François Marie Charles Fourier (n. 7 aprilie 1772, Besançon, Franța – d. 10 octombrie 1837, Paris, Franța) a fost un filozof socialist de tendință utopistă și economist francez.
A realizat o critică profundă a societății capitaliste, dezvăluind contradicțiile acesteia.
Pornind de la ideile materialiștilor francezi, Fourier considera că societatea viitoare va trebui să corespundă naturii umane, să permită satisfacerea pasiunilor inerente ale acesteia.
Reliefând contradicțiile capitalismului de atunci (existența crizelor economice, starea de mizerie a muncitorimii, diferențele dintre oraș și sat, discriminarea femeii ș.a.), propune o societate ale cărei trăsături vor fi aspirațiile comuniștilor de mai târziu: absența antagonismelor sociale, dezvoltarea personalității umane, concordanța dintre interesele individuale și cele colective.
Charles Fourier (1772 – 1837) – Portrait by Jean Gigoux, 1835 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Falanster
Un falanster (termen provenit din unirea cuvintelor grecești Phalanx, formație de luptă dreptunghiulară, și stereos, solid) este un tip de organizare utopică a unei comunități imaginat la începutul secolului al XIX-lea de filozoful socialist și economistul francez Charles Fourier și promovat de industriași idealiști ca Jean-Baptiste André Godin.
Comunitatea de tip falanster urma să fie formată în mod ideal din 500–2000 de persoane care să lucreze laolaltă pentru un beneficiu reciproc.
Structura de tip falanster
Charles Fourier a conceput falansterul ca o clădire proiectată pentru a integra caracteristicile urbane și rurale ale unei comunități umane.
Structura de tip falanster era compusă din trei părți: o parte centrală și două aripi laterale.
Partea centrală era concepută pentru activități liniștite; ea includea săli de mese, săli de conferințe, biblioteci și camere de studiu.
O aripă laterală era concepută pentru activități lucrative și zgomotoase precum tâmplăria și fierăria.
Este îi adăpostea, de asemenea, pe copii deoarece se considera că ei făceau zgomot atunci când se jucau.
Cealaltă aripă conținea un caravanserai, cu săli de bal și săli de primire a străinilor care trebuiau să plătească o taxă pentru a-i vizita și întâlni pe oamenii din falanster.
Acest venit urma să susțină economia autonomă a falansterului.
Falansterul cuprindea, de asemenea, apartamente private și multe săli cu scop social.
O sala socială era definită de Fourier ca seristère.
Vedere în perspectivă a unui falanster, așa cum și-l imaginase Charles Fourier. Zona rurală nu este văzută pe desen – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În Franța și SUA
Deși Fourier a publicat mai multe ziare la Paris, printre care și La Phalanstère, el nu a creat niciun falanster în Europa din cauza lipsei de sprijin financiar.
Mai multe așa-numite colonii au fost fondate în Statele Unite ale Americii de către Albert Brisbane și Horace Greeley.
În Țările Române
Conceptul de falanster a fost adus în Țările Române de Teodor Diamant, care a studiat matematica la München și la Paris, unde a intrat în contact cu ideile socialismului utopic și a devenit discipol al lui Charles Fourier.
Reîntors în țară, și-a expus concepțiile social-economice.
A fost bine primit în cercurile liberale din București, reușind să-l atragă cu ideile sale pe tânărul Emanoil (Manolache) Bălăceanu, fiul lui Nae Bălăceanu din Ploiești, care moștenise o avere însemnată, ce cuprindea și moșia Scăeni, aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni.
Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia.
Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic.
Statuia lui Teodor Diamant din Boldeşti-Scăieni – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Falansterul de la Scăieni a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi.
Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri.
Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă, și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de proiect.
Rolurile sexelor
Charles Fourier credea că o casă tradițională era un loc de exil și de oprimare a femeilor.
El credea că rolurile sociale ale sexelor ar putea progresa prin traiul în cadrul unei comunități, mai mult decât prin susținerea libertății sexuale sau a altor concepte propagate de contele de Saint-Simon.
Moștenire
În secolul al XX-lea arhitectul Le Corbusier a adaptat conceptul de falanster atunci când a proiectat Unité d’Habitation, o clădire cu facilități extinse pentru o comunitate autonomă din Marsilia.
Opera
- Sur les charlataneries commerciales, Lyon 1807;
- Théorie des quatre mouvements et des destinées générales [Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale], Leipzig 1808;
- Le nouveau monde industriel et sociétaire, Paris 1829.
Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Mitilenei (776 – 821)
Sfântul Gheorghe al Mitilenei sau Gheorghe Mărturisitorul a fost episcop de Mitilene (capitala insulei Lesbos) în timpul ultimei perioade iconoclaste (începutul secolului al IX-lea).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 7 aprilie.
Acest sfânt Gheorghe s-a născut către anul 776 într-o familie credincioasă.
De la o vârstă fragedă iubind pe Hristos, s-a călugărit la vârsta de 12 ani, când a rămas orfan.
După ce a trăit doi ani într-o mănăstire din apropierea locului său de baștină, sfântul Gheorghe s-a retras în pe insula Mitilene, unde a trăit ca pustnic într-o grotă.
Și împodobindu-se cu toate virtuțile, și mai multă smerenie a câștigat.
Și fiind foarte milostiv și iubitor, a fost hirotonit preot și în cele din urmă a fost ales ca episcop în scaunul de Mitilene, în anul 804, deși era în vârstă de numai 28 de ani.
Nouă ani mai târziu, în anul 813, sfântul Gheorghe a trebuit să plece la Constantinopol, pentru a face apel la judecata patriarhului Nichifor I al Constantinopolului (prăznuit la 2 iunie), în disputa pe care o avea cu un nobil din Mitilene, care nu ținea seama de drepturile Bisericii în insulă.
Sfântul patriarh Nichifor, apreciind virtutea și zelul tânărului episcop, l-a reținut la Constantinopol împotriva voinței sale, prevăzând furtuna care urma să se abată asupra Bisericii.
Într-adevăr, decum a luat tronul, împăratul Leon al V-lea Armeanul (813-820) a declanșat o persecuție sălbatică împotriva apărătorilor sfintelor icoane.
Sfântul Gheorghe, care a purtat lupta dreptei credințe împreună cu patriarhul Nichifor, a fost arestat, bătut și exilat într-o insulă din Propontide unde, adăugând greutăților exilului ostenelile unei asceze îngerești, a primit de la Dumnezeu harul facerii de minuni, atât în viață, cât și după trecerea sa la Domnul, la 7 aprilie 821.
Mai târziu, moaștele sale au fost aduse în catedrala de la Mitilene (de unde și sărbătoarea locală a sfântului Gheorghe „Mărturisitorul” pe 16 mai).
Ca episcop strălucind cu viața și cu învățătura, era iubit de toți.
Și măcar că se afla în trup, dar pentru covârșitoarea sa cumpătare cu îngerii se socotea.
Și biruind cu multa înțelepciune pe luptătorii împotriva icoanelor, și făcându-i a-și cunoaște rătăcirea, pe mulți a adus înapoi la dreapta credință.
Prăznuirea principală a Sf. Gheorghe al Mitilenei se face la 7 aprilie, dar în unele sinaxare prăznuirea lui se face și la 16 mai, dată care ar trebui identificată cu prăznuirea aducerii moaștelor sale în catedrala din Mitilene.
Sfântul ierarh Gheorghe de Mitilene prăznuit la 1 februarie împreună cu frații săi sfinții Simeon Noul Stâlpnic și David Monahul este de deosebit de sfântul Gheorghe „Mărturisitorul” prăznuit la 7 aprilie.
Moaștele
În timpul păstoririi patriarhului Patriarhul Metodie, s-au făcut multe aduceri ale moaștelor sfinților mucenici și mărturisitori care au murit în exil.
Printre aceștia s-au numărat Teofilact al Nicomidiei, Teodor Studitul și Nichifor I al Constantinopolului.
Locul de înmormântare a Sfântului Gheorghe a fost la Tria Kyparissia (Trei chiparoși, sau Sari Baba), în apropiere de capela Sf. Ioan Botezătorul.
Între 846 și 847, sfintele moaște ale sfântului și smeritului ierarh Gheorghe au fost aduse în Mitilene cu cinste, dăruind credincioșilor izvor de minuni și vindecări.
Imnografie
Troparul Sfântului Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei
Glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Caliopie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei
Glasul al 2-lea:
Cele de sus căutând…
Dumnezeieşte într-armându-te cu curăţenia cea sufletească şi neîncetată rugăciune ţinând în mâini ca pe o suliţă, vitejeşte ai biruit cetele demonilor, Sfinte Părinte Gheorghe; cu osârdie roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.
Viața Sfântului Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Militinei
Sf. Ier. Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei (776 – 821) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest Cuvios Părinte Gheorghe, iubind pe Hristos din tinerețe, a primit viața monahicească, a trecut prin toată fapta bună și a câștigat smerită cugetare, ca nimeni altul.
Apoi s-a făcut mărturisitor al lui Hristos pe vremea împărăției lui Leon Isaurul, răbdând prigonire și chinuire de la luptătorii de icoane.
După aceea s-a ridicat la scaunul arhieriei și la Mitropolia insulei Lezvia, în cetatea Mitiliniei, pe vremea împărăției drept credincioșilor Constantin și Irina.
El era foarte milostiv, săturând pe cei flămânzi prin îndestulată dare. Iar pentru multa înfrânare s-a făcut părtaș cu îngerii și s-a arătat făcător de minuni, tămăduind bolile cele nevindecate și izgonind duhurile cele necurate.
Ajungând împărăția lui Leon Armeanul, cel care a înnoit lupta împotriva sfintelor icoane, a suferit iarăși prigonire pentru sfintele icoane, fiind la adânci bătrâneți.
Iar mai înainte de împărăția acelui Leon Armeanul, de înnoirea luptei împotriva icoanelor și de izgonirea Sfântului Gheorghe, s-au făcut oarecare semne în cetatea aceea, care arătau mai înainte primejdia și tulburarea Bisericii lui Hristos era să fie.
Căci odată în sfânta biserică a Marei Mucenițe Teodora ce este aproape de liman, în vremea cântării Vecerniei, poporul cântând „Doamne, miluiește!”, sfânta cruce, care sta pe sfânta masă, deodată s-a ridicat cu o nevăzută putere de la locul său, cu mare zgomot, și s-a înălțat la boltă. Apoi, plecându-și vârful în jos, a căzut la pământ.
Poporul văzând aceasta, s-a cuprins de mare frică și spaimă și ridicându-și ochii și mâinile în sus, a strigat cu mare glas multă vreme „Doamne, miluiește!” și nu voia să iasă din biserică, pentru că aștepta să năvălească asupra acelei insule a Lezviei o pierzare grabnică.
În vremea aceea era acolo Cuviosul Simeon cu fratele său Gheorghe, cel mai tânăr – acest Gheorghe a fost mai pe urmă moștenitor al scaunului acestui Gheorghe mai bătrân.
Deci acel Simeon, fiind mai înainte văzător, a zis cu plângere către popor:
„Nu va fi așa, fraților, precum așteptați, nici nu va pierde Dumnezeu latura aceasta până în sfârșit; ci va veni în zilele acestea un împărat urâtor de Dumnezeu și potrivnic Lui, care va lua podoaba Bisericii, aruncând la pământ cinstitele icoane”.
După puține zile, în aceiași biserică, fiind din întâmplare ușile deschise, un porc sălbatic mare și înfricoșat, având urechile și coada tăiate, a intrat în biserică în Sfântul Altar și s-a culcat pe scaunul de sus.
Văzând aceasta slujitorii bisericii, au încercat să-l scoată, dar nu puteau, fiind sălbatic, căci repezindu-se, îi fugărea pe toți care voiau să-l scoată din Altar.
Apoi aducându-se drugi mari, l-au bătut multă vreme până la sânge și, obosindu-l cu mare greutate, l-au putut scoate. Despre acest lucru înștiințându-se acest fericit Simeon, a zis:
„Să mă credeți, fiilor, că porcul acela prevestește pe cel ce are să fie episcop aici cu voința lui Dumnezeu, care va avea obicei și viață porcească”.
Și s-a împlinit aceasta degrabă, pentru că, venind la împărăție cel mai sus pomenit Leon Armeanul, când a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Dumnezeu, chemând la Constantinopol pe mulți episcopi, voia să-i amăgească la eresul său cel luptător de icoane.
Atunci, fiind chemat și Cuviosul Părintele nostru Gheorghe Mitropolitul Mitiliniei, s-a arătat ostaș viteaz al lui Hristos.
Că mulți învoindu-se la credința cea rea a împăratului, el, prin înțelepciunea cea bogată, a rușinat pe împărat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care se numea „Casiter” și pe ceilalți cu dânșii eretici, i-a făcut să-și cunoască amăgirea lor.
Iar împăratul și mincinosul patriarh, nesuferind mustrările de la dânsul, l-au izgonit în Herson; iar în locul lui a pus mitropolitul pe un oarecare eretic, care, asemenea porcului care iese din pădure, a mușcat și a prihănit via lui Hristos, călcând sfintele icoane și tulburând ca o fiară oile cele cuvântătoare.
Sfântul Gheorghe, petrecând în surghiun celelalte zile ale vieții sale, a făcut multe minuni, cu darul lui Hristos. După aceea, sosind vremea morții lui, a răsărit pe cer o stea foarte luminoasă, vestind mai înainte sfârșitul lui cel fericit, care s-a văzut și în insula Lezviei.
