Articole

Evenimentele Zilei de 4 martie în Istorie

“Nebuloasă Orion” într-o imagine compozită de lumină vizibilă și infraroșu; luată de Telescopul Spațial Hubble în 2006)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

articol în curs de editare

 

4 martie este a 63-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 4 martie

(BOR) Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi sora sa, Iuliana

 

Preacuviosul Gherasim de la Iordan

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gherasim (gr. Gerasimos sau Gerasimus) a fost un călugăr care a trăit în secolul al V-lea în Țara Sfântă.

A participat și la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon în anul 451.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui

Sfinţii mucenici au fost supuşi supliciilor în timpul împăratului Aurelian (270-275) deoarece au refuzat să aducă jertfă zeilor.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Gherasim de la Iordan (†475)

 

(BRC) Sf. Cazimir, rege (1458-1484)

Sfântul Cazimir (n. 3 octombrie 1458, Cracovia — d. 4 martie 1484, Vilnius) este cinstit ca Patron al Lituaniei și al Poloniei. Fiu al regelui Poloniei Cazimir al IV-lea și al Elisabetei de Habsburg, s-a născut în anul 1458. În 1471 a fost ales Rege al Ungariei, dar nu a reușit să se impună acolo. S-a preocupat de timpuriu de trăirea virtuților creștine, mai ales a curăției și a carității față de săraci. Plin de râvnă pentru credință, a avut o evlavie deosebită față de Euharistie și față de Sfânta Fecioară Maria. A murit de tuberculoză în anul 1484. Sărbătorit în Biserica Catolică la 4 martie. El este înmormântat în Catedrala din Vilnius - foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Cazimir - foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Cazimir (n. 3 octombrie 1458, Cracovia — d. 4 martie 1484, Vilnius) este cinstit ca Patron al Lituaniei și al Poloniei.

Fiu al regelui Poloniei Cazimir al IV-lea și al Elisabetei de Habsburg, s-a născut în anul 1458. În 1471 a fost ales Rege al Ungariei, dar nu a reușit să se impună acolo.

S-a preocupat de timpuriu de trăirea virtuților creștine, mai ales a curăției și a carității față de săraci. Plin de râvnă pentru credință, a avut o evlavie deosebită față de Euharistie și față de Sfânta Fecioară Maria.

A murit de tuberculoză în anul 1484. Sărbătorit în Biserica Catolică la 4 martie. El este înmormântat în Catedrala din Vilnius.

 

Ziua mondială de rugăciune a femeilor, inițiată de femeile palestiniene în anul 1991, în oraşul Ierusalim, loc de întîlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică. În România, se marchează din 1993.

 

Astăzi în istorie pentru 4 martie

 

Evenimentele Zilei de 4 martie în Istorie:

- 4 martie 1461 – Regele Henric al VI-lea din casa Lancaster a fost detronat în Războiul celor Două Roze de vărul său, Eduard al VI-lea din casa York.

- 4 martie 1769 – Astronomul francez Charles Messier a observat pentru prima oară nebuloasa Orion.

- 4 martie 1821 – Oastea lui Tudor Vladimirescu a ocupat orasul Slatina;

- 4 martie 1907 – Răscoala țărănească de la 1907 – țăranii răsculați au pătruns în Botoșani;

- 4 martie 1977 – A avut loc un devastator cutremur cu epicentrul în România, cutremur care a făcut numeroase victime și pagube materiale în România și Bulgaria.

 

4 martie 306 - Martiriul Sfantului Adrian din Nicomedia. A facut parte din Garda imparatului roman Maximian Galeriu.

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția sa au trăit în Nicomidia (Asia Mică); ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția sa – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția sa au trăit în Nicomidia (Asia Mică) Ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

4 martie 852 - Cneazul croat Trpimir I, (n. cca.815- d. 864), emite in limba latina un edict la Biaci (in loco Byaci dicitur), prin care se confirma o donatie facuta arhiepiscopului de Spalato.

In acel document, prima mentiune scrisa a croatilor din surse croate, Trpimir se considera prin gratia Atotputernicului, Duce al Croatilor (Dux Chroatorum iuvatus munere divino), si isi numea tara Regnum Chroatorum – Regatul Croatilor.

A domnit intre anii 845-864.

Duchy of Croatia in 850 - foto: en.wikipedia.org

Duchy of Croatia in 850 – foto: en.wikipedia.org

 

4 martie 1152 - Este ales imparatul romano-german Frederick Barbarossa.

Frederic I, numit Barbarossa (n. 1122, Waiblingen? - d. 10 iunie 1190 pe râul Saleph (Anatolia), a fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Germaniei în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155, până la moartea sa. În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia - foto: eurobricks.com

Frederic I - foto: eurobricks.com

Frederic I, numit Barbarossa (n. 1122, Waiblingen? – d. 10 iunie 1190 pe râul Saleph (Anatolia), a fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Germaniei în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155, până la moartea sa.

În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia. La data de 10 iunie 1190 a murit înecat accidental la vârsta de 68 de ani, pe drumul spre Ierusalim la Cruciadă, in timp ce traversa râul Saleph in Asia Minor (Turcia de azi).

 

4 martie 1188 - S-a născut Blanche de Castilia, soția regelui Ludovic al VIII-lea al Franței (d. 1252), fiica lui Alfonso IX (rege al Castiliei) şi a printesei Eleanor din Anglia.

 

4 martie 1193 - A murit sultanul Saladin.

Saladin sau Salah al-Din  (n. 1138 – d. 4 martie 1193) musulman kurd din Tikrit devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei - foto - ro.wikipedia.org

Saladin sau Salah al-Din – foto – ro.wikipedia.org

Saladin sau Salah al-Din (n. 1138 – d. 4 martie 1193) musulman kurd din Tikrit devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei. Salah al-Din al-Yusuf Ayyubi (numit de europeni Saladin) a murit în Damasc, la vârsta de 55 de ani.

Saladin a recucerit Ierusalimul din mainile cruciaţilor în 1187, după un secol de prezenţa occidentală.

El a practicat o politică de toleranţă religioasă în Oraşul Sfânt şi a permis crestinilor accesul liber la Sfântul Mormânt,fapt care i-a adus stima crestinilor şi arabilor.

 

4 martie 1238 - A avut loc Bătălia de pe râul Sit. cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Battle of the Sit River (March 4, 1238) Part of Mongol invasion of Rus (Bishop Cyril finds headless body of Grand Duke Yuri on the field of battle of the Sit River) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of the Sit River (March 4, 1238) Part of Mongol invasion of Rus (Bishop Cyril finds headless body of Grand Duke Yuri on the field of battle of the Sit River) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

4 martie 1275 - Astronomii chinezi au studiat o eclipsă totală de soare.

 

4 martie 1386 - Wladyslaw al II-lea Jagello este incoronat rege al Poloniei.

Vladislav al II-lea din dinastia Iagello (în limba poloneză Władysław II Jagiełło, în germană Wladyslaw Jagiello, n. circa 1362 - d. 1 iunie 1434 la Gródek) a fost rege al Poloniei între anii (1386 - 1434). Împreună cu vărul său, Vitold, mare duce al Lituaniei au încheiat uniunea polono-lituaniană (pactul de alianță de la Horodlo pe Bug) în pofida conflictelor familiare anterioare între Vladislav și tatăl lui Vitold. Vitold este convertit la religia ortodoxă și, cu toate că a devenit creștin, conflictul cu teutonii rămâne neînlăturat - foto: ro.wikipedia.org

Vladislav al II-lea din dinastia Iagello – foto: ro.wikipedia.org

A domnit intre anii 1386 – 1434. Vladislav al II-lea din dinastia Iagello (n. circa 1362 – d. 1 iunie 1434 ) a fost rege al Poloniei între anii (1386 – 1434).

Împreună cu vărul său, Vitold, mare duce al Lituaniei, au încheiat Uniunea polono-lituaniană (pactul de alianță de la Horodlo pe Bug)  în pofida conflictelor familiare anterioare între Vladislav și tatăl lui Vitold.

Vitold este convertit la religia ortodoxă și, cu toate că a devenit creștin, conflictul cu teutonii rămâne neînlăturat.

Unii membri ai dinastiei Iagello au domnit între anii 1386 și 1572 ca regi ai Poloniei sau ca mari duci ai Lituaniei au fost, de asemenea, din secolul al XV-lea și regi ai Ungariei și Boemiei.

 

4 martie 1394 - S-a născut prințul Henric Navigatorul, infante al Portugaliei si geograf; (d. 13 noiembrie 1460).

Henric Navigatorul (n. 4 martie 1394 - d. 13 noiembrie 1460), prinț al Portugaliei și geograf. A înființat un observator și o școală de navigație pe Capul Sf. Vincent. Aici a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă. A finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud. A descoperit arhipelagurile Azore și Canare și a ajuns până in Guineea - foto: cersipamantromanesc.com

Henric Navigatorul – foto: cersipamantromanesc.com

Henric Navigatorul (n. 4 martie 1394 – d. 13 noiembrie 1460), prinț al Portugaliei și geograf.

A înființat un observator și o școală de navigație pe Capul Sf. Vincent. Aici a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă.

A finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud.

A descoperit arhipelagurile Azore și Canare și a ajuns până in Guineea.

Henric Navigatorul a înființat un observator și o școală de navigație la Capul Sf. Vincent. Aici a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă.

El a finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud.

 

4 martie 1461 - Războiul celor două roze – Regele Henric al VI-lea al Angliei care aparținea casei Lancaster a fost detronat de către vărul său, care va deveni regele Eduard al IV-lea și care aparținea casei de York.

Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 - 21 mai 1471) a fost rege al Angliei 1422 - 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 - 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței - (Miniatura în cartea Talbot Shrewsbury, 1444–1445) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Henric al VI-lea (Miniatura în cartea Talbot Shrewsbury, 1444–1445) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 – 21 mai 1471), rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 - 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa - (Portret postum, circa 1540) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Eduard al IV-lea Portret postum, circa 1540 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa.

Eduard de York s-a născut pe 28 aprilie 1442, la Rouen în Franța ca al doilea fiu al lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York și al Ceciliei Neville.

El a fost cel mai mare fiu din cei patru fii care a supraviețuit maturității. Pretinderea dreptului la coroană a Ducelui de York în 1460 a fost escaladarea conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze.

Când tatăl său a fost ucis în Bătălia de la Wakefield, Eduard a moștenit revendicările sale.

Cu sprijinul vărului său, Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick, Eduard a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii.

Și în timp ce Henric al VI-lea și regina lui, Margareta de Anjou, erau în campanie în nordul Angliei, Warwick a dobândit controlul asupra capitalei și l-a declarat rege pe Eduard la Londra în 1461.

Eduard și-a consolidat puterea cu o victorie decisivă în Bătălia de la Towton în același an, în cursul căreia armata Lancastrilor a fost practic ștearsă.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

4 martie 1665 - Regele Angliei, Charles al II-lea declară război Țărilor de Jos. Este începutul celui de- al doilea razboi anglo-olandez (4 martie 1665 – 31 iulie 1667).

Al doilea război anglo-neerlandez (4 martie 1665 – 31 iulie 1667) - Bătălia de patru zile (1 - 4 iunie 1666), tablou pictat de Abraham Storck, circa 1670, reprezentând nava amiral neerlandeză "Zeven Provincien" luptând cu nava engleză "Royal Prince" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Al doilea război anglo-neerlandez (4 martie 1665 – 31 iulie 1667) – Bătălia de patru zile (1 – 4 iunie 1666), tablou pictat de Abraham Storck, circa 1670, reprezentând nava amiral neerlandeză “Zeven Provincien” luptând cu nava engleză “Royal Prince” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul anglo-neerlandez a avut loc între anii 1665–1667. Conflictul militar propriu zis dintre Regatul Angliei și Provinciile Unite Neerlandeze a izbucnit în martie 1665, el fiind de fapt al doilea conflict militar ce face parte din Războaiele navale dintre Anglia și Țările de Jos care au avut loc în secolul al XVII-lea, și care a decis supremația pe mare a Angliei.

Cauzele războiului erau de natură economică, ca și conflictele anterioare dintre navele engleze și olandeze. În război erau implicate indirect și Franța, Danemarca și principatul german Münster.

Flota engleză condusă de ducele de York, era mai bine înzestrată din punct de vedere tehnic și tactic decât flota celorlalte state. Aceasta era mulțumită regelui Charles II care a continuat politica dusă de Oliver Cromwell (1599–1658) de a sprijini mai departe dezvoltarea flotei militare.

Ciocnirile flotelor dușmane a avut loc în apropierea coastei de vest a Africii, azi țărmurile Republicii Ghana, în Marea Nordului, Canalul Mânecii, Caraibe, și coastele Norvegiei. Victoria a fost în cele din urmă de partea neerlandezilor, aflați sub conducerea amiralului Michiel de Ruyter.

Războiul s-a încheiat în iulie 1667 prin Pacea de la Breda.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1678 - S-a născut la Veneţia marele violonist si compozitor italian Antonio Vivaldi, (“Anotimpurile”); (d. 1741).

Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția – d. 28 iulie 1741, Viena, Sfântul Imperiu Roman) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic - posibil portret al lui Antonio Vivaldi (circa 1723) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

posibil portret al lui Antonio Vivaldi (circa 1723) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția – d. 28 iulie 1741, Viena) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic.

Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian.

A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

4 martie 1769 – Nebuloasa Orion este observată pentru prima dată de astronomul francez Charles Messier, care mai târziu o include în catalogul său Messier.

Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982) - ("Nebuloasă Orion" într-o imagine compozită de lumină vizibilă și infraroșu; luată de Telescopul Spațial Hubble în 2006) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Nebuloasă Orion” într-o imagine compozită de lumină vizibilă și infraroșu; luată de Telescopul Spațial Hubble în 2006 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nebuloasa Orion (cunoscută și ca Messier 42, M42, sau NGC 1976) este o nebuloasă de reflexie situată în Calea Lactee, fiind localizată la sud de Centura lui Orion din constelația cu același nume.

Această nebuloasă este una dintre cele mai strălucitoare nebuloase, care poate fi văzută cu ochiul liber în timpul nopții.

Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemelor planetare aflate în jurul lor, din nori de gaz și praf.

Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă.

(…) Omul considerat ca fiind primul care a observat nebuloasa din Orion este francezul Nicolas-Claude Fabri de Peiresc, în 1610, după cum reiese din notițele lui Peirsec. Johann Baptist Cysat din Lucerna, un astronom iezuit, a fost primul care a menționat (ce-i drept cam ambiguu) acest obiect într-o scriere.

Nebuloasa a fost descoperită separat de mai mulți astronomi cunoscuți în anii următori, cum ar fi Christiaan Huygens în 1656 (schiță publicată în 1659).

Charles Messier a fost primul care a notat nebuloasa, pe 4 martie 1769, la un loc cu cele trei stele din Trapezium (pe care le semnalase și Galilei în 1617, dar acesta nu a observat nebuloasa care le înconjura, probabil din cauza câmpului strâmt de viziune ale primelor telescoape).

Charles Messier a publicat primul catalog al obiectelor depărtate în 1774, pregătit deja în 1771, numit astăzi Catalogul Messier.

Întrucât Nebuloasa Orion a fost al 42-lea obiect din lista lui Messier, el a primit denumirea de M42.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1789 - A intrat in vigoare Constitutia Statelor Unite ale Americii (Bill of Rights).

 

4 martie 1791 - Vermont este admis în Statele Unite ale Americii ca cel de- al XIV-lea stat.

 

4 martie 1801 - Thomas Jefferson, a depus jurământul ca președinte al SUA. A fost primul sef de stat american instalat in functie in noua capitala, Washington.

Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 - d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 - 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre "părinții fondatori" ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806) - foto: ro.wikipedia.org

Thomas Jefferson – foto: ro.wikipedia.org

Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 – d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 – 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre “părinții fondatori” ai Statelor Unite.

Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806).

 

4 martie 1821 - În timpul Revolutiei de la 1821, oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumita Adunarea norodului, a ocupat orasul Slatina din Muntenia.

Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir - d. S.V. 7 iunie 1821 Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor - in imagine, Portret al lui Tudor Vladimirescu făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor și bazat pe mărturiile Pandurilor - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir – d. S.V. 7 iunie 1821 Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor – cititi mai mult pe unitischimbam.ro – (Portret făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor Vladimirescu și bazat pe mărturiile Pandurilor) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Starea principatelor românești se agravase mult în timpul domniilor fanariote. Regimul acestor domnitori, dominat de corupție, fiscalitate excesivă și abuzuri de tot felul, conjugat cu efectele dominației otomane precum și a războielor ruso-turce a agravat starea și așa grea a țărănimii din principate.

Ca un protest, în ianuarie 1821, în Muntenia se declanșează mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu, care, pe parcurs ia amploare cu nimic mai joasă unei adevărate revoluții.

Odată cu moartea ultimului domnitor fanariot din Muntenia, Alexandru Șuțu, se crea o posibilitate de acțiune pentru boierii pămînteni care doreau înlăturarea domnilor fanarioți.

Steagul lui Tudor Vladimirescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Steagul lui Tudor Vladimirescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Conducerea Munteniei a fost preluată de un Comitet de ocîrmuire, constituit dintr-un grup de boieri pămînteni: Gr.Brîncoveanu, Barbu Văcărescu și Grigore Dimitrie Ghica, viitorul domnitor.

Comitetul de ocîrmuire încheie înțelegerea cu Tudor Vladimirescu, comandant al pandurilor în anii războiului ruso-turc 1806-1812, mandatîndu-l să declanșeze mișcarea armată întru acapararea puterii în Muntenia.

În Oltenia, mișcarea armată capătă caracterul unei revoluții de redeșteptare națională, alipind țărani și orășeni, fapt care impune corecții în programul și acțiunile lui Tudor Vladimirescu întru satisfacerea nevoilor nu doar a boierimii ci și a țărănimii și orășenimii.

Adunarea Norodului, a fost constituita ca o oștire revoluționară, la Slatina atingand deja cifra considerabilă de 10 000 oameni.

 

4 martie 1832 - A incetat din viata egiptologul francez Jean-Francois Champollion.

Jean-François Champollion (n. 23 decembrie 1790, Figeac, Franța - d. 4 martie 1832, Paris) a fost un orientalist francez - (pictura de Léon Cogniet) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean-François Champollion (pictura de Léon Cogniet) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean-François Champollion (n. 23 decembrie 1790, Figeac, Franța – d. 4 martie 1832, Paris), a fost un orientalist francez. Este primul care a descifrat vechea scriere hieroglifică egipteana.

Activitatea sa este legată în special de egiptologie, domeniu care i-a adus faimă, el reușind să stabilească metoda pentru descifrarea hieroglifelor.

Această realizare se datorează cunoștințelor sale deosebite în ceea ce privește limbile orientale, în special copta.

Ducând mai departe cercetările altor orientaliști care se aplecaseră asupra descifrării hieroglifelor de pe piatra din Rosetta (găsită de soldații lui Napoleon în timpul campaniei din Egipt), prin compararea celor trei limbi ale inscripției (hieroglifică, demotică și greacă) reușește să pătrundă înțelesul hieroglifelor.

În 1810, într-un memoriu publicat la Grenoble, el afirmă că hieroglifele aveau calitatea de a reproduce sunete și în 1822 prezintă demonstrația ipotezei sale.

Între anii 1828-1829 efectuează o vizită în Egipt, verificându-și teoria.

Spre sfârșitul vieții sale a funcționat ca profesor la Collège de France în 1831.

În orașul său natal, Figeac, în semn de omagiu adus lui Champollion, se găsește astăzi instalată o replică mărită a pietrei din Rosetta.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

4 martie 1849 - Zachary Taylor refuză să depună juramantul de presedinte al S.U.A. A refuzat sa depună jurământul, pentru ca era o zi de duminică si aceasta contravenea convingerilor sale religioase. Va depune juramantul a doua zi, pe 5 martie. A fost singura dată când Statele Unite nu a avut presedinte timp de o zi, pentru ca preşedintelui precedent îi expirase mandatul.

 

4 martie 1852 - A murit Nikolai Vasilievici Gogol, unul dintre creatorii prozei realiste ruse; (n.1809).

Nikolai Vasilievici Gogol  (S.V. 31 martie 1809 – S.V. 4 martie 1852) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina - Portretul lui Nikolai Gogol de Otto Friedrich Theodor von Möller (începutul anilor 1840) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Portretul lui Nikolai Gogol de Otto Friedrich Theodor von Möller (începutul anilor 1840) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nikolai Vasilievici Gogol (n. 31 martie 1809 S.V. – d. 4 martie 1852 S.V.) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. (“Suflete moarte”, “Taras Bulba”, “Revizorul”)

Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate“, realismul său încă în 1835,

Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun), că “scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Și, dumnezeule, ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!” (Eusebiu Camilar)

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1859 - S-a născut fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov (16 martie s.n).

Aleksandr Stepanovici Popov (n. 4 martie (calendarul iulian)/16 martie (calendarul gregorian) 1859 - d. 13 ianuarie (calendarul iulian)/31 decembrie1905 (calendarul gregorian)) a fost un fizician rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Aleksandr Stepanovici Popov – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Aleksandr Stepanovici Popov (n. 4 martie (calendarul iulian)/16 martie (calendarul gregorian) 1859 – d. 13 ianuarie (calendarul iulian)/31 decembrie1905 (calendarul gregorian)) a fost un fizician rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio.

Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții. Oficial, onoarea de a fi considerat inventatorul radioului i-a fost acordata italianului Marconi.

 

4 martie 1861 - Abraham Lincoln a devenit al 16- lea presedinte al SUA.

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Comitatul LaRue, Kentucky, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, SUA) a fost al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, funcţie pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 şi până la asasinarea sa în aprilie 1865 - President Lincoln in November 1863 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

President Lincoln in November 1863 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, D.C., SUA), al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.

Lincoln a exclus orice compromis cu statele sclavagiste din Sud, ceea ce face ca războiul civil sa devina inevitabil.

A condus Statele Unite în timpul Războiului Civil – cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică.

Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. A fost asasinat la sfârşitul războiului, de către John Wilkes Booth.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

4 martie 1882 - S-a născut Nicolae Titulescu, om politic si diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al Romaniei, membru al Academiei Romane.

Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova, România – d. 17 martie 1941, Cannes, Franţa) a fost un diplomat, jurist, profesor şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotenţiar, fost preşedinte al Ligii Naţiunilor. A fost membru titular (din 1935) al Academiei Române - (Nicolae Titulescu, fotografie făcută în jurul anului 1930) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Titulescu, fotografie făcută în jurul anului 1930 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova, România – d. 17 martie 1941, Cannes, Alpes-Maritimes, Franța) a fost diplomat, jurist, profesor universitar și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor și membru titular (din 1935) al Academiei Române.

S-a nascut la Craiova, iar copilaria si-a petrecut-o in comuna Titulesti unde familia sa isi avea mosia. Cursurile le-a urmat la Craiova, fiind un elev eminent al Liceului „Nicolae Balcescu”, dupa care a plecat in Franta pentru a studia stiintele juridice. In 1905 a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi, iar patru ani mai tarziu a ocupat un post similar la catedra Universitatii din Bucuresti.

A intrat in politica, iar in 1912 a ajuns deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu.

Erudit de seama si stralucit orator, Nicolae Titulescu s-a impus rapid astfel ca in urmatorii ani a fost in mai multe randuri membru al Guvernului: ministru de Finante (1917-1918; 1920-1921) si de Externe (1927-1928; 1932-1936).

În cariera diplomatică a debutat ăn 1920 cand a a participat ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris, mediind partile beligerante in Primul Razboi Mondial.

Un an mai tirziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pina in 1932.

A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintilnit pina atunci.

Dupa ce in 1936 a fost demis din guvern de regele Carol al II-lea, diplomatul a emigrat in Franta de unde a continuat sa denunte fascismul. In 17 martie 1941 a incetat din viata la Cannes, in testament cerand sa fie inmormantat in Romania.

Abia pe 19 martie 1992 dorinta i-a fost indeplinita, sicriul sau fiind adus in tara si ingropat in cimitirul Sfanta Ecaterina din Scheii Brasovului. Nicolae Titulescu se numara printre cei mai mari oratori, fiind supranumit de presa vremii pe buna dreptate, « ministrul Europei».

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1897 - A încetat din viaţă Alexandru Lahovari, jurist şi om politic, orator de mare talent, de mai multe ori ministru (16 aug. 1841- 1897).

Alexandru N. Lahovari (n. 16 august 1840, București - d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician și ministru de externe român. A fost fratele lui Iacob N. Lahovari și Ion N. Lahovari - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru N. Lahovari – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru N. Lahovari (n. 16 august 1840, București – d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician și ministru de externe român.

A fost fratele lui Iacob N. Lahovary general și politician, ministru de război și șef al Marelui Stat Major, ministru al afacerilor straine si a lui Ion N.Lahovary, avocat, deputat conservator si ministru de externe în cabinetul G. Gr. Cantacuzino (1899-1900).

 

4 martie 1904 – S-a născut George Gamow, fizician și astrofizician american de origine rusă (d. 1968)

George Gamow  (n. 4 martie 1904, Odessa, Imperiul Rus – d. 19 august 1968, Boulder, Colorado, SUA) a fost un fizician și astrofizician american de origine rusă - foto preluat de pe en.wikipedia.org

George Gamow (n. 4 martie 1904, Odessa, Imperiul Rus – d. 19 august 1968, Boulder, Colorado, SUA) a fost un fizician și astrofizician american de origine rusă – foto preluat de pe en.wikipedia.org

George Gamow (în rusă:Георгий Антонович Гамов/ Gheorghi Antonovici Gamov) (n. 4 martie 1904, Odessa, Imperiul Rus – d. 19 august 1968, Boulder, Colorado, SUA) a fost un fizician și astrofizician american de origine rusă.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

4 martie 1907 - Răscoala țărănească din 1907 – Peste 2.000 de țărani răsculați pătrund în Botoșani, unde au loc ciocniri sîngeroase cu armata.

Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

4 martie 1915 - Guvernul rus înaintează ambasadorilor Franței și Angliei la Petrograd un memorandum în care își exprimă hotărîrea de anexare la Rusia a Constantinopolului și a strîmtorilor Bosfor și Dardanele. Guvernele francez și englez nu s-au împotrivit.

 

4 martie 1923 - În România, a luat fiinta organizatia nationalista de dreapta Liga Apararii National-Crestine (LANC), din initiativa profesorului universitar A.C. Cuza, un nepot al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, din aceasta organizatie se va desprinde un nucleu de membri care va pune bazele Garzii de Fier.

Alexandru C. Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936 - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru C. Cuza – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru C. Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936.

 

4 martie 1943 - S-a născut popularul cantautor italian Lucio Dalla (d.1 martie 2012).

Lucio Dalla, (4 martie 1943 – 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian. De asemenea a cântat la clarinet și clape. Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias. Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9 milioane de copii, iar o altă versiune cântată de Andrea Bocelli, a fost inclusă pe primul său album internațional, Romanza, care s-a vândut în peste 20 de milioane de copii în toată lumea - foto: ro.wikipedia.org

Lucio Dalla – foto: ro.wikipedia.org

Lucio Dalla, (4 martie 1943 – 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian. De asemenea a cântat la clarinet și clape. Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias. Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9 milioane de copii, iar o altă versiune cântată de Andrea Bocelli, a fost inclusă pe primul său album internațional, Romanza, care s-a vândut în peste 20 de milioane de copii în toată lumea

 

4 martie 1945 – Finlanda declară război Germaniei naziste.

 

4 martie 1945 - Șase avioane americane greșesc ținta cu 480 km și, în loc să bombardeze orașul german Freiburg, lovesc orașul Zürich. Piloții sunt trimiși în fața unei curți marțiale, în Anglia.

Elvețienii, neutri, se plâng demult că avioanele Aliților invadau frecvent spațiul lor aerian, avioane pe care elvețienii le doborau cu avioanele lor de luptă Bf 109, construite de germani.

Englezii și americanii, care îi consideră pe elvețieni o șleahtă de simpatizanți germani, sunt tot mai convinși că elvețienii merită un bombardament ca lumea.

 

4 martie 1946 – Frank Sinatra lansează primul său album The Voice Of Frank Sinatra.

Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915 – d. 14 mai 1998) a fost un cântăreț, crooner și actor american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity.

Și-a început cariera muzicală împreună cu Harry James și Tommy Dorsey. Sinatra a avut succes ca interpret de muzică ușoară în anii 40, devenind idolul bobby soxer-ilor. Cariera sa profesională a stagnat la începutul anilor 1950, dar a revenit în 1954, după ce a câștigat Premiul Oscar și un Glob de aur. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

4 martie 1946 - A avut loc primul congres al femeilor din Romania. Cu aceasta ocazie s-a constituit Federatia Democrata a Femeilor din Romania.

 

4 martie 1947 - Semnarea Tratatului de la Dunkerque, de alianță între Franța și Marea Britanie. Tratatul de la Dunkerque, semnat la data de 4 martie 1947 de cătreMarea Britanie și Franța la Dunkerque (în Franța) este un tratat de Alianță și asistență mutuală, în cazul unui posibil atac german.

Acesta a intrat în vigoare la data de 8 septembrie 1947 și a precedat Tratatul de la Bruxelles din 1948. Cela două țări erau reprezentate de către miniștrii de externe Georges Bidault (de partea franceză), respectiv Ernest Bevin (pentru englezi).

 

4 martie 1949 - S-a născut scriitoarea Lucia Verona.

Lucia Verona (n. 4 martie 1949, Arad) este o prozatoare și autoare contemporană de opere dramatice. Absolventă a Conservatorului de muzică din București în 1972, a debutat în literatură în 1974. A lucrat în presa scrisă, a fost realizator la Televiziunea Română, iar din 2005 scrie despre cărți la revista „Săptămâna Financiară” - foto: luciaverona.ro

Lucia Verona – foto: luciaverona.ro

Lucia Verona (n. 4 martie 1949, Arad) este o prozatoare și autoare contemporană de opere dramatice. Absolventă a Conservatorului de muzică din București în 1972, a debutat în literatură în 1974. A lucrat în presa scrisă, a fost realizator la Televiziunea Română, iar din 2005 scrie despre cărți la revista „Săptămâna Financiară”.

 

4 martie 1951 – S-a născut Chris Rea, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.

Christopher Anton Rea (născut 4 martie, 1951) este un cântăreț și autor de melodii din Middlesbrough, Anglia, cunoscut pentru vocea sa groasă și aspră. Rea a vândut peste 30 de milioane de discuri la nivel mondial.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.facebook.com; www.youtube.com

 

4 martie 1952 - S-a născut scriitorul si diplomatul roman Gabriel Gafiţa.

Gabriel Gafița (n. 1952, București) este un ambasador, diplomat, eseist și scriitor român, unul din membrii familiei Gafița, o familie de literați și oameni de cultură - foto: rasunetul.ro

Gabriel Gafița – foto: rasunetul.ro

Gabriel Gafița (n. 1952, București) este un ambasador, diplomat, eseist și scriitor român, unul din membrii familiei Gafița, o familie de literați și oameni de cultură, cu bogate tradiții literare.

