(5 august la Bălți) HARTA protestelor violente Contramanifestanţii au încercat să blocheze Marşul de mai multe ori. Cele mai mari ciocniri au avut loc la intersecţiile străzii Puşkin cu cele a străzilor Voluntarilor şi Ştefan cel Mare.
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
5 august 2022
Protestele violente de la Bălţi (5 august 2012)
Au trecut 10 ani. În dimineața zilei câteva autocare cu unioniști din România treceau Prutul pentru a se alătura mai multor sute de unioniști din Republica Moldova care se pregăteau să mărșăluiască pentru reunirea celor două state românești la Bălți, principalul oraș din nordul Republicii Moldova, dar și orașul cu concentrația cea mai mare de populație rusească (nu rusofonă, ci rusească sadea), undeva la 50%.
Cu vreo două săptămâni mai devreme, la 22 iulie 2012, cam aceiași unioniști participaseră la un marș similar organizat de PNL din Republica Moldova în principalul oraș din sud, Cahul, unde populația românească trece de 50%, dar nu cu foarte mult. Avuseseră parte și de o contramanifestație, câțiva tineri mancurți din partidul Patrioții Moldovei, după termenul folosit în Republica Moldova pentru românii pro-ruși și adepți ai moldovenismului primitiv de extracție sovietică, precum și ceva bătrâni cu steaguri roșii și rusofoni de mai multe vârste. Contramanifestanții recurseseră la a arunca cu ouă și a-i stropi cu apă pe manifestanții unioniști.
La Bălți, marșul unionist era asumat de Platforma Civică Acțiunea 2012, fondată prin aprilie 2011, care la acel moment era o alianță fără personalitate juridică a mai multe zeci de ONG-uri din România, Republica Moldova și diaspora, cu mai multe sute de voluntari proprii pe ambele maluri ale Prutului. Primăria încercase să-l interzică, dar instanța dispusese că nu există temeiuri legale pentru asta. Prin urmare toată suflarea putinist-interlopă din Republica Moldova își anunțase participarea: Patrioții Moldovei, Federația Națională de Lupte “Voievod”, Partidul Social Democrat al lui Victor Șelin, Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon, Partidul Comuniștilor al lui Vladimir Voronin, bașkanul Găgăuziei cu gealații lui, separatiștii transnistreni etc.
Ajunși la fața locului, la sugestia mea, a existat o oprire într-o zonă industrială dezafectată, pentru pipi. Mai târziu se anunța mai dificilă rezolvarea unor astfel de necesități. De după un tufiș luxuriant, crescut direct pe peterele clădirii înalte a unei fabrici abandonate, un Lenin mare se uita la noi plin de înțelegere.
Când ne-am reunit cu localnicii și ne-am îndreptat spre locul de începere al marșului, tineri cercetași se țineau aproape de noi și raportau prin telefoanele mobile mișcările pe care noi le făceam. L-am remarcat în mod special pe unul care purta un tricou cu vulturul bicefal cu trei coroane și icoana Sfântului Gheorghe: stema Rusiei.
Un bătrân a ieșit dintr-un bloc și ne-a abordat sfătos și blând că noi suntem români, ei sunt moldoveni, să mergem acasă. Faptul că ne spunea asta în aceeași limbă nu părea să-l tulbure. Se confirma însă ceea ce auzisem, că, deși cei mai mulți dintre noi erau basarabeni, mass media rusească împrăștiase zvonul că toți participanții la marșul unionist erau veniți din România.
Puțin înainte de a ajunge la punctul final de întâlnire, după ce am fost amuzați să trecem prin strada Decebal, ne-am intersectat cu o nuntă. Noi le-am urat casă de piatră, ei s-au uitat la noi ca la niște extratereștri.
La punctul de întâlnire, noi să fi fost cu totul vreo mie, poate un pic mai mult, poate mai puțin. Contramanifestanții erau vreo 3000, din care unii înarmați cu obiecte contondente, care ne făceau semne amenințătoare de la distanță. Au început scandările. Noi cu unirea, ei cu “Bielțî, Bielțî” (adică Bălți pronunțat rusește). Am trecut la “Noi vă iubim”, unii băieți au încercat să ofere flori unor doamne care au refuzat, ei au răspuns cu ouă, iar apoi, mult mai grav, cu pietre.
Un moment aparte a fost când s-a scandat din tabăra unionistă “Ouă aveți, minte nu!” A urmat un moment brusc de pauză, în care contramanifestanții au deliberat cât de relevant este dacă sunt sau nu inteligenți. Dar cum în acest timp, Victor Șelin, liderul Partidului Social Democrat, de care am amintit și mai devreme, dădea de băut pe banii lui celor care aruncau cu ouă și pietre în unioniști (lucru care a fost filmat și înregistrările există și acum), pauza nu a fost lungă.
Acela a fost momentul în care am decis că unirea, pentru mine, va rămâne un ideal la care nu voi renunța: când am văzut curajul cu care fătuci basarabene de liceu, delicate și firave, îi înfruntau pe contramanifestanții putiniști dezlănțuiți, în timp ce eu, un ditamai bărbatul, nu mai aveam mult să cer pantalonii maro, ca-n bancul cu Ștefan cel Mare. Atunci, m-am jurat că pentru ele și pentru curajul lor și al celor ca ele unirea trebuie făcută, oricât de mult timp ar dura.
Lucrurile au devenit și mai serioase când am pornit în marș, cu fetele la mijloc și bărbații și băieții pe margini. Pe lângă canonada cu ouă și pietre, contramanifestanții veneau pe flancuri și șarjau către noi, la bătaie. S-au împărțit pumni de ambele părți, s-au capturat steaguri de ambele părți (contramanifestanții nu foloseau steagul Republicii Moldova, ci steagurile diferitelor lor grupări). Dacă nu ar fi fost poliția pe tot traseul, s-ar fi lăsat cel puțin cu ceva gen mineriada din 13-15 iunie 1990.
În cele din urmă, ne-am găsit într-un impas. Pe o parte, unioniștii, pe cealaltă parte contramanifestanții, ținuți la câțiva metri unii de ceilalți de două dispozitive ale scutierilor din Brigada “Fulger”, un echivalent basarabean al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei (BSIJ). Ceilalți scandau, noi scandam.
La un moment dat, am cântat cu toții cât am putut de tare și de corect “Treceți Carpații batalioane române”. Chiar în fața mea era un luptător din Brigada “Fulger”, cu armură, cască, scut dreptunghiular metalic și bulan, mai scund decât mine cu un cap. S-a întors spre mine cu o față mascată, din care se vedeau doar ochii, dar era suficient. Privirea lui siderată spunea totul: “V-ați țicnit?!? Ăștia vor să vă sfâșie și așa și ce le cântați voi?!”
Nu s-a mai ajuns însă la sfâșiere. Au fost aduse niște autocare și toți unioniștii am fost scoși la marginea orașului, unde e făcută poza. Seara eram la Chișinău, unde manifestam în fața sediului Guvernului, cerând pedepsirea celor vinovați de organizarea violențelor de la Bălți.
În ziua aceea a curs sânge, chiar dacă nu pe cât de mult ar fi putut să curgă. Cel mai grav rănită o destul de populară reporteriță de televiziune din Republica Moldova, care, fiind între cele două tabere, fusese lovită cu o piatră a contramanifestanților în cap. Procuratura a deschis un dosar penal și a început urmărirea a 12 persoane pentru împiedicarea libertății întrunirilor și huliganism; în primul rând, a instigatorului Șelin. Nu știu ca acest dosar să fi ajuns în instanță sau să se fi soldat cu vreo condamnare.
În România nu s-a vorbit foarte mult despre violențele de la Bălți. Din toată clasa politică, doar președintele Traian Băsescu și câțiva din acoliții săi manifestau ceva interes pentru unionism.
Asta a fost acum 10 ani, când al doilea val de unionism era tânăr. Campania pentru unire a continuat, în stradă, în conferințe, în birouri oficiale, în media și în online până la declarațiile de unire ale consiliilor locale și raionale, la Marea Adunare Centenară și la Ziua Limbii Române din anul 2018. Apoi drumurile activiștilor civici unioniști s-au dus în diverse direcții, unele mai cușer, altele mai puțin.