După aceea s-a cunoscut și în Mitilinia de către oile cele cuvântătoare, ducerea către Domnul a Sfântului Gheorghe păstorul lor, pentru că, pe cel ce a fost în viață lumină lumii, prin faptele cele bune, pe al acelui fericit sfârșit l-a preamărit Dumnezeu, prin stea luminoasă și, după sfârșit, au izvorât din moaștele lui izvoare de minunate tămăduiri, spre preamărirea plăcutului Său. Amin.
cititi mai mult despre Sf. Ier. Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei si pe: basilica.ro; doxologia.ro
Ziua Mondială a Sănătății este o zi globală de conștientizare a sănătății sărbătorită în fiecare an la 7 aprilie, sub sponsorizarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), precum și a altor organizații conexe.
Organizația Mondială a Sănătății este o instituție specializată a Națiunilor Unite.
În cadrul Conferinței Internaționale a Sănătății de la New York (19 iunie-22 iulie 1946) a fost adoptată Convenția OMS, un tratat între națiunile lumii, care recunoștea că sănătatea nu este doar un drept fundamental al omului, ci și un drept fundamental pentru pace și securitate.
Convenția (semnată la 22 iulie 1946 de reprezentanții celor 61 de state membre ale ONU) a intrat în vigoare abia la 7 aprilie 1948, când a fost ratificată de 26 din cele 61 state membre ale ONU.
Prima Adunare a Organizației Mondiale a Sănătății s-a deschis la Geneva, sediul central, la 24 iunie 1948, cu delegații din 53 din cele 55 de state membre.
Cu acest prilej, s-a hotărât aniversarea la 7 aprilie a Zilei mondiale a sănătății, care a fost marcată pentru prima dată în 1950, potrivi https://www.who.int/.
Ziua Mondială a Sănătății este una dintre cele opt campanii oficiale de sănătate la nivel mondial marcate de OMS, împreună cu Ziua Mondială a Tuberculozei, Săptămâna Mondială a Imunizării, Ziua Mondială a Malariei, Ziua mondială fără tutun, Ziua mondială de combatere a SIDA, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge și Ziua Mondială a Hepatitei.
În 2025, această zi dă startul unei campanii privind sănătatea mamei și a nou-născuților, intitulate ‘Începuturi sănătoase, viitor plin de speranță‘.
Campania, ce se va derula timp de un an, are ca obiectiv impulsionarea guvernelor și comunității din domeniul sănătății să intensifice eforturile pentru a pune capăt deceselor materne și ale nou-născuților, care pot fi prevenite, și să acorde prioritate sănătății și bunăstării femeilor pe termen lung.
Organizația Mondială a Sănătății și partenerii săi vor împărtăși, de asemenea, informații utile pentru a sprijini sarcinile și nașterile sănătoase, dar și o mai bună stare de sănătate postnatală, notează https://www.who.int/.
Obiectivul de a ajuta fiecare femeie și copil să supraviețuiască și să prospere se află într-un moment critic.
În mod tragic, pe baza estimărilor publicate în prezent, aproape 300.000 de femei își pierd viața din cauza sarcinii sau a nașterii în fiecare an, în timp ce peste 2 milioane de copii mor în prima lună de viață și aproximativ 2 milioane sunt născuți morți.
Adică aproximativ 1 deces, ce poate fi prevenit, la fiecare 7 secunde.
Pe baza tendințelor actuale, 4 din 5 țări nu vor putea îndeplini obiectivele de îmbunătățire a supraviețuirii materne până în 2030.
1 din 3 țări nu va îndeplini obiectivele de reducere a deceselor nou-născuților.
La data de 23 decembrie 2003, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția (A/RES /58/234) prin care decreta data de 7 aprilie, la care a început, în 1994, genocidul din Rwanda, drept zi internațională de reflecție asupra genocidului din Rwanda, potrivit www.un.org.
La 23 decembrie 2005, Adunarea Generală a ONU a adoptat un program de informare pe această temă coordonat de Departamentul ONU pentru Informare Publică, în vederea mobilizării societății civile pentru comemorarea victimelor genocidului din Rwanda și pentru a preveni astfel de acte.
La 6 aprilie 1994, pe aeroportul din capitala ruandeză Kigali s-a prăbușit un avion ce-i avea la bord pe președintele Rwandei, Juvenal Habyarimana, și pe omologul său din Burundi.
Toți pasagerii avionului au murit.
Prăbușirea avionului a devenit semnalul declanșării de către populația majoritară hutu a unui adevărat genocid împotriva populației minoritare tutsi.
Acestuia i-au căzut victime până la finele lunii aprilie 1994, peste 200.000 de oameni, în lunile aprilie-iulie 1994, trei sferturi din populația tutsi a țării fiind masacrată de conaționalii hutu, potrivit volumului ”Enciclopedia Statelor Lumii” (2005).
Sfântul Gheorghe al Mitilenei sau Gheorghe Mărturisitorul a fost episcop de Mitilene (capitala insulei Lesbos) în timpul ultimei perioade iconoclaste (începutul secolului al IX-lea).
Sf. cuv. ep. Gheorghe Mărturisitorul; Sf. m. Caliopie († 304)
Romano-catolice
Sf. Ioan Baptist de la Salle, preot (1651-1719)
Sf. Ioan Baptist de la Salle - foto: ro.wikipedia.org
Sf. Ioan Baptist de la Salle (n.30 aprilie 1651, Reims, Franța, d.7 aprilie 1719, Rouen), a fost preot catolic francez, întemeietor al unei congregații religioase, sfânt.
Ziua Mondială a Sănătății este o zi globală de conștientizare a sănătății sărbătorită în fiecare an la 7 aprilie, sub sponsorizarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), precum și a altor organizații conexe.
La data de 23 decembrie 2003, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia (A/RES /58/234) prin care decreta data de 7 aprilie, la care a început, în 1994, genocidul din Rwanda, drept zi internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda, potrivit www.un.org.
Invazia hunilor în Galia s-a oprit la Câmpiile Catalaunice, la Chalons, în nord-estul Franţei.
Armata lui Attila a luptat împotriva forţelor conduse de fostul său prieten şi aliat, generalul roman Aetius, însoţit de trupele de alani şi vizigoţi conduse de Theodoric.
Attila a fost învins de generalul roman.
Regele vizigoţilor, Theodoric, a murit ucis în luptă la comanda secretă a lui Aetius.
Hunii s-au retras ca să se regrupeze.
Anul următor, Attila a început invazia în Italia, îndreptându-se spre Roma.
7 aprilie 529 - Prima aparitie a Corpus Juris Civilis, opera fundamentala juridica a imparatului bizantin Justinian I.
CORPUS IURIS CIVILIS ROMANI. Gothofredus, 1583 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În anul 395, Imperiul Roman a fost împărțit în două părți: Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit.
Casa dominantă de la Bizanț, urmărind să-și păstreze vechile ei privilegii, a căutat să-și creeze, în acest scop, o suprastructură juridică adecvată, care să corespundă relațiilor sociale existente.
Codificarea lui Iustinian sau Corpus Iuris Civilis (527 – 565) – urmărind să apere relațiile de proprietate privată, legiuitorii împăratului au găsit în normele de drept un suport admirabil.
Aplicând normele dreptului roman societății bizantine, legiuitorii lui Iustinian i-au adus numeroase modificări. Codificarea a început în anul 528 prin adunarea constituțiilor imperiale.
Textele acestora au fost modificate și puse la curent cu necesitățile sociale contemporane. Această primă redactare a Codului, intrat în vigoare în anul 529, nu ni s-a păstrat.
7 aprilie 924 - A murit Berengario de Friuli (845-7 aprilie 924), margraf de Friuli din 874 până între 890-896, rege al Italiei (sub numele de Berengario I) din 887 și împărat al Imperiului Carolingian din 915, până la moartea sa.
Berengario de Friuli (845 – 7 aprilie 924) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Berengario de Friuli (n. anii 840 d.Hr., Cividale del Friuli, Friuli-Veneția Giulia, Italia – d. 7 aprilie 924 d.Hr., Verona, Sfântul Imperiu Roman) a fost margraf de Friuli din 874 până între 890-896, Rege al Italiei ca Berengario I din 887 și împărat al Imperiului carolingian din 915 până la moartea sa.
A fost fiul lui Eberhard de Friuli și al fiicei lui Ludovic cel Pios, Gisela.
La moartea fratelui său Unruoch al III-lea în 874 moștenește Marca Friuli, o poziție cheie în Imperiul carolingian la frontiera cu slavii ce amenințau constant peninsula italiană.
În calitate de margrav participă la lupta pentru dominația peninsulei dintre Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanul.
Acest lucru îi crește influența în fața lui Carol cel Gras ce avea să devină Împărat în 881.
La detronarea acestuia este ales moștenitor al acestuia în Italia, dar domnia sa de 36 de ani a fost întreruptă de nenumărate ori de alți pretendenți: Guido al III-lea Spoleto, Lamberto al II-lea Spoleto, Arnulf de Carintia, Ludovic cel Orb și Rudolf al II-lea de Burgundia.
Tot în această perioadă Italia suferă primele incursiuni maghiare, aceștia fiind chemați fie de Arnulf, fie de Berengario însuși.
În 915, Papa Ioan al X-lea încearcă să îl convingă pe Berengario să participe la alungarea Musulmanilor din sudul Italiei, acesta nereușind să trimită trupe la Bătălia de la Garigliano.
După aceasta însă este încoronat în decembrie Împărat de către Papă.
În ciuda titlului Berengario nu reușește să își exercite puterea în întreg Imperiul.
Spre sfârșitul domniei sale este acuzat de incompetență și a fost atacat de trupele lui Rudolf al II-lea de Burgundia care îl înving în 923, Berengario fiind detronat de facto, în 924 murind ucis de unul dintre oamenii săi.
7 aprilie 1141 - A urcat pe tron Împărăteasa Matilda (n. cca 7 februarie 1102 – d.10 septembrie 1167), cunoscută ca Matilda a Angliei sau Maude, fiica și moștenitoarea regelui Henric I al Angliei.
Matilda și fratele ei mai mic, William Adelin, erau singurii copii legitimi ai regelui Henric care au atins vârsta adultă.
Decesul fratelui ei în 1120 a lăsat-o pe Matilda ca singura moștenitoare.
Prin căsătorie a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Romano-German, apoi contesă d’Anjou, ducesă de Normandia și aspirantă la coroana Angliei.
După moartea regelui Henric I în 1135, vărul ei Ștefan a deposedat-o de moștenire și a uzurpat tronul Angliei.
Acest eveniment a condus la un război civil în Anglia numit uneori Anarhie.
Nu s-a declarat formal regina a Angliei, luandu-si titlu de Lady of the English ( Doamna englezilor).
7 aprilie 1348 - A fost fondată de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg, Universitatea Caroline din Praga, („Alma Mater Carolina“). prima universitate din spațiul central european.
De asemenea, este considerata cea mai veche universitate din Germania, datorita originilor sale, Praga fiind capitala Sfântului Imperiu Romano – German în momentul fondării acestui lacas de cultura de catre împăratul Carolal IV- lea, al cărui nume îl poartă până în prezent.
7 aprilie 1521 - Expediţia lui Ferdinand Magellan ajunge la Cebu, o insulă din Filipine unde se afla cel mai vechi oraș din aceasta tara.
Începe epoca de colonizare spaniola.
Ajungând în Cebu Magellan, s-a împrietenit Rajah Humabon, regele din Cebu și i-a convins pe localnici sa se supuna regelui Carol I al Spaniei.
Humabon și soția sa au fost botezati cu numele crestine Carlos și Juana.
La 14 aprilie, Magellan a ridicat o cruce mare de lemn si ulterior aproximativ 700 de insularii au fost botezați.
7 aprilie 1614 - A murit pictorul spaniol de origine greaca El Greco (Domenicos Theotokopoulos, n.1541 in Candia (azi Iraklion / Creta)
El Greco: Bărbat nobil cu mâna pe piept (presupus autoportret), 1576-79 – Museo del Prado, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
El Greco (nume în spaniolă influențat de italienescul- “Il Greco” – Grecul), (* 1541, Candia azi Heraklion / Creta – † 7 aprilie 1614, Toledo / Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete.
Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile lui în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.
7 aprilie 1655 - A urcat pe tronul pontifical Fabio Chigi (n. 13 februarie 1599-d.22 mai 1667).
Papa Alexandru al VII-lea (n. Fabio Chigi) (n. 13 februarie 1599 Siena – d. 22 mai 1667 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1655-1667.
Familia Chigi din Sienna a fost una din cele mai puternice familii din Italia.
7 aprilie 1701 - Declarația mitropolitului unit ardelean Atanasie Anghel prin care nu-l mai recunoaște pe arhiepiscopul Bucureștilor ca superior al său, rupand astfel total de Biseica Ortodoxa o parte dintre romanii ardeleni..
Fusese hirotonit episcop ortodox în ziua de 22 ianuarie 1968 de către mitropolitul Teodosie (cca. 1620 -1708), al Ungrovlahiei și de patriarhul Dositei al Ierusalimului.
Cu această ocazie, patriarhul Dositei al Ierusalimului (1641 – 1707) i-a dat proaspătului hirotonit instrucțiuni precise, între care:
„Trebuie, arhieria Ta, slujba bisericei, adecă Octoihul, Mineele și alte cărți, ce se cântă duminicile și sărbătorile și slujba de toate zilele să te nevoiești cu deadânsul să se citească toate pre limba slovinească sau elinească, iară nu românească sau într-alt chip.”