Este fiul criticului și istoricului literar Mihai Gafița, fratele editorului și traducătorului Mihnea Gafița, respectiv nepotul de unchi al lui Diogene Gafița, scriitor, și al lui Viniciu Gafița, editor de carte

 

4 martie 1959 - S-a născut Eugenia Vodă, critic de film si realizator de emisiuni la TVR.

Eugenia Vodă (n. 4 martie 1959, Sighișoara) este un critic de film și realizator TV. A absolvit Institutul de Artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie - foto: tvr1.tvr.ro

Eugenia Vodă – foto: tvr1.tvr.ro

Eugenia Vodă (n. 4 martie 1959, Sighișoara) este un critic de film și realizator TV. A absolvit Institutul de Artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie.

 

4 martie 1963 - La Paris, șase persoane sunt condamnate la moarte, pentru tentativa de asasinat impotriva președintelui Charles de Gaulle

 

4 martie 1966 - Într-un interviu publicat în „The Evening Standard”, John Lennon, membru al trupei britanice The Beatles a spus ca, “Acum suntem mai populari decât Iisus”, afirmație ce a creat numeroase reactii de dezaprobare.

 

4 martie 1975 - Actorul Charlie Chaplin a fost distins cu titlul de cavaler de catre regina Elisabeta a II-a a Angliei.

Sir Charlie Chaplin is back in his suite at the Savoy Hotel, after being knighted at the Palace, with his family. Behind him (l-r) His son-in-law Nick Sistovaris, daughters Annie and Josephine, wife Oona, son Christopher and daughters Geraldine and Jane. LUKEOTDI: Charlie Chaplin, the legend of silent film, became Sir Charles after a ceremony at Buckingham Palace. Chaplin starred in pictures such as The Kid and The Great Dictator, and was knighted in the New Year’s Honours List. Date: 04/03/1975 - foto: flashbak.com

Sir Charlie Chaplin is back in his suite at the Savoy Hotel, after being knighted at the Palace, with his family. Behind him (l-r) His son-in-law Nick Sistovaris, daughters Annie and Josephine, wife Oona, son Christopher and daughters Geraldine and Jane. LUKEOTDI: Charlie Chaplin, the legend of silent film, became Sir Charles after a ceremony at Buckingham Palace. Chaplin starred in pictures such as The Kid and The Great Dictator, and was knighted in the New Year’s Honours List.
Date: 04/03/1975 – foto: flashbak.com

 

4 martie 1975 - A murit (asasinat in Germania), Cornel Chiriac, cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor ’60, initiatorul emisiunii “Metronom” la postul national de radio, colaborator al postului “Europa Libera”.

Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Cornel Chiriac – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz.

A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. În 1969, a părăsit ţara, stabilindu-se în Germania.

 

4 martie 1976 - A murit Walter Schottky, fizician și inventator german (n. 1886)

Walter Schottky (n. 23 iulie 1886, Zürich, cantonul Zürich, Elveția – d. 4 martie 1976, Forchheim, Republica Federală Germania, Germania) a fost un fizician și inventator german - (Walter Schottky, cica 1920) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Walter Schottky, cica 1920 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Walter Schottky (n. 23 iulie 1886, Zürich, cantonul Zürich, Elveția – d. 4 martie 1976, Forchheim, Republica Federală Germania, Germania) a fost un fizician și inventator german.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1977 -  În România, un cutremur de 7,3 grade pe Scara Richter provoaca 1 578 de victime, dintre care 1 424 numai în București

Cutremurul din 1977 a avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter și a făcut în timp de circa 55 de secunde, 1 578 de victime, din care 1 424 numai în București. La nivelul întregii țări au fost circa 11 300 de răniți și aproximativ 35 000 de familii au ramas fara adapost.

Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.

Autoritatile au declarat imediat stare de necesitate pe intreg teritoriul tarii. Seismul s-a produs la o adancime de 100 de kilometri in zona Vrancei, iar potrivit specialistilor energia eliberata a fost echivalenta cu 33 de bombe nucleare de la Hiroshima. Acesta a fost resimitit de la Moscova pana in peninsula italica.

Scriitorul maramuresean Alexandru Ivasiuc a fost una dintre victimele cutremurului, el fiind ingropat sub daramaturile blocului Scala.

Nascut la Sighetu Marmatiei in 12 iulie 1933, romancierul a studiat filosofia si medicina pe care le-a abandonat in favoarea literaturii.

Datorita opiniilor exprimate a fost incarcerat pe motive politice, pentru ca dupa eliberarea sa sa ocupe diverse functii, incluiv aceea de secretar al Uniunii Scriitorilor din Romania. A scris „Cunoasterea de noapte”, „Pasarile”, „Racul”.

Printre alte personalitati ale vietii artistice si stiintifice care si-au pierdut viata s-a numarat si regretatul actor Toma Caragiu. Impreuna cu el au murit si regizorul si realizatorul TV Alexandru Bocanet, criticul literar Savin Bratu, poeta Daniela Gaurea.

Pe lista victimelor s-au mai aflat scriitorul A.E. Baconsky, istoricul literar Mihail Petroveanu, criticul Mihai Gafita, poeta Veronica Porumbacu, lingvistul Ioan Siadbei, regretata solista Doina Badea, actrita Elisa Petrachescu, compozitorul Ion Vintila, pianistul Tudor Dumitrescu, insiruirea putand continua.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

4 martie 1977 - A murit Toma Caragiu, actor român de teatru și film (n. 1925)

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia – d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).  A murit la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de regizorul Alexandru Bocăneț, aflat in vizită, să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă.

 

4 martie 1977 - A murit Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune (n. 1944)

Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC (absolvent promoția 1968). Mort la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu - foto: dinarhivatvr.files.wordpress.com

Alexandru Bocăneț – foto: dinarhivatvr.files.wordpress.com

Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC, secția regie, absolvent promoția 1968. Dintre realizările sale la Televiziunea Română se remarcă serialul de divertisment „Profil pe 625 de linii” – cu trio-ul Florian Pittiș, Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, emisiunea „Gala Lunilor”- cu Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu și Orchestra condusă de Sile Dinicu. A murit la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu, aflat in vizită, să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

4 martie 1977 - A murit Alexandru Ivasiuc, prozator român (n. 1933)

Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet - d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977 - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ivasiuc – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet – d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977.

 

4 martie 1977 - A murit A. E. Baconski poet, prozator, eseist român (n. 1925)

Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista. Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky - foto: ro.wikipedia.org

Anatol E. Baconsky – foto: ro.wikipedia.org

Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista. Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.

 

4 martie 1977 - A murit Savin Bratu, critic, istoric și teoretician literar român (n. 1925)

Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman - d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), Savin Bratu a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist. În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, Savin Bratu a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici ș.a.). A murit în cutremurul din 4 martie 1977, prin prăbușirea blocului (Casata) în care locuia - foto: melidonium.ro

Savin Bratu – foto: melidonium.ro

Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman – d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), Savin Bratu a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist.

În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, Savin Bratu a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici ș.a.). A murit în cutremurul din 4 martie 1977, prin prăbușirea blocului (Casata) în care locuia.

 

4 martie 1977 - A murit Daniela Caurea, poetă română (n. 1951)

Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română - foto: poezie.ro

Daniela Ecaterina Caurea - foto: poezie.ro

Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

 

4 martie 1977 - A murit Mihail Petroveanu, critic și istoric literar român (n. 1923)

Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român - foto: referatele.com

Mihail Petroveanu - foto: referatele.com

Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român.

 

4 martie 1977 - A murit Veronica Porumbacu, poetă și prozatoare română (n. 1921)

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București - d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii '50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare - foto: referatele.com

Veronica Porumbacu – foto: referatele.com

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București – d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare.

 

4 martie 1977 - A murit Mihai Gafița, critic și istoric literar român (n. 1923)

Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia - d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român - foto: anticariatbazar.ro

Mihai Gafița - foto: anticariatbazar.ro

Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român.

 

4 martie 1977 - A murit Doina Badea, interpretă română de muzică ușoară (n. 1940)

Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova – d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară. A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 martie 1977 - A murit Eliza Petrăchescu, actriță română de teatru și film (n. 1911)

Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui - d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977 - foto: cinemagia.ro

Eliza Petrăchescu - foto: cinemagia.ro

Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui – d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977.

 

4 martie 1977 - A murit Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor român (n. 1957)

Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977 - foto: cdandlp.com

Tudor Dumitrescu – foto: cdandlp.com

Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977.

 

4 martie 1977 - A murit Ioan Siadbei, lingvist și istoric literar român (n. 1903)

 

4 martie 1977 - A murit Constantin Baciu, prozator și publicist român (n. 1911). Și-a inceput studiile la Academia de Belle-Arte din Iași (1947) și a continuat la Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca. In final, a absolvit Institutul de Artă Plastică “Nicolaie Grigorescu” din București, în 1956. Corneliu Baba a fost unul dintre profesorii săi.

A debutat la Iași în 1949. Debutul internațional a avut loc la Sofia (Bulgaria) în 1953. Din 1952 a participat la toate expozițiile republicane și municipale și la diverse expoziții internaționale de grup sau personale, iar în străinatate, cu lucrări de grafică și pictură.

 

4 martie 1977 - A murit Florin Ciorăscu, fizician român (n. 1914).

Florin Ciorăscu (n. 3 iulie 1914, Bârlad; d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, care a deținut funcția de director al Institutului de Fizică Atomică din București.

De asemenea, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. Între anii 1970 și 1977 a devenit Șeful Catedrei de Electricitate de la Facultatea de Fizică din București. A murit în timpul cutremurului din 1977.

 

4 martie 1977 - A murit Paul C. Petrescu, fizician român (n. 1915)

Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române - foto: ro.wikipedia.org

Paul C. Petrescu – foto: ro.wikipedia.org

Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române.

 

4 martie 1977 - A murit Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară (n. 1947)

Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 - d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia - foto: ro.wikipedia.org

Filofteia Lăcătușu – foto: ro.wikipedia.org

Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 – d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia. S-a născut la data de 7 iunie 1947 în satul Dealu Roșu, comuna Alunu, județul Vâlcea.

A fost descoperită (lansată) de dirijorul Gelu Barabancea cu ocazia unui spectacol susținut de Orchestra „Doina Gorjului” la Râmnicu Vâlcea.

A activat la Orchestra „Doina Gorjului” din 1969 până la 4 martie 1977, evoluând sub bagheta dirijorilor Gelu Barabancea și Stelian Ghiocel și efectuând turnee atât în țară, cât și în străinătate.

Având-o drept inspirație și model pe Maria Lătărețu, a făcut cunoscut cântecul gorjenesc.

În ziua de 4 martie 1977 Filofteia Lăcătușu fusese invitată alături de Gicu Simu în București, la Televiziunea Română, să facă înregistrări, ocazie cu care venise și ca să imprime la Electrecord al treilea disc.

S-au cazat într-una din camerele Hotelului Francez (care se găsea între Palatul CEC și Magazinul Victoria, pe Calea Victoriei). La ora 21.22 a început cutremurul și latura hotelului în care erau cazați s-a prăbușit.

 

4 martie 1977 - Premiera la București, pe scena teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, a dramei istorice „Răceala”, de Marin Sorescu.

 

4 martie 1991 - Prințul Sheikh Saad al-Abdulla al-Sabah a devenit primul membru al familiei conducătoare din Kuweit care s-a întors în țară după eliberarea de sub ocupația irakiană.

 

4 martie 1997 - Membrii Camerei Deputatilor au hotarit ca Sectorul Agricol Ilfov sa se numeasca Judetul Ilfov, cu resedinta in municipiul Bucuresti. Numele de Ilfov este pentru prima data menționat într-un act de donație din 1482 al domnitorului Vlad Călugărul către Mănăstirea Snagov.

 

4 martie 1999 - A murit Vlad Muşatescu, scriitor şi traducător român (n. 04.05.1922).

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului - foto: romania-inedit.3xforum.ro

Vlad Mușatescu – foto: romania-inedit.3xforum.ro

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema.

A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

 

4 martie 2002 - S-a infiintat Institutul Roman de Seismologie Aplicata, primul institut particular din tara, creat in vederea dezvoltarii unor studii de profil.

 

4 martie 2002 - Senatul României a ratificat statutul Curtii Penale Internationale, adoptat la Roma, la 17 iulie 1998. Romania a semnat statutul la 7 iulie 1999.

 

4 martie 2005 - A decedat Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor si matematician, dirijor al Filarmonicii George Enescu (1982-1990). Ca matematician a fost preocupat de politempie. El a fost cel care a inventat polytimer-ul după cercetări îndelungate la Syracuse University – SUA. (n. 14.06.1920).

Mihai Brediceanu (n. 14 iunie 1920, Brașov — d. 4 martie 2005) a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu. Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Brediceanu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Brediceanu (n. 14 iunie 1920, Brașov — d. 4 martie 2005) a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu. Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

 

4 martie 2007 - A murit Şerban Georgescu, compozitor român (n. 05 aprilie 1952).

Șerban Georgescu (n. 5 aprilie 1952 - d. 4 martie 2007) a fost un compozitor și realizator de emisiuni radio român. S-a afirmat pe scena muzicală românească prin zeci de șlagăre, în anii ‘80, interpretate de Carmen Rădulescu și apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit soție în anul 1994. Melodii ca ‘’ Intoarce-te’’, ‘’Fată dragă’’, ‘’Te-am văzut, mi-ai plăcut’’, ‘’ Nu ești chiar un înger’’, ‘’ Stai lângă mine, mamă’’ au câștigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri. După mariajul cu Mădălina Manole, ce a durat aproape 8 ani, muzicianul s-a recăsătorit cu actrița Eniko Bartos și a devenit tatăl unei fetițe, Alessia Ana Maria. Șerban Georgescu era și realizatorul emisiunii Romanticii, difuzată de Radio România Actualități. A murit, în seara zilei de 4 martie 2007, în jurul orei 20.00, în urma unui infarct suferit în locuința sa din București - foto: stirileprotv.ro

Șerban Georgescu – foto: stirileprotv.ro

Șerban Georgescu (n. 5 aprilie 1952 – d. 4 martie 2007) a fost un compozitor și realizator de emisiuni radio român. S-a afirmat pe scena muzicală românească prin zeci de șlagăre, în anii ‘80, interpretate de Carmen Rădulescu și apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit soție în anul 1994.

Melodii ca ‘’Întoarce-te’’, ‘’Fată dragă’’, ‘’Te-am văzut, mi-ai plăcut’’, ‘’ Nu ești chiar un înger’’, ‘’ Stai lângă mine, mamă’’ au câștigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri. După mariajul cu Mădălina Manole, ce a durat aproape 8 ani, muzicianul s-a recăsătorit cu actrița Eniko Bartos și a devenit tatăl unei fetițe, Alessia Ana Maria.

Șerban Georgescu era și realizatorul emisiunii Romanticii, difuzată de Radio România Actualități. A murit, în seara zilei de 4 martie 2007, în jurul orei 20.00, în urma unui infarct suferit în locuința sa din București.

 

4 martie 2008 - Camera Deputaţilor a adoptat Legea votului uninominal. Actul normativ a fost adoptat cu 231 voturi „pentru”, 11 voturi „împotrivă” şi 18 abţineri.

 

4 martie 2015 - A murit George Motoi, actor român (n. 1936)

George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra - d. 4 martie 2015, Bucuresti) a fost un actor și regizor român de teatru - foto: click.ro

George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra – d. 4 martie 2015, Bucuresti) a fost un actor și regizor român de teatru – foto: click.ro

 

4 martie 2020 - Acrobatul Nik Wallenda a devenit prima persoană care a mers pe sârmă deasupra unui vulcan activ.

