pe data de 6 noiembrie 1893 Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că a fost un act deliberat, deci o sinucidere, după ce a fost descoperită relația homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.

 

7 mai 1861 -  S-a născut Rabindranath Tagore (Thakur Rabindranath), scriitor, poet indian, laureat al Premiului Nobel (d. 1941)

Rabindranath Tagore , numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 7 mai 1861, Jorosanko, Calcuta - d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913 - Tagore (c. 1925) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tagore (c. 1925) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Rabindranath Tagore, numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 7 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913. Motivația Juriului Nobel: „în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“ Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Opere apărute în limba engleză: Poeme în proză – Gitanjali (1912)

Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani.

Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul poștal“ (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913)
cititi mai mult pe: stiri.tvr.ro; en.wikipedia.org

 

7 mai 1867 - S-a născut Wladyslaw Stanislaw Reymont, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel (d. 5 decembrie 1925) Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul în patru volume pentru care i s-a decernat premiul, intitulata „Chłopi” (Țăranii).

 

7 mai 1877 – „Gazeta de Transilvania” publică scrisoarea lui George Bariţiu – „Epistolă respectuoasă către femeile noastre”, prin care îndeamna pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donaţiilor pentru ajutorarea armatei române şi a răniţilor de pe frontul razboiului pentru independenta Romaniei.

George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj - d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania - foto: ro.wikipedia.org

George Bariț - foto: ro.wikipedia.org

George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania.

 

7 mai 1877 - Guvernul României a aderat la Convenţia de la Geneva privind Crucea Roşie Internaţională.

 

7 mai 1884 - A fost asasinat de către agenţii sultanului Abdul-Hamid al II-lea, politicianul şi omul de stat turc Midhat-Paşa.

 

7 mai 1892 - S-a născut Iosip Broz Tito, om politic şi de stat, preşedintele Iugoslaviei în perioada 1953–1980 (d. 1980).

Iosip Broz Tito - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Iosip Broz Tito – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

7 mai 1895 - A avut loc demonstraţia funcţionării primei staţii de radiorecepţie, de către savantul rus Aleksandr Popov.

Fizicianul rus, Aleksandr Popov - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Fizicianul rus, Aleksandr Popov - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Aleksandr Stepanovici Popov (n.pe 16 martie , d.31 decembrie1905 stil nou) a fost un fizician rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Cinstea de a fi desemnat inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui , deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții.

 

7 mai 1901 - S-a născut actorul Gary Cooper. Gary Cooper (născut Frank James Cooper ( d. 13 mai 1961) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, deținător al Premiului Oscar.

 

7 mai 1905 - S-a născut compozitorul roman de muzica usoara Elly Roman (d. 1996).

 

7 mai 1918 - România, fiind izolată de aliaţii sai din vest, in conditiile prabusirii frontului rusesc ca urmare a revolutiei din Rusia, este forţată să semneze tratatul de pace de la Bucureşti (Buftea) cu Puterile Centrale, tratat ramas neratificat de regele Ferdinand. In toamna anului 1917, anarhia din randulul trupelor ruse din Moldova reprezenta o ameninţare grava la adresa stabilităţii României, în condiţiile căderii guvernului Kerenski şi a loviturii de stat bolşevice (25 octombrie / 7 noiembrie 1917), România a ramas singură şi înconjurată de duşmani.

Consiliul de Coroană din 19 noiembrie / 2 decembrie 1917 a decis continuarea războiului cu Puterile Centrale, dar a doua zi generalul Scerbacov, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor un armistiţiu, implicând şi pe români, astfel ca la 26 noiembrie / 9 decembrie 1917 România s-a bazut silită, deşi victorioasă pe front, să ceara armistiţiul cu Puterile Centrale. La 25 ianuarie / 7 februarie 1918 România a primit un ultimatum din partea Puterilor Centrale pentru încheierea păcii;

Pacea de la Brest-Litovsk din 18 februarie / 3 martie 1918 între Rusia sovietică şi Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina, a lăsat România total descoperită si inconjurata de inamici. După preliminarii la Buftea, la 24 aprilie /7 mai 1918 s-a semnat pacea de la Bucureşti in conditii dramatice pentru tara noastra:

– Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale; armata română era demobilizată;

– Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor;

– surplusul de petrol şi cereale erau luate de Germania;

– controlul german si Austro-Ungar asupra economiei româneşti.

Regele Ferdinand a refuzat să semneze ratificarea Tratatului de la București.

 

7 mai 1918 - S-a născut Miroslav Cozlovschi, profesor din Republica Moldova, doctor în ştiinţe fizico-matematice.

 

7 mai 1919 - S-a născut Eva Perón, politician argentinian, soţia preşedintelui Juan Perón (d. 1952)

 

7 mai 1920: -A murit Constantin Dobrogeanu-Gherea, critic literar român (n. 1855)

 

7 mai 1925 - Au fost înființate Camerele de comerț și de industrie.

 

7 mai 1933 - S-a născut actrita românca Silvia Popovici (d. 1993).

Silvia Popovici - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Silvia Popovici – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

7 mai 1937 - A murit poetul roman George Topârceanu; (n. 1886).

George Toparceanu - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

George Toparceanu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

S-a născut la 21 martie 1886 si s-a stins din viata la varsta de 51 ani. A fost membru corespondent al Academiei Romane din 1936. Printre operele sale amintim:Balade vesele si triste, Bucuresti (1916) ; Parodii originale, Bucuresti (1916); Amintiri din luptele de la Turtucaia, Bucuresti (1918); Strofe alese. Balade vesele si triste, Iasi (1920) ; In ghiara lor… Amintiri din Bulgaria si schite usoare, Iasi (1920) ;Migdale amare, Bucuresti (1928).

 

7 mai 1938 - A decedat Octavian Goga, poet, dramaturg, om politic român (n. 1 aprilie 1881 in Rasinari, Transilvania). A fost prim-ministru al guvernului României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 si membru al Academiei Române din anul 1920.

Octavian Goga, poet român - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Octavian Goga, poet român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un atac cerebral și a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viață la vârsta de 57 de ani. A fost transportat la București și depus la Ateneu dupa care a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. In 1939 corpul poetului este reînhumat la Ciucea. Din opera sa amintim: Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară (1916), Din larg (1939) – poeme postume

 

7 mai 1941 - A decedat James George Frazer, etnograf englez; (n. 1854). Lucrarea sa cea mai importantă din domeniul combinat al antropologiei culturale, religioase și sociale este Creanga de Aur (în original, The Golden Bough), o lucrare în 12 volume dedicată credințelor și practicilor religioase ale populațiilor primitive.

 

7 mai 1945 - Al doilea război mondial – Şefii militari germani capitulează fără condiţii la Reims în Franţa, în faţa Aliatilor.