Unii dintre protagoniștii evenimentelor de acum 10 ani sunt azi acuzați că sunt prepușii intereselor rusești în România. Este o acuzație frecventă la noi, aproape oricine nu convine unui grup e acuzat de acel grup că e “al rușilor”. S-a spus asta, pe rând, despre opoziția politică din epoca Băsescu, despre activiștii ecologici, mai ales cei cu gazele de șist, despre unii, despre alții. Dar, până în final, nu e imposibil să fie adevărat, pentru că foarte puțini și în general cam idioți își permit să fie rusofili și putiniști pe față în România.
Asta însă contează mai puțin la scara istoriei. Acolo, Bălți 5 august 2012 va rămâne unul din acele momente care țes povestea unui viitor eveniment de anvergură, de destin, în acest caz reunificarea poporului român.
Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenți sfinți din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamț, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Eusigniu, martir († 362)
(BRC) Sfințirea Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma
5 august 882 - A murit regele Ludovic al III-lea al Franţei; (n. 863).
5 august 1071 - Normanzii încep un asediu de aproape trei ani impotriva garnizoanei bizantine a orasului Bari din Peninsula Italica.
5 august 1100 - Henric I a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey.
Henric I al Angliei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Henric I al Angliei (c. 1068/1069 – 1 decembrie 1135) a fost cel de-al patrulea fiul lui William I Cuceritorul, primul rege al Angliei, după cucerirea normandă din 1066. El i-a succedat fratelui său mai mare William al II-lea al Angliei în 1100 şi l-a învins pe fratele lui mai mare Robert Curthose pentru a deveni Duce al Normandia în 1106.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1192 - Victoria cruciaților la Jaffa (Cruciada III), împotriva musulmanilor lui Saladin.
Asediul Acrei din anii 1189-1191 Parte din Cruciada a treia (miniatură din secolul XIII)- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cruciada a treia (1189–1192), cunoscută și sub numele Cruciada regilor, a fost o încercare a liderilor europeni de a recuceri Țara Sfântă aflată sub ocupația lui Saladin (Salāh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1305 - William Wallace, conducatorul rezistentei scoţienilor împotriva invaziei engleze, este capturat in apropierea oraşului Glasgow şi dus la Londra, unde este judecat si executat.
5 august 1424 - Prima menţiune a vămii Calafat ca punct de realizare a comertului dintre Tara Romaneasca si Peninsula Balcanica.
5 august 1540 - S-a nascut astronomul francez Joseph Justus Scaliger; (d. 21.01.1609).
5 august 1583 - Exploratorul Humphrey Gilbert a înființat prima colonie engleză în America de Nord, orașul St. John’s, astăzi în provincia Newfoundland și Labrador din Canada.
Sir Humphrey Gilbert- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sir Humphrey Gilbert (n. c. 1539 – d. 9 septembrie 1583) din Devon, Anglia a fost frate pe jumătate (din partea mamei) cu Sir Walter Raleigh. Aventurier, explorator, parlamentar și ofițer, a activat în timpul domniei reginei Elisabeta I și a fost un pionier al colonizării Irlandei și Americii de Nord de către englezi.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 1716 -Războiul austro-turc (1716–1718) - O cincime din armata turcă și Marele Vizir au fost uciși în Bătălia de la Petrovaradin.
The Battle of Petrovaradin (5 August 1716) by Jan Pieter van Bredael – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Războiul austro-turc din 1716-1718 (13 April 1716 – 21 July 1718) a izbucnit din dorința Imperiului Otoman de a schimba condițiile Păcii de la Karlowitz. În 1714 a izbucnit un conflict cu Republica Venețiană, de partea căreia s-a alăturat în 1716 Imperiul Habsburgic, ale cărui trupe au fost comandate de Eugen de Savoia. Mai întâi austriecii au cucerit Petrovaradin (azi suburbie a Novi Sadului) tabăra principală a turcilor. Apoi au cucerit Belgradul după un asalt general. A urmat Timișoara, capturată după un asediu de două luni. În același timp mai multe corpuri de armată au pătruns în Țara Românească, unde s-au confruntat cu efectivele otomane din zona respectivă.
Bătălia de la Petrovaradin (5 August 1716) parte a Războiul austro-turc (1716–1718) by Georg Philipp Rugendas – foto preluat de pe en.wikipedia.org
După mai multe înfrângeri, otomanii au acceptat Pacea de la Passarowitz (azi Pojarevaț), semnată la 21 iulie 1718 ca urmare a medierii engleze și olandeze. Belgradul a fost principalul câștig al Austriei, completat de Timișoara, Banat și Oltenia.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 1729 - Thomas Newcomen, mecanic englez, inventeaza primul motor „automat” cu abur de pompare a apelor din mine,care a contribuit in mod esential la revolutia industriala. In 1711, dezvoltand ideea masinii atmosferice a lui Thomas Savery (1698), inventeza si foloseste la minele de carbuni din Anglia prima masina cu abur cu piston, destinata evacuarii apelor de mina; (n.24.02.1664).
5 august 1746 - Constantin Mavrocordat a abolit șerbia în Muntenia, desființând rumânia.
S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul lui Nicolae Mavrocordat, fiind crescut în țară. A fost căsătorit de două ori:
- în 1728 cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730;
- în 1732 cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut trei fii.
A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.
Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv.
Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie.
În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.
În urma războiului ruso – turco – austriac (1736 – 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).
S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
5 august 1772 - Austria, Prusia și Rusia au semnat tratatul prin care au început Prima Împărțire a Poloniei. Austria a ocupat Oświęcim şi Zator, sudul voievodatelor Cracovia şi Sandomirez.
Uniunea Polono-Lituaniană în 1772, înaintea împărțirii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima împărțire a Poloniei sau, mai precis, prima împărțire a Uniunii Polono-Lituaniene a avut loc în 1772 și a fost prima dintre cele trei divizări care au pus capăt existenței Uniunii Polono-Lituaniene în 1795. Creșterea puterii Imperiului Rus, care amenința Regatul Prusiei și Arhiducatul Austriei (monarhie dominată, ca și Sfântul Imperiu Roman, de puternica dinastie Habsburgică), a fost principalul motiv care a stat la baza acestei prime divizări.
Frederick cel Mare a pus la cale împărțirea pentru a împiedica Austria, invidioasă pe succesele Rusiei împotriva Imperiului Otoman, să declanșeze un război. Teritoriul Uniunii slăbite, inclusiv cel deja controlat de Rusia, a fost împărțit între vecinii săi mai puternici—Austria, Rusia și Prusia—pentru a stabiliza echilibrul puterilor în Europa de Est între aceste trei țări. Cum Polonia nu mai putea să se apere și armatele străine deja ocupau o parte din țară, parlamentul polonez (Seimul) a ratificat cesiunile teritoriale în 1773 în timpul așa-numitului Seim al Împărțirii convocat de cele trei puteri.
Uniunea Polono-Lituaniană după Prima Împărțire, devenită protectorat al Imperiului Rus, 1773-1789 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prin această primă împărțire, Uniunea Polono-Lituaniană a pierdut circa 211.000 km² (30% din teritoriul său de circa 733.000 km²), cu o populație de 4–5 milioane de locuitori (circa o treime din populația de 14 milioane de locuitori dinaintea divizării).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1796 - A avut loc Bătălia de la Castiglione in care armata franceză condusă de Napoleon I a înfrânt armata austriacă.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Castiglione (5 August 1796) – 5 August 1796, approximately 10 hours. Battle of Castiglione. Under the command of Napoleon, Marmont brings artillery onto Mount Medolano while Augereau’s division begins the attack in the central plain (Victor Adam – “Battle of Castiglione” – 1836) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
5 august 1838 - S-a născut istoricul Constantin Erbiceanu. A fost un autor elenist, istoric și teolog român,preocupat de punerea în valoare a manuscriselor greceşti din arhivele şi bibliotecile din România membru titular (din 1899) al Academiei Romane; (d. 21 martie 1913).