Atanasie Anghel (născut la Bobâlna, Hunedoara, d. 19 august 1713, Alba Iulia) a fost un episcop român.
Urmaș al lui Teofil Seremi în scaunul Mitropoliei Bălgradului (Alba-Iuliei), a continuat și desăvârșit eforturile acestuia de unire a românilor transilvăneni cu Biserica Romei, pentru crearea Bisericii Române Unite cu Roma, cunoscută și sub numele de Biserica Greco-Catolică Română.
7 aprilie 1770 - S-a născut William Wordsworth, poet englez (d. 1850)
William Wordsworth (n. 7 aprilie 1770, Cockermouth, Cumberland, Lake District – d. 23 aprilie 1850, Rydal Mount) a fost un poet englez din prima perioadă a romantismului.
Împreună cu Coleridge și Southey aparține de așa zisă “Școală a lacurilor”, Wordsworth fiind cel mai vârstnic dintre poeții acestui grup.
7 aprilie 1772 - S-a născut Charles Fourier, filosof utopist și economist francez; (d. 1837).
François Marie Charles Fourier (n. 7 aprilie 1772, Besançon, Franța – d. 10 octombrie 1837, Paris, Franța) a fost un filozof socialist de tendință utopistă și economist francez.
7 aprilie 1789 - A murit Abdul-Hamid I, sultan otoman (n. 1725)
Abdul-Hamid I (1725 – 1789) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Abdul-Hamid I (n. 20 martie 1725, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 7 aprilie 1789, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un sultan turc în perioada 1774 – 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman.
În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 – 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774).
A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).
Sistemul metric îşi are originea în Franţa în 1799 în urma Revoluţiei Franceze. Deşi au existat multe unităţi de măsură diferite şi definiţiile acestora au fost revizuite, sistemul oficial de măsurători al majorităţii ţărilor reprezintă forma modernă a sistemului metric, cunoscut sub numele de Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (SI), potrivit site-ului www.metric-conversions.org/.
La 8 mai 1790, ca urmare a unei moţiuni semnată de diplomatul francez Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (1754-1838), Adunarea Naţională Franceză a decis crearea unor unităţi de măsură sigure, stabile şi simple pe baza sistemului decimal. Prima unitate aleasă s-a bazat pe baterea de o secundă a pendulului.
La 30 martie 1791, ca urmare a unei propuneri din partea mai multor academicieni, Adunarea Naţională Franceză a decis că un metru ar echivala cu 1/10.000.000 din distanţa dintre Polul Nord şi Ecuator.
La 7 aprilie 1795, Convenţia (Parlamentul francez) a decretat că sistemele de măsurare metrice trebuie introduse legal în Franţa.
Acest sistem decimal al unităţilor de măsurare s-a dovedit a fi simplu de utilizat.
Definiţia legală a suferit în timp unele schimbări, datorate evoluţiei cercetărilor ştiinţei.
Precizia unităţilor de măsură a ajuns la o mare acurateţe, dar lungimii metrului nu i-au fost schimbate niciodată coordonatele.
Doar câteva ţări nu au adoptat oficial sistemul metric de măsurare.
A X-a Conferinţă generală de măsuri şi greutăţi de la Paris, din 1954, decide: să se adopte Sistemul Internaţional de unităţi de măsură, bazat pe şase unităţi fundamentale, cum ar fi metrul pentru lungime, kilogramul pentru masă, secunda pentru timp, amperul pentru intensitatea curentului electric, kelvinul pentru temperatura termodinamică, candela pentru intensitatea luminoasă.
De asemenea, a decis să se definească scara termodinamică de temperatură cu ajutorul punctului triplu al apei ca punct fix fundamental, să se abandoneze sistemul MKfS şi să se introducă o unitate de măsură specifică forţei – newtonul, potrivit volumului “Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale” (Bucureşti, 1979). – sursa www.agerpres.ro
7 aprilie 1803 - A murit eroul revoltei antifranceze a haitienilor – Pierre-Dominique Toussaint Louverture ; (n.20 mai 1743).
A fost marele lider al revoluţiei de eliberare a sclavilor din colonia Haiti, in urma careia aceasta colonie franceză a devenit primul stat independent american cu populatie neagra.
Napoléon a decis sa trimita in Haiti un corp expeditionar pentru a restabili suveranitatea franceză.
O flotă de 36 de nave care transportau o armată de 23.000 de oameni a ajuns în februarie 1802 in Haiti, sub comanda generalului Charles Leclerc.
Pe 7 iunie 1802 ,Leclerc ii cere o intrevedere lui Toussaint Louverture si il aresteaza acuzandu-l de trădare. Francois Toussaint Louverture şi familia lui a părăsit Haiti (pe o navă numită Hero!).
Inainte de a ajunge pe navă, prizonierul rostit aceste cuvinte celebre: “Trunchiul copacului libertatii, va creste la loc, deoarece rădăcinile sale sunt adânci şi numeroase. “
Francois-Dominique Toussaint Louverture a fost încarcerat fără judecată într-unul din cele mai reci locuri care există în Franţa, Fort de Joux în muntii Jura.
După moartea lui, camaradul sau de arme, Jaclues Dessalines, îi alungă pe francezi si proclama independenta Haiti-ului in 1804.
7 aprilie 1805 - La Viena a avut loc premiera Sisaint exuperymfoniei a III-a, Eroica, a lui Beethoven.
7 aprilie 1827 - În Marea Britanie, chimistul John Walker a inventat chibriturile de lemn.
7 aprilie 1831 - Pedro I, imparat al Braziliei (1822-1831), a abdicat in favoarea fiului sau, Pedro al II-lea.
Dom Pedro I al Braziliei și al IV-lea al Portugaliei (numele complet: Pedro de Alcântara Francisco António João Carlos Xavier de Paula Rafael José Miguel Joaquim Gonzaga Pascoal Cipriano Serafim de Bragança e Bourbon, n. 12 octombrie 1798 Queluz — d. 24 septembrie 1834 Queluz), primul Împărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).
Pedro al II-lea (n. 2 decembrie 1825 – d. 5 decembrie 1891), al doilea și ultimul împărat al Braziliei.
7 aprilie 1862 - În timpul Razboiului civil american, Bătălia de la Shiloh se încheie cu victoria forțelor unioniste.
Bătălia de la Shiloh (6–7 aprilie 1862) Parte din Războiului civil american – (pioctura de Thure de Thulstrup) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătalia de la Shiloh, cunoscută și ca Bătălia de la Pittsburg Landing, a fost una din principalele bătălii de pe teatrul vestic de operațiuni în Războiul civil american, bătalie dată în zilele de 6 și 7 aprilie 1862, în sud-vestul statului Tennessee.
Forțele confederate, sub conducerea generalilor Albert Sidney Johnston și P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant și a fost foarte aproape de a obține o victorie.
În prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu intenția de a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell.
Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, și oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing.
O poziție pe un drum ușor în vale, denumită cuibul de viespi, apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie.
Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte.
Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors situația în dimineața următoare, când el și Grant au lansat un contraatac de-a lungul întregii linii.
Confederații a trebuit să se retragă din cea mai sângeroasă bătălie din istoria Statelor Unite de până atunci, iar speranțele lor de a stopa avansul Uniunii în nordul statului Mississippi s-au pierdut.
7 aprilie 1863 - A avut loc, la Sibiu, un Congres national al romanilor, care a delegat zece personalitati, in frunte cu mitropolitul Andrei Saguna, pentru a expune imparatului Austriei, Franz Joseph I, la Viena, revendicarile politice ale romanilor.
7 aprilie 1889 - S-a născut Gabriela Mistral, poetă chiliană, laureată a Premiului Nobel (d. 1957) Motivația Juriului Nobel “… pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane”
Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile – d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.
7 aprilie 1906 - Vulcanul Vezuviu a erupt si a provocat pagube mari in orasul Neapole.
7 aprilie 1913 - La Chişinău,in gubernia ruseasca Basarabia, apare primul număr al săptămînalului Glasul Basarabiei, sub redacţia lui Gr. D. Constantinescu. Glasul Basarabiei va apărea pînă la 16 august 1917.
7 aprilie 1915 - S-a născut Billie Holiday (Lady Day), cântăreață americană de jazz (d. 1959)
Billie Holiday (n. 7 aprilie 1915, Philadelphia – d. 17 iulie 1959), cunoscută și sub numele de Lady Day, a fost dintre cele mai mari nume ale jazzului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald.
7 aprilie 1921 - S-a infiintat la Cluj “Asociatia femeilor universitare romane”, cu scopul declarat in statut: “de a stabili si intari legatura de prietenie intre femeile universitare ale tuturor natiunilor, indeosebi intre femeile universitare romane”.
7 aprilie 1926 - Violet Gibson l-a împușcat la Roma pe Benito Mussolini, dar a reușit doar să-l rănească la nas.
A fost eliberată fără a fi judecată, dar și-a petrecut restul vieții într-un spital de psihiatrie din Anglia.
Era fiica lui Lord Ashbourne, Lordul Cancelar al Irlandei.
Violet Gibson fotografiată după arestarea ei în 1926 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 7 aprilie 1926, Gibson l-a împușcat pe Mussolini, liderul Partidului Național Fascist din Italia, în timp ce se plimba prin mulțimea din Piazza del Campidoglio din Roma, după ce părăsise o adunare a Congresului Internațional al Chirurgilor, în fața căruia ținuse un discurs despre minunile medicinei moderne.
Gibson se înarmase cu o piatră pentru a sparge geamul mașinii lui Mussolini, dacă avea să fie necesar, și cu un revolver Modèle 1892 ascuns într-un șal negru.
Ea a tras un singur foc de armă, dar Mussolini și-a mișcat capul chiar în acel moment și glonțul l-a rănit la nas.
A încercat din nou, dar arma nu s-a mai declanșat.
Fiul lui Mussolini dă în memoriile sale o relatare alternativă, povestind că Gibson ar fi tras de două ori, că o dată a ratat și o dată a zgâriat nasul lui Mussolini.
Gibson a fost aproape linșată pe loc de mulțimea furioasă, dar poliția a intervenit și a luat-o pentru interogatoriu.
Mussolini a fost rănit doar ușor, și a spus că rana lui este „un simplu fleac”, iar după ce i-a fost bandajat nasul și-a continuat parada pe Dealul Capitoliului.
Benito Mussolini cu nasul bandajat după împușcarea de către Violet Gibson – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
S-a crezut că Gibson era nebună în momentul atacului și că ideea de a-l asasina pe Mussolini era doar a ei și că a lucrat singură.
Ea le-a spus interogatorilor că l-a împușcat pe Mussolini „pentru gloria lui Dumnezeu”, care trimisese cu bunăvoință un înger să-i țină brațul neclintit.
Deoarece nu deținea cetățenia Statului Liber Irlandez din cauza opiniilor ei unioniste, a fost deportată în Regatul Unit după ce a fost eliberată fără a fi judecată, la cererea lui Mussolini, faptă pentru care a primit mulțumirile guvernului britanic.
Tentativa de asasinat a declanșat un val de sprijin popular pentru Mussolini, care a dus la adoptarea unei legislații pro-fasciste care a ajutat la consolidarea controlului său asupra Italiei.
Gibson și-a petrecut restul vieții într-un spital de psihiatrie, St Andrew’s Hospital(d) din Northampton, în ciuda cererilor repetate pentru eliberarea ei.
A murit la 2 mai 1956 și a fost înmormântată în cimitirul Kingsthorpe din Northampton.
7 aprilie 1927 - A fost efectuata cu succes prima transmisie televizata la mare distanta, in Statele Unite ale Americii.
Secretarul Departamentului comertului din SUA, Herbert Hoover, a tinut un discurs la Washington.
7 aprilie 1928 - S-a născut Alan J. Pakula, regizor american de film; (d. 1998).
Alan Jay Pakula (n. Aprilie 7, 1928 – m. Noiembrie 19, 1998).
7 aprilie 1930 - În Uniunea Sovietică ia naștere, oficial, Gulagul – Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată.
7 aprilie 1930 - Antoine de Saint-Exupery primește ordinul “Cavaler al Legiunii de Onoare” pentru activitatea sa aviatică.
7 aprilie 1930 - S-a născut Yves Rocher, om de afaceri francez, daneliucfondatorul brand-ului de cosmetice Yves Rocher (d. 2009)
7 aprilie 1931 - S-a născut in localitatea Bailesti, judetul Dolj, Amza Pellea, actor roman, celebru pentru rolurile din ”Dacii”, ”Mihai Viteazul”, dar mai ales pentru seria ”Nea Marin”.
Amza Pellea – foto: cinemagia.ro
Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj – d. 12 decembrie 1983, București), actor român de teatru și film.
7 aprilie 1933 - Prohibiția în Statele Unite ale Americii este abrogată pentru berea cu cel mult 3,2% alcool, cu opt luni înainte de ratificarea celui de-al 21-lea amendament la Constituția Statelor Unite. (În prezent sărbătorită ca Ziua Națională a Berii în Statele Unite.)
Prohibiția este o măsură legislativă sau administrativă, prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri.
În istoria Statelor Unite prohibiția, cunoscută și sub numele de Experimentul Nobil, a fost o perioadă începând cu 1920 până în 1933 d.C., în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național.
Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul Statelor Unite a propus al XVIII-lea amendament la 18 decembrie 1917.
După ce a fost aprobat de cele 36 de state, al XVIII-lea amendament a fost ratificat la 16 ianuarie 1919 și pus în aplicare la 16 ianuarie 1920.
Unele state federale au interzis alcoolul încă înainte de ratificarea legii.