Nik Wallenda a devenit miercuri seară prima persoană care a mers pe sârmă deasupra craterului unui vulcan activ, informează UPI. Acrobatul american în vârstă de 41 de ani, supranumit ”Regele mersului pe sârmă”, a reuşit să parcurgă distanţa de circa 550 de metri, traversând craterul vulcanului Masaya din Nicaragua în două ore. Tentativa a fost transmisă de postul ABC.

A fost uimitor”, a declarat Wallenda. “În prima jumătate a distanţei, faptul de a putea vedea dedesubt lava vulcanică… absolut hipnotizant“, a spus el. Condiţiile de vânt au fost imprevizibile, a explicat Wallenda care a povestit că gazele emanate de vulcan îi ardeau ochii, protejaţi de o mască de gaze.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

4 martie 2020 - Preşedintele României, Klaus Iohannis a primit Premiul European Coudenhove-Kalergi.

In data de 4 martie 2020 Preşedintele României, Klaus Iohannis a primit Premiul European Coudenhove-Kalergi. Ceremonia de decernare a avut loc la Palatul Cotroceni.

cititi mai mult pe: www.presidency.ro; www.agerpres.ro

Cutremurul din 4 martie 1977 (România)

Cutremurul din 4 martie 1977 (România)

foto preluat de pe www.historia.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Cutremurul din 4 martie 1977

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din ’77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22:22, în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României.

A avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse), 1.570 (1.578 conform altor surse) de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor surse) numai în București.

La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.

Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km.

Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii.

Cutremurul din Vrancea din 1977 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cutremurul din Vrancea din 1977 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Replici

Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter.

Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km.

Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter.

 

Efecte

Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg.

În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului.

Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

 

Reacția oficială

În seara zilei de 4 martie, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților.

După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară.

Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România.

Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.

La început, știrile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureștiului.

Pana de curent de la București făcea imposibilă orice comunicație.

În plus, autoritățile locale erau confuze, neluând pe moment nici o măsură concretă.

După restabilirea legăturii cu țara, Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune, o dată cu un apel către populație.

S-a instituit, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.

În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară.

Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de Elena, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația.

A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.

Cu ajutoare de la Crucea Roșie (mai ales câini dresați special pentru astfel de cazuri), cascadorii și pompierii români au făcut eforturi pentru a salva cât mai multe vieți.

 

Reacțiile cetățenilor loviți de cutremur

Mulți cetățeni au intrat în panică, majoritatea ieșind în stradă. Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București:

Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul… Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”

Deși reacția autorităților a fost slabă în primele ore, foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor.

Ulterior apelului prezidențial s-a trecut la sporirea producției de alimente primare, pentru a asigura necesarul populației, la restabilirea rețelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent).

Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi.

Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.

 

Monumente de arhitectură dispărute după cutremur

Cutremurul a afectat și monumente de arhitectură.

Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el.

Astfel, Biserica Enei aflată în stânga blocului „Dunărea”, în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu și vis-à-vis de hotelul Intercontinental și Teatrul National, a fost pur și simplu demolată pentru că prezența ei „deranja”.

În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea”, turla bisericii a fost lovită cu utilajul de demolare.

Din acest moment a început o cursă în care, pe de o parte oamenii de cultură (arhitecți, artiști plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult.

Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică.

Biserica Enei - 1977, fotografie făcută din Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Biserica Enei – 1977, fotografie făcută din Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni.

Odată pornită, acțiunea de înlăturare a cât mai multor monumente de arhitectură și lăcașe de cult s-a extins și asupra colecțiilor și colecționarilor de artă.

Sub pretextul „punerii la adăpost” a operelor de artă, colecțiile particulare și casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului Colecțiilor.

Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au fost luate lucrările de artă și depozitate „în siguranță”.

După multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors în casa memorială.

 

Victime

Printre victimele cutremurului s-au numărat și câteva personalități marcante:

- A. E. Baconski

Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista. Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky - foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista. Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky – foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

- Doina Badea

Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova - d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară. A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic - foto preluat de pe cinemagia.ro

Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova – d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară - foto preluat de pe cinemagia.ro

- Alexandru Bocăneț

Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC (absolvent promoția 1968). Mort la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu - foto preluat de pe dinarhivatvr.files.wordpress.com

Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC (absolvent promoția 1968). Mort la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu – foto preluat de pe dinarhivatvr.files.wordpress.com

- Savin Bratu

Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman - d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), Savin Bratu a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist. În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, Savin Bratu a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici ș.a.). A murit în cutremurul din 4 martie 1977, prin prăbușirea blocului (Casata) în care locuia - foto preluat de pe melidonium.ro

Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman – d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască – foto preluat de pe melidonium.ro

- Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko - Grecia - d. 4 martie 1977, București) actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko – Grecia – d. 4 martie 1977, București) actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

- Daniela Caurea

Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română - foto preluat de pe poezie.ro

Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română – foto preluat de pe poezie.ro

- Florin Ciorăscu, fizician român (n. 1914)

- Tudor Dumitrescu

Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977 - foto preluat de pe cdandlp.com

Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977 – foto preluat de pe cdandlp.com

- Mihai Gafița

Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia - d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român - foto preluat de pe anticariatbazar.ro

Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român – foto preluat de pe anticariatbazar.ro

- Despina Ghinokastra Istrati, pictoriță și graficiană (n. 1912)

- Alexandru Ivasiuc

Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet - d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet – d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

- Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară (n. 1947)

Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 - d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 – d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

- Mihaela Mărăcineanu, mezzosoprană, solistă a Operei Române din București.

- Corina Nicolescu

- Mihail Petroveanu, critic și istoric literar român (n. 1923). El a fost căsătorit cu poeta Veronica Porumbacu. Cuplul a murit în timpul cutremurului din 1977, în timp ce era în vizită la Baconsky.

Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român - foto preluat de pe referatele.com

Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român – foto preluat de pe referatele.com

- Eliza Petrăchescu

Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui - d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977 - foto preluat de pe cinemagia.ro

Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui – d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977 – foto preluat de pe cinemagia.ro

- Liviu Popa

- Corneliu M. Popescu

- Veronica Porumbacu

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București - d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii '50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare - foto preluat de pe referatele.com

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București – d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română - foto preluat de pe referatele.com

- Ioan Siadbei, lingvist și istoric literar român (n. 1903)

- Tudor Stavru

- Nicolae Vatamanu

- Viorica Vizante

- Ion State

- Constantin Baciu, prozator și publicist român (n. 1911)

- Paul C. Petrescu, fizician român (n. 1915)

Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București - d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Cutremurul din 4 martie 1977 si pe: www.historia.ro; en.wikipedia.org

cititi si:

- 4 martie 1977, pe Magheru (1)

- 4 martie 1977, pe Magheru (2)

Calendar Ortodox 4 martie 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 4 martie 2024
Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan;
Sf. Mc. Pavel şi sora sa, Iuliana

 

Preacuviosul Gherasim de la Iordan

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gherasim (gr. Gerasimos sau Gerasimus) a fost un călugăr care a trăit în secolul al V-lea în Țara Sfântă.

A participat și la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon în anul 451.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui

Sfinţii mucenici au fost supuşi supliciilor în timpul împăratului Aurelian (270-275) deoarece au refuzat să aducă jertfă zeilor.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 4 Martie

În această lună, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie.

Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice.

Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă.

Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe.

Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul.

Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului.

Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului.

Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă.

Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale.

Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă.

Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului.

Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat.

Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis:

În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său.

Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte.

Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat.

După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea.

Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul.

Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Aurelian, în Ptolemaida.

Erau fraţi de acelaşi sânge; se trăgeau dintr-un neam ales şi fuseseră crescuţi în chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, decât cu laptele.

Pavel citise cu multă grijă Scripturile cele de Dumnezeu insuflate şi cugetând adânc la înţelesul lor, încă de pe când era tânăr astupa gurile ereticilor cu foarte multă uşurinţă şi era un propovăduitor plin de zel al iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la noi.

Când împăratul a venit odată în cetatea aceea, Pavel, văzându-l, a îmbărbătat pe sora lui să aibă curaj şi să fie plină de îndrăzneală, de vreme ce o mare ispită se va abate asupra cetăţii lor.

Iar el s-a întrarmat cu semnul Crucii.

După ce s-a însemnat cu semnul Crucii, neîndoindu-se că este întărit, s-a înfăţişat la împărat şi a dat pe faţă deşertăciunea închinării la idoli.

Pentru aceasta a fost prins şi fiind spânzurat a fost strujit cu gheare de fier.

Dar sora lui văzându-l aşa, a început să strige împotriva tiranului, că fratele ei este chinuit pe nedrept.

Dar, fiind prinsă şi ea, a fost spânzurată şi strujită la fel ca fratele ei; dar sfinţii care din toate aceste chinuri rămăseseră nevătămaţi au fost puşi în lanţuri de fier şi aruncaţi în închisoare.

Îngerul Domnului arătându-li-se în închisoare, au fost sloboziţi din lanţuri şi fiind hrăniţi îndeajuns de înger, au adus mulţumiri lui Hristos.

Şi, fiind aduşi din nou înaintea împăratului şi nevoind să jertfească idolilor, au fost supuşi la nenumărate chinuri, iar după aceea li s-au tăiat capetele.

În felul acesta s-au mutat către Domnul, primind cununa muceniciei sfântul Pavel şi sora lui sfânta Iuliana.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: Codrat, Acaciu şi Stratonic, cei ce au fost mai înainte chinuitori ai sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trăit la anul 1150 şi care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Gherasim de la Iordan (†475)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Gherasim de la Iordan

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gherasim (gr. Gerasimos sau Gerasimus) a fost un călugăr care a trăit în secolul al V-lea în Țara Sfântă.

A participat și la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon în anul 451.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 4 martie.

Cuviosul Gherasim era originar din Lycia, în sudul Asiei Mici (în Turcia de azi). A trăit în secolul al V-lea d.Hr.

S-a născut într-o familie înstărită, însă, fiind foarte evlavios încă din tinerețe și simțind chemarea spre o viață mai duhovnicească, a plecat în pustia Tebaidei, în Egipt, unde a intrat în monahism.

S-a nevoit o vreme acolo, în post și în rugăciune, după care s-a întors o vreme în Lycia.

Spre sfârșitul domniei împăratului Teodosie al II-lea (408-450), a părăsit Lycia și a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

Ajuns acolo, s-a așezat în pustia Iordanului, unde a trăit o vreme în sihăstrie, petrecându-și viața în post, rugăciune și alte nevoințe duhovnicești.

În acea vreme, viața bisericească era tulburată de tensiunile iscate între creștinii ortodocși și adepții lui Dioscor I, papă-patriarh al Alexandriei (444-451) și Eutihie, arhimandritul unei mănăstiri din Constantinopol, care susțineau învățătura monofizită despre Hristos.

În anul 451, când împărații Marcian (450-457) și Pulcheria au convocat Sinodul Ecumenic de la Calcedon (1), doctrina monofizită a fost condamnată ca eretică.

O parte a creștinilor din Orient, în special din Siria și Egipt au continuat însă să-i urmeze pe monofiziți, ceea ce a dus la o ruptură a Bisericii din Orient.

Potrivit „Vieții Sf. Eftimie cel Mare” scrisă de Sf. Chiril al Ierusalimului, cuviosul Gherasim s-a lăsat o vreme înșelat de învățătura eretică a monofiziților.

Însă, având obiceiul să meargă adânc în pustie, în locul numit Ruva, l-a întâlnit odată pe Sf. Eftimie cel Mare, care i-a arătat greșeala învățăturii lui Eutihie și l-a îndrumat să se întoarcă la dreapta credință.

Cuviosul Gherasim, văzându-și greșeala, s-a pocăit, devenind un înfocat susținător al învățăturii de la Calcedon.

A rămas mai multă vreme lângă Sf. Eftimie, petrecându-și viața în pocăință, iar mai târziu, după ce s-a așezat în apropiere de râul Iordan și până la moartea Sf. Eftimie (473), venea adesea la el, rămânând să petreacă o vreme alături de acesta.

Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon (451) - pictură de Vasily Surikov 1876 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon (451) – pictură de Vasily Surikov 1876 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Strângându-se în jurul său o mulțime de ucenici, atrași de faima nevoinței lui și râvnitori de o viață monahală aspră, Sf. Gherasim a întemeiat în anul 460 o mănăstire de tip lavriot în deșertul Iordanului, la depărtare de un stadiu de râul Iordan.

Lavra cuprindea o chinovie pentru frații începători și șaptezeci de chilii sihăstrești.

Frații erau împărțiți la diferite ascultări, după rânduiala chinovială, ceva mai puțin aspră decât sihaștrii, pentru a se învăța cu nevoințele.

Sihaștrii petreceau tot timpul în chilie, rugându-se și împletind coșuri, și venind cu toții la biserica mănăstirii doar sâmbăta și duminica, când se împărtășeau cu Sfintele Taine și luau o masă comună, singurul prilej cu care mâncau mâncare gătită și puteau să bea puțin vin.

În zilele obișnuite, mâncau pâine uscată, curmale și beau doar apă. Chiliile lor rămâneau în permanență deschise, și Sf. Gherasim nu îngăduia nici măcar să se aprindă focul în chilii.

Sf. Gherasim ducea o viață încă mai aspră decât monahii din jurul său: în Postul Mare, se retrăgea în adâncul pustiei, și ținea post negru, luând doar Sfânta Împărtășanie și nimic altceva.

Potrivit tradiției păstrate în Limonarul lui Ioan Moshu, într-o zi, pe când mergea de-a lungul râului Iordan, cuviosul Gherasim s-a întâlnit cu un leu care răcnea.

Apropiindu-se de el, cuviosul își dă seama că leul răgea de durere: o așchie mare i se înfipsese adânc într-o labă.

Cuviosul s-a apropiat atunci de leu, i-a scos așchia, i-a curățat rana și a legat-o, și a voit să plece mai departe, gândindu-se că leul avea să se întoarcă în peștera unde se adăpostea de obicei.

Însă leul l-a urmat supus până la mănăstire, iar după aceea îl urmărea peste tot, ascultând tot ce i se poruncea.

Spre uimirea întregii comunități, leul devenise pașnic, supus în toate starețului și se mulțumea să trăiască doar cu pâine și legume.

Văzându-l astfel, starețul i-a dat leului în pază catârul mănăstirii, care păștea pe lângă râul Iordan.

Într-o zi, pe când leul dormea, catârul s-a rătăcit și a fost furat de un negustor care trecea prin acele locuri.

Leul, văzând că dispăruse catârul, a pornit în căutarea lui, dar, negăsindu-l, s-a întors, spre seară, la mănăstire, cu capul plecat.

Frații au crezut atunci că leul fusese biruit de firea lui de prădător și mâncase catârul, iar starețul, auzind aceasta, a poruncit ca, drept pedeapsă, leul să îndeplinească sarcina catârului de până atunci, aducând vasele cu apă pentru mănăstire în spinare, iar acesta a ascultat porunca starețului.

După câteva luni, negustorul acela a trecut iarăși pe lângă Iordan, având cu el catârul furat și trei cămile, legate una de alta, după cum era obiceiul.

Trecând atunci și leul prin apropiere, a recunoscut catârul și s-a pornit să ragă atât de tare, încât negustorul, înspăimântat, a luat-o la fugă.

Apucând atunci frâul cu gura, leul a adus catârul înapoi la mănăstire, cu cămilele legate de el.

Văzând atunci starețul că se înșelaseră cu toții în privința leului, i-a dat acestuia numele de Iordan și nu i-a mai dat nici o însărcinare, lăsându-l să se întoarcă la viața lui din pustie.