5 august 1844 - S-a născut pictorul rus Ilia E. Repin: “Refuzul spovedaniei”, “Edecarii de peVolga”; (d.29.09.1930).
5 august 1850 - S-a născut scriitorul francez Guy de Maupassant: “Bel-Ami”, “O viaţă”, “Pierre et Jean”; (d.06.07.1893).
5 august 1858 - A fost realizată prima legătură telegrafică prin cablu între Europa şi America. Omul de afaceri american Cyrus W. Field a terminat instalarea primului cablu telegrafic subacvatic, care făcea legătura între Anglia şi SUA. Cablul a fost transportat cu ajutorul vasului Niagara.
Cyrus West Field (n. 30 noiembrie 1819–12 iulie 1892) a fost un om de afaceri american care, împreună cu alţi anteprenori, a fondat Complania Atlantică de Telegrafie şi a pus în 1858 primul cablu telegrafic care traversa Oceanul Atlantic - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Cablul telegrafic transatlantic a fost primul cablu utilizat pentru comunicații telegrafice întins pe fundul Oceanului Atlantic. El era întins între Telegraph Field, golful Foilhommerum, Insula Valentia, din vestul Irlandei până la Heart’s Content în estul Newfoundlandului. Cablul transatlantic a legat informațional Europa de America de Nord, și a accelerat comunicațiile între cele două. După ce înainte un mesaj trimis peste Atlantic cu vaporul ar fi ajuns în zece zile, prin instalarea cablului, comunicațiile au devenit o chestiune de câteva minute.
Hartă a rutei cablului transatlantic din 1858 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Când au fost întocmite planurile pentru a amplasa primul cablu transatlantic de telegraf, compania care avea acest obiectiv a angajat drept consultant pe tânărul inginer William Thomson (cunoscut mai târziu ca lord Kelvin). Acesta a efectuat o serie de măsurători electrice de precizie, multe din instrumente fiind invenții proprii. Dar indicațiile sale nu au fost înțelese, ceea ce a condus la eșecul proiectului.
Instalarea definitivă a cablului a avut loc în anul 1866, după probe care au durat aproape 10 ani. Cablul din 1866 a fost instalat (pozat) folosind vasul maritim cu abur SS Great Eastern, cel mai mare vapor din lume la acea oră. El fusese lansat la apă în anul 1858 și avea o lungime de 211 metri și o lățime de 25 metri. Astăzi, cablul telegrafic transatlantic a fost înlocuit de cablurile de telecomunicație transatlantică, suplimentate de sateliții de telecomunicații.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 1860 - Carol al XV-lea al Suediei-Norvegiei a fost încoronat rege al Norvegiei la Trondheim.
Carol al XV-lea în anii 1860 – foto: ro.wikipedia.org
Carol al XV-lea (Carl Ludvig Eugen) (3 mai 1826 – 18 septembrie 1872) a fost rege al Suediei (sub numele de Carol al XV-lea) și rege al Norvegiei (sub numele de Carol al IV-lea) din 1859 până la moartea sa. Ca Prinț moștenitor, Carol cu toate că avea un mod brusc de a conduce, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari regi scandinavi. Domnia sa a fost remarcabilă prin mulțimea și anvergura reformelor. El a declarat libertatea femeilor acordând dreptul legal de maturitate pentru femeile necăsătorite în 1858. Sora sa, Prințesa Eugenie a Suediei a devenit prima femeie care a fost declarată matură.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1882 - Cetshwayo kaMpande, ultimul rege suveran al Zulu sosește la Londra pentru o audiență cu regina Victoria.
Fotografie a lui Cetshwayo de Alexander Bassano, Londra – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cetshwayo kaMpande (1826 – 8 februarie 1884) a fost rege al Regatului Zulu din 1872 până în 1879 şi liderul zuluşilor în timpul războiului anglo-zuluş (1879). Numele lui a fost transliterat ca Cetawayo, Cetewayo, Cetywajo şi Ketchwayo. El a condus naţiunea zulu în victoria împotriva britanicilor în Bătălia de la Isandlwana.
Bătălia de la Isandlwana (22 January 1879) – A depiction of Lt’s Melvill and Coghill fleeing the Battle of Isandlwana with the Queen’s Colour, taken from the Illustrated London News – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cetshwayo a fost fiu al regelui zulu Mpande şi a reginei Ngqumbazi, nepot vitreg al regelui zulu Shaka şi nepot al Senzangakhona kaJama. În 1856 el l-a învins şi l-a ucis în luptă pe fratele său mai mic Mbuyazi, preferatul lui Mpande, şi a devenit conducător efectiv al poporului zulu. Cu toate acestea, nu a urcat pe tron deoarece tatăl său încă trăia. Poveşti din acele timpuri privind marea sa dimensiune variază, spunând că a avea între 198 cm şi 203 cm şi cântărea aproape 158 de kg.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 1888 - Fără știința soțului ei Carl, Bertha Benz și cei doi fii ai săi, Richard și Eugen, se urcă la bordul automobilului deja patentat și călătoresc 106 kilometri de la Mannheim la Pforzheim. Această primă călătorie de mare succes are o contribuție semnificativă la eliminarea rezervelor potențialilor clienți și, prin urmare, permite companiei să obțină succesul economic.
cititi mai mult pe group-media.mercedes-benz.com
In 1888, the same year as Bertha Benz´s epic drive, the first contemporary pictorial report about a drive with the Benz Patent-Motorwagen Model 3 was published in the September issue of the Leipzig “Illustrierte Zeitung”. – foto preluat de pe mercedes-benz.com
5 august 1895 - La Hastings (Anglia), incepe cel mai mare turneu de sah din secolul XIX-lea. In paralel se desfasoara si primul turneu mondial al sahistelor.
5 august 1895 - A murit Friedrich Engels, filosof și militant socialist german de origine evreiască (n. 1820)
Friedrich Engels – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Friedrich Engels (n. 28 noiembrie 1820 – d. 5 august 1895) a fost un filozof politic german, din secolul al XIX-lea. Împreună cu partenerul său, mai bine cunoscutul Karl Marx, Engels a dezvoltat teoria comunistă. si a redactat Manifestul Partidului Comunist (1848). Engels a editat mai multe volume din Das Kapital (Capitalul), după moartea lui Marx.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1897 - Se pronunță sentința in privinta validării testamentului lui Edmond de Goncourt, prin care se crează Societatea Literară, care va purta numele “Academia Goncourt”. Avocatul care pledează pentru crearea Academiei şi care cîştigă procesul împotriva celor care atacaseră testamentul, este Raymond Poincaré, viitorul preşedinte al Franţei (1913-1920).
Société des littéraire Goncourt (Societatea literară Goncourt ), numita de obicei, Academia Goncourt , este o organizaţie literara franceza cu sediul la Paris, a fost fondată de către scriitorul şi editorul francez Edmond Goncourt (1822-1896), care a vrut să creeze un nou mod de a încuraja literatura în Franţa, nefiind de acord cu politicile de atunci ale Academiei Franceze.
Dorind sa onoreze memoria fratelui său decedat Jules, (1830-1870), Goncourt si-a lăsat averea pentru a se fonda o organizaţie menita sa promoveze literatura in Franta . In acest scop el l-a numit pe prietenul său, scriitoru Alphomse Daudet pentru a supraveghea şi de a administra averea. In cepand cu anul 1903, in fiecare luna decembrie, un consiliu de zece membri ai acestei Academii a acordat Premiul Goncourt pentru cea mai buna lucrare de fictiune a anului.
5 august 1903 - S-a născut Principele Nicolae de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al regelui Ferdinand și al reginei Maria (d. 1978)
Principele Nicolae al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Principele Nicolae al României (alternativ Nicolae Brana; n. 3 august 1903, Sinaia – d. 9 iunie 1978, Lausanne) a fost cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea şi unchi după tată, al Majestății Sale Regale Mihai I al Romaniei. Si-a petrecut întreaga existență princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927- 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regenta, care conducea țara in locul regelui minor Mihai I.