7 aprilie 1933 - S-a născut Nestor Rateș, cunoscut jurnalist român la postul de radio Europa Liberă.
7 aprilie 1938 - S-a născut muzicianul american Spencer Dryden, (Jefferson Airplane, New Riders of the Purple Sage, The Dinosaurs şi The Peanut Butter Conspiracy) (d. 2005)
7 aprilie 1939 - Albania a fost atacată de Italia fascista.
A fost ocupată în cursul aceleiaşi luni.
Benito Mussolini declară un protectorat italian asupra Albaniei și îl forțează pe regele Zog I să plece în exil
7 aprilie 1939 - S-a născut Francis Ford Coppola, regizor american de film.
7 aprilie 1940 - Booker T. Washington a devenit primul american de origine africana a carui imagine a aparut pe un timbru postal american.
7 aprilie 1940 - La Bucureşti, a avut loc deschiderea oficială a Institutului Cultural German.
7 aprilie 1941 - A murit Lazar Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne in Romania (n. 1862).
Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1861, Bucureşti, Principatele Unite – d. 7 aprilie 1941, Bucureşti, România) a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid
În anul 1887 a obținut titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici”, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos.
Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920.
Începând din 1910 s- a stabilit in Germania unde s-a consacrat industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, fiind și director la „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”, care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft” și care funcționează și astăzi în Frankfurt.
Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) – marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor.
In timpul regimuluinazist din Germania compania Edeleanu a fost cumparată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparținând concernului Thyssen-Krupp..
7 aprilie 1944 - S-a născut Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei.
A fost cancelar federal al Germaniei din 1998 până în 22 noiembrie 2005.
7 aprilie 1945 - S-a născut Mircea Daneliuc, regizor, scenarist și actor român
7 aprilie 1945 -Al Doilea Război Mondial: Nava japoneză Yamato, aflată într-o misiune kamikaze în Okinawa (Operațiunea Ten-Go), este scufundată de submarinele americane. Yamoto a fost cea mai mare navă de război construită vreodată.
7 aprilie 1945: Nava japoneză Yamato, aflată într-o misiune kamikaze în Okinawa (Operațiunea Ten-Go), este scufundată de submarinele americane. Yamoto a fost cea mai mare navă de război construită vreodată – foto: ro.wikipedia.org
Cuirasatul japonez Yamato (大和), numit după antica provincie japoneză Yamato, a fost un cuirasat din clasa Yamato care a servit Marina Imperială Japoneză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Această navă și nava soră a ei, Musashi, au fost navele de luptă cele mai grele și mai puternic înarmate construite vreodată, cu un deplasament de 72.800 de tone la sarcină maximă și înarmate cu nouă tunuri principale de calibrul 46 cm.
Cu toate acestea, nici aceste cuirasate nu au supraviețuit războiului.
Inaugurat în mod oficial la o săptămână după atacul de la Pearl Harbor la sfârșitul anului 1941, Yamato a fost conceput pentru a contracara numeric superioara și vasta flotă de cuirasate din Statele Unite, principalul rival al Japoniei din Pacific.
De-a lungul anului 1942 ea a servit drept navă amiral a Flotei Combinate Japoneze, și în iunie 1942 amiralul Isoroku Yamamoto înlocuita ca emblemă a flotei după dezastruoasa Bătălie de la Midway.
Musashi a preluat funcția de navă amiral a Flotei Combinate la începutul anului 1943, și Yamato și-a petrecut restul de ani și o mare parte din 1944 circulând către bazele navale majore japoneze din Truk și Kure, ca răspuns la amenințările americane.
Deși ea a fost prezentă la Bătălia din Marea Filipinelor în iunie 1944,
Yamato nu a jucat nici-un rol în luptă.
Singura dată când ea a tras cu tunurile ei principale în țintele teritoriului inamic a fost în octombrie 1944, când a fost trimisă să atace forțele americane invadatoare Filipine în timpul Bătăliei din Golful Leyte.
În anul 1944 echilibrul de forțe navale din Pacific s-a întors decisiv împotriva Japoniei și, până la începutul anului 1945, flota japoneză a fost mult mai sărăcită și amenințată de lipsa combustibilului în insulele de japoneze, limitând posibilitatea de mișcare a flotei.
În aprilie 1945, într-o încercare disperată de a încetini înaintarea aliată, Yamato a fost trimis într-o călătorie cu sens unic la Okinawa, unde i s-a ordonat să apere insula de invazia americane și să lupte până la distrugere.
Deplasarea sa a fost deranjată și încetinită la sud de insula Kyushu de submarine și avioane americane, și la 7 aprilie a fost atacată și scufundată de bombardiere și bombardiere torpiloare cu pierderea celor mai mulți dintre membrii echipajului ei.
7 aprilie 1946 - Uniunea Sovietică anexează Prusia Răsăriteană ca Regiunea Kaliningrad a Republicii Sovietice Federative Sovietice Ruse.
7 aprilie 1947 - A murit Henry Ford, unul din fondatorii industriei americane de automobile; (n. 1863).
Domnul și Doamna Ford în primul automobil – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
7 aprilie 1947 - A fost creat Partidul Baas Arab Socialist din Irak.
7 aprilie 1948 - Națiunile Unite au înființat Organizația Mondială a Sănătății
Drapelul OMS – fotoȘ ro.wikipedia.org
Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie- aprilie 1946 de către 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății.
Erau descrise principiile de activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația.
Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituția.
China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu condiții.
A fost dată autorizarea să se stabilească o comisie interimară cu 18 membri.
Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26 de țări semnau constituția necondiționat.
Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie 1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății.
OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO – acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale.
Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.
Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații.
Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex.
Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an).
România a semnat declaratia de aderare inca de la infiintarea acesteia.
În România, Ziua Mondiala a Sanatatii se celebrează din 1995.
7 aprilie 1948 - S-a născut Ecaterina Andronescu, politician român.
7 aprilie 1949 - S-a născut Radu Timofte, politician român (d. 2009)
7 aprilie 1950 - Documentul NSC-68 privind securitatea SUA în timpul Războiului Rece.
NSC-68 privind securitatea SUA în timpul Războiului Rece – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Tensiunea acumulată în perioada de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial la nivelul relaţiei Washington – Moscova a fost cuantificată prin documentele decizionale de politică externă şi securitate naţională ale administraţiilor celor două puteri.
‘‘Obiectivele şi Programele Statelor Unite pentru Securitatea Naţională” (intitulat pe scurt ”NSC-68”, cum de altfel a rămas cunoscut în istorie) este documentul reper pentru Statele Unite ale Americii în timpul Războiului Rece în ce priveşte proiecţia politicii de securitate prin creşterea substanţială şi rapidă a militarizării.
Este un punct de cotitură în politica externă americană, prin prioritizarea politicilor de militarizare în defavoarea celor economice şi politice pentru limitarea influenţei Uniunii Sovietice, potrivit profesorului Benjamin Fordham de la Universitatea de Stat din New York, conform lib.unb.ca.
7 aprilie 1953 - Diplomatul suedez Dag Hammarskjoeld a fost ales secretar general al Natiunilor Unite cu 57 de voturi pentru, un vot impotriva (1953-1961). A murit intr-un accident aviatic, in timpul unei misiuni in Congo. Postum i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace in anul 1961.
7 aprilie 1954 - În Leova, Basarabia, s-a născut Ion Aldea-Teodorovici, compozitor și cântăreț român.
7 aprilie 1954 - S-a născut actorul chinez stabilit in America Jackie Chan.
Jackie Chan (n. Chan Kong-sang, 7 aprilie 1954) este un actor, coregraf de lupte, comediant, regizor, producător, expert al artelor marțiale, scenarist, antreprenor, cântăreț și cascador originar din Hong Kong.
În filmele sale, este cunoscut pentru stilul acrobatic de luptă, sincronizarea sa comică, folosirea armelor improvizate și cascadoriile sale inovative.
Jackie Chan este actor din anii 1960 și a apărut în peste 100 de filme.
Chan a obținut stele pe Hong Kong Avenue of Stars și pe Hollywood Walk of Fame.
În 2016 a primit Premiul Onorific Oscar.
Fiind un simbol cultural, Chan a fost pomenit în diverse cântece pop, desene animate și jocuri video.
Un solist de operă, Chan este de asemenea și un cântăreț de Cantopop și Mandopop, lansând mai multe albume și cântând o mare parte din piesele de generic ale filmelor în care a jucat.
7 aprilie 1955 - Winston Churchill a demisionat din funcția de prim-ministru al Regatului Unit, pe fondul semnelor de sănătate precară.
Winston Churchill (22 octombrie 1954) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874, Palatul Blenheim, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 24 ianuarie 1965, Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial.
Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate: 1940-1945 și 1951-1955. A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist.
Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite.
Motivarea Comitetului Nobel:
„pentru măiestria sa în descrierea istorică și biografică, precum și pentru oratorie strălucită în apărarea valorilor umane exaltate”.
7 aprilie 1956 - A fost semnat un protocol hispano-marocan conform caruia Spania a renuntat la protectoratul sau asupra zonei din nordul Marocului. Marocul a devenit independent in 1957.
7 aprilie 1963 - Iugoslavia a fost proclamată republică socialistă și Iosip Broz Tito a fost numit președinte pe viață.
Iosip Broz Tito (7 sau 25 mai 1892 – 4 mai 1980) a fost un revoluționar iugoslav și om de stat.
A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941 – 1945).
După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.
Din 1943 până la moartea sa în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA).
Tito a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991.
Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietică.
Ca susținător independent al căii către socialism (numită uneori „comunism național” sau „Titoism”), a fost principalul fondator și promovator al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general.
Astfel, susținea politica de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece.
7 aprilie 1964 - IBM prezintă primul model din seria 360.
7 aprilie 1964: IBM prezintă primul model din seria 360 – foto: ro.wikipedia.org
7 aprilie 1964 - S-a născut actorul australian Russell Crowe, una din mandriile Hollywoodului contemporan.
Russell Ira Crowe (n. 7 aprilie 1964, Wellington, Noua Zeelandă) este un actor neozeelandezo.
Cariera sa actoricească a debutat la începutul anilor 1990 cu roluri în seriale australiene de televiziune, așa cum a fost Police Rescue, și filme precum Romper Stomper.
Spre sfârșitul anilor ’90, Crowe a apărut în filme realizate în Statele Unite ale Americii, precum L.A. Confidential.
În anii 2000, Russell Crowe a fost nominalizat de trei ori pentru titlul de cel mai bun actor, iar în anul 2001 a câștigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal, pentru rolul său din filmul Gladiatorul.
7 aprilie 1978 - În SUA, la New York, în cadrul unei licitatii, un exemplar al Bibliei Guttenberg este vândută cu 2.000.000 $
7 aprilie 1978 - S-a născut cantaretul, compozitorul si actorul englez Duncan James (Blue)
7 aprilie 1980 - Statele Unite ale Americii au rupt relatiile diplomatice cu Republica Islamica Iran si au impus sanctiuni economice impotriva acesteia , in urma luarii de ostatici americani la 4 noiembrie 1979.
7 aprilie 1985 - Lovitură de stat în Sudan.
7 aprilie 1989 - A avut loc un incendiu la bordul submarinului torpilor sovietic cu propulsie nucleara ”Komsomolet”, care s-a scufundat la 180 de kilometri sud-vest de Insula Ursului din Marea Norvegiei.
Au murit 42 din cei 69 membri ai echipajului.
7 aprilie 1990 - A avut loc prima Conferință Națională a FSN în care Ion Iliescu, a fost desemnat candidat la președenția țării.
7 aprilie 1990 - S-a născut jucătoarea româncă de tenis Sorana Cîrstea.
Sorana Cirstea Rogers Cup Toronto: Day 5
7 aprilie 1992 - Sarbii din Bosnia si Hertegovina au proclamat republica independenta a populatiei sarbe – Republica Srpska.
7 aprilie 1994 -Genocidul din Rwanda (1994) – Extremiștii Hutu din Rwanda au început masacrele, ucigând, în decurs de o sută de zile, peste 800.000 de opozanți.
Genocidul din Rwanda a fost o crimă împotriva umanității, în care au fost masacrați între 800.000 – 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu moderați.
Genocidul a fost săvârșit într-o perioadă de 100 de zile (7 aprilie – mijlocul lui iulie 1994) de către două miliții hutu, Interahamwe și Impuzamugambi, în urma revoltei populației hutu împotriva etniei tutsi.
Genocidul s-a putut întâmpla și din cauza pasivității comunității internaționale, deși în acel moment în Rwanda era staționată o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Națiunilor Unite.
Masacrarea etnicilor tutsi s-a declanșat după ce la 6 aprilie 1994, avionul în care se afla președintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, și președintele Burundi-ului, ambii etnici hutu, s-a prăbușit în condiții neelucidate, lângă capitala Kigali.
7 aprilie 1995 -Primul Război Cecen: trupele paramilitare rusești încep masacrul civililor din Samashki,in Cecenia.
7 aprilie 1998 - Comitetul pentru probleme sociale al Adunării Parlamentare a CE organizează o audiere în problema Cartei Sociale a Consiliului Europei.
7 aprilie 1999 -Fundația Națională pentru Știință și Artă, împreună cu Academia Română, a acordat regizorului Andrei Șerban, Premiul de Excelență în Cultura Românească.
7 aprilie 2003 - Trupele americane au ocupat Bagdadul. Regimul lui Saddam Hussein s-a prabusit doua zile mai tarziu.