 

7-20 mai 1946 -  A avut loc „Procesul Marii Trădări Naţionale” intentat Mareşalului Ion Antonescu şi colaboratorilor săi.

La 7 mai 1946 a inceput, la Bucureşti, procesul mareşalului Ion Antonescu (1882–1946), conducător al României în perioada 1940–1944, şi al lui Mihai Antonescu (1904–1946), ministru de Externe şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri între 1941–1944. Au fost condamnaţi la moarte şi executaţi la 1 iunie 1946.

 

7 mai 1954 - A luat sfarsit Bătălia de la Dien Bien Phu (13 martie – 7 mai 1954), fortele coloniale franceze fiind infrante de vietnamezi.

Bătălia de la Dien Bien Phu (13 martie – 7 mai 1954) - Viet Minh troops plant their flag over the captured French headquarters - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Dien Bien Phu (13 martie – 7 mai 1954) – Viet Minh troops plant their flag over the captured French headquarters – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Điện Bien Phu a fost o confruntare din Primul Război din Indochina dintre Corpul Expediționar Francez din Orientul Îndepărtat și forțele vietnameze comuniste-naționaliste. Ocupat de francezi în noiembrie 1953, acest orășel mărunt și zona din jurul lui în anul următor a devenit teatrul uneia dintre cele mai violente bătălii dintre corpul expediționar francez compus din diverse unități franceze, trupe coloniale și autohtone sub comanda colonelului de Castries (înaintat la gradul de general în timpul bătăliei) și trupele vietnameze (Việt Minh) comandați de generalul Giáp.

Bătălia de la Dien Bien Phu (13 martie – 7 mai 1954) - Harta zonei bătăliei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Dien Bien Phu (13 martie – 7 mai 1954) – Harta zonei bătăliei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lupta a avut loc în perioada martie-mai 1954 și a culminat cu o înfrângerea zdrobitoare a forțelor franceze, înfrângere care a grăbit și a influențat negocierile viitoare de la Geneva cu privire la Indochina, acordurile fiind semnate în iulie 1954, care a instaurat împărțirea Vietnamului de-a lungul paralelei 17.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

7 mai 1955 - URSS semnează tratatul de pace cu Franța și Marea Britanie.

 

7 mai 1960 - Sovietul Suprem îl alege pe Leonid Brejnev în funcţia de preşedinte al Prezidiului în locul mareşalului Kliment Vorosilov care, la 79 de ani, s–a retras din viaţa publică.

 

7 mai 1968 - S-a nascut Eagle Eye Cherry, Cântăreț suedez.

Cântăreţul Eagle Eye Cherry s-a născut la 7 mai 1969, la Stockholm, în Suedia, unde şi-a petrecut şi cea mai mare parte a copilăriei. La vârsta de 14 ani s-a mutat cu familia la New York, unde a şi studiat la Academia de Arte, potrivit www.allmusic.com. Dintre piesele sale mai cunoscute amintim ”Are You Still Having Fun”, ”Long Way Around”, ”Feels So Right”, ”Skull Tattoo”, ”Don’t Give Up”, “Can’t Get Enough”, “As One”,”Dream Away”, “Streets of You”, “While Away”.
cititi mai mult pe: www.agerpres.roen.wikipedia.orgwww.eagleeyecherry.comwww.facebook.comwww.youtube.com

 

7 mai 1986 - Ziua in care echipa de fotbal Steaua Bucuresti a cucerit Europa, devenind prima echipa din Romania care se incorona drept regina fotbalului de pe batranul continent, câștigând Cupa Campionilor Europeni.

Steaua București 1986 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Steaua București 1986 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală europeană.

Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor ’80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.
cititi mai mult despre FC Steaua București pe ro.wikipedia.org

 

7 mai 1987 - A fost anunţată oficial, extragerea primelor cantităţi de ţiţei din subsolul marin al platoului continental românesc al Marii Negre.

 

7 mai 1990 - Doi schiori norvegieni, fără câini şi alte mijloace de transport, au ajuns cu bine la Polul Nord.

 

7 mai 1995 - Jacques Chirac învinge la alegerile prezidenţiale din Franţa.

 

7 mai 1999 - Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită ecumenică în România; a fost prima vizită, în ţara noastră, a unui Suveran Pontif (7–9 mai 1999).

Papa Ioan Paul al II-lea' preşedintele României, Emil Constantinescu, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist (Bucureşti, 7 mai 1999) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Papa Ioan Paul al II-lea’ preşedintele României, Emil Constantinescu, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist (Bucureşti, 7 mai 1999) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat, în perioada 7-9 mai 1999, o vizită la Bucureşti, la invitaţia patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist (1986-2007), şi a preşedintelui României, Emil Constantinescu (1996-2000). Vizita papei Ioan Paul al II-lea în România a marcat începutul vizitelor episcopului Romei în aşa numitele ”teritorii ortodoxe”, potrivit catholica.ro. În acelaşi an, papa a vizitat Georgia. După anul Jubiliar 2000, papa a vizitat Grecia, Ucraina şi Armenia, în 2001. A urmat vizita în Bulgaria, în 2002.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Papa Ioan Paul al II-lea numea țara noastră: “Grădina Maicii Domnului”. Era într-o zi de 7 mai când un milion de români au ascultat cuvântul Sfântului Părinte. O vizită istorică. Pentru prima dată de la Marea Schismă din 1054 un papă a vizitat o țară preponderent ortodoxă.
cititi mai mult pe: stiri.tvr.rowww.agerpres.ro

 

7 mai 1999 - Avioanele NATO au bombardat din greşeală ambasada Chinei din Belgrad, ucigând trei persoane şi rănind alte 20, in timpul actiunilor militare indreptate impotriva Iugoslaviei.

 

7 mai 2000 - A avut loc ceremonia de investitură a lui Vladimir Putin în funcţia de preşedinte al Rusiei, în urma alegerilor de la 26 martie 2000.

Vladimir Vladimirovici Putin (n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) om politic rus. Al 2-lea și al 4-lea Președinte al Rusiei. În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse - foto: ro.wikipedia.org

Vladimir Putin – foto: ro.wikipedia.org

Vladimir Vladimirovici Putin (n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) om politic rus. Al 2-lea și al 4-lea Președinte al Rusiei. În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse.

 

7 mai 2003 - Academia de Ştiinte şi Literatură din Mainz a acordat Premiul de literatură pentru autori de limba germană pe 2003 urmatorilor scriitori: Cristoph Meckel, Harald Weinrich şi Herta Müller, cunoscută autoare originară din România. Herta Müller was praised by the judges for depicting the “landscape of the…

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

7 mai 2007 - A murit Octavian Paler, prozator, eseist, reputat jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti (n. 1926).

 

7 mai 2020 - La ordinea zilei

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945)

Generalul colonel Alfred Jodl semnând Actul capitulării Germaniei, la Cartierul General Aliat de la Reims

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Actul capitulării Germaniei

Actul capitulării Germaniei a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa.