Nicolae a întâmpinat cu satisfacţie întoarcerea fratelui său în ţară şi preluarea tronului României (aşa-zisa Restauraţie a lui Carol al II-lea), ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale. În decursul anilor 1930 s-a căsătorit cu Ioana Doletti, o femeie de statut social necorespunzător, ceea ce a creat un conflict cu Carol al II-lea, care a condus în cele din urmă la exilarea sa din România. A murit la vârsta de 75 de ani, departe de țară, după patru decenii de exil forțat.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1905 - S-a născut Wassily Leontief, economist de origine rusa, laureat al Premiului Nobel (d.05.02.1999).
5 august 1906 - S-a născut John Huston, actor, scenarist si regizor de film american, laureat al Premiului Oscar pe anul 1948 ( “Comoara din Sierra Madre” şi al Premiului “Leul de argint” ) “Moulin Rouge” (“Noaptea iguanei”, “Omul în mantaua de ploaie”, “Şoimul maltez”); (d.28.08.1987).
5 august 1911 - S-a născut actorul american Robert Taylor ; (“Quo vadis?”, “Ivanhoe”, “Cavalerii mesei rotunde”, “Podul Waterloo”); (d.08.06.1969).
5 august 1914 -Primul Război Mondial – Austro-Ungaria declară război Rusiei. Muntenegru declară război Austro-Ungariei.
5 august 1915 -Primul Război Mondial – Trupele germane ocupă Varșovia.
5 august 1922 - S-a născut Marin Preda, scriitor român, membru al Academiei Române (d. 1980)
Marin Preda – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și directorul editurii “Cartea Românească“. Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii ’70.
A scris romanele “Moromeţii”, “Risipitorii”, “Imposibila întoarcere”, “Viaţa ca o pradă”. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1926 - Harry Houdini reușește cea mai mare realizare a sa: petrece 91 de minute sub apă, într-un rezervor sigilat, înainte de a evada.
Harry Houdini (născut Erik Weisz, n. 24 martie 1874, Budapesta – d. 31 octombrie 1926, Detroit) a fost un iluzionist american originar din Ungaria, actor și producător de film.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Writer Panait Istrati (second from the right) with the coal miners of Lupeni, while investigating the effects of the government clampdown – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
5 august 1930 - S-a născut Neil Armstrong, astronaut american, primul om care a păşit pe Lună.
Neil Armstrong în 1969 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Neil Armstrong (n. 5 august 1930 – d. 25 august 2012) a fost un astronaut american, pilot de încercare și pilot naval, cunoscut ca fiind primul om care a pășit pe Lună. Primul său zbor s. În aceasta misiune el a executat prima andocare a două nave spațiale, împreună cu pilotul David Scott. Cea de a doua și ultima misiune spațială a lui Armstrong a fost cea de comandant al misiunii de aselenizare Apollo 11 din iulie 1992.
În acest faimos “pas uriaș pentru omenire“, Armstrong și Buzz Aldrin au coborât pe suprafața Lunii și au efectuat o misiune de explorare de două ore și jumătate direct pe suprafața acesteia, în costume lunare, timp în care cel de-al treilea membru al echipajului lor, Michael Collins, se afla în capsulă pe orbită în jurul Lunii. După 21 de ore și jumătate pe suprafața lunară, modulul Eagle a decolat și s-a înscris pe orbita lunară unde s-a cuplat cu modulul de comandă și serviciu pilotat de Collins.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro;
5 august 1934 - A avut loc prima editiei a Turului ciclist al Romaniei.
5 august 1938 - S-a născut Rodica Popescu Bitănescu, actriță română.
Rodica Popescu Bitănescu (n. 5 august 1938, Răsuceni, județul interbelic Vlașca) este o actriță română de teatru, care a jucat în numeroase comedii la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1960, la clasa profesor A. Pop Marțian.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
5 august 1939 - S-a născut Prinţesa Irene a Olandei.
5 august 1940 - Al Doilea Război Mondial – Uniunea Sovietică anexează oficial Letonia.
Soviet occupation of Latvia in 1940 – Red Army BT-7 tank and ZIS-5 truck in Riga (1940) – foto: en.wikipedia.org
5 august 1941 -Al Doilea Război Mondial -Bătălia de la Smolensk s-a încheiat cu capturarea a aproximativ 300.000 de prizonieri ai Armatei Roșii de către germani.
Prima bătălie de la Smolensk (1941) – Parte din luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial – Frontul de răsărit în timpul primei bătălii de la Smolensk – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima bătălie de la Smolensk (10 iulie-10 septembrie 1941) se referă la o serie de lupte crâncene ale Grupul de Armate Centru german şi ale Fronturilor Sovietice de Vest, de Rezervă şi Briansk de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial
Diviziile blindate germane au declanşat o ofensivă pe 10 iulie urmărind încercuirea şi distrugerea forţelor sovietice din regiunea Smolensk. Pânâ în cele din urmă, două armate sovietice au fost încercuite şi distruse la sud de Smolensk.
Smolensk a căzut pe 16 iulie, dar rezistenţa sovietică a fost foarte puternică, reuşind să efectueze câteva contraatacuri, dintre care trebuie notată Ofensiva Elnia. Această ofensivă a fost prima înfrângere a Wehrmacht din timpul războiului sovieto-german.
Sovieticii au reuşit chiar să spargă temporar încercuirea germană şi să evacueze o parte a trupelor din punga de la Smolensk. Luptele grele au întârziat în mod considerabil înaintarea germană spre Moscova, astfel încât liniile de apărare de mai la răsărit au putut fi mai bine fortificate, ducând la pierderea de ritm a ofensivei naziste.
În conformitate cu afirmaţiile propagandei naziste, pierderile sovietice din timpul bătăliei de la Smolensk s-au ridicat la aproximativ 250.000 de oameni. Oraşul Smolensk a fost distrus aproape în întregime în timpul luptelor. În 1985, Smolenskului i-a fost conferit Titlul de Oraş Erou.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 1944 - Al Doilea Război Mondial – Insurgenții polonezi eliberează un lagăr de muncă german din Varșovia, eliberând 348 de prizonieri evrei.
5 august 1944 -Al Doilea Război Mondial - Are loc ultima intrevedere dintre mareşalul Ion Antonescu si Hitler, la Rastenburg in Germania.
5 august 1944 - A murit Francisc Iosif Rainer, medic şi anatomist, membru de onoare al Academiei Române; (n. 28 decembrie 1874).
5 august 1960 - Volta Superioara (denumita ulterior Burkina Fasso), se declara independentă faţă de Franţa.
5 august 1962 - Luptatorul sud-african pentru drepturile populatiei de culoare, Nelson Mandela, a fost arestat de către autorităţile Africii de Sud. El va fi eliberat abia în anul 1990.
5 august 1962 – Luptatorul sud-african pentru drepturile populatiei de culoare, Nelson Mandela, a fost arestat de către autorităţile Africii de Sud – foto preluat de pe face2faceafrica.com
5 august 1962 - Actriţa americană Marilyn Monroe a fost găsită moartă în apartamentul sau din Brentwood, California (n. 1926)
Front page of the New York Mirror on August 6, 1962 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Marilyn Monroe (născută Norma Jeane Mortensen; n. 1 iunie 1926, Los Angeles, California, SUA – d. 4 august 1962, Brentwood, California, SUA a fost o actriță, model, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea. Ascensiunea lui Monroe la nivelul de celebritate a început cu selectarea ei pentru a poza în câteva reviste, asta în timp ce primul ei soț făcea parte din Marina Comercială.
Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră. După câteva apariții minore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediană, ajutată fiind și de remarcabila ei prezență scenică. Și-a îndreptat eforturile către apariții mai consistente, și, la un anumit moment al carierei sale, a reușit să-și îndeplinească acest scop. Circumstanțele misterioase ale morții lui Marilyn au fost subiectul multor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai legendară figură publică a tuturor timpurilor.