7 aprilie 2005 - Liderul kurd Jalal Talabani (71 ani) a depus juramantul de presedinte al Irakului, devenind primul sef de stat nearab al unui stat arab si primul presedinte irakian ales democratic in peste 50 ani.
7 aprilie 2009 - Manifestații violente au avut loc la sediul Parlamentului și Președinției Republicii Moldova din Chișinău, simpatizanții opoziției contestând corectitudinea alegerilor organizate de comunisti in urmă cu două zile.
Protestele de la Chişinău, începute pe 6 aprilie 2009 şi supranumite Revolta de la Chişinău, reprezintă o serie de manifestaţii de contestare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova desfăşurate pe 5 aprilie.
7 aprilie 2010 - Lansarea televiziunii Publika TV în Republica Moldova.
7 aprilie 2011 - A decedat Victor Surdu (Raul-Victor SURDU-SOREANU) om politic român (n. 1947)
Victor Surdu – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Raul-Victor Surdu-Soreanu, mai cunoscut ca Victor Surdu (n. 11 iulie 1947, Iași – d. 7 aprilie 2011, București) a fost un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Constanța pe listele partidului PDAR și ministru al agriculturii între 1989 și 1990. De profesie inginer horticol, Victor Surdu era din 2001 membru al PSD.
7 aprilie 2017 - După atacul chimic de la Khan Shaykhun, Statele Unite au lansat 60 de rachete de croazieră Tomahawk asupra unei baze aeriene din Siria.
Armata siriană a anunțat că loviturile americane s-au soldat cu șase morți și cu importante pagube materiale.
La 4 aprilie 2017, a avut loc un atac chimic la Khan Shaykhun, Guvernoratul Idlib din Siria, în timpul Războiului Civil Sirian.
Potrivit SUA și aliaților săi, atacul ar fi fost coordonat de forțele aeriene proguvernamentale siriene de la baza aeriană Shayrat.
Atacul aerian a fost urmat de intoxicații masive chimice în rândul populației civile.
Eliberarea gazului toxic, probabil Sarin, a ucis cel puțin 74 de persoane (din care 20 de copii) și a rănit peste 557 de persoane conform autorității de sănătate din Idlib.
Ca răspuns la acest atac, la 7 aprilie 2017, Statele Unite ale Americii au lansat 59 de rachete de croazieră Tomahawk care au lovit baza aeriană Shayrat de unde se presupune că a avut loc atacul aerian din 4 aprilie.
Partea rusă susține că aviația siriană a bombardat un depozit al insurgenților ce conținea substanțe toxice.
Atacul a avut loc la 4 aprilie, dimineața devreme.
Martorii au raportat apariția unui miros ciudat, iar apoi au existat simptome vizibile de otrăvire.
Câteva zile mai târziu, la 6 aprilie, a existat un al doilea atac, de data aceasta în orașul Al-Lataminah, în care trei persoane au fost ucise și 25 au fost rănite.
Guvernul sirian a negat vehement orice implicare în atacul chimic și a anunțat că nu folosește arme chimice.
Acest sfânt mucenic a fost pe vremea împăratului Maximian, fiu al Teocliei, învăţat în credinţa lui Hristos, şi era din Perga Pamfiliei, crescut lângă maică-sa cu dreapta credinţă şi nevoindu-se cu dumnezeieştile Scripturi.
Fiind pornită prigoană asupra creştinilor, întărindu-se pe sine, şi luând învăţături şi sfătuire de la maicăsa, ca să moară pentru mărturisirea lui Hristos, s-a dus însuşi, nechemat, la guvernatorul Maxim în cetatea lui Pompie, şi propovăduind înaintea lui numele lui Hristos, a fost legat cu coatele mâinilor îndărăt şi bătut cu plumb, întins pe o roată şi ars dedesubt cu foc.
Dar arătându-se îngerul Domnului, a oprit roata şi focul s-a răcit şi s-a arătat îngerul cu groază, pentru cei ce-l priveau.
Iar pe sfântul l-au luat şi l-au băgat în temniţă cu carnea sfărâmată, unde intrând maică-sa, îi ştergea sângele de pe răni.
Şi, împărţindu-şi ea toată averea la săraci, şi iertându-şi robii şi roabele, care erau până la cinci sute şi cincizeci cu toţii, s-a alăturat fiului ei şi cântau împreună.
Iar la miezul nopţii, s-a făcut lumină în temniţă, şi a venit glas de sus, care fericea îndrăznirea şi mărturisirea mucenicului, care mai vârtos se înălţa spre lupte.
Deci rămânând întru acestea neclintit, a fost osândit să fie răstignit; şi a devenit părtaş la patimile Stăpânului, nu numai cu chipul morţii, ci şi cu vremea în care se întâmplau acestea, fiindcă era în sfânta Joia cea mare, înaintea Învierii lui Hristos, Dumnezeului nostru.
Răstignindu-l cu capul în jos, că şi maică-sa poftise aceasta, dând încă şi cinci galbeni de aur chinuitorilor pentru aceasta; a doua zi, în Vinerea cea mare, la trei ceasuri, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Iar după ce l-au pogorât de pe cruce, a căzut maică-sa peste dânsul şi, leşinând, şi-a dat şi ea sufletul, şi a fost îngropată cu sfântul mucenic şi fiul ei la un loc.
Acest sfânt, din mică vârstă iubind pe Hristos, s-a călugărit.
Şi plinind tot felul de virtute, a câştigat mai mult decât alţii smerenie.
Şi fiind foarte milostiv, a fost înălţat în scaunul Mitilinei.
Întru care binestrălucind şi biruind cu multa înţelepciune pe luptătorii împotriva icoanelor, şi făcându-i a-şi cunoaşte rătăcirea, şi măcar că se afla în trup, dar pentru covârşitoarea sa cumpătare cu îngerii se aduna, s-a mutat din viaţa aceasta.
Şi dăruind izvor de minuni din dumnezeieştile sale moaşte, este vrednic a fi iubit de toţi.
Sfântul Sava cel Nou (1862 – 1948), este sfântul patron al insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieții sale, ca preot și părinte spiritual al maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinților.
A fost un mare ascet, duhovnic, imnograf și făcător de minuni.
Este unul dintre cei mai recenți sfinți greci.
Ziua de prăznuire variază în funcție de tradiția locală; astfel este prăznuit pe 7 aprilie, (5 decembrie împreună cu Sf. Sava cel Sfințit?) și în a cincea duminică din Sfântul și Marele Post.
Părintele nostru în rând cu sfinții Tihon al Moscovei (în rusește: Святитель Тихон, Патриарх Московский и всея Руси) (1865 – 1925), Luminătorul Americii de Nord, a fost Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii (1917–1925).
El și-a stabilit scaunul episcopal în New York City de unde a păstorit o arhiepiscopie vastă, încurajând și autorizând numeroase publicații în limba engleză.
Printre acestea, el a încurajat traducerea liturghiei răsăritene în engleză, realizată de Isabel Florence Hapgood. În plus el a scris un catehism extensiv bazat pe Crezul de la Niceea și pe Tatăl nostru.
Prăznuirea sa se face în 25 martie de către bisericile de stil nou și în 7 aprilie de către bisericile de stil vechi iar canonizarea sa este prăznuită în 26 septembrie.
De asemenea, el este prăznuit împreună cu Noii martiri și mărturisitori ai Rusiei, prăznuiți în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, care este data morții mucenicești a Mitropolitului Vladimir Bogoiavlenski al Kievului și Galiciei, primul episcop dintre noii martiri.
Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalymnos (1862 – 1948)
Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalymnos (1862 – 1948) Icoana sfântului la intrarea în biserica sa din Kalimnos – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Sava cel Nou (1862 – 1948), este sfântul patron al insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieții sale, ca preot și părinte spiritual al maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinților.
A fost un mare ascet, duhovnic, imnograf și făcător de minuni.
Prima icoană a Sfântului Cuvios Sava cel Nou din Kalymnos (1862 – 1948) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Sava s-a născut în anul 1862 în provincia Tracia de Est din Grecia fiind botezat cu numele de Vasile.
Din fragedă vârsta a simțit chemarea spre viața monastică, iar mai târziu s-a închinoviat la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos.
Odată cu ascultările rânduite lui a învățat iconografia și muzica bizantină.
Câțiva ani mai târziu, după un pelerinaj la Locurile Sfinte, decide să se stabilească în Ţara Sfântă.
Astfel intră în vestita Mânăstire Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, Palestina.
După o perioadă de noviciat este tuns în monahism cu numele de Sava.
În 1902 Sfântul Sava este hirotonit diacon iar un an mai târziu este hirotonit preot.
Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalymnos (1862 – 1948) – foto preluat de pe doxologia.ro
A viețuit aproape 10 ani în pustiul din Valea Iordanului, unde a dus o viața austeră, prin post și rugăciune, ocupându-se și de pictura icoanelor.
Locuința sa era formată din două chilii, săpate în stâncă, la care se urca pe o scară făcută din frânghii.
Această izolare era necesara pentru trezvie, rugăciune și progres spiritual.
Datorită problemelor de sănătate și a situației socio-politice tensionate din Palestina anului 1919, care făcea viața nesigură, sfântul se întoarce în Grecia, unde caută un loc potrivit pentru continuarea vieții sale monastice.
Călătorește timp de trei ani prin toată Grecia, dar fără rezultat.
Rugăciunile îi sunt ascultate, când, un alt mare sfânt, Nectarie din Eghina, îl cheamă la Mânăstirea Preasfânta Treime, ca să fie duhovnic, preot și îndrumător maicilor din mânăstirea clădită de el.
Aici a învățat maicile iconografia și muzica bizantină.
Sfântul Sava a stat în mânăstirea din Eghina timp de 6 ani, până în anul 1925.
În acest timp, la această mânăstire, s-a întâmplat unul dintre lucrurile cele mai semnificative ale vieții sale, datorită îndrumătorului său spiritual, Sfântul Nectarie din Eghina.
Sfântul Sava a avut ocazia să se confeseze și să primească sfat de la acest mare sfânt al al secolului XX.
L-a avut ca părinte duhovnicesc, model în virtute, smerenie, blândețe și fapte bune, îndrumându-l spre tot lucrul bun, folositor și mântuitor de suflet.
Într-o zi, după adormirea Sfântului Nectarie, Sfântul Sava a spus stareței să nu lase pe nimeni să îl deranjeze timp de 40 de zile, în care va rămâne închis în chilia sa.
După 40 de zile a ieșit din chilie, purtând în mână o icoană a Sfântului Nectarie și a cerut stareței să o pună în biserică pentru a fi venerată.
Stareța a fost surprinsă de această cerere, deoarece Sfântul Nectarie nu fusese încă canonizat și s-a temut să o așeze în biserică.
Dar Sfântul, blând și smerit, a insistat spunându-i poruncitor:
“Trebuie să faci ascultare, ia icoana și pune-o în iconostas si nu te împotrivi Voinței lui Dumnezeu“.
După adormirea Sfântului Nectarie, tot mai mulți pelerini veneau la mânăstire sa, închinându-se la mormântul său, datorită reputației Sfântului ca făcător de minuni.
Aceasta perturba însă viața de liniște pe care Sfântul Sava o iubea, și pleacă, din nou, să caute un loc liniștit pentru viața monastică.
Astfel se retrage în insula Kalimnos, unde își petrece ultimii ani din viață, ca preot și părinte duhovnicesc al Mânăstirii Tuturor Sfinților.
Ca duhovnic, el îmbina îngăduința cu severitatea.
Era îngăduitor cu anumite păcate și sever cu altele.
A rămas un arzător ascet până la sfârșitul vieții sale, practicând forme extreme de auto-izolare cu abțineri de la apă, mâncare și somn.
Ţinea posturi foarte ascetice.
Sfântul Sava devenise exemplul autentic de virtute pentru toți care veneau în contact cu el.
Mulți simțeau o mireasmă în prezența lui, iar alții îl vedeau cum, stând în picioare la rugăciune, se ridica la câțiva centimetri deasupra solului.
Spre sfârșitul vieții sale Sfântul Sava practica o rugăciune intensă și o sfântă pocăință.
În ultimele trei zile ale sfintei sale vieți, nu a primit pe nimeni, dar a dat un ultim sfat, îndemnând la dragoste și supunere în Hristos.
Când era pe punctul de a-și da ultima răsuflare, deodată, a prins putere, și-a împreunat mâinile și a bătut din palme în mod repetat, spunând ultimele sale, sfinte cuvinte : “Domnul! Domnul! Domnul!“.
A plecat la Domnul în anul 1948 în ajunul Buneivestiri.
Una dintre călugărițe a văzut sufletul Sfântului înălțându-se pe un nor de aur spre Rai.
Zece ani mai târziu mormântul sfântului a fost deschis, după obiceiul grecesc și o mireasmă cerească, divină ieșea din mormântul său.
La acest lucru au fost mulți martori inclusiv episcopul local.
Aceasta a fost văzută ca pe un testament pentru canonizarea acestui Sfânt.
De atunci multe miracole și vindecări i-au fost atribuite Sfântului Sava cel Nou din Kalimnos.
cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalymnos si pe doxologia.ro
Protestele de la Chişinău, începute pe 6 aprilie 2009 şi supranumite Revolta de la Chişinău, reprezintă o serie de manifestaţii de contestare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova desfăşurate pe 5 aprilie.
Cauze
Ceea ce a determinat protestele a fost anunţarea rezultatelor preliminare din 5 aprilie care au atribuit aprope 50 % din voturi Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.