Pe prima pagină The Montreal Daily Star anunta predare germană. 07 mai 1945 - foto: ro.wikipedia.org

Pe prima pagină The Montreal Daily Star anunta predare germană. 07 mai 1945 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Primul act al capitulării

Primul act al capitulării a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945.

Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de Generaloberst Alfred Jodl, din partea Oberkommando der Wehrmacht (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz.

Actul capitulării Germaniei (07 - 08 mai 1945) - Generalul colonel Alfred Jodl semnând actele capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945) – Generalul colonel Alfred Jodl semnând actele capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Acest act al capitulării se aplica tuturor forțelor armate terestre, aeriene și navale care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler.

Actul capitulării Germaniei (07 - 08 mai 1945) - The German Instrument of Surrender signed at Reims, 7 May 1945 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945) – The German Instrument of Surrender signed at Reims, 7 May 1945 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La fel ca și în cazul altor instituții din Germania Nazistă, controlul armatei era împărțită între OKW și OKH. Până în 1945, OKW a controlat toate forțele germane de pe toate teatrele de luptă, cu excepția celor de pe frontul de răsărit, care, până la sinuciderea sa, erau subordonate OKH-ului și prin acesta direct lui Hitler. Astfel, era neclar dacă Schörner se afla sau nu sub controlul OKW-ului pe 8 mai, sau dacă era nevoie ca Dönitz ori von Krosigk puteau/trebuiau să ordone lui Schörner să capituleze.

Această dilemă a fost rezolvată pe calea armelor. Pe 8 mai, Schörner a părăsit postul său de comandă și a fugit în Austria. Uniunea Sovietică a organizat Ofensiva Praga (1), în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă împotriva Grupului de Armate Centru, care a fost forțat să capituleze pe 11 mai. (Trupele sovietice au intrat în Praga pe 12 mai).

După semnarea acestui act al capitulării, Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23:01 Ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. acest act al capitulării legaliza capitularea necondiținată a tuturor forțelor germane, punând astfel capăt războiului în Europa.

"Ofensiva Praga" Luptele din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia (1944 - 1945) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Ofensiva Praga” (1) Luptele din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia (1944 – 1945) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali. Sarcinile și autoritatea generalului Susloparov nu erau prea clare și el nu a avut la dispoziție mijloacele necesare pentru a lua legătura Kremlinul. Cu toate acestea, și-a permis să riște să semneze din partea URSS-ului.

El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov.

 

Al doilea act

Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai. într-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război. Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale.

Actul capitulării Germaniei (07 - 08 mai 1945) - Mareșalul Uniunii Sovietice Gheorghi Jukov citind actul capitulării Germaniei la Cartierul său General din Berlin. La dreapta sa se află Mareșalul Forțelor Aeriene al Regatului Unit, Arthur Tedder - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945) – Mareșalul Uniunii Sovietice Gheorghi Jukov citind actul capitulării Germaniei la Cartierul său General din Berlin. La dreapta sa se află Mareșalul Forțelor Aeriene al Regatului Unit, Arthur Tedder – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Reprezantanți:

- Uniunea Sovietică: Mareșal Gheorghi Jukov din partea Comandamentului Suprema la Armatei Roșii; .

- Regatul Unit: adjunctul Comandantului Suprem al Forțelor Expediționare Aliate, Mareșal al RAF Arthur William Tedder;

- Franța: General Jean de Lattre de Tassigny, comandant al Armatei I franceze;

- Statele Unite: General Carl Spaatz, comandantul Forțelor Aeriene Strategice ale SUA;

- Germania Nazistă:
- Amiralul Hans-Georg von Friedeburg, comandantul suprem al Kriegsmarine;
- General-colonel Hans-Jürgen Stumpff, reprezentant al Luftwaffe;
- Feldmareșalu Wilhelm Keitel, șeful Statului Major al Oberkommando der Wehrmacht.

Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitulării.

Actul capitulării Germaniei (07 - 08 mai 1945) - Mareșalul Wilhelm Keitel semnând actul capitulării al Berlin -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945) – Mareșalul Wilhelm Keitel semnând actul capitulării al Berlin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Depunerean de către soldații sovietici a drapelelor de luptă capturate ale "Diviziei I Leibstandarte SS Adolf Hitler" lângă Zidul Kremlinului în timpul Paradei Victoriei din Moscova, 24 iunie 1945 - foto: ro.wikipedia.org

Depunerean de către soldații sovietici a drapelelor de luptă capturate ale “Diviziei I Leibstandarte SS Adolf Hitler” lângă Zidul Kremlinului în timpul Paradei Victoriei din Moscova, 24 iunie 1945 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Comentarii

Karl Dönitz a continuat să acționeze ca șef al statului german, dar guvernul de la Flensburg (numit așa pentru că funcționa la Flensburg și controla doar o mică zonă din jurul orașului) nu a fost recunoscut de puterile aliate și a fost dizolvat în momentul în care membrii lui au fost arestați de forțele britanice pe 23 mai 1945. Aliații au descoperit că au o problemă, deoarece capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german.

Aceasta a fost considerată o problemă foarte importantă, deoarece în 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Aliații nu au dorit să riște ca un viitor regim german ostil să se folosească de faptul că autoritățile civile nu semnaseră niciun act de capitulare. Până în cele din urmă, puterile învingătoare au decis să nu recunoască guvernul lui Dönitz și în schimb au semnat un document al celor patru puteri prin care se crea Comisia Aliată de Control.

Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri au semnat un document în Berlin, iar situația de facto a devenit de jure. Acest fapt era în conformitate cu art. 4 al primului act al capitulării semnat la Rheims.

În perioada iulie – august 1945, liderii puterilor învingătoare au purtat discuții la Conferința de la Potsdam cu privire la formarea unui guvern postbelic, schimbările frontierelor interbelice, demilitarizarea, denazificarea și reparațiile de război ale Germaniei.

Conferința de la Potsdam (16 iulie - 2 august 1945) - Attlee, Truman şi Stalin la Potsdam - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conferința de la Potsdam (16 iulie – 2 august 1945) – Attlee, Truman şi Stalin la Potsdam – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

(1) Operațiunea ofensiva Praga a fost ultima bătălie importantă a celui de-al doilea război mondial de pe teatrul de război din Europa. Batălia de la Praga s-a desfășurat în perioada 6 – 11 mai 1945 pe frontul de răsărit. Particularitatea principală a acestei bătălii este faptul că luptele au continuat și după ce Reichul a capitulat pe 8/9 mai. O altă particularitate este aceea că bătălia a fost declanșată în paralel cu Insurecția din Praga.