Timp de cinci ani însă, până la moartea sfântului, leul se întorcea în fiecare săptămână la mănăstire, la cuviosul Gherasim.

Sfântul Gherasim a trecut la Domnul cu pace în anul 475, fiind îngropat de frați cu mare cinste, lângă biserică.

Iar când leul Iordan a venit, ca de obicei, în săptămâna aceea, la stareț, nu l-a mai găsit decât pe ucenicul acestuia, pe nume Savatie, care i-a vestit moartea starețului și i-a arătat mormântul acestuia.

Înțelegând leul ce se petrecuse, s-a pornit să ragă de durere și să se lovească cu capul de mormântul sfântului.

Şi culcându-se atunci peste mormântul acestuia, a murit acolo.

Mormântul și mănăstirea cuviosului Gherasim au devenit loc de pelerinaj până în zilele noastre.

 

Lavra Sf. Gherasim

Lavra Sfântului Gherasim, întemeiată în 455 sau 460 chiar de cuviosul Gherasim, se găsește în deșertul Iordanului, între Ierihon și locul botezului Domnului de către Ioan Botezătorul, pe drumul spre Deir Hajla, locul unde se spune că a poposit Sfânta Familie în timpul fugii în Egipt, de teama masacrului pruncilor poruncit de Irod.

Pe locul acela a fost edificată o capelă subterană închinată Maicii Domnului.

Distrusă de perși în timpul marii invazii din anul 614, mănăstirea a fost reconstruită pe aceleași temelii la începutul secolului al IX-lea.

Mănăstirea actuală a fost reconstruită pe ruinele unei alte mănăstiri, aflate în imediata vecinătate a lavrei Sf. Gherasim, și anume Lavra Sf. Kalamon (gr. Καλαμώνος Λαύρα), întemeiată de pustnici din deșertul Iordanului înainte de la Lavra Sf. Gherasim, și considerată cea mai veche mănăstire din Palestina.

Din lavra Kalamon a plecat sfântul Sava cel Sfințit când a întemeiat propria sa lavră. Lavra era încă locuită în secolul al XII-lea când a fost restaurată de împăratul bizantin Manuel Comnenul.

Pe ruinele acestei mănăstiri a fost construită în secolul al XIX-lea actuala mănăstiri a sf. Gherasim.

Mănăstirea actuală aparține de Patriarhia Ierusalimului. În sau în apropierea ei s-au nevoit mulți sfinți cunoscuți, precum Sf. Maria Egipteanca sau, din spațiul românesc, Sf. Cuv. Ioan Iacob Hozevitul.

 

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Cel ce ai fost întru postiri ca fără de trup, întru privegheri puternic și întru rugăciuni neîncetate, întru toate ai avut inima trează, purtătorule de Dumnezeu, părinte Gherasime. Cu viețuirea ta ai minunat pe îngeri și taberele demonilor le-ai izgonit, veselind pe cei credincioși, fericite, când ți s-a plecat ție fiara. Pentru aceasta având îndrăzneală către Domnul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Aprinzându-te de dorirea celor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decât toate dulcețile lumii ai socotit-o; acolo plecându-se ție fiara cu ascultare până la moarte, cu jale pe mormântul tău s-a sfârșit, într-acest fel preamărindu-te Dumnezeu; pe Care roagă-L pentru noi, Părinte Gherasim.

 

Iconografie

Icoana de mai sus a Sf. Gherasim surprinde momentul în care cuviosul scoate așchia din laba leului. Cuviosul mai poate fi zugrăvit și ca stareț, purtând în mână cârja stărețească. În Erminia lui Dionisie din Furna se spune doar că Sf. Gherasim se zugrăvește ca un pustnic bătrân.

 

(1) Conciliul de la CalcedonSinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon – sau Conciliul de la Calcedon – s-a întrunit din inițiativa împăratului Marcian, a fost prezidat de episcopul Anatolie al Constantinopolului și a reunit aproape 525 de episcopi. Papa Leon I a trimis cinci reprezentanți.

Sfinții Părinți reuniți la Sinodul IV ecumenic de la Calcedon atestă din nou valabilitatea Crezului* elaborat de către Sinodul I ecumenic de la Niceea, fac referire la contribuțiile Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol privind Duhul Sfânt, vin cu precizări prin care explică cele afirmate în Crez (subliniind că prin aceasta nu fac modificări ale mesajului, ci doar ajută la o mai clară înțelegere a lui) și interzic modificări ulterioare ale Crezului.

Tot în scopul clarificării doctrinale se subliniază că în Iisus Hristos sunt cele două naturi (divină și umană) și că Fecioara Maria este născătoare de Dumnezeu.

Principala erezie combătută de acest sinod ecumenic a fost monofizismul, concepție răspândită de Eutihie și Dioscor, care afirma că în Iisus Hristos ar fi doar firea divină. Sinodul arată în mod clar că în Iisus Hristos este o singură Persoană, care are însă două firi – divină și omenească – individualizate și totuși unite complet în același ipostas. La baza acestei înțelegeri stă faptul că Sfinții Părinți reuniți la sinod au considerat că îndumnezeirea omului este posibilă numai dacă Mântuitorul și-a asumat în mod autentic și integral firea omenească în ipostasul Său.

Sinodul prezintă textul Crezului și menționează că «nimănui nu îi este permis să producă, să scrie sau să compună orice alt Crez, să gândească sau să învețe pe alții altceva».

S-au adoptat 30 de canoane, cu mențiunile că primele 27 au un caracter disciplinar, că cel de al 28-lea este în fond rezoluția sinodului, neadmisă însă de delegația papei Leon I, iar canoanele 29 și 30 sunt atribuite sinodului în textele vechi grecești. ro.wikipedia.org

 

*Crezul Niceo-Constantinopolitan (381 d.Hr.)

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara
Și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Sfintele Scripturi.
Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții,
A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru unul Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul,
Carele din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică,
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor,
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.
Amin!

cititi mai mult despre Gherasim de la Iordan si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org

cititi si Cuviosul Gherasim şi leul

 

Viața Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Gherasim de la Iordan (†475) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Gherasim de la Iordan (†475) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminată zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părțile Lichiei. Din tinerețe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfințitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt și, acolo viețuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoințe duhovnicești, s-a întors iarăși la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450), și s-a sălășluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.

În zilele petrecerii lui în Palestina, împărățind Marchian și cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinților Părinți, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, și a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristos, și pe care i-au afurisit Sfinții Părinți.

După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca și cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credințe, iar învățătura lui Nestorie ar fi înnoită.

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ținând de reaua credință a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulți sfinți și pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soția împăratului Teodosie cel Tânăr și care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei și al multor monahi palestinieni înșelați de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuși a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemișcați întru dreapta credință, aceia, prin neliniștea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietățile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul și ceilalți sfinți.

Într-acea vreme, s-a amăgit cu înșelăciunea eretică și Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viața Cuviosului Eftimie: „A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieții monahicești le trecuse și bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind și izgonind pe diavolii cei nevăzuți, a fost împiedicat și amăgit de diavolii cei văzuți, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numește Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălășluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învățătura dreptei credințe, a lepădat vătămarea eretică și s-a întors la dreapta credință, căindu-se foarte mult de înșelăciunea sa de mai înainte”. Aceasta povestește Chiril despre dânsul.

După aceasta Preasfințitul Iuvenalie iarăși și-a luat scaunul său; căci dreptcredinciosul împărat Marchian a trimis să prindă pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca să-și ia pedeapsă după faptele sale. Iar el, înștiințându-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai și, ascunzându-se, s-a făcut neștiut. Deci, iarăși a răsărit în Ierusalim și în toată Palestina dreapta credință, încât mulți care fuseseră amăgiți cu eresul, s-au întors din nou la dreapta credință. Iar împărăteasa Evdochia, cunoscând greșeala sa în credință, s-a pocăit foarte, lipindu-se iarăși de Biserica credincioșilor.

Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfânta cetate a Ierusalimului ca la treizeci și cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie. În aceasta primea pe cei noi începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Erau sub mâna lui în pustie nu mai puțin de șaptezeci dintr-acești viețuitori, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe săptămâna fiecare ședea în pustniceasca sa chilie, singur, în tăcere, având oarecare lucru de mâini; mânca puțină pâine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta vreo fiertură nu le era slobod; nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca nici cu cugetul să nu dorească ceva în acele cinci zile.

Sâmbăta și duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminică după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Toți aveau o inimă și un suflet, încât fiecare dintre dânșii zicea că nimic nu este al său, ci toate sunt de obște.

Se mai povestește și aceasta: Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apă pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: „De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lăsa să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!”.

Auzind cei din Ierihon de o viață așa de aspră a pustnicilor, care erau sub mâna Sfântului Gherasim, și-au făcut obicei ca, în toate sâmbetele și duminicile, să vină la locașul Cuviosului Gherasim și să aducă îndestulare de hrană și vin și toate câte erau de trebuință mănăstirii. Cuviosul Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Lângă acest cuvios povățuitor a petrecut în singurătate și fericitul Chiriac, precum se află scris în viața lui, unde se zice: „Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac când a venit la dânsul, văzând într-însul, prin proorocie, darurile lui Dumnezeu care erau să fie în el. Apoi degrabă l-a îmbrăcat în schimă cu mâinile sale și l-a trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, fiindcă marele Teoctist se dusese către Domnul.

Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească la ascultări. Iar Chiriac se arăta gata la toate ostenelile, se îndeletnicea în slujbele mănăstirii toată ziua și stătea la rugăciune toată noaptea, având rar puțin somn. Iar postul lui era că gusta la două zile pâine și apă. Cuviosul Gherasim văzând o înfrânare ca aceea la vârsta lui tânără, se minuna și îl iubea.

Sfântul Gherasim avea obicei în Sfântul și Marele Post, să meargă în pustia cea mai adâncă, ce se numea Ruva, în care se sălășluia câteodată și Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea lui cea mare, îl lua cu dânsul la pustie. Acolo Chiriac se împărtășea în toate Duminicile cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim, și petrecea în liniște pustnicească până la Duminica Stâlparilor; apoi se întorcea în mănăstire cu mult folos în suflet. După câtăva vreme, Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, a cărui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe când ședea în chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

Deci sculându-se, a luat pe Chiriac și s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul. După ce a îngropat cinstitul lui trup, s-a întors în chilia sa, împreună cu iubitul său ucenic Chiriac. Acestui mare plăcut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiară necuvântătoare, ca un om cu pricepere, din care pricină fericiții părinți Ioan Evirat și Sofronie sofistul scriu așa în Limonar: Am venit în lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care viețuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim că, umblând el prin pustiul Iordanului, l-a întâmpinat un leu bolnav, care i-a arătat piciorul în care intrase un ghimpe mare, încât i se umflase piciorul. Leul se uita spre stareț cu ochi blânzi și, deși nu spunea cuvinte fiind necuvântător, însă cu chip smerit ruga pe stareț să-l vindece. Starețul, văzându-l că este într-o nevoie ca aceea, a șezut și, luând piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curățindu-i rana bine, a învăluit-o cu un petec și i-a dat drumul. Iar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe stareț, ci, ca un ucenic, umbla după dânsul ori unde se ducea, încât se mira starețul de recunoștința cea bună a fiarei. De atunci îl hrănea starețul, dându-i uneori pâine, iar alteori linte.

Părinții aveau în lavră un catâr cu care își aduceau apa de la sfântul Iordan, pentru trebuința fraților. Starețul a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el și să-l pască pe lângă râul Iordanului. Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul o depărtare cam mare și a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul singur fără păstorul lui, și l-a prins și l-a luat într-ale sale. Leul deșteptându-se și căutând catârul, nu l-a găsit; apoi a venit la ava Gherasim trist și mâhnit că pierduse catârul. Starețul, gândind că leul a mâncat catârul, i-a zis: „Unde este catârul?”. Iar el stând ca omul, tăcea, căutând în jos. Starețul i-a zis iarăși: „Oare l-ai mâncat? Bine este cuvântat Domnul, că nu te vei duce de aici și tot lucrul care îl făcea catârul, tu îl vei face, slujind la trebuința mănăstirească!”. De atunci, din porunca starețului, puseră deasupra leului sarcina ce se punea pe catâr, adică un vas mare, cu care se aducea apă în mănăstire de la Iordan.

Într-una din zile, a venit la stareț un ostaș oarecare, pentru rugăciuni. Văzând pe leu aducând apă și aflând pricina, i-a fost milă de el și a dat trei galbeni părinților că să cumpere un catâr pentru trebuința lor, iar pe leu să-l elibereze de o robie ca aceea. S-a făcut așa, adică s-a cumpărat alt catâr pentru slujba mănăstirească, iar pe leu l-a eliberat. După puțină vreme, neguțătorul acela din Arabia care luase catârul trecând iarăși cu cămilele la sfânta cetate a Ierusalimului să vândă grâu, avea cu el și catârul acela. Și după ce a trecut Iordanul, din întâmplare, l-a întâmpinat leul, care, văzând pe catâr împreună cu cămilele, l-a cunoscut. Apoi deodată răcnind, s-a repezit la dânsul. Neguțătorul și cei care erau cu dânsul, văzând leul, se înspăimântară și fugiră; iar leul, prinzându-l de frâu cu gura, cum era obiceiul lui mai înainte, ducea catârul împreună cu trei cămile legate una după alta, încărcate cu grâu, bucurându-se foarte și mugind, că a aflat catârul pe care-l pierduse, și l-a adus la stareț.

Cuviosul stareț zâmbind, a zis către frați: „În zadar am ocărât leul, crezând că a mâncat catârul!”. Și a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la stareț și luând hrană de la dânsul, nu s-a despărțit de lavră cinci ani. Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul și s-a îngropat de către părinți, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puțină vreme, își căuta starețul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: „Iordane, starețul nostru ne-a lăsat sărmani și s-a dus către Domnul!”.

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: „Ia și mănâncă!”. Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace și încolo și căutându-și starețul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie și ceilalți bătrâni îl mângâiau, zicându-i: „S-a dus starețul către Domnul, lăsându-ne pe noi!”. Dar nu puteau să-l potolească din strigare; și cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia și făcea mare strigare, răcnind și schimbând glasuri și cu fața și cu ochii, arătându-și mâhnirea pe care o avea nevăzându-și starețul.

Atunci i-a zis părintele Savatie: „Dacă nu ne crezi, mergi cu noi și-ți vom arăta locul unde zace starețul”. Și luându-l, l-au dus la mormântul unde era îngropat Cuviosul Gherasim. Mormântul era departe de biserică, ca la cinci pași de picior. Stând părintele Savatie deasupra mormântului Cuviosului Gherasim, a zis către leu: „Iată aici este îngropat starețul nostru!”. Și, plecându-și genunchii deasupra mormântului starețului, părintele Savatie plângea.

Leul, auzind acestea și văzând pe Savatie, se bătea și el cu capul de pământ, răcnind tare; după aceea a murit îndată deasupra mormântului starețului. Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare și cădere din Rai.