Totuşi, raportul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) cu privire la algerile din 5 aprilie a adus calificări pozitive procesului de votare, menţionând calmul relativ din ziua scrutinului, deşi au fost raportate câteva incidente. Cu toate acestea, baroneasa Emma Nicholson, parlamentar european şi observator acreditat la alegerile din Republica Moldova a criticat raportul OSCE cu privire la desfăşurare scrutinului într-un interviu acrodat postului de radio britanic BBC, declarând că ea şi alţi observatori au avut impresia că sistemul a putut fi manipulat, fără însă a avea dovezi:
„Problema este că e vorba de un raport al OSCE şi în organizaţie sunt, bineînţeles, ruşii. Iar punctul lor de vedere a fost destul de diferit, substanţial diferit de al meu, spre exemplu.[...] M-am luptat din greu, la fel ca alţii, să introduc o serie de declaraţii ferme în raport, dar punctele noastre de vedere au fost respinse.[...] La ora 1.00 noaptea comuniştii aveau 35% din voturi, iar cele 15-16 partide de opoziţie aveau împreună 40-45%. La ora 8.00 dimineaţa, situaţia s-a schimbat radical. Comuniştii aveau 50%, iar opoziţia înregistra un procent foarte mic.”
—Baroneasa Emma Nicholson, europarlamentar britanic, parte a misiunii OSCE de supervizare a alegerilor din Republica Moldova
Pe de altă parte, Coaliţia 2009 pentru alegeri libere şi corecte, o asociaţie de organizaţii neguvernamentale locale care a participat la observarea alegerilor, a calificat scrutinul din 5 aprilie ca fiind incorect şi parţial liber.
O altă cauză este protestul împotriva nivelui de viaţă scăzut. Cu venitul lunar mediu sub 250 USD şi rata şomajului ridicată, Republica Moldova este considerată cea mai săracă ţară din Europa. PCRM, la putere din 2001, n-a reuşit să redreseze economia, iar perspectiva perpetuării situaţiei timp de încă cel puţin patru ani era considerată inacceptabilă.
Desfăşurarea evenimentelor
Protestele de la Chişinău din 2009 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală, conform cărora Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut pentru a treia oară consecutiv majoritatea în Parlament, reprezentanţi ai societăţii civile—Asociaţia Obştească „Hyde Park” şi Think Moldova— au declarat ziua de 6 aprilie drept „Ziuă Naţională de Doliu” şi au chemat pe cei interesaţi să se adune pentru a aprinde lumânări în acest sens.
Vestea despre demonstraţie s-a răspândit rapid prin mesaje text şi pe Internet, prin intermediul serviciilor de mesageriei instantanee şi a reţelelor sociale, adunând circa 15 mii de participanţi. În cele din urmă la manifestaţie s-au alăturat şi liderii principalelor formaţiuni de opoziţie, care s-au solidarizat cu protestatarii, iar liderul PLDM, Vlad Filat, i-a chemat în mod public să se adune pe 7 aprilie pentru a continua demonstraţiile.
În acelaşi context, Vlad Filat, a declarat că nu recunoaşte rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunţând organizarea unor ample acţiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal şi Alianţa „Moldova Noastră”; Serafim Urechean, liderul Alianţei „Moldova Noastră”, a reiterat coordonarea poziţiilor partidelor de opoziţie. Tinerii au scandat sloganuri ca „Alegeri repetate”, „Jos dictatura” sau „Nu fraudării alegerilor”, iar protestele s-au desfăşurat fără incidente.
Natalia Morar, o jurnalistă dizidentă de origine moldoveană, expulzată din Federaţia Rusă, şi totodată una dintre organizatoarele manifestaţiei, a subliniat caracterul apolitic al manifestaţiei. Grupările pro-democraţie au calificat protestele ca o reacţie spontană la rezultatele alegerilor, reacţie care a crescut rapid în intensitate prin intermediul Internetului şi a telefoanelor mobile, în timp ce reprezentanţii principalelor partidelor de opoziţie nu şi-au asumat un rol major în desfăşurarea protestelor.
7 aprilie: Violenţe în centrul Chişinăului
Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane, susţinători ai opoziţiei au ieşit pe străzile Chişinăului, ca să conteste victoria comuniştilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” şi „Jos comuniştii”. Liderii PLDM, PL şi AMN susţineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanţi au pătruns în clădirea Parlamentului şi în cea a Preşedinţiei şi le-au incendiat.
În Preşedinţie, datorită pasivităţii suspecte a forţelor de ordine, manifestanţii au pătruns forţând uşa şi stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat (care au fost mai târziu arse), mobilier şi computerele Aparatului Preşedintelui. În Parlament, manifestanţii au ocupat câteva birouri, iar în celelalte se baricadaseră poliţiştii.
Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier şi i-au dat foc. Poliţia din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă şi gaze lacrimogene. În replică, protestatarii au răspuns acţiunii poliţiei printr-un „bombardament” cu pietre. În timpul demonstraţiilor, unii dintre manifestanţi au agitat steaguri româneşti, precum au şi arborat drapelului României şi al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei.
Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, a acuzat o tentativă de lovitură de stat, sugerând că ar fi orchestrată de anumite organizaţii din România. Liderii partidelor de opoziţie s-au delimitat de violenţe, cerând autorităţilor de stat să nu implice deloc opoziţia în aceste violenţe, motivând că aceştia nu sunt responsabili de acţiunile care au avut loc pe 7 aprilie.
Opoziţia a început negocieri cu guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns la niciun acord, iar preşedintele Voronin a continuat să acuze organizatorii de tentativă de lovitură de stat, susţinând că are dovezi ferme că în mulţime s-ar afla şi grupări fasciste de origine română.
În timpul zilei, toate unităţile administrative au fost deconectate de la internet, astfel încât lucrătorii din ministere să fie „protejaţi de ştirile despre proteste”. Autorităţile se temeau că oamenii din ministere ar fi putut ieşi masiv în stradă sau ar fi putut coopera cu protestatarii pentru deschiderea instituţiilor de stat, potrivit Ziarul de Gardă. Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar reţeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chişinăului.
Calmarea protestelor şi reacţia autorităţilor
În cursul nopţii de 7 spre 8 aprilie, poliţia a făcut uz de arme cu gloanţe oarbe şi a arestat 193 de studenţi, printre care şi jurnalista Natalia Morari, sub acuzaţia de instigare la violenţe.
Imediat după calmarea protestelor—în zilele imediat următoare violenţelor protestele s-au desfăşurat paşnic în Piaţa Marii Adunări Naţionale—jurnaliştii moldoveni au descoperit mai multe indicii suspecte în privinţa protestelor violente de la Chişinău: imagini video în care se vede clar cum persoanele care au arborat drapelul României şi al UE pe clădirea Preşedinţiei au fost ajutate de poliţişti în uniforme, retragerea prematură a forţelor de poliţie din faţa protestatarilor şi pasivitatea pompierilor în stingerea incendiului de la Parlament.
Pe 8 aprilie, liderii opoziţiei s-au desolidarizat de actele de vandalism şi distrugere din Chişinău, considerând că provocările au fost implementate şi organizate de comunişti pentru a deturna atenţia de la fraudarea scrutinului electoral. S-a afirmat că forţele de ordine au permis acţiunile provocatorilor. În legătură cu aceasta, opoziţia de la Chişinău a remis câteva declaraţii de presă în cursul zilei de 9 aprilie în care a reiterat acuzele potrivit cărora puterea comunistă s-a făcut vinovată de provocarea tulburărilor sociale din Moldova.
Reprezentanţii PLDM au afirmat, în acelaşi timp, că printre provocatori s-au aflat şi membri ai „Noii generaţii” a PPCD. Totodată, au apărut relatări despre agresarea mai multor jurnalişti de la Jurnal de Chişinău şi Ziarul de Gardă, precum şi sechestrarea unor cetăţeni de către persoane în civil în prezenţa camerelor de filmat.
La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naţionale similar FSN-ului românesc şi condus de scriitorul Nicolae Dabija. Din CSN fac parte reprezentanţi ai studenţilor moldoveni, membri ai societăţii civile şi niciun politician. În urma protestelor s-au înregistrat 3 victime (Valeriu Boboc, Eugen Ţapu si Ion Ţâbuleac) iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliţiei.
Alte oraşe
Proteste de solidaritate faţă de manifestanţii din Chişinău au avut loc în Cimişlia, Bălţi, Ungheni ş.a., în schimb în unele oraşe (mai ales în regiunea autonomă Găgăuzia) au fost condamnate acţiunile protestatarilor din 7 aprilie.
În România au avut loc proteste în semn de solidaritate cu manifestanţii din Republica Moldova în oraşele Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj Napoca, Braşov, Constanţa, Suceava, Galaţi, Hunedoara, Valea Jiului şi nu numai.
Manifestaţii au avut loc şi în faţa ambasadei Republicii Moldova din Washington, precum şi în Boston, S.U.A. şi Londra în Regatul Unit.
Reacţii diplomatice
Republica Moldova – Preşedintele moldovean Vladimir Voronin a cerut ajutorul Occidentului pentru a reinstaura ordinea în Republica Moldova.
Transnistria – Autorităţile de la Tiraspol vor solicita Federaţiei Ruse o suplimentare a trupelor ruse din Transnistria, în contextul protestelor violente care s-au desfăşurat la Chişinău după alegerile legislative.
Rusia – Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, în cursul unei conversaţii telefonice cu omologul său moldovean Vladimir Voronin a facut apel „la reglementarea paşnică” a crizei din Republica Moldova, „cât mai rapid”, conform unui comunicat al Kremlinului.
Şeful Comisiei Dumei de Stat pentru relatia cu CSI, Alexei Ostrovski, a afirmat:
„Ei (serviciile secrete Occidentale şi Bucureştiul – menţionate anterior în declaraţie) vor să influenţeze asupra acestei poziţii, să o schimbe şi să atragă ţara în structurile euroatlantice. Un ajutor important este acordat de anumite forţe din România, care vrea să înghită Moldova pentru a crea un nou stat în această regiune.”
Vice-ministrul de externe rus, Grigori Karasin, şi-a exprimat îngrijorarea referitor la „protestele provocate în Republica Moldova” şi a reamintit că toţi observatorii de la Comunitatea Statelor Independente la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa au fost de acord că scrutinul din Moldova s-ar fi desfăşurat corect.
Ministrul de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, a reiterat lipsa unui temei pentru repetarea alegerilor şi şi-a exprimat speranţa „că atât Uniunea Europeană cât şi conducerea României, care a condamnat public violenţa, vor întreprinde acţiuni pentru ca steagurile şi lozincile româneşti să nu fie folosite drept camuflaj pentru subminarea statalităţii Moldovei”.
Uniunea Europeană – Din partea Uniunii Europene, Comisarul European pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner, s-a declarat ingrijorată de demonstraţiile violente şi a cerut celor implicaţi să înceteze orice acte de violenţă, iar înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi Securitate Comună, Javier Solana, a declarat că nu aprobă demonstraţiile violente din centrul Chişinăului. Parlamentul european a adoptat o rezoluţie în luna iunie 2009 prin care a condamnat “campania masivă de hărţuire, gravele incălcări ale drepturilor omului şi toate celelalte acţiuni ilegale întreprinse de guvernul Republicii Moldova”
România – Prim-ministrul român Emil Boc, înainte de asaltul asupra clădirilor statale, a reiterat susţinerea României pentru integrarea Moldovei în UE şi a declarat că politica internă ţine de suveranitate. După apariţia unei poziţii a UE, Ministerul de Externe a transmis autorităţilor de la Chişinău să nu cedeze violenţei şi provocărilor.
Relaţiile cu România
În cursul zilei de 8 aprilie, preşedintele Vladimir Voronin, preşedinte în exerciţiu după expirarea mandatului de şef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzaţiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chişinău, anunţând expulzarea ambasadorului român la Chişinău, Filip Teodorescu şi reintroducerea sistemului de vize pentru cetăţenii români.
Într-un comunicat de presă, Ministerul Afacerilor Externe al României a respins categoric acuzaţiile preşedintelui Vladimir Voronin privind presupusa implicare a României în acţiunile de protest, calificând declaraţiile drept provocări. În acelaşi comunicat se menţiona caracterul aberant al măsurilor unilaterale de introducere a sistemului de vize pentru cetăţenii români dornici să intre în Republica Moldova. Pe de altă parte, Mihnea Constantinescu a primit avizul comisiilor de politică externă ale Senatului şi Camerei Deputaţilor ale României pentru postul de ambasador al României în Republica Moldova dar a fost respins de autorităţile de la Chişinău.
Pe 9 aprilie, Uniunea Europeană a cerut Republicii Moldova normalizarea relaţiilor cu România.
Comunicatul Ministerului Afacerilor Externe Român
Declaraţia ministrului afacerilor externe, Cristian Diaconescu, pe tema relaţiei bilaterale România – Republica Moldova Bucureşti
09.04.2009
Măsurile luate de autorităţile din Republica Moldova în ultimele zile sunt arbitrare şi discriminatorii la adresa cetăţenilor români, iar partenerii din UE şi NATO trebuie să manifeste solidaritate pentru contracararea derapajului de la normele democratice şi de drept internaţional, a declarat astăzi ministrul afacerilor externe, Cristian Diaconescu, în cadrul unei conferinţe de presă.
Măsurile cele mai abuzive sunt introducerea regimului de vize în relaţia cu România şi acţiunile întreprinse de autorităţile moldovene împotriva cetăţenilor români.