Orașul Praga a fost în cele din urmă eliberat de trupele sovietice și de aliații lor. Toți militarii germani care făceau parte din Grupul de Armate Centru (Heeresgruppe Mitte) au fost ori uciși, luati prizonieri sau au căzut în mâinile sovieticilor după capitulare. Capitularea Grupului de Armate Centru s-a petrecut la nouă zile după căderea Berlinului și la trei zile după Ziua Victoriei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Capitularea trupelor germane din Norvegia

La 8 mai 1945 trupele germane din Norvegia au capitulat. Norvegia fusese ocupată de forţele armate ale Germaniei hitleriste, în cursul celui de-al doilea Război Mondial, în aprilie 1940.

După cotropirea Poloniei, în 1939, liderul nazist Adolf Hitler ordonase pregătirea într-un timp cât mai scurt a unei ample campanii în vest, iar pentru a-şi crea condiţii favorabile în vederea acţiunilor militare acesta a hotărât să ocupe Danemarca şi Norvegia.

Prin cucerirea Danemarcei şi a Norvegiei, Germania îşi asigura baze bune pentru submarine şi aviaţie şi condiţii favorabile pentru transportul minereului de fier din Suedia, materie primă vitală pentru industria ei de război.

Pentru ocuparea celor două ţări, comandamentul german a destinat şapte divizii de infanterie, un regiment blindat şi câteva batalioane independente, cărora li se adăugau 1.300 de avioane, constituite în Flota 5 aeriană, precum şi forţe ale flotei maritime militare, potrivit lucrării ”Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial” (Editura Politică, Bucureşti, 1971).

Deşi în septembrie 1939 Berlinul comunicase guvernului norvegian că va respecta neutralitatea Norvegiei, problema dobândirii unor poziţii preponderente în această ţară l-a preocupat mult pe Hitler.

Din ordinul lui s-a elaborat un ”Studiu al Nordului”, în urma căruia strategii hitlerişti au trecut la elaborarea planului de cucerire simultană a Danemarcei şi Norvegiei, cunoscut sub denumirea ”Operaţiunea Weserübung”.

Hitler l-a numit comandant şef al trupelor destinate să cucerească Norvegia pe generalul Nicolaus von Falkenhorst. La 2 aprilie 1940 acesta a primit ordinul ca în data de 9 aprilie 1940 să treacă la îndeplinirea ”Operatiunii Weserübung”, conform volumului ”Istorie universală. Epoca contemporană (1939-1945)” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979).

În dimineaţa zilei de 9 aprilie 1940 trupele germane au invadat teritoriul Danemarcei prin acţiuni aeriene şi maritime specifice în principalele porturi de pe litoralul Norvegiei: Oslo, Kristiansand, Stavanger, Bergen şi Narvik.

În Norvegia, hitleriştii au întâmpinat împotrivirea armatei şi a populaţiei, potrivit volumului ”Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial” (Editura Politică, Bucureşti, 1971).

În cursul lunii aprilie 1940 înaintarea către Oslo a trupelor germane paraşutate în nordul ţării a fost încetinită datorită distrugerii drumurilor şi căilor de acces de către luptătorii din Rezistenţa norvegiană.

După ocuparea celor mai importante porturi norvegiene, trupele hitleriste, sprijinite de aviaţie, au început ofensiva în interiorul ţării pentru interceptarea principalelor căi de comunicaţie şi realizarea joncţiunilor între grupările debarcate.

Guvernul norvegian şi regele Haakon al VII-lea al Norvegiei s-au refugiat ulterior la Londra. La 9 iunie 1940, Vikdun Quisling, liderul unui partid fascist norvegian, a constituit un Consiliu de stat căruia i-a atribuit puterile suveranului şi ale guvernului, la 11 septembrie 1940.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Calendar Ortodox 7 mai 2023

Calendar Ortodox 7 mai 2023

- Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim;

Sf. Mc. Acachie şi Codrat

✝) Duminica a 4-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda) Ap. Fapte 9, 32-42; Ev. Ioan 5, 1-15; glas 3, voscr. 5

 

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim

foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

La începutul păstoririi Sfântului Chiril, Patriarhul Ierusalimului (348-386), și anume în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi (adică ora 9 dimineața), s-a arătat pe cer Sfânta Cruce, de la Golgota până departe deasupra Muntelui Măslinilor.

Era mai strălucitoare decât razele soarelui și se asemăna curcubeului. Patriarhul Chiril a înștiințat de această minune pe împăratul Constantin (333-350) spunându-i că mulți dintre cei care au văzut această minune, bătrâni sau tineri, credincioși sau păgâni, au mers în biserică și lăudau pe Domnul nostru Iisus Hristos, a cărui putere a săvârșit această minune, iar mulți iudei și păgâni au crezut în Domnul Iisus Hristos și s-au botezat.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sf. Mc. Acachie şi Codrat

Sfântul Mucenic Acachie, adică cel lipsit de răutate, a pătimit în timpul persecuției împăratului Maximian (285-305), când nu numai creștinii din sate și orașe erau urmăriți și uciși pentru credința în Hristos Domnul, ci și ostașii din armata romană erau spionați și supuși supliciilor, chiar dacă își dovediseră pe câmpul de luptă curajul și supunerea față de stat.

Acachie era originar din Nicomidia (Asia Mică), centurion (sutaș) în armată. Făcea parte din cohorta Martisia a tribunului Firm care își verifica soldații asupra credinței. Acachie i-a mărturisit că este creștin. Încercările tribunului de a-l face să renunțe la credința creștină au fost zadarnice și de aceea l-a trimis la conducătorul Vivian.

Acesta a încercat și el să îl convingă în felurite moduri pe Acachie să renunțe la creștinism, însă prin răspunsurile pline de înțelepciune, Acachie a refuzat orice fel de amăgire pentru a jertfi zeilor și de aceea a fost supus multor chinuri.

În cele din urmă a fost trimis la guvernatorul Flachin al Traciei, împreună cu alți creștini, pentru a fi judecați. Pentru că nu a putut să îl convingă să apostazieze de la credința creștină, a poruncit să fie trecut prin sabie în afara orașului Bizanț.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Mucenic Codrat era originar tot din Nicomidia și a pătimit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (252-260). Mărturisind pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în fața antipatului Nicomidiei, a fost supus multor chinuri. A fost trimis în Apolonida și pe urmă în Ermupole, unde a primit moarte martirică.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Duminica a 4-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda)

Ev. Ioan 5, 1-15

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim.

Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare.

În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.

Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins.

Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani.

Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos?

Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.

Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim (351)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; calendar-ortodox.ro

 

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim

Astăzi Biserica Ortodoxă pomeneşte arătarea semnului Sfintei Cruci în Ierusalim, eveniment ce s-a întâmplat după moartea drept-credinciosului împărat Constantin cel Mare (praznuit in 21 mai), când fiul său, Constanţiu, luând împărăţia, a primit învăţătura greşită a lui Arie.