De aici se vede cât a fost de plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerețe până la bătrânețe, I-a slujit cu osârdie, și a trecut către El, spre viața cea neîmbătrânită, unde împreună cu sfinții sălășluindu-se, slăvește pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

N O T Ă – Prologul spune că acest Cuvios Gherasim ar fi viețuit pe timpul împărăției lui Constantin Bărbosul (668-685), nepotul lui Heraclie; dar se vede din viața Cuviosului Eftimie cel Mare, cum că în zilele lui și ale Cuviosului Gherasim a fost Sinodul al patrulea a toată lumea, în Calcedon, 451. Sinodul acela s-a ținut pe vremea împărăției lui Marcian, care a fost mai înainte de Constantin Bărbosul cu mai mult de două sute de ani. Căci Marcian a murit în anul 457 după nașterea lui Hristos, iar Constantin Bărbosul a fost în anul 668. Însă sinaxarul Kievului scrie că Sfântul Gherasim a viețuit în anul 5908 de la facerea lumii (400 d. Hr.), pe vremea împărăției lui Marcian. Acel an nu este însă al sfârșitului lui Gherasim, ci al viețuirii lui în împărăția lui Teodosie, înaintea lui Marcian. Se cuvine a ști că Sfântul Gherasim din Lichia a venit în Palestina pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr, la începutul împărăției lui Marcian, care a fost în anul 408, după nașterea lui Hristos. A viețuit Sfântul Gherasim în Palestina, când împărățea acel Marcian, iar după dânsul, în timpul lui Leon cel Mare, (450-474), apoi a lui Leon cel Tânăr, și a ajuns până la domnia lui Zenon (474-481), întru a cărui vreme, în anul al doilea, Cuviosul Gherasim a murit. Și a fost această moarte în anul 475, după nașterea lui Hristos, indictionul 13, adică o sută nouăzeci și doi de ani mai înainte de Constantin Bărbosul (668-685).

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui (†274)

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: basilica.rodoxologia.ro

 

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui (†274)

Sfinţii mucenici au fost supuşi supliciilor în timpul împăratului Aurelian (270-275) deoarece au refuzat să aducă jertfă zeilor.

Aflându-se în drum spre frontul de luptă împotriva reginei Zenobia a Siriei, împăratul s-a oprit în oraşul Ptolemaida din Fenicia (Libanul de astăzi) pentru a se asigura că i-a fost ascultat ordinul ca toată populaţia să jertfească zeilor.

Obligaţi fiind să participe la ceremonia întâmpinării împăratului, Sfinţii Pavel şi Iuliana au fost prezenţi la acest eveniment. Sfântul Pavel, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a fost văzut de către împărat, drept urmare a fost întemniţat, osândit la chinuri groaznice şi la moarte.

Luând apărarea fratelui ei, Sfânta Iuliana a fost supusă şi ea supliciilor. Prin puterea lui Dumnezeu au ieşit nevătămaţi dintr-un cazan cu smoală, dintr-o groapă plină cu şerpi veninoşi.

Văzând acestea, trei ostaşi, Codrat, Acachie şi Stratonic s-au convertit la creştinism. Sfântul Iulia şi sora sa au suferit moarte martirică, fiind aruncaţi într-un cazan plin cu jar.

La rândul lor, Sfinţii Mucenici Codrat, Acachie şi Stratonic s-au convertit la ortodoxie în urma pătimirii Sfinţilor Pavel şi Iuliana. Au suferit moarte martirică prin decapitare.

 

Tropar, glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Viața Sfinților Mucenici Pavel și Iuliana, sora lui

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui (†274) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui (†274) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Pavel, văzând pe sora sa săvârșită prin mucenicie, și-a ridicat ochii la cer și a mulțumit lui Dumnezeu. După aceea, îngrădindu-se însuși cu semnul Crucii, și-a întins grumazul, și i l-au tăiat.

Aurelian împăratul (270-275) dăduse poruncă în toată lumea contra creștinilor, ca toți să aducă jertfă zeilor; iar cei care s-ar împotrivi, să fie lipsiți de viața aceasta prin munci cumplite. Deci, chiar el trecând prin Asiria, a venit în Fenicia și a intrat în cetatea Ptolemaida, ca pe toți creștinii să-i silească la jertfa idolească.

Într-acea vreme, fericitul Pavel cu sora sa Iuliana, văzând pe împăratul intrând în cetate, și-a însemnat fața cu semnul crucii, grăind către Iuliana: „Îndrăznește, sora mea, și nu te teme, căci îți zic ție că mare ispită vine asupra creștinilor”.

Împăratul Aurelian, văzând pe Pavel făcându-și cruce, a poruncit să-l răpească și să-l țină în legături până dimineața. Iar a doua zi, punându-și scaunul său la loc de priveliște, înaintea a tot poporul și șezând la judecată, a pus înainte la întrebare pe fericitul Pavel și i-a zis: „Ticălosule, pentru ce ieri ai îndrăznit a face pe fața ta semnul cel creștinesc, când m-ai văzut intrând în cetate? Au doar n-ai auzit poruncile noastre împărătești, care sunt date împotriva creștinilor?”.

Fericitul Pavel a răspuns: „Am auzit porunca ta, dar nimeni nu poate să aducă asupra noastră, a creștinilor, atâta frică, încât să fim nevoiți a ne lepăda de adevăratul Dumnezeu și să nu mărturisim pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru că muncile aduse de tine asupra noastră sunt de scurtă vreme, nici nu pot să înfricoșeze și să vatăme pe cei ce se tem de Dumnezeu; iar muncile cele de la Dumnezeu sunt veșnice, ca și slava pe care o dăruiește Dumnezeu neamului creștinesc. Deci cine este atât de nebun, ca, părăsind pe Dumnezeul cel viu, să voiască a se închina idolilor celor surzi și muți? Când Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos grăiește în Evanghelie: Tot cela ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda și Eu de el înaintea Părintelui Meu, Cel ce este în Cer”.

Aurelian a zis: „Vezi cât ți-am răbdat ție? Apropie-te acum și jertfește zeilor, ca să nu te pierd cu moarte grea!”. Fericitul Pavel a zis: „Eu alt Dumnezeu nu știu, ci numai pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Căruia de la strămoșii mei îi slujesc cu inima curată”. Atunci Aurelian a zis către chinuitori: „Spânzurați-l și munciți-l tare pe acesta, până ce va veni Hristos al lui și-l va scoate din mâinile noastre”.

Și îndată aceia au început să împlinească porunca, spânzurându-l pe lemn. Iar el se ruga lui Dumnezeu cu mare glas, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al adevăratului Dumnezeu și Tată, a Cărui naștere nimeni nu poate să o înțeleagă, nici îngerii, nici arhanghelii, nici domniile, nici începătoriile, nici stăpâniile, nici puterile, nici heruvimii, nici serafimii, fără numai Însuși Tatăl, ajută-mi mie smeritului și lepădatului robul Tău, și scoate-mă din mâinile lui Aurelian”.

Domnul nostru Iisus Hristos îndată i-a ușurat acele munci, încât nici nu simțea dureri în rănile ce i se puneau asupră-i. Iar mireasa lui Hristos, Iuliana, văzând pe fratele său muncit, a alergat la judecător, strigând cu mare glas: „Tiranule Aurelian, de ce muncești așa de cumplit pe fratele meu, fără vină?”.

Iar Aurelian a zis către slugi: „Descoperiți degrabă capul acestei femei și s-o bateți tare peste față, ca să nu mai grăiască față de noi cu așa îndrăzneală; iar pe acel necurat om să-l munciți mai cumplit, deoarece zice că Hristos este apărător și ajutător al său”.

Fericita Iuliana cu bărbăție a zis: „Mă mir că, fiind împărat, te înnebunești și nu înțelegi puterea lui Hristos, prin care se ușurează muncile celor ce-L cheamă cu adevărat”. Iar Aurelian a zis către cei ce stăteau împrejurul lui: „Femeia aceasta, văzându-mă vorbind cu blândețe, mai mult se sălbăticește”. Apoi iarăși, uitându-se cu mânie spre dânsa, a zis: „Apropie-te de zei și te închină lor, că nu vei scăpa din mâinile mele”.

Sfânta Iuliana a răspuns: „Eu de muncile tale nu mă tem, nici nu am grijă de certările tale, că în ceruri este Dumnezeu, Care poate să ne izbăvească din mâinile tale cele păgâne; deci câte munci ai, pune-le asupră-mi, ca dintru acele singure să cunoști că Domnul meu Iisus Hristos este cu mine”.

Aurelian a zis: „Văd frumusețea ta și de aceea te cruț, nevrând să te pierd. Te rog, pleacă-te și jertfește zeilor, ca să pot să te iau pe tine femeie după lege, și, împreună cu mine, vei împărăți în toată vremea vieții noastre; iar fratele tău, pentru chinuirea lui, va fi mult răsplătit, căci cu mare cinste și boierie mai mult decât pe toți îl voi cinsti”. Iar Sfânta Iuliana, ridicându-și ochii la cer, și cu semnul crucii însemnându-și fața sa, cu bucurie a râs. Iar Aurelian a zis: „Pentru ce râzi de blândețea mea?”.

Sfânta a răspuns: „Nu fac strâmbătate blândeții tale, ci, bucurându-mă, râd, căci Mirele meu ceresc, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască, șade pe scaunul cel sfânt al Său, pe a Cărui frumusețe dumnezeiască cu ochii cei sufletești o văd. Acela mă învață ca nevoința cea mucenicească de bună voie s-o primesc; iar pe tine, ca pe un om hulitor, să te trec cu vederea, de vreme ce, deși ești împărat, totuși te închini lemnului și pietrei”.

Acestea auzindu-le Aurelian, s-a pornit spre mânie și a zis muncitorilor: „Spânzurați pe femeia aceea și munciți-o tare, ca să cunoască cum că stă înaintea împăratului”. Începând muncitorii a munci pe Sfânta, Sfântul Pavel, fratele ei, s-a uitat spre dânsa și i-a zis: „Nu te teme, sora mea, de muncile ce ți se pun asupra ta de către tiran, nici nu te înspăimânta de îngrozirile lui, căci puțin răbdând aici, ne vom odihni la Împăratul nostru Hristos, în veci”.

A zis Aurelian către muncitori: „Munciți-o și mai tare și-i spuneți să nu fie mândră și nebună”. Iar Sfânta Iuliana fiind muncită cu nemilostivire și auzind cuvintele împăratului, iarăși a zis: „Tiranule Aurelian, ție ți se pare că mă muncești pe mine, dar eu nu simt muncile, cu ajutorul Hristosului meu”. Zis-a Aurelian: „Măcar că minți și te faci cum că nu le simți, dar eu te voi birui muncindu-te mult”. Sfânta a zis: „Nu mă va lăsa Domnul meu Iisus Hristos, nici va voi că să fiu biruită de tine. Căci Acela este Cel ce-mi ajută acum și întotdeauna, până la sfârșit, ca puterea și creștineasca Lui răbdare s-o cunoști; iar pe tine, va porunci Dumnezeul meu ca să te muncească cu focul cel veșnic și nestins; și va cere de la tine sufletele oamenilor, pe care le-ai pierdut cu viclenele tale înșelăciuni”.

De aceste cuvinte ale sfintei mai mult mâniindu-se Aurelian, a poruncit să aducă o căldare cu smoală și, punând foc dedesubt, s-o fiarbă. Fierbând smoala în căldare mult, încât nici nu era cu putință cuiva a se apropia, a poruncit să arunce într-însa pe Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana. Deci, aruncați fiind, și-au ridicat ochii lor la cer și într-un glas se rugau, zicând: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, Isaac și Iacov, Cel ce Te-ai pogorât în cuptorul cel de foc la Sedrah, Mesah și Avdenago, în țara Babilonului, nici nu i-ai lăsat pe dânșii să se vatăme de foc; Tu, Stăpâne Iisuse Hristoase, Cel ce ești lumină neajunsă, taină și slavă a Tatălui, dreapta Dumnezeului Cel Preaînalt, Cel ce Te-ai întrupat pentru păcatele noastre și cu oamenii ai viețuit, vrând să mântuiești sufletele cele înșelate și stricate, pe care vrăjmașul diavol cu ticăloșie le-a pogorât până la cel mai de jos tartar și prăpastie, precum și ucenicul lui Aurelian acum face; izbăvește-ne pe noi din aceste dureroase munci”.

Astfel rugându-se ei, smoala ce clocotea s-a schimbat în apă rece, încât toți cei ce erau de față se minunau de puterea lui Dumnezeu și Îl preamăreau; iar Aurelian, îndrăcindu-se de mânie, n-a preamărit pe Dumnezeu, ci i se părea că este meșteșug vrăjitoresc.

Apoi a poruncit să scoată pe sfinți din căldare, în care nici urmă, nici miros de smoală n-a aflat, fără numai apă rece. Atunci le-a zis Aurelian: „Vi se pare că pe oamenii cei ce sunt aici și privesc la voi i-ați înșelat, ca să socotească cum că a sosit la voi ajutorul Dumnezeului vostru, iar nu cu meșteșug vrăjitoresc s-a răcit căldarea? Mă jur pe zeii mei că voi face ca să nu vă ajute vrăjitoria voastră și voi, slăbind de muncile cele grozave și de arderea focului, veți jertfi zeilor, chiar nevrând”.

La acestea Sfântul Pavel a răspuns: „Nicidecum nu vom lăsa pe Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul și pământul și ne-a răpit pe noi din întuneric și ne izbăvește din mâinile tale. Niciodată, tiranule Aurelian, nu ne vei putea birui pe noi, ca să ne închinăm idolilor voștri cei fără de glas, fără de suflet și nesimțitori. Deci, muncește-ne pe noi cu muncile care știi și atunci vei cunoaște puterea Dumnezeului nostru”.

Atunci a poruncit Aurelian ca să aducă două paturi de fier, și, aducând mulțime de cărbuni de la baia poporului, să le ardă foarte tare și pe sfinții mucenici să-i pună pe aceste paturi arse și cu untură de porc topită să le ungă.

Făcându-se aceasta, Aurelian a zis: „Acum am biruit meșteșugul vostru cel vrăjitoresc și aveți să cunoașteți cine este Aurelian; să vie acum Hristos al vostru și să vă ajute vouă”. Sfânta Iuliana a răspuns: „Aici cu noi este Hristos al nostru, Care ne ajută și nu lasă focul să ne vatăme; iar tu nu-L vezi, de vreme ce nu ești vrednic a-l vedea; însă te sfătuiesc ca, lepădând nebunia ta, să te apropii de Hristos. Căci dacă vei voi să crezi în El, căindu-te, te va primi, căci este iubitor de oameni și milostiv, iertând cu lesnire păcatele oamenilor; iar de nu te vei întoarce către El, vei fi dat focului celui veșnic”. Și fiind arși sfinții pe paturile acelea, au rămas nevătămați de foc.

Văzând aceasta, doi din muncitori au strigat: „Nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeul Cel ceresc, Care ajută lui Pavel și Iulianei”. Iar împăratul, mâniindu-se asupra chinuitorilor acelora, a poruncit să-i ucidă cu sabia pe amândoi ca pe niște înșelați și ca pe cei ce ar fi luat aur de la creștini, ca să nu muncească cumplit pe mucenici.

Apoi, ducându-i la tăiere, îi învăța Sfântul Pavel, zicând: „Nu vă temeți, căci nu veți muri în veci, ci veți fi părtași sfinților și împreună moștenitori ai cereștii Împărății”. Iar ei, auzind aceea, au stat și se rugau, zicând: „Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, adevăratul Dumnezeu, pe care Pavel și Iuliana Te propovăduiesc, fii Tu împreună și cu noi, căci murim, nefăcând nici un rău”. Ei zicând aceasta, au fost tăiați, iar numele lor sunt Cvadrat și Acachie.

După sfârșitul acelora, alți muncitori au fost puși ca să ardă pe sfinți pe paturile cele înfocate și turnau sare pe foc, ca mai tare să se aprindă. Însă sfinții nu aveau grijă de chinuire, ci mai vârtos ocărau pe tiranul. Iar el, rușinîndu-se că nu i-a biruit, a poruncit să-i arunce în temniță, punându-le niște lemne grele pe grumazul lor și obezi la picioare. Apoi cu lanțuri legându-le mâinile, încă și piroane ascuțite făcute în chipul scaiului celui ascuțit cu ghimpi, care crește pe câmp, a poruncit să le aștearnă pe sub ei în temniță, și să-i pună pe acelea ca să nu aibă cât de mică ușurare în dureri, ci mai mult să se muncească pe piroanele care împungeau coastele lor. Apoi a poruncit să-i păzească cu dinadinsul, ca să nu vină vreun creștin la dânșii și să le dea mâncare sau băutură.