Introducerea vizelor, care a intrat în vigoare începând de astăzi, 9 aprilie 2009, ora 00.00, ridică două probleme de fond, a arătat ministrul afacerilor externe: „În primul rând, stabilirea fără niciun fel de fundament juridic a criteriului cetăţeniei române privind obligativitatea introducerii vizelor. Această este o măsură discriminatorie, deoarece, potrivit Acordului dintre Republica Moldova şi Comisia Europeană, măsura poate fi introdusă numai pentru categorii de vizitatori, şi în niciun caz pe criteriul naţionalităţii sau a cetăţeniei. În al doilea rând, măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor Acordului dintre Republica Moldova şi Comisia Europeană privind facilitarea vizelor şi readmisia, care stipulează necesitatea notificării, la Bruxelles, cu 48 de ore înainte de luarea unei astfel de măsuri. Aceste acţiuni arată distanţa imensă între declaraţiile autorităţilor de la Chişinău şi disponibilitatea reală de a acţiona în spirit european”. Ministrul Diaconescu a precizat că România a sesizat deja Comisia Europeană şi partenerii europeni în legătură cu aceste aspecte.
În ceea ce priveşte măsurile luate de autorităţile moldovene împotriva cetăţenilor români, ministrul a menţionat că, începând din data de 8 aprilie, autorităţile de la Chişinău desfăşoară o operaţiune metodică de identificare a persoanelor care au participat la manifestările din 7 şi 8 aprilie 2009, iar printre cele 200 de persoane despre care se afirmă că sunt deţinute se află şi cetăţeni străini.
Ministerul Afacerilor Externe a făcut o notificare oficială în acest sens şi face un apel insistent şi ferm către autorităţile din Republica Moldova de a preciza oficial numărul cetăţenilor români reţinuţi şi de a permite personalului consular de la Consulatul României de a intra în legătură cu aceştia, pentru a le acorda asistenţa consulară, conform legilor internaţionale.
Ministrul a anunţat că, la întâlnirea pe care astăzi a avut-o cu ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale NATO, acreditaţi la Bucureşti, aceştia au fost informaţi în legătură cu modul în care România vede relaţia cu Republica Moldova, respectiv faptul că România reiterează principiul continuităţii în relaţia cu ţara vecină. Astfel, pe principiile de cooperare europeană şi de parteneriat, România consideră că relaţiile de bună vecinătate nu se pot întemeia decât pe valorile europene, pe standardele şi pe normele pe care se constituie şi pe care se fundamentează relaţia în cadrul Uniunii Europene, şi al Alianţei Nord-Atlantice. De asemenea, România s-a angajat să promoveze în continuare apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, aceasta reprezentând cea mai bună variantă pentru cetăţenii Republicii Moldova şi pentru consecvenţa politicii externe româneşti din ultimii ani.
„Ca stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, România are responsabilitatea şi acţionează constant pentru asigurarea unui climat de stabilitate la frontiera estică a celor două organizaţii; dar evenimentele din ultima vreme arată clar că este nevoie de o solidaritate a tuturor partenerilor strategici din cadrul Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice”, a declarat Cristian Diaconescu.
În urma evoluţiilor situaţiei din Republica Moldova, Ministerul Afacerilor Externe român consideră că situaţia din acest stat ridică probleme severe pentru securitatea cetăţenilor români şi le recomandă cetăţenilor români să evite călătoriile în această ţară în perioada următoare. „Ştim că această solicitare pune pe mulţi deţinători de dublă cetăţenie în situaţii dificile, în special în condiţiile în care urmează sărbătorile Paştelui ortodox. Din păcate însă, suntem puşi în postura de a face şi o asemenea recomandare, în urma acţiunilor şi măsurilor autorităţilor de la Chişinău”, a arătat ministrul de externe.
Referitor la situaţia cu care se confruntă unii jurnalişti români aflaţi în prezent în Republica Moldova, ministrul a menţionat că România a sesizat reprezentanţa OSCE pentru libertatea mass-media şi a solicitat investigarea încălcării libertăţilor de expresie care au avut loc recent în ţara vecină. „Acest demers este normal şi îşi are rădăcinile în modul în care, la nivel comunitar, funcţionează sistemul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fondamentale ale cetăţenilor”, a adăugat ministrul Cristian Diaconescu.
sursă Ministerul Afacerilor Externe al României
Urmări
Comisia Electorală Centrală a adoptat în noaptea dintre 8 şi 9 aprilie o decizie privind punerea la dispoziţia formaţiunilor de opoziţie a listelor de alegători, pentru depistarea unor presupuse fraude. Cu toate acestea, secretarul Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, a dezminţit la radio RFI informaţiile apărute în presă potrivit cărora Comisia Electorală Centrală ar fi urmat să iniţieze procesul de renumărare a voturilor din 5 aprilie, motivând inexistenţa unui temei legal pentru iniţierea acestei proceduri. În aceeaşi zi, autorităţile moldovene au transmis o cerere de extrădare pentru omul de afaceri moldovean Gabriel Stati, reţinut pe teritoriul Ucrainei, în cadrul anchetei declanşate privind implicarea sa în presupusa tentativă de lovitură de stat.
Sentinţe
Scriitorul şi scenaristul rus, Eduard Baghirov a fost arestat pe 16 iunie 2011. şi posibil va fi condamnat la 4-8 ani de închisoare pentru organizarea evenimentelor din aprilie 2009 Doi ani şi jumătate mai târziu, statul moldovean a fost condamnat la CEDO la plata a 15.000 de euro despăgubiri unui tânăr arestat în timpul protestelor şi agresat fizic de autorităţi.
cititi despre Protestele de la Chişinău din 2009 si pe en.wikipedia.org
Genocidul din Rwanda a fost o crimă împotriva umanității, în care au fost masacrați între 800.000 – 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu moderați. Genocidul a fost săvârșit într-o perioadă de 100 de zile (7 aprilie – mijlocul lui iulie 1994) de către două miliții hutu, Interahamwe și Impuzamugambi, în urma revoltei populației hutu împotriva etniei tutsi.
Genocidul s-a putut întâmpla și din cauza pasivității comunității internaționale, deși în acel moment în Rwanda era staționată o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Națiunilor Unite. Masacrarea etnicilor tutsi s-a declanșat după ce la 6 aprilie 1994, avionul în care se afla președintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, și președintele Burundi-ului, ambii etnici hutu, s-a prăbușit în condiții neelucidate, lângă capitala Kigali.
Genocidul din Rwanda (1994) Cadavre în urma genocidului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
O țară măcinată de conflicte etnice
Rwanda este o mică țară din centrul Africii cu o suprafață apropiată de cea a Belgiei. Populația Rwandei de aproximativ 11 milioane de locuitori face din aceasta statul african cu cea mai mare densitate a populației. Populația este compusă din trei etnii Hutu, Tutsi (formată din „păstori de tip etiopid”, ce ieșeau în evidență prin tenul mai deschis și talia longilină, ei atingând frecvent înălțimea de doi metri) și Twa (formată din pigmei), aceasta din urmă reprezentând un procent foarte mic de sub 1%. Etnicii hutu sunt cei mai numeroși ei reprezentând aproximativ 84% din populație, restul de 15% fiind format din etnicii tutsi.
Deși vorbesc aceeași limbă, împart același pământ și respectă aceleași tradiții, conflictul etnic dintre Hutu și Tutsi nu reprezintă ceva nou. Au existat mereu dezacorduri între majoritarii Hutu și minoritarii Tutsi, animozitatea dintre aceștia crescând foarte mult în perioada colonială. Etnia Tutsi a reprezentat clasa conducătoare, regii și conducătorii provenind din această etnie, în timp ce Hutu erau agricultori.
Coloniștii belgieni au considerat etnia tutsi ca fiind superioară celorlalte două dându-le acestora slujbe mai bune și asigurându-le o educație mai avansată. Acțiunea din 1935 prin care autoritățile belgiene au introdus cărți de identitate care clasificau populația în Hutu, Tutsi și Twa nu a făcut decât să alimenteze conflictul etnic existent.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Belgia a continuat să conducă Rwanda cu mandat din partea ONU, dar a renunțat la susținerea oferită etnicilor tutsi. În anii ce au urmat au avut loc o serie de conflicte ce culminează în 1959 cu uciderea de către etnici hutu a 20.000 de etnici tutsi și cu fuga din țară a altor câteva zeci de mii care se refugiază în statele vecine. Belgia intervine pentru a stopa conflictele și acordă Rwandei independența în 1962.
În 1973 puterea este preluată de Juvenal Habyarimana, etnic hutu, care devine președinte și care încearcă o serie de reforme continuând o politică de discriminare pro-hutu. Însă, în afara granițelor, refugiații tutsi formează Frontul Patriotic din Rwanda (RPF) condus de Paul Kagame care în 1990 invadează Rwanda dând naștere unui război civil.
Beneficiind de ajutorul Franței și a fostei republici Zair, forțele guvernamentale reușesc să țină piept invaziei. După aproape doi ani și jumătate de război, în care niciuna dintre părți nu reușește o victorie clară, încep o serie de întâlniri pentru încetarea ostilităților și pentru semnarea unui tratat de pace.
Genocidul din Rwanda o imagine intunecata in istoria omenirii si o pata de rusine pe obrazul ONU
In aceasta fotografie, facuta in 27 iunie 1994, soldatii francezi trec pe langa luptatorii etnici hutu ai fortelor guvernamentale din Rwanda, in apropiere de Gisenyie, aproximativ 10 km de granita cu Zairul. Soldatii si militiile hutu au ucis aproape un milion de etnici tutsi. (Pascal Guyot / AFP / Getty Images) – foto preluat de pe epochtimes-romania.com
articol de Andrei Popescu, preluat de pe epochtimes-romania.com
08 aprilie 2011
(…)
Violuri, decapitari, torturi inumane, copii fortati sa devina soldati si criminali, teroare continua pe strazi, multumi turbate de oameni inarmati cu macete, ura continua — sunt doar cateva aspecte care ar putea descrie atmosfera anului 1994 din Rwanda.
De-a lungul anilor, ONU si fortele ce lucrau in Rwanda la vremea respectiva au fost criticate intens pentru neluarea de masuri in timpul macelului. De asemenea, au existat si inca exista controverse asupra ipotezei ca marile puteri ale lumii au lasat in mod intentionat acele crime sa aiba loc, desi unii analisti sunt de parere ca totul a fost doar o alta greseala in lunga istorie a erorilor comise de aceste puteri.
In 5 august 2008, o Comisie independenta rwandeza a declarat ca Franta a fost constienta de pregatirile pentru genocidul rwandez din 1994.
Un articol publicat de BBC News in 2008, sustinea ca aceasta Comisie a acuzat Franta de pregatirea militiilor etnice hutu responsabile pentru macel, acuzand Parisul chiar de planificarea genocidului si participare la omoruri. Raportul Comisiei rwandeze a acuzat 33 de oficiali seniori francezi militari si politici de implicare in genocid. “Soldatii francezi insisi au fost implicati direct in asasinarea etnicilor tutsi si hutu moderati acuzati ca ar ascunde fugari tutsi”, conform raportului intocmit de o echipa de investigatori din cadrul Ministerului rwandez de Justitie.
In lucrarea Evidence of Inaction: A National Security Archive Briefing Book, s-a specificat ca Statele Unite, dupa luptele din Mogadiscio, Somalia, au refuzat sa ofere ajutorul material cerut pentru Rwanda. Iar Franta, China si Rusia s-au opus implicarii in ceea ce au declarat ele ca este o “problema interna”. Motivele ar putea fi cu totul altele decat neintruziunea in politica interna a unei alte tari.
Presedintele american de atunci Bill Clinton si ambasadorul american la ONU, Madeleine Albright, au refuzat in repetate randuri sa ia masuri in privinta Rwandei (altele decat lipsa de interventie).
Un articol al ziarului The Guardian, publicat in 2004, a sustinut ca guvernul american a declasificat documente secrete care aratau ca administratia Clinton stia despre genocidul ce avea sa aiba loc in Rwanda, dar a ales sa nu faca nimic public deoarece s-a decis neinterventia. Rapoartele informationale obtinute prin folosirea Actului american al Libertatii Informatiei arata ca atat Cabinetul american cat si presedintele au fost informati in legatura cu o “solutie finala pentru a elimina toti etnicii tutsi” inainte ca macelul sa fi atins punctul critic.
Mai mult, SUA au fost intens criticate ca a actionat impotriva unei forte UNAMIR eficiente si s-au implicat doar pentru a ajuta populatia de refugiati hutu si a celor care au comis genocidul, lasand victime sa sufere in continuare.
Pentru a-si demonstra “eficienta”, ONU a refuzat sa desfasoare o ancheta asupra atacului. Timp de cateva saptamani, comunitatea internationala a lasat ucigasii sa actioneze fara a interveni, lucru criticat puternic de Franta si Rwanda.
Nici Belgia nu a scapat de critici, fiind acuzata de indiferenta si ajutarea la desfasurarea genocidului prin neimplicare. In 7 aprilie 1994, Belgia a cerut extinderea mandatului UNAMIR in vederea ajutarii propriilor cetateni dar nu si pentru ajutarea rwandezilor persecutati — fiind un alt exemplu “minor” al eficientei ONU si al dreptatii pentru care lupta acest organism.
Sfântul Mucenic Caliopie (✝304) s-a născut în orașul Perga din Pamfilia (Asia Mică). Tatăl său făcea parte din administrația imperială, având funcția de senator.
A rămas orfan de tată la câteva zile după naștere, iar mama sa, Teoclia, femeie credincioasă, i-a dat o educație aleasă. În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de împăratul Maximian (285-305), Sfântul Caliopie a fugit în orașul Pemoropoli din Cilicia. Aici, refuzând să aducă jertfă zeilor, din porunca guvernatorului Maxim a fost supus supliciilor, apoi întemnițat.