Spre ruşinarea ereticilor care-L defăimau pe Hristos şi spre încredinţarea şi întărirea celor care mărturiseau dreapta credinţă s-a făcut în anul 351 acest semn minunat în sfânta cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, care căzuse în acel an la 7 mai.

In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate.

Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al II-lea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfântul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului.

In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, stralucind mai tare decat soarele. Semnul Sfintei Cruci, ale cărui lăţime şi lungime erau la fel, pe o distanta de aprox. 9 km, a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, şi apoi s-a lungit până la Muntele Măslinilor.

Şi s-a întâmplat atunci de era duminica aceea în şapte zile ale lunii mai şi în ceasul al treilea s-a arătat pe cer închipuirea cinstitei Cruci a Domnului, care strălucea cu o lumină negrăită, mai mult decât razele soarelui, la care privind tot poporul, se minuna cu spaimă mare. Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei – pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit.

Frumuseţea Sfintei Cruci era atât de mare, încât se asemăna cu un curcubeu, atrăgând privirile tuturor oamenilor, căci toţi lăsând toate ieşeau din case şi priveau acest semn minunat.

Fiind cuprinşi de frică, dar şi de bucurie, mulţime multă de popor a alergat la biserică, bătrâni şi tineri, femei, copii şi fecioare, străini şi localnici, creştini şi păgâni şi toţi, într-un glas, cu mare umilinţă preamăreau pe Hristos Domnul, Mântuitorul lumii.

Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

Sozomen istoricul a scris că, datorită arătării pe cer a Sfintei Cruci, mulţi păgâni s-au botezat în numele Preasfintei Treimi.

Văzând acestea, toţi creştinii într-un glas Îl preamăreau pe Dumnezeu, iar Sfântul Chiril al Ierusalimului i-a trimis o scrisoare împăratului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine.

Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand “semnul Fiului se va arata pe cer” (Matei 24:30).

 

Tropar Glasul 8

Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într-însa a Ta putere, Mântuitorule, ai luminat, printr-însa întărind şi pe bine credincioşii împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.

 

cititi mai mult despre Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim si pe doxologia.ro

Acachie (sec. III – IV)

foto preluat de pe doxologia.ro
articol de Pr. Adrian Agachi – 19 Mai 2009 – preluat de pe ziarullumina.ro

 

Sfântul Mare Mucenic Acachie, sutaşul plin de blândeţe

Sfântul Mare Mucenic Acachie s-a născut şi a locuit în Capadocia. Locul şi data exactă a naşterii sunt necunoscute. Se ştie că provine dintr-o familie preoţească şi cunoaştem că avea aproape 25 de ani la momentul mărturisirii. Tot ceea ce mai ştim despre el se rezumă la funcţia ocupată în armata romană: sutaş.

Acachie era conducător peste o sută de oameni. Asemenea sutaşului din Sfânta Scriptură, era plin de smerenie şi bunătate, purtând de grijă fiecărei persoane aflate în subordinea sa. Prigonirea sa a început în timpul celei de-a treia reprimări a creştinilor, în zilele împăratului Maximian (284-305).

Tribunul Firm fusese însărcinat cu cercetarea credinţei ostaşilor. Împăratul voia să afle dacă printre ei se află creştini. Teama cea mai mare a unui împărat în acea perioadă era legată de oaste. Dacă armata se răscula împotriva lui, şansele sale de a mai conduce imperiul erau nule. Cum prigoanele împotriva creştinilor erau numeroase, conducătorii păgâni se temeau de o răscoală. În special de o răscoală a armatei împotriva lor.

Tribunul Firm a început să întrebe fiecare soldat dacă este creştin. Mulţi dintre ei au recunoscut acest lucru. În faţa chinurilor trupeşti şi a promisiunilor legate de răsplată şi de avansare în grad, credinţa multora a început să se clatine. Câţiva s-au lepădat de Hristos, fie de teama torturilor, fie dorind răsplată lumească.

Sutaşul Acachie a refuzat să se lepede. A fost imediat capturat, pus în lanţuri şi dus la un conducător superior al lui Firm: Vivian.

Acesta a încercat să-l ademenească pe Acachie cu diverse promisiuni. Întrebându-l care îi este numele şi primind răspunsul, Vivian i-a spus:

După nume este şi obiceiul tău, pentru că rău eşti, nesupunându-te poruncii împărăteşti“.

Sfântul Acachie nu s-a lăsat intimidat şi i-a răspuns plin de curaj:

Cu meşteşugire vorbeşti către mine, voievodule, şi nu tâlcuieşti bine numele meu, pentru că Acachie înseamnă «fără de răutate»; şi bine şi cu dreptate sunt numit cu acel nume, pentru că nu voiesc să fiu părtaş răutăţii diavolului, care bea sângele“.

Sfântul Mucenic Acachie (sec. III - IV) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Acachie (sec. III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Pronia lui Dumnezeu

Vivian, observând tăria mucenicului, a încercat să îl prindă în cuvânt. Luând în derâdere patimile Mântuitorului, pe care îl considera un simplu om, l-a întrebat pe Acachie de ce nu îi pedepseşte Dumnezeul creştinilor pe împăraţi dacă este atât de puternic.

Acachie, privindu-l cu milă, i-a zis:

După aceasta poţi să cunoşti puterea şi milostivirea Lui că, necinstindu-Se de voi, nu vă pedepseşte îndată, ci îndelung rabdă, aşteptând ca voi, elinii, cei ce nu aduceţi cinstea cea cuvenită lui Dumnezeu, ci diavolilor, să vă pocăiţi şi să încetaţi de la un lucru rău ca acesta.

Însă şi pentru aceasta îndelung rabdă, nepierzându-vă pe voi îndată, ca robii Lui cei aleşi şi iubiţi să fie arătaţi în lume şi să-şi săvârşească nevoinţa lor cea bună. Pentru că, de v-ar fi pierdut pe voi îndată Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, apoi şi voi aţi fi pierit în veci şi robii Lui n-ar fi fost arătaţi; şi încă şi puterea darului ar fi fost în deşert.

Cum ar fi putut Stăpânul nostru să Se preamărească cu slăvire, de n-ar fi fost îndelung-răbdător spre pedepsirea păcatelor voastre?“.

Răspunsul Sfântului Acachie ne dezvăluie trei caracteristici ale Proniei dumnezeieşti. Prima dintre ele este că Dumnezeu aşteaptă întotdeauna întoarcerea păcătosului, oricâte greşeli ar face acesta.

A doua că mucenicii sunt lăsaţi să fie jertfiţi pentru ca toţi ceilalţi luând aminte la chinurile lor să înveţe pilda adevăratei iubiri. A treia caracteristică este arătarea slavei lui Dumnezeu, ca urmare a vitejiei mucenicilor. Prin toate acestea Dumnezeu cheamă, cu răbdare şi dragoste, fiecare suflet pierdut.