Fiind miezul nopții și sfinții zăcând pe acele piroane ascuțite și rugându-se, deodată a strălucit o lumină în temniță și îngerul Domnului, stând înaintea lor, le-a zis: „Pavele și Iuliano, slugile Dumnezeului Cel de sus, sculați-vă și preamăriți pe Dumnezeu”.

Acestea zicând îngerul, s-a apropiat și s-a atins de lanțuri și de obezile lor și îndată toate s-au sfărâmat și au căzut de pe trupurile lor. Atunci rănile lor s-au vindecat și sfinții s-au făcut sănătoși. Și iată două paturi așternute s-au văzut și masă pregătită înaintea lor plină de toate bunătățile. Îngerul a zis către sfinți: „Odihniți-vă pe paturi și primiți hrana pe care v-a trimis-o vouă Iisus Hristos”. Iar Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana, șezând pe paturi și luând pâine în mâini, și-au ridicat ochii în sus și au mulțumit lui Dumnezeu; apoi au mâncat și au băut cele primite de la Dumnezeu și s-au întărit.

Văzând cei care erau acolo legați lumina care strălucise în temniță și pe sfinți dezlegați, paturile și masa dinaintea lor, iar pe dânșii văzându-i mâncând și veselindu-se, au alergat la dânșii și se minunau foarte. Apoi se făcură părtași de aceeași masă care era pregătită cu mână nevăzută și au preamărit pe Dumnezeu Cel ce a arătat un dar ca acesta robilor Săi și, crezând în El, s-au făcut creștini.

A treia zi împăratul, șezând la judecată, a pus dinainte pe Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana și le-a zis: „Oare încă nu v-au învățat muncile ce vi s-au făcut ca, depărtându-vă de nebunia voastră, să vă apropiați de zei și să le aduceți jertfă?” Sfântul Pavel a răspuns: „Această nebunie de a nu mă lepăda de Hristos să-mi fie în veci și tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu. Căci cel nebun al lui Dumnezeu este mai înțelept decât oamenii, iar înțelepciunea lumească este nebunie la Dumnezeu. Cu adevărat aș fi fost nebun, dacă m-aș fi depărtat de Dumnezeul Cel adevărat și m-aș fi închinat diavolilor voștri”.

Aurelian, mâniindu-se, a poruncit să-i spânzure goi pe lemnul cel de muncă și să le strujească coastele cu unghii de fier. Iar ei, fiind în munci, se rugau lui Dumnezeu, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, Cela ce ești lumină nestricată creștinilor, arată-ne fața Ta și ajută-ne; nu ne lăsa pentru numele Tău cel sfânt!”.

Astfel rugându-se ei, Mântuitorul le-a ușurat chiar acolo durerile lor, fiind înaintea lor nevăzut, și sfinții nu simțeau muncile. Iar unul din chinuitori, anume Stratonic, fiind pus să strujească coastele Sfintei Iuliana, văzând frumusețea trupului ei, s-a rănit de ea și, cruțând-o de strujire, își oprea mâinile lui.

Sfânta, înțelegându-i gândul, cu piciorul stâng l-a împins, zicându-i: „Stratonice, fă porunca tiranului și nu mă cruța, căci am pe Împăratul meu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul Cel veșnic ce se îngrijește de sufletul meu și de durerile cele trupești mă ușurează”.

Stratonic, aruncând unealta de chinuire pe care o avea în mâini, alergă spre judecata împăratului, strigând: „Aureliane, tiranule și păgânule, pentru ce ai ridicat o muncire nedreaptă ca aceasta asupra creștinilor? Ce rău ți-au făcut oamenii care slujesc adevăratului Dumnezeu, ca să pătimească chinuri cumplite ca acestea? Au doar pentru aceea că cinstesc pe Hristos, Stăpânul tuturor?”.

Acestea auzind, împăratul s-a înspăimântat și a tăcut ca la un ceas. După aceea, a zis: „Au și tu, Stratonice, te-ai făcut părtaș nebuniei acelora? Au frumusețea Iulianei te-a amăgit? Sau te-a vânat cu cuvintele ei femeiești?”. Iar Stratonic, ridicându-și ochii la cer, a văzut fețele sfinților mucenici celor spânzurați la mucenicie, ca niște fețe de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi îndată îngrădindu-se cu semnul Crucii, s-a repezit spre necuratul altar idolesc ce era făcut acolo, pe care l-a răsturnat și l-a călcat cu picioarele, strigând: „Iată și eu sunt creștin! Fă cu mine ce voiești, o, tiranule!”.

Aurelian, mâniindu-se, a poruncit să-i taie capul. După ce îl duseră la locul cel de tăiere, s-a rugat lui Dumnezeu, grăind: „Doamne, Iisuse Hristoase, pe Care Pavel și Iuliana propovăduindu-Te și păzindu-se cu dumnezeirea Ta petrec nebiruiți și rușinează pe tiranul, Ție mă rog, primește și sufletul meu întru împărăția Ta cerească și nu mă lepăda pe mine, care, în acest ceas, am mărturisit numele Tău cel Sfânt înaintea tiranului Aurelian”. Aceasta zicând, îi tăiară capul; iar creștinii, luându-i trupul, l-au ascuns.

Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana toată ziua aceea au fost munciți și n-au slăbit în chinuri. Deci a zis Aurelian către Sfânta Iuliana: „O, necurată femeie! cum, în munci fiind, ai putut să înșeli pe chinuitor și morții lui te-ai făcut pricină?”. A răspuns sfânta: „Eu nu l-am înșelat pe el, nici pricinuitoare a morții lui nu m-am făcut, ci Hristos, Cel ce m-a ales pe mine mireasă Lui, Acela și pe dânsul l-a chemat la Sine, ca pe un vrednic. Pentru că, de nu ar fi fost vrednic, n-ar fi putut veni la cunună mucenicească niciodată. Ci îl vei vedea întru Împărăția cerurilor odihnindu-se, iar pe tine muncindu-te în văpaia gheenei. Atunci vei începe a-ți bate ticălosul tău piept, văzând un om care a fost oarecând sub tine, simplu și de lepădat, iar dincolo, mai sus de tine, fiind lângă Hristos, încununat cu slava Împărăției cerurilor. Atunci te vei umple de jale și vei striga cerând milă, dar niciodată pe aceea n-o vei câștiga”.

După aceasta, Aurelian a poruncit să-i dezlege pe mucenici de la muncire și să-i arunce în temniță. Apoi iarăși, într-aceeași seară, scoțându-i din temniță, a poruncit să-i închidă în feredeul (baie) cel de adunare și, chemând descântători și fermecători și pe cei ce știu a fermeca vietățile, le-a poruncit să le aducă pe toate câte le-ar avea mai cumplite: vipere, aspide și șerpi cu coarne și să le închidă pe acelea în feredeu, împreună cu mucenicii.

Deci s-a făcut așa, și mulțime fără de număr de jivine le-au adunat fermecătorii în feredeul acela la sfinți și le-au închis. Dar se târau jivinele acelea pe lângă picioarele sfinților mucenici și nu-i vătămau pe dânșii. Iar sfinții șezând fără de frică, cântau și slăveau pe Dumnezeu. Și au petrecut sfinții închiși împreună cu jivinele în feredeu trei zile și trei nopți, iar în a patra noapte a trimis Aurelian ca să se înștiințeze, dacă Pavel și Iuliana sunt mâncați de jivine.

Venind trimișii, când s-au apropiat de ușă, au auzit pe sfinți cântând psalmi și preamărind pe Dumnezeu. Apoi voind să se înștiințeze mai cu dinadinsul despre ceea ce se face înăuntru, s-au suit pe zidul feredeului și, printr-o ferestruică pe deasupra uitându-se, au văzut înăuntru lumină strălucind și pe Sfântul Pavel împreună șezând cu sora sa, Sfânta Iuliana; iar pe îngerul lui Dumnezeu stând lângă dânșii și nelăsând jivinele să se apropie de sfinți. Aceasta văzând-o, au alergat și au spus împăratului Aurelian.

Sculându-se dimineața, împăratul a șezut la judecată și a poruncit judecătorilor și fermecătorilor să-și ia jivinele din feredeu, iar pe mucenici să-i aducă la judecată. Venind aceia la ușile feredeului, au început a chema la ei jivinele cu meșteșug fermecătoresc, însă jivinele nu-i ascultau. Iar după ce s-au deschis ușile feredeului, îndată toate jivinele alergând asupra vrăjitorilor și asupra altor oameni care veniseră cu dânșii acolo, i-au mușcat, vătămându-i de moarte și au fugit la locurile lor.

După ce s-au risipit jivinele, au venit trimiși de la tiranul și luând pe sfinții mucenici la judecată, i-au adus la dânsul. Iar tiranul, căutând spre dânșii și zâmbind, le-a zis: „Fericit mi se pare că sunt eu acum, că stau de vorbă cu voi, fiindcă nădăjduiesc a dobândi lucru mare de la voi. Așa mă jur pe zei că, de-mi veți spune mie adevărul, multe și mari daruri veți lua de la mine și veți fi stăpânitori ai împărăției mele; dacă îmi veți spune că este adevărat ceea ce am auzit de la cei ce au privit prin ferestruică la voi în feredeu, cum că stăpânul nostru, zeul Apolon, a venit la voi și v-a ajutat, apărându-vă de jivine, pe care l-ați văzut de față cu ochii voștri”.

A răspuns Sfântul Pavel: „Noi pe Apolon nu-l știm și nici nu l-am văzut vreodată; căci suntem din numărul celor ce slujesc adevăratului Dumnezeu, Cel ce a gătit mântuire robilor Săi. Dar sufletul tău va pieri de moarte, căci nu voiești să cunoști adevărul și să vii la pocăință. Ci mai ales multa îndărătnicie a tiraniei tale te-a adus să hulești pe slujitorul lui Dumnezeu cel fără de trup, adică pe îngerul cel sfânt, pe care Domnul nostru Iisus Hristos l-a trimis la noi ca să astupe gurile jivinelor, tu cu hulă îl numești Apolon al tău”. Mâniindu-se Aurelian, a poruncit ca să-l bată peste obraz cu vergi de plumb pe Sfântul Pavel, zicându-i: „Nu răspunde astfel cu mândrie și nebunește, când știi că stai înaintea împăratului”.

După bătaia aceea, poruncind tiranul ca pe Sfântul Pavel să-l ducă de la divan, a pus înaintea sa mai aproape pe Sfânta Iuliana și i-a zis ei: „Stăpână a sufletului meu, Iuliano, mă rog ție și te sfătuiesc să nu urmezi nebuniei fratelui tău, că te văd pe tine că ești fecioară cuminte și cu mare înțelegere. Drept aceea, ascultă-mă pe mine și-mi fii mie stăpână și împărăteasă; căci te voi lua pe tine mie însumi spre însoțire și voi pune stâlpi de aur ca închipuire asemănării tale, prin toate cetățile lumii”.

Dar sfânta a răspuns: „Nicidecum nu mă înșeli pe mine, Aureliane, tiranule și păgânule! Nu vei putea vâna cu vicleșugul tău pe roaba Dumnezeului Cel de sus, nici mă vei duce pe mine la moartea cea veșnică. Poate voiești să mă lipsești pe mine de slava lui Hristos și de cereasca Împărăție? Dar nu vei putea”. Deci a poruncit Aurelian să ducă pe sfânta de la divan și să aducă iarăși pe Sfântul Pavel și i-a zis lui: „Iată, Pavele, sora ta Iuliana s-a făgăduit înaintea noastră să aducă jertfe zeilor; pentru aceasta am s-o iau pe ea de soție și va fi stăpână peste toată împărăția mea. Deci și tu, încredințându-te, îndeplinește porunca și, apropiindu-te, jertfește zeilor, ca să-mi fii mie prieten și te voi cinsti cu cea mai dintâi boierie”.

Sfântul Pavel a răspuns: „Cu adevărat ai mințit că sora mea ar fi voit să se depărteze de la Hristos, Mirele său Cel preacurat și fără de moarte, și cu tine necuratul și cu diavolii tăi ar fi voit să se însoțească. Dar nu este lucru de mirare că ai mințit, căci ai tată pe diavolul, care este tată al minciunii, și de dânsul învățându-te a minți, aceeași o faci pe care și el o face; și nu poți, într-alt chip, pe cineva a-l vâna, decât numai cu minciuna. Dar în zadar te ostenești, că pe noi nu ne vei putea vâna cu mincinoasa ta amăgire, chiar de ne-ai făgădui împărăția a toată lumea”.

A zis Aurelian: „Până când cu nerușinare ne vei dosădi pe noi bârfitorule și nebunule? Astfel mă jur pe zei că în toate chinurile de muncă vă voi munci și nimeni nu vă va scoate din mâinile mele”. Și a poruncit să aprindă foc și să aducă paisprezece bețe de fier și în foc să le pună. Apoi să-i lege dinainte mâinile și picioarele și un păr de fier să pună printre mâini și printre picioare și să-l înfigă în pământ; și cu bețele cele înfocate să-l bată câte doi ostași, schimbându-se. Ostașii care se schimbau își schimbau și toiegele, luând pe cele arse din foc. Iar pe Sfânta Iuliana a poruncit s-o ducă la desfrânare și s-o batjocorească. Și mulți din popor care erau de față, alergau întrecându-se unul pe altul, ca să intre mai întâi la dânsa, că erau ca niște dobitoace în fața frumuseții ei.

Dar când era dusă la locul de desfrânare, îndată îngerul Domnului a venit înaintea ei, zicându-i: „Nu te teme, Iuliano, că Domnul tău Iisus Hristos, Căruia îi slujești, m-a trimis să te apăr, ca să se preamărească numele cel Sfânt al Lui, în toți cei ce se tem de Dânsul”. Și lovea îngerul cu orbire pe acei desfrânați care voiau să îndrăznească spre sfânta, scuturându-i ca pe niște praf de la picioarele miresei lui Hristos, încât nu se puteau apropia de dânsa. Deci, pipăind pereții, nu știau unde merg.

Văzând poporul acel lucru, striga ca și cu o gură, grăind cu mare glas: „Mare este Dumnezeul lui Pavel și al Iulianei, Care pretutindeni mântuiește și acoperă pe cei ce se tem de El”. Iar cei ce erau orbiți, plecându-și genunchii, strigau către sfânta: „Iuliano, roaba Dumnezeului de sus, am greșit înaintea ta nebunește, poftind a îndrăzni spre tine, ci ne iartă ca o slujitoare a Dumnezeului Cel bun și te roagă pentru noi Hristosului tău, să ne dăruiască vederea”. Sfânta Iuliana, milostivindu-se spre dânșii, a luat puțină apă și, ridicându-și ochii spre cer, a chemat pe Domnul, grăind: „Dumnezeule adevărat, Iisuse Hristoase, Mântuitorule al tuturor oamenilor, auzi-mă pe mine roaba Ta și arată acum semnele și minunile pe care le faci fiilor oamenilor și dăruiește acestora vedere, ca să se preamărească numele Tău cel sfânt”.

Zicând aceasta, a stropit cu apă pe toți cei orbiți și îndată au văzut; și căzând la pământ, mulțumeau lui Dumnezeu și alergând la biserica creștinească, își mărturiseau greșelile cu pocăință și s-au făcut creștini, învrednicindu-se de Sfântul Botez.