Teoclia, aflând ce se întâmplă cu fiul ei, și-a împărțit averile și a plecat în orașul Pemoropoli să-i aducă mângâiere singurului copil. Fiind adus din nou la judecată și îndemnat să jertfească zeilor păgâni, sfântul a refuzat și a fost pedepsit cu moartea prin răstignire.
Teoclia, fiind alături, le-a dat ostașilor cinci bani de aur ca să-l răstignească pe fiul ei cu capul în jos, din smerenie pentru a nu suferi aceeași moarte ca Mântuitorul Hristos. După ce au dat jos trupul Sfântului Caliopie, în Vinerea Mare (7 aprilie 304), Teoclia a trecut la cele veșnice.
Troparul, glas 4:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
O femeie, Teoclia, din Perga Pamfilei, fiind dreptcredincioasă și temătoare de Dumnezeu cu toată casa sa, făcea milostenii multe și avea viață cinstită.
Apoi, fiind însoțită cu un bărbat cinstit și cu rangul de senator și patriciu, nu a născut fii mulți ani, căci era stearpă.
După aceea a zămislit, cerând de la Dumnezeu dezlegarea nerodirii sale prin rugăciuni.
Când purta în pântece pe cel zămislit, bărbatul ei a murit lăsându-i bogăție mare.
Iar ea, după ce a născut fiu, i-a pus numele Caliopie și l-a crescut în învățătura cărții, sârguindu-se să-l învețe bine frica de Dumnezeu și toată înțelepciunea dumnezeieștilor Scripturi.
Dar în vremurile acelea cei mai mulți oameni se închinau și aduceau jerfe necuraților idoli. Iar Sfântul Caliopie se îndeletnicea totdeauna cu rugăciuni și cu postiri.
După ce s-a adus știre judecătorului despre sfântul tânăr, că este creștin, fericita Teoclia, maica sa, dând fiului său aur mult, haine și slugi, l-a trimis cu corabia în altă țară ca să scape de judecata păgânească.
Și a plutit fericitul Caliopie în Pembropoli, cetatea Ciliciei, unde păgânul ighemon Maxim făcea jertfe, hore și jocuri în cinstea necuraților săi idoli.
Văzând aceasta sfântul tânăr, se mira și a întrebat pe unii:
„Care este pricina unei dănțuiri ca aceasta?”.
Iar ei au răspuns:
„Acum este praznicul zeilor noștri; deci vino și tu de te împărtășește cu noi la ospățul nostru”.
Iar el le-a răspuns:
„Sunt creștin și prăznuiesc cele ce sunt ale Hristosului meu. Deci, nu este cu putință ca omul care slăvește pe Hristos, să intre în necuratele jertfe ale zeilor păgânești”.
Deci, a ajuns aceasta la auzul lui Maxim ighemonul, care, umplându-se de mânie, a poruncit să prindă pe sfântul tânăr și să-l pună înaintea judecății sale.
Și l-a întrebat:
„Cum te numești?”.
Sfântul a răspuns:
„Sunt creștin și mă numesc Caliopie”.
Ighemonul a zis:
„Ospățul cel mare făcându-se acum pentru praznicul zeilor, cum numai tu singur stai în amăgire, nevrând să prăznuiești cu noi?”.
Grăit-a Sfântul Caliopie:
„Voi sunteți cei ce umblați în amăgire și în întuneric, că ați lăsat pe Dumnezeul Cel viu, pe Ziditorul cerului și al pământului, Care a făcut toate cu cuvântul și vă închinați lemnului celui nesimțitor, pietrei celei scobite și lucrului celui făcut de mâini păgânești”.
Ighemonul zise:
„Tinerețile tale te fac îndrăzneț, dar îți pregătesc nu puține munci. Din ce țară și din ce neam ești?”, l-a întrebat ighemonul.
Sfântul răspunse:
„Sunt din Perga Pamfilei, din neam de senator și de patriciu; dar mai de cinste decât toate îmi este aceasta, căci sunt creștin”.
Ighemonul zise:
„Ai părinți?”.
Sfântul răspunse:
„Am maică, iar tatăl meu a murit încă de mult”.
Ighemonul zise:
„Mă jur pe marele zeu, adică soarele, și pe toți zeii, că de te vei închina zeilor, am o fiică una născută, pe aceasta ți-o voi da de soție”.
Sfântul răspunse:
„De aș fi voit să mă însor, aș fi putut s-o iau de soție pe fiica ta și s-o duc în averea maicei mele. Dar să știi că am făgăduit lui Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a zidit după chipul Său, ca să-mi păzesc trupul acesta de țărână în feciorie curată și fără de prihană să-l pun înaintea dreptei Lui judecăți. Deci fă ceea ce voiești, dar eu sunt și rămân creștin!”.
Ighemonul zise:
„Necuratule și prearăule, nu ți se pare că prin niște cuvinte ca acestea mă vei porni spre mânie, ca să te ucid mai degrabă? Să știi că te voi munci mult sfărmându-ți trupul bucăți, iar rămășița o voi da focului spre ardere”.
Sfântul răspunse:
„Cu cât îmi vei lungi muncile mai mult, cu atât mai luminoasă cunună mi se va împleti de Hristosul meu, pentru pătimirea mea; pentru că zice Scriptura: «Nimeni nu se încununează, dacă nu va fi muncit după lege»”.
Ighemonul zise către slujitori:
„Întindeți-l și sfărmați-i toate oasele cu toiege de plumb”.
Deci, fiind bătut, Sfântul Caliopie a grăit:
„Mulțumesc Ție, Hristoase, că m-ai învrednicit a pătimi muncă pentru mărirea numelui Tău Cel Sfânt”.
Ighemonul zise către dânsul:
„Jertfește zeilor, ca să-ți vezi moșia și să nu te lipsești de averile tale, că vezi cât de amar te muncești”.
Sfântul răspunse:
„Văd dulceața odihnei ce are să-mi fie, care îmi este făgăduită de la Hristos, iar muncile nu le simt. Și dacă sunt acum în țară străină, știu că al Domnului este pământul și plinirea lui. Dar aici văd și pe maica mea și patria mea, pentru că maica mea este dreptcredincioasa Biserică a lui Hristos, iar patria îmi este Ierusalimul cel ceresc după cuvântul Apostolului care zice: „Petrecerea noastră este în cer! Iar de-mi vei pomeni de maica cea după trup, mă întăresc prin dumnezeiescul glas care zice: Că cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Iar îndestularea bogăției întru nimic o socotesc, căci voiesc mai bine să pătimesc cu Hristos Cel răstignit decât să am sațiul cel de puțină vreme cu păcatul acestei lumi nebune”.
Ighemonul zise către slujitori:
„Precum este întins, întoarceți-l și-l bateți pe pântece cu vine crude, zicându-i: Necuratule, nu răspunde una pentru alta, ci să-mi răspunzi la cele întrebate”.
Sfântul Mucenic Caliopie a zis către ighemon:
„Nebunule și mai cumplitule decât toată fiara, înstrăinatule de bunătățile cerești, eu îți grăiesc cuvintele dreptății, iar tu avându-ți ochii sufletești orbiți și urechile astupate ca să nu auzi cuvintele Domnului și cu nedreptate mă muncești bătându-mă ca pe un tâlhar”.
Atunci a zis ighemonul către slujitori:
„Așezați o roată de muncire cu fiare ascuțite, să puneți foc mare sub dânsa și, întinzând pe Caliopie pe roată, să-l țineți până la dezlegarea încheieturilor; apoi să-l întoarceți ca, tăindu-se de fiare și aprinzându-se de foc, să piară”.
Începându-se acea muncire, iar pe sfântul tânăr durându-l, a strgat către Domnul, zicând:
„Vino și-mi ajută Hristoase al meu robului Tău, ca până în sfârșit să se preamărească în mine nevrednicul, numele Tău cel sfânt și să știe toți că cei ce nădăjduiesc în Tine nu se vor rușina în veci”.
Și îndată i-a stat înainte Îngerul Domnului, care a stins focul și roata a oprit-o, apoi a făcut-o nemișcată, încât nu mai puteau slujitorii să întoarcă roata, cât de puțin. Și se uda tânărul trup al mucenicului cu sângele de pe roată, iar oasele i se vedeau prin rănile cele adânci, pentru că roata avea în amândouă părțile cuțite ascuțite în chip de ferăstrău.
Deci a poruncit ighemonul să dezlege de pe roată pe mucenic și să-l ia; și era jalnică priveliște tuturor celor ce priveau. Apoi poporul a strigat, zicând: „O, judecată nedreaptă! O, ce tânăr și cum se pierde!”. Și a zis ighemonul către Sfântul Caliopie: „Oare nu ți-am spus că tinerețile tale te fac îndrăzneț și mai grele munci îți mijlocesc ție?”.
Răspuns-a Sfântul: „Câine fără de rușine, ți se pare că m-am înfricoșat de muncile tale?”. Zis-a ighemonul: „Ticălosule, mă ocărăști ca să te pierd mai degrabă; dar nu va fi astfel. Deci apropie-te și jertfește zeilor ca să scapi de cele mai multe și mai cumplite munci”.
Sfântul mucenic a zis:
„Nădăjduiesc spre Hristosul meu că nu-mi voi păta curata mărturisire a lui Dumnezeu, Care este întru mine.Trupul meu stă înaintea ta, deci muncește-l precum voiești, având să-ți iei răsplata de la Dumnezeu în ziua înfricoșatei judecăți; căci cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura ție”.
Zis-a ighemonul către slujitori:
„Ferecați-l cu lanțuri de fier, apoi azvârliți-l în cea mai dinăuntru temniță și să nu aveți de dânsul nici o grijă, nici să lăsați pe cineva dintre creștini să intre la dânsul, ca nu cumva să-l fericească pentru răbdarea lui”.
Și îndată slujitorii ferecând pe pătimitorul, l-au aruncat în temnița cea mai adâncă.
Iar Teoclia, fericita lui maică, aflând despre pătimirea pentru Hristos a Sfântului Caliopie, fiul ei cel unul născut, a scris îndată așezământ desăvârșit pentru casa sa și pentru toate averile.
Și a dăruit libertate robilor și roabelor sale, în număr de două sute și cincizeci, și cât aur și argint avea, ca și îmbrăcăminte de mult preț, pe toate le-a împărțit săracilor, iar pe celelalte moșii și averi, adică țarine și vii le-a dăruit Sfintei Biserici.
Apoi, lăsându-și patria sa, s-a dus în Cilicia la fiul său cel ce pătimea pentru Hristos.
Și, dând străjilor temniței aur, a intrat în cea mai dinăuntru temniță și văzând pe fiul său în lanțuri, i s-a închinat lui și îi ștergea rănile.
Iar Sfântul Caliopie fiind legat cu fiare și cu tot trupul istovit de multe răni, nu putea să se scoale înaintea maicei sale și a zis:
„Bine ai venit, maica mea, mărturisitoarea patimilor lui Hristos”.
Iar ea, văzând trupul fiului zdrobit cu răni, grăia către dânsul:
„Fericită sunt eu și bine cuvântat este rodul pântecelui meu, de vreme ce te-am pus ca Ana pe Samuil, ca un vas sfânt înaintea lui Dumnezeu și ca Sara pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită”.
Și a petrecut maica în temniță toată noaptea aceea, șezând lângă picioarele fiului, cântând cu dânsul împreună și slăvind pe Dumnezeu.
Iar la miezul nopții a strălucit o lumină mare în temniță și s-a făcut un glas, zicând:
„Voi sunteți sfinții lui Dumnezeu, mărturisitori ai lui Hristos și stricători ai idolilor, cei ce v-ați lăsat patria și averile și cu Hristos ați voit a pătimi”.
A doua zi Maxim ighemonul, șezând la judecată, a scos din temniță pe Sfântul Caliopie spre ispitire și, aducându-l înaintea sa, a zis către dânsul:
„Oare te-ai schimbat din nebunia ta? Sau iarăși voiești să pătimești rău, ca și dascălul tău Hristos?”.
Răspuns-a Sfântul:
„Mă minunez de nerușinarea ta, că de multe ori auzind de la mine unul și același răspuns, că sunt creștin și pentru Hristos voiesc să mor și iarăși mă întrebi de același lucru și nu te rușinezi a te împotrivi adevărului. Pentru că eu doresc să pătimesc asemenea ca și Hristos al meu și mă sârguiesc în tot chipul să mor pentru dânsul”.
Auzind aceasta ighemonul, și din niște răspunsuri ca acestea cunoscând cugetul neschimbat al mucenicului și mărimea lui de suflet cea nemișcată, a poruncit ca asemenea lui Hristos să-l răstignească pe Cruce.
Și văzând Sfânta Teoclia pe fiul său dus la locul de răstignire, a dat ostașilor cinci galbeni, rugându-i să nu răstignească pe Sfântul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul în jos.
Iar aceasta a făcut-o din smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei să fie asemenea cu Hristos, Domnul său, prin răstignire.
Atunci un glas dumnezeiesc, venind către dânsul din cer, a zis:
„Suie-te, mucenice al lui Hristos, împreună moștenitorule cu sfinții”.
Iar după ce au luat de pe Cruce trupul lui cel mort, a cuprins grumazul fiului fericita sa maică, slăvind pe Hristos, și îndată și-a dat și ea duhul.
Apoi venind frații, au luat trupurile amândurora și le-au îngropat împreună la un loc cinstit, lăudând pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, Căruia I se cuvine toată slava, în vecii vecilor.