Răspunsul frumos al Sfântului Acachie l-a uimit pe Vivian. Nu se aştepta la un discurs atât de bine închegat. Obişnuit să îi considere pe soldaţi oameni lipsiţi de orice învăţătură, uita un lucru important. Oamenii dăruiţi de Dumnezeu pot avea învăţătura filosofiei din darul Lui, fără mijlocirea altor oameni.

Vivian l-a întrebat dacă ştia carte. Acachie a răspuns:

Poţi să cunoşti din aceasta puterea şi darul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le stăpâneşte, că eu, neînvăţând înţelepciunea cărţii, fără numai puţin prin citirea rugăciunilor, aşa îţi răspund ţie. Dumnezeu grăieşte prin gura robilor Săi, de care lucru, voi fiind înţelepţi, vă minunaţi şi ne lăudaţi pe noi.

Că din început, când a voit Domnul nostru Iisus Hristos să arate împărăţia Sa cea duhovnicească la toată lumea, la propovăduirea aceasta n-a ales oameni de neam bun, bogaţi, filosofi preaînţelepţi şi cititori iscusiţi, ci pescari şi vameşi simpli şi neînvăţaţi.

Aceasta a făcut, ca puterea Lui cea neajunsă şi înţelepciunea Lui, care covârşeşte toată mintea, să fie cunoscută întru aceia pe care nevăzut i-a învăţat şi înţelepţit Duhul Sfânt“.

Sfântul Acachie era un bun cunoscător al Sfintei Scripturi. Cuvântul lui Dumnezeu îi străbătuse inima şi iubea învăţătura dumnezeiască. Ştia că nu învăţătura lumească urma să arate lumii dragostea lui Dumnezeu, ci jertfele depline ale mucenicilor.

 

Glasul lui Dumnezeu şi îngerii

După acest discurs, Acachie a fost bătut cumplit şi aruncat în temniţă. Peste câteva zile a fost luat împreună cu alţi condamnaţi şi dus la Bizanţ. Pe drum, mulţi dintre ei au murit. Foametea, bătăile cumplite şi fiarele sălbatice i-au nimicit.

Sfântul Acachie a cerut la un moment dat să se roage, dar cererea i-a fost refuzată. Prinzând un moment prielnic s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un înger care să-l vindece sau, dacă voieşte, să-i scurteze viaţa şi să moară acolo.

Chinurile deveniseră insuportabile. Brusc, cerul s-a înnorat şi s-a auzit un glas puternic:

Îmbărbătează-te, Acachie, şi te întăreşte“.

Ostaşii care îl păzeau au fost cuprinşi de spaimă. Mulţi dintre ei au căzut la picioarele Sfântului Acachie rugându-l să fie creştinaţi.

De asemenea, un număr mare dintre cei legaţi împreună cu el a crezut în Hristos. Trecând printr-un oraş, noaptea, întemniţaţii au văzut îngerii vorbind cu Sfântul Acachie. Aceştia îi spălau rănile şi le sărutau. În câteva zile, rănile i s-au vindecat miraculos şi nici o urmă de chin nu a mai rămas pe trupul său curat.

 

Moartea mucenicului

Ajungând în Bizanţ, Acachie a fost întâmpinat de Vivian. Acesta s-a mirat văzându-l sănătos. A început o adevărată anchetă printre slujitori pentru a afla cine l-a ajutat pe Acachie. Auzind istorisirea legată de îngeri nu a vrut să creadă.

Prin urmare, a hotărât să-l bată pe străjerul temniţei căruia Acachie îi fusese dat în pază. Văzând aceasta, Acachie a început să râdă. Vivian s-a înfuriat teribil şi a poruncit să fie bătut şi Acachie cu beţe de stejar.

Mâinile soldaţilor nu s-au mişcat din loc. Dumnezeu n-a mai îngăduit ca slujitorul său credincios să fie chinuit. Vivian a hotărât să încheie chinurile şi, întocmind o scrisoare, l-a trimis pe Acachie ighemonului Flachin.

Ceea ce nu ştia nimeni era că Flachian avea o soţie creştină. Aceasta îl îndemna să nu-i chinuie niciodată pe creştini şi, dacă nu-i poate salva, să-i osândească la o moarte uşoară. Cel mai simplu mod în care puteai muri era prin decapitare.

Orice cetăţean roman nu era niciodată chinuit, ci, dacă se făcea vinovat de o crimă de moarte, era decapitat. Cunoaştem un exemplu în această direcţie: Sfântul Apostol Pavel. Ighemonul Flachian, citind scrisoarea lui Vivian, a fost cuprins de o puternică şi îndreptăţită mânie.

Acachie era sutaş. Nimeni nu avea dreptul să chinuie un sutaş cu atâta cruzime şi sălbăticie cum o făcuse Vivian. Flachian, urmând sfatul soţiei, l-a condamnat pe Acachie la moarte, fără a-l mai chinui.

Înainte de a fi ucis, i s-a îngăduit să rostească o rugăciune, iar Acachie, înălţându-şi ochii spre cer a spus:

Slavă Ţie, Dumnezeule! Laudă se cuvine măririi Tale celei nemăsurate, că Te-ai preamărit întru noi, cei îngreunaţi cu păcatele! Pentru că, pe cât ne arăţi mai multe faceri de bine şi pe cât mai mult ne ierţi păcatele noastre, pe atât străluceşte mai luminat şi se preaslăveşte slava milostivirii Tale.

Fie binecuvântat numele slavei Tale, Dumnezeule, căci pe mine, care sunt nevrednic facerilor Tale de bine, m-ai învrednicit de atâta cinste, ca să mă numesc mucenic al lui Hristos, şi această cinste mi-ai dăruit-o mie, nu pentru oarecare lucruri ale mele, ci din însăşi bunătatea şi iubirea Ta de oameni cea negrăită.

Deci, Te binecuvintez pe Tine, Doamne Dumnezeule, Sfântul lui Israel, împreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Sfântul Duh; căci a ta este slava şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“.

După ce a rostit aceste cuvinte a fost decapitat. Câţiva creştini cucernici i-au îngropat trupul cu cinste, într-un loc numit Stavrion.

 

Tropar Glasul 4

Mucenicul Tău, Doamne, Acachie, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

cititi mai mult despre Sf. Mc. Acachie si pe doxologia.ro

Codrat din Nicomidia (secolul al III-lea)

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Codrat din Nicomidia

Sfântul mucenic Codrat (lat. Quadratus) a trăit în cetatea Nicomidiei în zilele împăraților Deciu și Valerian (249-251 d.Hr.), și a mărturisit în timpul unei persecuții împreună cu alți creștini.