În anul 1953, Monroe era deja una dintre cele mai cotate actrițe de la Hollywood; avea roluri principale în filmul noir Niagara, care îi punea în evidență latura sexy, și în comediile Gentlemen Prefer Blondes și How to Marry a Millionaire, care i-au definit imaginea drept una de “blondă stupidă”. În același an, pozele ei nud au fost folosite drept rampă de lansare pentru prima ediție a revistei Playboy. A jucat un rol semnificativ în crearea și managerierea imaginii sale publice pe parcursul carierei sale, dar a fost dezamăgită de rolurile repetitive și de salariul mic oferite de studio. A fost suspendată temporar la începutul anului 1954 pentru că a refuzat un proiect cinematografic, dar s-a întors la faimă în pelicula The Seven Year Itch (1955), unul dintre cele mai mari succese ale întregii sale cariere.
Viața privată complicată a lui Monroe a primit multă atenție. S-a luptat cu dependența, depresia și anxietatea. Căsătoriile sale cu fostul jucător de baseball Joe DiMaggio și cu dramaturgul Arthur Miller au fost intens mediatizate, ambele sfârșindu-se cu divorț. A murit pe 4 august 1962, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de barbiturice la reședința sa din Los Angeles. Moartea sa a fost stabilită drept cel mai probabil prin suicid, deși mai multe teorii ale conspirației au fost înaintate în ultimele decenii cu privire la modul în care a murit.
(…)
Marilyn Monroe a murit la vârsta de 36 de ani, în urma unei supradoze de barbiturice, în seara zilei de sâmbătă, 4 august 1962, în locuința sa de pe Fifth Helena Drive 12305 din Brentwood, un cartier suburban din regiunea Westside din Los Angeles, California. Cadavrul ei a fost descoperit înainte de zorii zilei de duminică, 5 august. Moartea ei este strâns legată de familia Kennedy,cei care sunt acuzați de unii conspiraționiști de moartea ei.
Monroe și-a petrecut ultima zi din viață, 4 august 1962, în casa ei din Brentwood. A fost vizitată de publicista Patricia Newcomb, menajera Eunice Murray, fotograful Lawrence Schiller și de psihiatrul Ralph Greenson. La cererea lui Greenson, Murray a rămas peste noapte pentru a-i ține companie lui Monroe. Duminică, 5 august, în jurul orei 3 dimineața, aceasta a observat că Monroe se încuiase în dormitor și că nu răspundea. Murray l-a alertat pe Greenson, care a sosit la scurt timp după aceea, a intrat în cameră prin spargerea unui geam și a găsit-o pe Monroe moartă.
Decesul a fost declarat oficial de către Biroul Medicilor Legiști din Los Angeles County drept o probabilă sinucidere, pe baza unor precedente de supradoză și a faptului că era predispusă la schimbări de dispoziție. Nu au fost găsite dovezi de crimă, iar teoria supradozajului accidental a fost exclusă din cauza cantității mari de barbiturice pe care artista o ingerase. Moartea neașteptată a lui Monroe a fost pe prima pagină a ziarelor din Statele Unite și Europa. Înmormântarea ei a fost organizată de fostul soț al lui Monroe, Joe DiMaggio, și a avut loc pe 8 august la Westwood Memorial Park. Ea a fost înmormântată într-o criptă din Coridorul Amintirilor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
5 august 1963 - Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi Uniunea Sovietică semnează un tratat de interzicere a testelor nucleare submarine, la sol si in atmosfera.
5 august 1966 -The Beatles lansează albumul Revolver.
Revolver – Album de The Beatles(Coperta albumului) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Revolver este al şaptelea album al trupei engleze de muzică rock The Beatles, lansat la 5 august 1966. Multe din piesele de pe acest material discografic sunt marcate de un sound rock de chitară electrică, aflat în contrast cu influenţele folk-rock de pe precedentul album Rubber Soul. Albumul a atins primul loc atât în UK Chart cât şi în US Chart şi a ocupat această poziţie pentru şapte, respectiv şase săptămâni.
Clasat pe locul 3 în lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone, albumul este considerat adesea ca fiind unul dintre cele mai mari realizări din istoria muzicii rock şi totodată unul dintre cele mai bune albume de studio ale beatleşilor.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
5 august 1973 - Atac terorist pe aeroportul international din Atena . Trei persoane au fost ucise şi 55 au fost rănite, după ce doi pistolari arabi au deschis focul şi au aruncat grenade într-un salon de pasageri aglomerat al aeroportului din Atena. Mai mult de 1.500 de oameni se aflau in aeroport în momentul atacului.
5 august 1977 - Întânirea din Crimeea între N. Ceaușescu și L. Brejnev, prim-secretar al CC al PCUS.
5 august 1983 - A încetat din viaţă astronomul Bart J. Bok, expert în studiul Căii Lactee; (n. 28 aprilie 1906).
5 august 1983 - Membri ai IRA sunt condamnati la termene de inchisoare care totalizeaza 4000 de ani.
Douăzeci şi doi de membri ai IRA au fost închişi pentru un total de mai mult de 4.000 de ani in urma unuia dintre cele mai mari procese din Irlanda de Nord. Patru inculpaţi au primit sentinte de inchisoare pe viaţă alături de alţi 18 care au fost condamnati la termene mai scurte închisoare. În total, un numar de 38 inculpaţi au primit pedepse diferite pentru acuzatii de omor şi tentativă de omor.
5 august 1984 - A încetat din viaţă Richard Burton, actor britanic (n. 1925)
Richard Burton (n. 10 noiembrie 1925, Pontrhydyfen, Țara Galilor – d. 5 august 1984, Geneva, Elveția) a fost un actor de film britanic, originar din Țara Galilor. (…) În 1963, în timpul filmărilor la “Cleopatra“, o cunoaşte pe Elisabeth Taylor. Amândoi erau, la acea dată, căsătoriţi: Burton cu Sybil Williams, iar Taylor cu muzicianul Eddie Fisher. În acelaşi an, Burton divorţează, pentru ca, în 1964 (an în care apar pe ecrane filmele “Becket” şi “The Night of the Iguana“) să se căsătorească cu Liz Taylor. Mariajul lor a fost turbulent şi complicat, de cele mai multe ori din cauza consumului de alcool. Acest lucru le-a afectat cariera, dar nu înainte da a câştiga o foarte mare popularitate, “Liz şi Dick” fiind cel mai celebru cuplu de la Hollywood.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.richardburton.com
5 august 1991 - A murit Soichiro Honda, întreprinzător şi inginer japonez, fondatorul firmei de motociclete „Honda” (n.17.11.1906).
5 august 1995 - Se restabilesc oficial relaţiile diplomatice dintre Statele Unite şi RS Vietnam, la 20 de ani după încheierea războiului din Vietnam; (30.04.1975).
5 august 1998 - A murit actriţa româncă de teatru şi film Coca Andronescu; ( n. 03.071932, Patarlagele, Buzau).
5 august 1998 - A murit Todor Jivkov, fostul presedinte dictator comunist al Bulgariei; (n.07.09.1911).
5 august 2000 - A murit, în Germania, Ştefan Berindei, interpret de jazz, realizator de rubrici în cadrul emisiunilor de divertisment ale TVR, dedicate popularizării jazz-ului; în 1975 s-a expatriat, stabilindu-se înGermania (n. 22 mai 1942).
5 august 2000 - A încetat din viaţă actorul britanic Sir Alec Guiness, un gigant al ecranului si al scenei; (“Dr. Jivago”, “Oliver Twist”, “Războiul stelelor”) (n.02.04.1914).
5 august 2007 - A incetat din viata actorul şi muzicianul Florian Pittiș , la vârsta de 63 de ani.S-a născut la Bucureşti, la 4 octombrie 1943. A studiat la Liceul “Gheorghe Lazăr” şi a absolvit în 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (clasa prof. Radu Beligan). În 1992, a fondat trupa Pasărea Colibri, împreună cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici. A rămas în formaţie până în 2000, când i-a luat locul Marius Baţu. A fost însă, în permanenţă, o prezenţă activă în lumea muzicii prin emisiuni la radio şi televiziune, articole în ziare, prezentări de concerte, colaborări pe diferite discuri.