Sfântul mucenic Codrat (lat. Quadratus) a trăit în cetatea Nicomidiei în zilele împăraților Deciu și Valerian (249-251 d.Hr.), și a mărturisit în timpul unei persecuții împreună cu alți creștini. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 7 mai - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul mucenic Codrat – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Martiriul

Pentru credința în Iisus Hristos fiind prins cu alți mulți creștini elini, au fost dați pe seama judecătorului cetății, și mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos l-au pus jos și l-au bătut cu vine de bou uscate. Și umplând pământul de sânge, l-au băgat în lanțuri în temniță.

Deci fiind adus de către judecător la Niceea, a fost chinuit iarăși. Și văzând el pe cei ce erau cu dânsul că vor să se jertfească idolilor de frica chinurilor, le-a adus aminte de frica de Dumnezeu și i-au întărit, până ce au fost arși de judecător. Iar sfântul Codrat, intrând în capiștea idolilor, a sfărâmat toți idolii ce erau în ea. Pentru aceea l-au spânzurat și l-au strujit, și băgându-l într-un sac a fost bătut cu vine de bou.

Atunci Satornin și Rufin, care au trecut la credința în Hristos, au fost spânzurați, strujiți, și li s-au tăiat capetele.

Deci mergând judecătorul la Apolonida, a dus și pe sfântul; și amestecând sare cu oțet, îi turnau peste răni și-l frecau cu țesături de păr, arzându-l și pe coaste cu firul înroșit în foc. Deci trecând locul ce se numește Rundacul și sosind la Ermupolis au purtat și pe sfântul într-un car, pentru că nu putea să umble. Iar acolo, întinzându-l peste un grătar ars, i-au turnat deasupra untdelemn și smoală înfierbântate, și apoi i-au tăiat capul. Și așa i s-a săvârșit mucenicia.

Pomenirea sa se săvârșește la data de 7 mai.

 

Tropar Glasul 4

Mucenicul Tău, Doamne, Codrat, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

cititi mai mult despre Sf. Mc. Codrat si pe doxologia.ro

Alexis Toth (1853 – 1909)

Alexis Toth

Preacuviosul nostru părinte Alexis Toth (cunoscut și ca Alexis de Wilkes-Barre), apărătorul credinței ortodoxe și lucrător neobosit în via Domnului, s-a născut la Eperjes, în Austro-Ungaria, pe 14 martie 1853 și a murit pe 7 mai 1909 la Wilkes-Barre, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.

Emigrând din regiunea ruso-carpatică a imperiului austro-ungar în Statele Unite, pentru a servi și proteja turma sa într-un mediu catolic ostil, a recunoscut necesitatea de a se întoarce la moștenirea creștină ortodoxă, împreună cu enoriașii săi.
Prăznuirea lui este celebrată pe 7 mai.

Alexis Toth (1853 - 1909) - foto: en.wikipedia.org

Alexis Toth (1853 – 1909) – foto: en.wikipedia.org

 

Viața

Alexis Georgievici Toth s-a născut pe 14 martie 1853 la Eperjes (acum Presov, în Slovacia) în regiunea Zepes, pe atunci parte componentă a imperiului austro-ungar. Părinții săi erau George și Cecilia Toth. Ca mulți alții din imperiul austro-ungar, cei din familia Toth era de rit catolic răsăritean.

Tatăl și fratele lui Alexis erau preoți iar unchiul său a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelentă educație, învățând mai multe limbi străine, printre care rusa din regiunea carpatică, maghiara, rusă, germană, latină și citea în limba greacă.

El s-a căsătorit cu Rosalia Mihaliuk, fata unui preot și a fost hirotonit preot în 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp soția să a murit, după care a urmat și unicul lor fiu să-l părăsească, pierderi pe care sfântul le-a răbdat cu blândețea pe care o presupune starea de preot.

În mai 1879, Părintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov și administrator la Dioceză. Tot lui i s-a încredințat și conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov, Părintele Toth a predat Istoria Bisericii și Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult în viața pe care urma s-o trăiască în America.

Sf. Alexis nu a rămas mult profesor și administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. Un fost coleg de seminar, care emigrase în Statele Unite ale Americii, i-a trimis o scrisoare episcopului din Presov cerându-i acestuia să-l trimită pe Părintele Alexis ca misionar în America. Episcopul a consimțit și astfel Alexis Toth, ca un alt Avraam, și-a părăsit țara și familia pentru a împlini voia Domnului (Gen 12:1).

El a sosit în Statele Unite pe 15 noiembrie 1889, iar pe 15 noiembrie a ținut prima slujbă în calitate de preot la biserica Sf. Maria a greco-catolicilor din Minneapolis (statul Minnesota).

La sosirea în America, părintele s-a prezentat autorității locale romano-catolice, arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite în America în acea vreme. Arhiepiscopul Ireland aparținea partidului catolicilor americani care erau adepții “americanizării” tuturor catolicilor români.

Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credința obișnuită, obiceiuri și utilizarea limbii engleze în biserică (în afară de slujbele liturgice)). Normal că parohiile etnice și clerul de rit non-latin nu intrau în această viziune. Astfel, când părintele Toth și-a prezentat referințele arhiepiscopul l-a întâmpinat cu ostilitate, refuzând să-l recunoască pe Alexis ca preot catolic și nelăsându-l să slujească în dioceza sa.

Ca istoric și profesor de lege canonică Părintele Toth își cunoștea drepturile în cadrul Bisericii Unite și nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. În luna octombrie a anului 1890, a avut loc o ședință cu 8 din cei 10 preoți ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Părintelui Toth.

Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea în Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teamă că preoții și parohiile Bisericii Unite vor îngreuna asimilarea imigranților în cultura Americană. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat să răspundă apelului de ajutor al preoților.

Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale, în care dădea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele părintelui Toth și să accepte serviciile preoțesti ale acestuia. Așteptându-se sa fie deportat in orice moment, părintele Toth a explicat enoriașilor săi situația, sugerând ideea întoarcerii sale în Europa.

Aceștia au refuzat categoric: “Nu. Mai bine ne ducem la episcopul rus. De ce sa ne lăsăm călcați tot timpul de străini?”. Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l întâlni personal pe Episcopul Vladimir, apoi în februarie 1891, părintele Toth și administratorul bisericii, Paul Podany, au mers și ei la întâlnirea cu episcopul.

Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis în 25 martie 1891 și l-a primit pe părintele Toth și pe încă 361 de enoriași în Biserica Ortodoxă a înaintașilor lor. Enoriașii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurându-se: “Slavă lui Dumnezeu pentru multa Sa milă față de noi!”

Inițiativa a venit din partea poporului, fără nici-o influență din afară. Biserica Ortodoxă Rusă nu a știut de existența imigranților Bisericii Unite Slave în America, dar a răspuns pozitiv la cererea lor de a fi reuniți cu Biserica Ortodoxă.

Întoarcerea la biserica ortodoxă a Sf. Alexis și a parohiei sale a fost un exemplu încurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeșnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemănată cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit (Matei 13:33).

Prin predicile sale hotărâte el a smuls rădăcinile buruienilor care crescuseră în grâul adevăratei doctrinei, demascând falsele învățături care i-au dus poporul în rătăcire. Chiar dacă nu a ezitat să arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, părintele Alexis a avut grijă să le trezească enoriașilor săi vigilența împotriva intoleranței.

Scrierile sale și predicile sunt pline de admonestări referitoare la respectul față de aproapele și la ideea de a nu judeca credința altora. Dacă a făcut comentarii dure în corespondența sa privată cu administrația bisericii, trebuie să reținem ca acestea s-au făcut pentru apărarea Bisericii Ortodoxe și a Misiunii Americane de acuzații nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decât Părintele Toth. Acești opozanți pot fi caracterizați ca intoleranți, nepoliticoși, cu metode non-etice de amenințarea la adresa lui și a enoriașilor săi.

În mijlocul greutăților, acest herald al teologiei Dumnezeiești și a doctrinei fără cusur a dat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiți, pline de sfaturi practice despre modul de trăire ortodox. De exemplu, articolul său “Cum ar trebui să trăim în America” pune accent pe educație, curățenie, sobrietate și prezența copiilor în biserică duminica și de sărbători.

Deși parohia din Minneapolis a fost primită în Biserica ortodoxă în martie 1891, abia în iulie 1892 Sfântul Sinod al Rusiei a recunoscut și acceptat parohia în Dioceza Alaska și Insulele Aleutine. Rezoluția a ajuns în America numai în octombrie 1892.

În acest timp ostilitatea religioasă și etnică împotrivă noilor convertiți s-a făcut bine simțită. Părintele Alexis a fost acuzat că și-a vândut poporul carpato-rus și religia sa “moscoviților” pentru bani. În realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lungă perioadă de timp, parohia sa fiind una din cele mai sărace.

Până să-i parvină salariul din Rusia, sfântul a trebuit să lucreze la o brutărie pentru a se întreține. Chiar dacă veniturile sale erau neînsemnate, el nu ezita să facă pomeni celor săraci și cu nevoi. El și-a împărțit banii cu alți clerici mai săraci ca el și a contribuit la ridicarea bisericilor și educația din seminariile din Minneapolis.

Nu-i păsa de viață lui, despre ce va mânca și bea. (Matei, 6:25). Lăsând toate cele în grijă lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mântuitorului nostru care spunea “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adaugă vouă” (Matei 6:33).

Deci el a suportat durerile, necazurile și atacurile fizice cu răbdare și bucurie spirituală, amintindu-ne că “Dumnezeirea este mai puternică decât toate” (Înțeleptul Solomon 10:12).

Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al părintelui Toth, trimițându-l de multe ori sa predice și să învețe poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicându-le diferențele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind că drumul spre mântuire este numai cu Biserica Ortodoxă.

La fel ca Iosua, “el și-a călăuzit drept poporul spre convertire” (Sirah 49:2). El a ajutat formarea și convertirea a 17 parohii, plantând o vie a lui Hristos în America, îmbogățindu-i roadele din ce în ce mai mult. În 1909, anul binecuvântatei lui repauzări, mai multe mii de adepți ai Bisericii Unite Carpato-Ruse și Galiciene s-au întors la ortodoxie.

Acesta a fost un eveniment major în istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat să contureze viitorul ortodoxiei în această țară de-a lungul multor generații ce aveau să vină.

Cine poate ști lupta duhovnicească a sfântului? Cine poate spune ce rugăciuni a ridicat din sufletul său smerit către Dumnezeu? Sfântul Alexis nu și-a arătat niciodată în public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu în secret, cu lacrimi, smerenie și zdrobire de inimă. Dumnezeu, Cel ce vede toate câte facem în ascuns, l-a răsplătit pe sfânt (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis să-și fi putut duce la bun sfârșit munca sa de apostolat fără ca Dumnezeu să-l fi binecuvântat și întărit pentru aceasta.

Eforturile Părintelui Toth au fost recunoscute și în timpul vieții sale. El a primit în dar o mitră încrustată cu pietre prețioase din partea Sfântului Sinod precum și Ordinul Sfântul Vladimir și al Sfintei Ana de la Ţarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite și devotamentul față de Dumnezeu și țară.

În 1907 a fost printre candidații la scaunul episcopal, însă nu a acceptat onoarea, motivând cu smerenie că o astfel de demnitate ar trebui să fie responsabilitatea unei persoane mai tinere și mai sănătoase decât el.

Pe la sfârșitul anului 1908, sănătatea Sf. Alexis a început să se șubrezească datorită unor complicații mai vechi. A încercat să se refacă în sudul orașului New Jersey, dar s-a reîntors după puțin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit să stea la pat timp de două luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie pe stil vechi, după calendarul iulian) s-a dus la Domnul, zi în care se prăznuiesc sfinții Sava și Alexie Pustnicul Peșterilor din Kiev.

 

Moaștele

Sf. Alexis a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. care a călăuzit mulți imigranți galicieni și carpato-ruși prin confuzia provocărilor religioase din Lumea Nouă până la unitatea Bisericii Ortodoxe, cu ajutorul cuvintelor pline de har și exemplului său de viață. În testamentul său, Sf. Alexis și-a lăsat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerându-și iertare de la toți și iertându-i pe toți.

Sfintele sale moaște se odihnesc acum la Mănăstirea Sfântul Tihon din South Canaan, Pennsylvania, unde credincioșii pot veni să se închine lor și să-i ceară sfântului să mijlocească la Dumnezeu pentru ei.

Dragostea Sf. Alexis și preocuparea pentru copiii săi spirituali nu a dispărut odată cu moartea sa. Ca o concluzie la viața sfântului, ar fi potrivită prezentarea uneia din intervențiile miraculoase ale părintelui, care s-a petrecut în anul 1993: în luna ianuarie a acelui an, un bărbat s-a rugat Sfântului Alexis să-l ajute să obțină informații despre fiul său de care nu mai știa nimic de 28 de ani.

Punându-și nădejdea în îndrăzneala sfântului la bunul Dumnezeu, omul a așteptat răspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatăl său. Se pare că tânărul se afla în biserică atunci când a simțit o pornire de nestăvilit de a-l suna pe tatăl sau. Mama sa îl dusese cu ea în alt stat schimbându-și numele când el era un copil.

De aceea tatăl său nu a putut să le dea de urmă. Aflând de la mama sa că tatăl sau era creștin ortodox, a obținut de la un preot ortodox numărul de telefon al tatălui său dintr-un oraș îndepărtat. Astfel tatăl și fiul s-au reîntâlnit, mulțumind lui Dumnezeu și Sfântului Alexis pentru ajutorul primit.

 

cititi mai mult despre Alexis Toth si pe en.wikipedia.org