O voce inconfundabilă a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva “Teleenciclopedie” şi a unor audiobook-uri (“Jurnalul unui mag” de Paulo Coelho – Humanitas Multimedia, “Levantul” de Mircea Cărtărescu – Editura Casa Radio) Pittiş a fost director, începând cu decembrie 1998, al Radio România Tineret, transformat în Radio3net. În ultimii trei ani a condus acest post de radio aparţinând Societăţii Române de Radiodifuziune, care emite doar pe Internet, începând din noiembrie 2004.
5 august 2012 - Protestele violente de la Bălţi (5 august 2012) cititi mai mult pe unitischimbam.ro
5 august 2015 - Prim-ministru malaysian Najib Razak a confirmat că rămășițele avionului descoperite în Oceanul Indian aparțin Boeingului care asigura zborul MH370 al companiei Malaysia Airlines și care a disparut în data de 8 martie 2014.
Aeroporturile de origine şi destinaţie pentru MH370 şi ultima poziţie cunoscută în Golful Thailandei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pe data de 8 martie 2014 un avion aparținând companiei Malaysia Airlines a dispărut de pe radare la două ore după decolarea din Kuala Lumpur cu destinația Beijing. La bordul avionului se aflau 239 de persoane (227 de pasageri și 12 membri ai echipajului). Inițial, autoritățile anunțaseră că Zborul MH370 dispăruse la circa o oră după ce decolase din Kuala Lumpur spre Beijing. Însă, conform unor surse militare, după pierderea contactelor de către radarele civile, armata malaeziană detectase avionul de pasageri la sute de kilometri de traiectoria declarată. “Avionul a schimbat direcția spre zona Kota Bharu și a zburat la altitudine joasă. Ajunsese în zona Strâmtorii Malacca“, a declarat un ofițer militar.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
5 august 2019 - Egipt: Cel puţin 20 morţi şi zeci de răniţi într-o explozie la Cairo, provocată de coliziunea mai multor maşini. Potrivit unui ultim bilanţ stabilit de Ministerul Sănătăţii, cel puţin 20 de persoane au fost ucise când o maşină care circula cu viteză mare a lovit alte trei vehicule, provocând o explozie uriaşă în noaptea de duminică spre luni, cu puţin timp înainte de ivirea zorilor. Ministerul de Interne a atribuit actul grupului Hasm, considerat de către autorităţi apropiat Fraţilor musulmani, mişcare interzisă şi reprimată cu severitate în Egipt.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate
Context și desfășurare
Istoria grevelor și mișcărilor sociale din România antebelică arată ca acestea au fost întotdeauna reprimate brutal, guvernul apelând, pe modelul masacrului împotriva țăranilor în 1907, la armată și măsuri brutale de reprimare a oricărui protest cu revendicări sociale: de exemplu, greva din București în decembrie 1918 a fost reprimată de armată tot cu arme de război (mitraliere, tunuri), greva generală din 1920 (1), care cerea demilitarizarea întreprinderilor și dreptul muncitorilor de a se organiza în sindicate și a face în mod legal grevă fiind și ea neutralizată în mod similar.
În materie de reacție la greve, sau la orice protest contra oligarhiei industriale și financiare care voia să acapareze statul și să-l folosească exclusiv întru servirea propriilor ei interese, când nu era implicată direct, armata – principala dar nu și singura forță de represiune internă a guvernului – sprijinea acțiunile grupurilor huliganice de extremă dreaptă, care ele încercau spargerea grevelor sau suprimarea libertății presei.
Greva generală din România, octombrie 1920 – cititi mai mult pe evz.ro
Reacția guvernului la greva de la Lupeni în 1929 n-a fost diferită, în ciuda faptului că pentru prima dată la putere se afla un partid țărănist, și că proprietarii minei erau bancheri și politicieni marcanți ai partidului național liberal. Presa internațională a vremii se făcea ecoul remarcilor unor membri ai guvernului care declarau că proprietarii (directoratul) companiei au refuzat toate revendicările și că acest lucru a fost adesea nejustificat, drept pentru care toată vina o poartă „directoratul” companiei, care se afla în mâinile unor bancheri liberali, printre care și Tătărescu.
Pe 5 august 1929 minerii decid sa intre în grevă, conflictul afectând mai mult mine. Prima zi se desfășoară pe fundalul lipsei de reacție din partea forțelor de represiune, asta deși ziua se încheie cu oprirea grupului electric al unui puț (fapt care punea în pericol de inundare galeriile, minerii aflați în subteran riscând în plus sufocarea în lipsa funcționării ventilației) de către elementele radicale ale greviștilor.
Mina Petrila (1900) – foto preluat de pe valeajiului.blogspot.ro
A doua zi administrația locală apelează, cum era cutuma, la armată, care deschide focul contra greviștilor deciși să reziste cât timp nu le sunt satisfăcute revendicările, câteva zeci de mineri murind pe loc; presa internațională a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară.
Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție de tragere. După înmormântări, s-a declarat stare de asediu, hotelurile și restaurantele fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara.
Există un număr de 25 de dispăruți, drept pentru care armata continuă un timp să caute în pădure corpurile răniților grav despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune.
Uzinele miniere din Lupeni în 1929 – foto preluat de pe adevarul.ro
The New York Times despre grevă
Evenimentele din Lupeni au fost relatate pe larg în presa internaţională. În ediţia din 10 august a ziarului american „The New York Times”, erau prezentate urmările acţiunilor de protest. Jurnaliştii relatau despre modul în care au avut loc înmormântările celor peste 20 de oameni seceraţi de gloanţe.
„Cadavrele au fost puse în sicrie rudimentare şi încărcate pe căruţe de cărat bălegar care au fost furnizate la ordinul directoratului minelor. Când au apărut carele şi sicriele au fost încărcate s-au făcut auzite lamentaţii amare, cortegiul fiind îndemnat de militari să grăbească pasul. Mulţimea imensă adunată lângă cimitir a fost împinsă înapoi mai multe sute de metri, şi la patru ore după înhumarea morţilor o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul în poziţie de tragere.
După înmormântare, ofiţeri precedaţi de toboşari au citit un ordin prin care se impunea starea de asediu după ora opt seara, ordonând ca toată lumea să fie în casă la acea oră, deşi era o seară sufocantă. Toate hotelurile şi restaurantele, inclusiv cele ale staţiunii, sunt închise, iar vânzarea de băuturi alcoolice este interzisă până la noi ordine. Există ştiri despre soldaţi care caută cadavre în păduri, întrucât mulţi din cei grav răniţi au fugit panicaţi după deschiderea focului. N-au fost găsite alte cadavre, dar 25 de mineri încă lipsesc de la căminele lor. Continuă să se mai facă arestări şi trenuri cu trupe încă mai sosesc în regiune”,
scriau cei de la The New York Times, în 1929.
Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping însă teza, arătând că nu e necesară inventarea de motivații și acțiuni politice cât timp motivațiile economice erau mai mult decât suficiente pentru a explica explozia socială, cu atât mai mult cu cât pe eșichierul politic românesc la stânga centrului nu se afla „decât un gol”: în contrast cu situația din unele state occidentale, comuniștii români erau paralizați în mod durabil de represiunea regimului, în plus în cazul conflictului de la Lupeni convinși fiind că este vorba despre o provocare, s-au abținut să sprijine activ greva.
(1) Greva generală din România, 1920 – La 20 octombrie 1920 începe greva generală a proletariatului din România, la care participă cca 400.000 de salariați, cuprinde toate ramurile industriei și transporturilor și este prima grevă politică generală a proletariatului din întreaga Românie (20 – 28 octombrie).
Greva a fost declanșată de refuzul guvernului de a satisface cerințele muncitorilor formulate de Consiliul General al Partidului Socialist al României. Printre cerințe erau incluse și recunoașterea sindicatelor muncitorești și eliminarea cenzurii.
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenți sfinți din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamț, care s-a nevoit 24 de ani în Țara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.
Viața
S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de țărani foarte credincioși, anume Ecaterina și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de la naștere, mama pruncului Ilie își dă sufletul. După doi ani, moare și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinței, învățându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.
Primii ani de școală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin și liceul „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.
Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții pustnicești, după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuți, ca să-l facă preot. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, și, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde face ascultare, la infirmerie și la biblioteca mănăstirii.
Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț (1913 – 1960) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Între anii 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la mănăstire, continuând aceeași ascultare. La 8 aprilie 1936, în Miercurea Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), în biserica mare a mănăstirii cu hramul Înălțarea Domnului – ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt – primind, potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.
Dorind viață pustnicească și arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit și a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Țara Sfântă împreună cu alți doi monahi din lavră, Claudie și Damaschin, în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamț, fericitul monah Ioan Iacob se nevoiește, în continuare, în Lavra Sf. Sava cel Sfințit de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la oameni și de la diavoli.
Prima ascultare în obștea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie și milă față de toți. Avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii și îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât și pe numeroșii arabi și beduini, bolnavi sau răniți în război, care erau aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, cât și alții.
Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoștea limba română, era un mare povățuitor de suflete, și mărturisea pe toți călugării români nevoitori în Țara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi și citiri din Sfânta Evanghelie și din scrierile Sfinților Părinți. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât și pe cei ce veneau la el. Avea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.
Între anii 1939–1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obștescul sfârșit. Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe ispite.
Între anii 1940–1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.
În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului (înființat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.
Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, a înnoit chiliile și biserica schitului și, mai ales, viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreținerea schitului și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-o peșteră de pe malul Iordanului, iar dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.
Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana și Magdalena, care îi erau fiice duhovnicești și se aflau sub ascultarea sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, fericitul stareț Ioan s-a retras, în luna noiembrie 1952, din ascultarea de egumen și, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).
Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neștiute, în cugetări și în doriri duhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferințe, lipsuri, lupte cu diavolii și cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte și prin ucenicul său.
În sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea Sfânta Liturghie în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu Trupul și Sângele lui Hristos, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei și în clipe de răgaz, ieșea în gura peșterii, la lumină, unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeți, măsline, smochine și bea puțină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.
În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața, 5 august 1960, la orele 5 și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, pe care și-a însemnat-o pe peretele peșterii. A fost înmormântat în peștera în care s-a nevoit și care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.
După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toți. La 15 august 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a așezat în ea, cu mare cinste, și l-a dus în procesiune, împreună cu câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele Moaște în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, unde se află și moaștele Sfântului Gheorghe Hozevitul.
De atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, ca să se închine la moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de 5 august, data mutării lui la cele veșnice.
Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul (1913 – 1960) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Recunoaștere
Chiar înainte de a fi procedat la „canonizare”, adică la trecerea lui în rândul sfinților, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un călugăr-imnograf din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioșii care ajungeau în fața moaștelor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.
În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic în anul 1996).
Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.
Trăgându-se de origine din părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul și mijlocitorul elevilor, profesorilor și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.
Scrieri
Publicate
- Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Dor de pustie, dor de cer, Editura Trinitas
- Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Hrană Duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, București, 2000, pag.624
- Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată)
Fragmente
Canonisirea împiedicată de cei adormiți
La un Preasfințit Episcop
au venit din eparhie
plângeri contra unui preot
cu năravul la beție.
Și precum aceste plângeri
stăruiau necontenit,
s-a găsit de cuviință
să-l oprească de slujit.
S-a alcătuit scrisoare
spre a lui canonisire,
ca prin asta parohia
și cei mari să aibă știre.
Dar când dă să iscălească
Preasfințitul la sfârșit,
s-a făcut un vuiet mare,
mii de glasuri s-au pornit:
Sf. Ioan Hozevitul
„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”
auzit-a din văzduh,
și scăpând din mână pana
tulburatu-s-a la duh.
Cugetând puțin bătrânul
s-a gândit că-i o părere,
căci îi țiuie urechea
uneori de priveghere.
Deci, apucă iar condeiul
ca să facă iscălire,
dar în clipa-aceea iarăși
se aude glăsuire!
„Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”
se aude lămurit,
și de frică Arhiereul
a lăsat de iscălit.
Dar venindu-și iar în fire,
vrea să termine de scris,
socotind acele glasuri
nălucire ca de vis.
Dar a treia oară, mâna
a-nceput a-i tremura,
căci potopul cel de glasuri
mai năvalnic răsuna.
Aruncând din mână pana
a lăsat neiscălit
și chemând pe cel cu vina,
cu blândețe i-a grăit:
„Preacucernice Părinte!
Iată, am aceste știri,
Adevăr ne scrie lumea,
Ori sunt goale uneltiri?”
„Toate sunt adevărate,
Preasfințitul meu stăpân,
mă înșel cu băutura
și de rău cu drept mă țin!
De la alte patimi rele
Dumnezeu m-a izbăvit,
dar năravul băuturii
deseori m-a biruit.”
„Dar, (îi zice lui Vlădica)
slujba cum ți-o împlinești?
căci de-acuma ai pedeapsă
șapte ani să nu slujești!”
„Preasfințite, eu din ziua
întru care m-ai sfințit,
n-a rămas în parohie
nici un om nepomenit.
Mai cu seamă eu, smeritul
foarte mult mă sârguiesc
ca pe cei trecuți din viață
pururea să-i pomenesc.”
Auzind Vlădica asta
a-nțeles cine striga,
și rupând scrisoarea, zice:
„Mergi la parohia ta!
Eu asemenea persoane
nu le pot canonisi,
căci atunci pe mii de duhuri
aș putea nedreptăți!
Cei din viață cer pedeapsă
după faptul arătat,
iară cei din altă lume
solitor te-au câștigat!
Am aicea zeci de plângeri
scrise doar ca să te cert,
dar din ceruri, mii de glasuri
strigă astăzi să te iert!
Moaștele Sf. Cuvios Ioan
Mergi la slujba ta în pace,
dar să nu mai faci sminteli.
Ți să nu mă uiți pe mine
la a slujbei rânduieli!”
(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, București, 2000, pag.140-142)
Imnografie
Tropar, glasul al 8-lea:
Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.
Alt tropar, glasul al 8-lea:
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac, glasul al 8-lea:
Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.
Romano-catolice – Sfinţirea Bazilicii “Sf. Maria cea Mare”
Conferință de presă susținută de Președintele României, Klaus Iohannis
Pe 14 septembrie începe noul an școlar preuniversitar. Majoritatea elevilor va merge efectiv, fizic, la școală, însă pentru a ține cont de impactul pandemiei au fost elaborate 3 scenarii, în funcție de numărul de bolnavi dintr-o localitate și de alte criterii obiective. În scenariul verde, care presupune risc mic, când există mai puțin de un caz la mia de locuitori detectat zilnic în ultimele 14 zile, cursurile se vor desfășura fizic la școală, cu măsuri adecvate de protecție.
În scenariul galben, de risc mediu, cu 1-3 cazuri confirmate la mia de locuitori medie zilnică în ultimele 14 zile, cursurile se vor ține în format mixt, atât fizic, cât și online, având prioritate preşcolarii, elevii din ciclul primar şi din clasele a VIII-a şi a XII-a. Scenariul roșu, de risc mare, cu peste 3 cazuri confirmate media zilnică la mia de locuitori, este acela în care școala se poate închide în urma analizei realizate la nivel județean și se vor face exclusiv cursuri online. Decizia privind scenariul care va fi aplicat se va lua pentru fiecare școală în parte la nivel județean.
Persoanele fizice pot depune cereri de finanţare în Programul ”Casa Eficientă Energetic”, din 15 septembrie
Programul “Casa Eficientă Energetic” pentru persoane fizice va debuta pe data de 15 septembrie 2020, iar proprietarii de case din România pot depune cereri de finanţare pentru a primi până la 15.000 de euro pentru a-şi eficientiza energetic imobilele, a anunţat ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Costel Alexe, într-o conferinţă de presă, susţinută miercuri. Conform ministrului, bugetul alocat pentru acest program este de 430 de milioane de lei, din care ar urma să fie finanţate aproximativ 9.000 de case din România.
“Programul “Casa Eficientă Energetic” va deveni realitate cu depunere pentru cetăţenii României începând cu 15 septembrie. Este un program prin care toţi românii pot primi sprijin din partea statului român în sumă de 15.000 de euro, sumă nerambursabilă prin Administraţia Fondului pentru Mediu. V-am mai vorbit despre acest program chiar înainte de a fi lansat în dezbatere publică. Astăzi, vreau să-i anunţ pe români că suntem aproape de start şi au timp până pe 15 septembrie ca fiecare dintre ei să-şi pună ordine în hârtii şi evident să se hotărască ce vor să facă cu această primă de eficienţă energetică de 15.000 de euro din partea statului român“, a spus Alexe.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
DIICOT explică redeschiderea dosarului 10 august: Nu au fost reaudiaţi suspecţii, victimele şi martorii şi nu au fost readministrate probe
Procurorul Doru Stoica, cel care a clasat acuzaţiile la adresa şefilor Jandarmeriei, nu a readministrat probele strânse de Parchetul Militar în dosarul ”10 august” şi nici nu a reaudiat suspecţii, victimele şi martorii, se arată în ordonanţa de redeschidere a anchetei în acest caz, semnată de procurorul-şef al DIICOT, Giorgiana Hosu.
Giorgiana Hosu a infirmat parţial marţi soluţia de clasare dispusă de procurorul Doru Stoica şi a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de foştii şefi din Jandarmerie implicaţi în dosarul protestului din 10 august 2018 – colonelul Gheorghe Sebastian Cucoş, maiorul Laurenţiu Cazan, colonelul Cătălin Sindile şi fostul secretar de stat Mihai Dan Chirică.
Giorgiana Hosu arată că şefii Jandarmeriei nu au vrut să dea declaraţii, atunci când au fost chemaţi la Parchetul Militar, însă ei trebuiau citaţi la DIICOT, după preluarea dosarului de la procurorii militari. De asemenea, nicio persoană vătămată şi niciun martor nu au fost citaţi la DIICOT, cu excepţia unor oficiali – şi anume Carmen Dan, Speranţa Cliseru, Aurelian Bădulescu şi Alin Ionel Mastan. În plus, spune Giorgiana Hosu, nu au fost readministrate probele strânse de Parchetul Militar.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Fostul primar Gheorghe Nichita, condamnat definitiv la 5 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită
Gheorghe Nichita, fost primar al municipiului Iaşi, a fost condamnat definitiv miercuri de Curtea de Apel Bucureşti (CAB) la 5 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită într-un dosar de corupţie legat de atribuirea unui contract grupului de firme UTI. Iniţial, Nichita primise în noiembrie 2017, la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, o condamnare de 4 ani de închisoare, pedeapsă mărită de CAB la 5 ani.
În schimb, CAB a menţinut condamnarea de 8 luni de închisoare cu suspendare pentru dare de mită în cazul omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu, aceeaşi pedeapsă primind şi Mihail Tănăsescu, vicepreşedinte al UTI. De asemenea, Gabriel Iulius Mardarasevici, director al companiei Information Business Consulting SRL (IBC), a fost condamnat la un an închisoare cu suspendare pentru dare de mită. CAB a mai dispus confiscarea sumei de 2.421.536 lei de la Gabriel Iulius Mardarasevici şi 1.210.632 lei de la Tiberiu Urdăreanu.
Potrivit DNA, în vara anului 2013, în contextul implementării proiectului ”Sistem de Management de Trafic în Municipiul Iaşi”, care privea fluidizarea traficului rutier şi pietonal, precum şi scăderea gradului de poluare, proiect finanţat din fonduri europene, în calitate de primar al municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita i-a pretins în mod direct lui Iulius Gabriel Mardarasevici (director al SC Information Business Consulting SRL – IBC) şi, în mod indirect, lui Tiberiu Urdăreanu (preşedintele grupului de firme UTI) un procent de 10% din valoarea contractului, pentru a agrea câştigarea licitaţiei de către asocierea UTI – IBC şi semnarea contractului respectiv, în valoare de 69.614.309 lei (fără TVA), precum şi pentru asigurarea derulării acestuia în bune condiţii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România – 5 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 5 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 56.550 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
28.584 de pacienți au fost declarați vindecați și 5.370 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.309 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 922 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 2.521 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 04.08.2020 (10:00) – 05.08.2020 (10:00) au fost înregistrate 41 de decese (28 bărbați și 13 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.919. Dintre aceștia, la ATI sunt internați 464 pacienți.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.295.222 de teste. Dintre acestea 24.108 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 15.956 în baza definiției de caz și a protocolului medical, iar 8.152 la cerere. De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 2.215 teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 5 august.
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.611 cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 123 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 189 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 4 august 2020, au fost raportate 1 755 809 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 305.623 (+928) 46.210 (+9) 1.445 -
Spania 288.522 (+8.532) 28.472 (+27) 150.376 -
Italia 248.229 (+159) 35.166 (+12) 200.766 (+177)
Franţa 191.295 (+3.376) 30.294 (+29) 81.764 -
Germania 211.281 (+879) 9.156 (+8) 194.173 (+579)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 3– 4 august 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Explozii în Liban: Cel puţin 113 morţi şi zeci de dispăruţi; Peste 200.000 de oameni au rămas fără locuinţe; Libanul mai are grâne pentru circa o lună; Guvernul instituie starea de urgenţă la Beirut pentru două săptămâni
Cel puţin 113 persoane au murit în urma exploziilor devastatoare de marţi din portul Beirut şi zeci au fost date dispărute, potrivit unui nou bilanţ anunţat miercuri de ministrul sănătăţii, Hamad Hassan, relatează AFP. Puternicele deflagraţii de marţi seară s-au soldat şi cu 4.000 de răniţi. “Există încă, cu siguranţă, victime sub dărâmături şi primim zeci de apeluri legate de dispăruţi”, a declarat el presei, pe marginea unei reuniuni a guvernului.
Guvernul libanez a decretat miercuri stare de urgenţă timp de două săptămâni în oraşul Beirut, a doua zi după exploziile de proporţii din portul oraşului care au provocat pagube fără precedent în capitală, relatează AFP. Guvernul a decretat “stare de urgenţă în oraşul Beirut timp de două săptămâni”, a anunţat într-o conferinţă de presă ministrul informaţiei, Manal Abdel Samad, precizând că “o putere militară supremă va fi imediat însărcinată cu prerogative în materie de securitate”. De asemenea, guvernul libanez a cerut arestul la domiciliu pentru orice persoană implicată în depozitarea tonelor de nitrat de amoniu care s-au aflat la originea exploziilor enorme din portul Beirut în ajun.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Franţa: Incendiu la Marsilia, 2.700 de persoane evacuate
Cel puţin 2.700 de persoane au fost evacuate marţi noapte, în special pe mare, pentru a fi salvate de un incendiu puternic care a afectat circa 1.000 de hectare în apropiere de Marsilia, pe litoralul din sud-estul Franţei, relatează AFP. ”Nu sunt răniţi grav, din fericire, dar pagubele materiale nu au fost încă evaluate”, au comunicat pompierii, precizând că ‘incendiul evoluează favorabil, dar nu este încă sub control”.
Se aştepta ca spre sfârşitul dimineţii de miercuri să scadă intensitatea vântului. La intervenţie participau circa 1.800 de pompieri. Focul a izbucnit marţi după-amiaza târziu, în comuna Martigues, la vest de Marsilia. Vântul puternic a propagat rapid flăcările, care au ameninţat mai multe localităţi de pe litoralul Mediteranei. Au fost afectate zone de la periferii, cu locuinţe şi campinguri.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Cel puţin trei morţi după ce furtuna tropicală #Isaias a lovit coasta de est a SUA
Furtuna tropicală Isaias a lovit marţi coasta de est a Statelor Unite, unde vânturile sale violente, însoţite de ploi torenţiale, au provocat moartea a cel puţin trei persoane – una în oraşul New York şi două în Carolina de Nord – şi au lăsat fără electricitate câteva milioane de persoane, relatează miercuri AFP şi dpa. Un şofer a murit după ce un copac a căzut peste maşina sa, în timp ce o altă persoană a fost grav rănită de o ramură desprinsă dintr-un copac, a declarat primarul oraşului New York, Bill de Blasio.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