Sfântul Pavel, fiind chinuit de muncitori din porunca împăratului și bătut fără cruțare cu bețe de fier arse în foc, schimbându-se slugile și bețele, striga către împăratul, grăind: „Aureliane, tiranule păgân, ce rău am făcut ca să mă muncești așa de cumplit și fără de Dumnezeu; căci cu adevărat Stăpânul meu Iisus Hristos îmi ușurează durerile, iar pe tine te așteaptă moștenirea veșnicului foc, care este gătită ție și diavolului care te-a ridicat asupra noastră”.

Aurelian a zis: „Pavele, unde este Iuliana, sora ta? Zici că este fecioară și iată că acum este batjocorită prin desfrânare. Oare, o mai socotești a fi mireasa lui Hristos?”. Sfântul răspunse: „Cred Dumnezeului meu, Cel ce-mi ușurează durerile și mă izbăvește din izvodirile tale cele viclene, că și pe sora mea o va apăra și o va păzi fără de prihană de toată spurcăciunea, fiindcă a trimis din cer pe îngerul Său, s-o păzească”.

După un ceas, a grăit iarăși: „Iată se întoarce sora mea fără de prihană, având curăția nevătămată și vine să-mi vadă legăturile și rănile”. Aceasta o grăia Sfântul, văzând cu ochii proorocești toate cele ce se făcuseră cu Sfânta Iuliana, căci tiranul trimisese să aducă pe sfânta de la desfrânare. După ce a adus pe sfânta la judecată, văzând-o Sfântul Pavel, s-a umplut de mare bucurie și se veselea, luminându-se la față. Apoi Aurelian a zis către Sfânta: „Iuliano, s-au săturat desfrânații de frumusețea ta?”.

Sfântă a răspuns: „Frumusețea, cuviința și toată podoaba mea este Hristos al meu, Care a trimis pe îngerul Său și m-a păzit curată pe mine, smerita roaba Sa; căci am nădăjduit spre El și slăvesc preasfânt numele Lui, că numai El este Dumnezeu, Care face minuni și nu este alt Dumnezeu afară de El”. Tiranul a poruncit apoi să-l dezlege pe Pavel.

După aceasta, din poruncă împărătească, a fost săpată o groapă adâncă, ca de trei stânjeni, au aprins foc într-însa și au umplut-o cu lemne; apoi, după ce au ars lemnele desăvârșit și s-au făcut mulți cărbuni de foc în groapa aceea, tiranul a poruncit să arunce în ea pe Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana. Iar ei bucuroși mergeau spre groapă cea înfocată, binecuvântând pe Dumnezeu. Și chemând pe Mântuitorul Hristos în ajutorul lor, s-au însemnat cu semnul Crucii și s-au aruncat în foc. Deci stăteau în foc cântând și lăudând pe Domnul, pentru că îngerul Domnului pogorându-se din cer, a izgonit puterea focului din groapă, aruncând cărbunii afară, iar pe mucenici i-a păzit întregi și nevătămați. Și stăteau sfinții în groapă, cântând și grăind: „Bine ești cuvântat, Dumnezeule, Împăratul veacurilor, că Ți-ai adus aminte de smerenia noastră și ai stins văpaia focului, trecând ca un bun greșelile noastre; Tu ne-ai păzit întregi și sănătoși pe noi nevrednicii, de mânia tiranului Aurelian”. Și se auzeau în popor toate cuvintele lor și mulți din elini, văzând puterea lui Dumnezeu, s-au umplut de bucurie cu inima și, lepădându-se de idoli, au crezut în Hristos.

Apoi împăratul a poruncit să astupe cu pietre pe sfinții care erau în groapă; dar îndată s-a făcut tunet înfricoșat și fulgere, arătându-se un nor de foc vărsându-se pe pământ și s-a auzit glas din cer, zicând: „Aureliane, te vei duce în focul gheenei, care ți s-a gătit ție și tatălui tău, diavolul”. Atunci s-a înfricoșat Aurelian cu tot poporul elinesc. Apoi tiranul a poruncit să scoată pe sfinți din groapă și să-i închidă în temniță. Iar ei slăveau pe Dumnezeu de toate minunile, pe care le-a făcut pentru dânșii.

A șaptea zi, șezând Aurelian la judecată, a poruncit slujitorilor să aducă pe toți idolii de aur și de argint pe care îi avea, împodobiți cu pietre de mare preț și a așternut sub picioarele lor porfira sa împărătească. Apoi, aducând pe Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana, a zis către dânșii cu mânie: „Apropiați-vă și vă închinați zeilor, că nu veți scăpa din mâinile mele”.

Iar Sfântul Pavel cu îndrăzneală a răspuns: „Niciodată, tiranule, nu vom lăsa pe Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul. Deci nu nădăjdui că ne vei pleca vreodată spre închinarea idolilor”. Aurelian zise: „Vrednicule de cumplită moarte, oare ți se pare că aceștia sunt idoli? Nu cunoști puterea care este într-înșii?”. Grăit-a Sfântul Pavel: „Acest Zeus, care zici tu că este zeu, a fost om, care învățase meșteșugul vrăjitoresc și, fiind mai mult decât toți oamenii pătimaș și prea neînfrânat, oricâte femei și fete le vedea frumoase, vrând să fie cu ele, le înșela în multe feluri cu vrăjile; căci se prefăcea uneori în taur, alteori în chip de păsări, în vulturi și în lebădă iar alteori în aur și așa, amăgind și prihănind mulți oameni, se socotea de dânșii ca Dumnezeu și se cinstea. Și, ca să nu mai grăiesc pe rând toate ale lui fapte fără de rușine și fără de lege, căci știu că te mânii auzind, însă nu de mânia ta mă tem, ci, ca să nu se vatăme urechile celor ce aud, voi tăcea celelalte.

Dar celălalt care este lângă Zeus și care se numește Apolon, au nu din desfrânare este născut, dintr-o femeie ce se numea Latona, care l-a născut între doi copaci? Și acela multe fapte urâte a făcut, urmând tatălui său Zeus? Asemenea și Dionisos, numitul vostru zeu, au doară nu este născut din desfrânare, din Semele, fata lui Kadmos?”. Iar Aurelian a zis către sfânt: „Minți, ticălosule! Au nu din Hera, maica zeilor, este născut Dionisos?”. Sfântul Pavel a râs și a zis: „Au este vreun Dumnezeu născut din femeie și care a început a fi Dumnezeu, nefiind mai înainte Dumnezeu și oare are Dumnezeu femeie și naște din femeie fii?”.

Atunci Aurelian a zis: „Necuratule și bârfitorule, până când cu mincinoase vorbe și cu dosădiri hulești și ocărăști pe zeii noștri? Au doar Iisus Hristos al vostru, despre Care ziceți voi că este Dumnezeu ceresc, nu este născut din femeie?”. Răspuns-a Sfântul Pavel: „Nu ești tu vrednic să povestești tainele lui Dumnezeu; însă ca să nu se vatăme cu cuvintele tale cei ce stau împrejur, de trebuință este a spune pe scurt, despre aceea ce întrebi: La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și toate cele de pe dânsele, mările și toate cele ce sunt într-însele.

După aceea a zidit pe om după chip și asemănare, fiind curat și fără nici o răutate, drept și binecredincios și l-a pus în Raiul cel plin de bunătăți, făcându-i și soție din coasta lui. Iar tatăl vostru, diavolul, nesuferind să vadă pe om într-o fericire că aceea, a amăgit pe Eva și printr-însa pe Adam, spre călcarea poruncii lui Dumnezeu. Și a fost izgonit Adam împreună cu Eva din Rai și a născut fii și fete, din care s-a umplut lumea; și tot neamul omenesc era supus sub moartea păcatului, ce intrase în lume prin călcarea de poruncă. Și toți strămoșii noștri cei drepți se pogorau în iad, ca și cei nedrepți; că împărățise moartea, precum Apostolul lui Hristos grăiește, de la Adam și peste cei ce nu greșiseră, după asemănarea călcării de poruncă a lui Adam.

De aceea, Tatăl Cel ceresc, Atotputernicul Dumnezeu, milostivindu-Se spre neamul omenesc și voind a-l ajuta, a trimis pe Fiul Său, ca să ia asupra Sa trup omenesc și să mântuiască pe Adam și pe cei ce erau împreună cu dânsul fiind ținuți în legăturile iadului. Iar Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de toți vecii născut dintr-Însul. El este înțelepciunea Lui, puterea și dreapta Lui, pentru a Cărui întrupare, Arhanghelul Gavriil bine a vestit Sfintei Fecioare cea preacurată și preacinstită, născută din proorocească și împărătească seminție, întru al cărei preacurat și sfințit pântece Însuși Dumnezeu, adică Cuvântul Tatălui Cel nevăzut, sălășluindu-Se, a luat asupra Sa trup, când a zis către dânsa îngerul: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine. Și iarăși: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

Deci, S-a născut Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, din Fecioara cea fără de prihană, cu trup, cu care S-a îmbrăcat ca și cu o haină, pentru mântuirea oamenilor. Pentru că nimeni nu putea să-L vadă pe Dumnezeul Cel adevărat, așa precum este El, deoarece Dumnezeu este foc care mistuiește; nici nu poate omul viețuind pe pământ, să vadă fața lui Dumnezeu și să fie viu. De aceea, întrupându-Se, Dumnezeul nostru, S-a născut și ca un prunc cu lapte a fost hrănit, desăvârșit fiind cu Dumnezeirea.

După aceea a fost prunc tânăr, crescând cu trupul ca om desăvârșit și împreună a locuit cu oamenii treizeci și trei de ani, umblând prin cetăți și prin sate, bine făcând tuturor și izbăvind pe cei asupriți de diavol. Apoi S-a răstignit de voie pe lemnul Crucii, ca să dea mântuire lumii celei pierdute prin înșelăciunea diavolească. Și, murind cu trupul, S-a pogorât în iad cu sufletul Său cel Sfânt și a sfărâmat porțile cele de aramă și a frânt zăvoarele cele de fier. Apoi a scos din întuneric și din legăturile diavolești sufletele sfinților și în părțile cele de sus le-a ridicat, iar a treia zi a înviat din morți cu trupul Său.

După înviere S-a arătat ucenicilor și la mulți alții, care au crezut într-Însul cu adevărat; și a stat pe pământ, mâncând și bând cu Apostolii, încă patruzeci de zile. După aceea S-a înălțat la cer și șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, cu Trupul Său. Iar acum diavolul se vaietă de durere, deoarece Hristos Dumnezeu L-a surpat sub picioarele creștinilor, ca să se calce de cei ce intră întru Împărăția cerului, de care tu ești străin, căci ai parte de veșnicul foc al gheenei, care este moștenirea tatălui tău, diavolul”.

Acestea auzindu-le Aurelian, s-a tulburat la față de mânie și scrâșnind din dinți, a zis: „Bârfitorule și necuratule, multe cuvinte mincinoase te-am lăsat pe tine să grăiești cu îndelungată răbdare. Dar până când te voi lăsa a mă ocărî pe mine și a huli pe zei? Acum vă grăiesc vouă cuvântul cel mai de pe urmă: de nu jertfiți zeilor, cu cumplite morți vă voi pierde”.

Iar Sfântul Pavel și Iuliana cu mare glas au strigat, zicând: „Creștini suntem și spre Hristos avem nădejde! Zeilor tăi nu ne vom închina și diavolilor tăi nu vom sluji și nici de muncile tale nu ne temem. Scornește asupra noastră munci câte voiești, căci credem în Dumnezeu. Iar tu vei fi biruit de Hristos, Cel ce ne întărește pe noi și biruiește ale tale înrăutățite și tirane meșteșugiri”.

Atunci Aurelian a poruncit ca pe Sfântul Pavel să-l lege de un lemn și cu foc aprins să-i ardă fața. Iar propovăduitorul lui Hristos a strigat: „Nu ocărî pe Împăratul și Stăpânul a toată lumea și nu-L huli pe El”. Sfânta Iuliana a strigat și ea: „Tiranule necurat, ce rău a făcut fratele meu, ca așa de cumplit să-l muncești?”. Iar Aurelian a poruncit ca tot astfel să lege și pe Sfânta Iuliana, s-o muncească și cu foc să-i ardă fața ei, căreia îi și zicea: „Femeie, fără de rușine, rușinează-te, precum se cuvine femeilor”.

Sfântă a răspuns: „Cu adevărat, Aureliane, te voi asculta pe tine, cel ce-mi poruncești să mă rușinez, fiind eu femeie. Însă mă rușinez de Hristos Dumnezeu, Care este viu înaintea ochilor mei și nu pot a-L lăsa și a mă închina diavolilor, căci cred cu tărie în Dumnezeul meu”. Aurelian, văzându-se ocărit de sfinții mucenici, se mânia și totodată se rușina și a poruncit ca tot trupul lor să-l ardă. Iar poporul care privea la chinuirea sfinților, striga cu mare glas: „Împărate Aureliane, judeci cu nedreptate și tot cu nedreptate îi muncești pe aceia; dacă nu voiesc să aducă jertfe zeilor, dă asupra lor răspuns de moarte”.

Atunci Aurelian, temându-se ca să nu se scoale cineva din popor împotrivă, a dat răspuns că să li se taie capetele, iar trupurile lor să se arunce spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor. Astfel au fost duși sfinții la moarte, bucurându-se, veselindu-se și cântând cuvintele psalmului: Mântuitu-ne-ai pe noi, Doamne, de cei ce ne supără și pe cei ce ne urăsc i-ai rușinat!

Fiind scoși afară din cetate la locul cel de tăiere, Sfântul Pavel a rugat pe gealat, ca mai întâi să taie pe Sfânta Iuliana, căci se temea, ca nu cumva ea să se înfricoșeze văzând tăierea lui. Iar Sfânta Iuliana, însemnându-se cu semnul Crucii, și-a întins grumazul, veselindu-se, și i l-au tăiat. Sfântul Pavel, văzând pe sora sa săvârșită prin mucenicie, și-a ridicat ochii la cer și a mulțumit lui Dumnezeu. După aceea, îngrădindu-se însuși cu semnul Crucii, și-a întins grumazul, și i l-au tăiat.

Deci sfintele lor trupuri zăceau afară din cetate, neîngropate, căci erau puși ostași de împărat să pândească de departe, ca să nu le fure creștinii. Și veneau la locul acela câini și nu se atingeau de trupurile mucenicilor. Asemenea și lupii venind, nu numai că nu se atingeau, dar chiar le străjuiau, șezând lângă ele nedepărtați. Apoi și păsările mâncătoare de trupuri zburau pe deasupra, însă nici una n-a șezut pe ele, ci numai zburau peste ele ca și cum le-ar fi păzit și nici muște nu lăsau să cadă pe ele. Și aceasta a fost șapte zile și șapte nopți.

Ostașii au vestit aceasta lui Aurelian, iar el auzind, a zis: „O, ce farmece de rea credință au creștinii, căci nici morți n-am putut să-i biruim!”. Și a poruncit ostașilor ca noaptea să se ducă de la strajă, căci nu voia să-i mute ziua, ca să nu fie batjocoriți de creștini. Făcându-se ziuă, creștinii văzând că ostașii de strajă nu sunt, mergând, au luat mult chinuitele trupuri ale Sfinților Mucenici Pavel și Iuliana și le-au îngropat la ei cu cinste, astfel împărățind Domnul nostru Iisus Hristos.

Pentru toate se cuvine Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Toma Caragiu (1925 – 1977)

foto preluat de pe cinemagia.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Toma Caragiu (1925 – 1977)

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia – d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975)

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:

„…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975) - foto: cinemagia.ro

Toma Caragiu – foto: cinemagia.ro

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

Mormântul lui Toma Caragiu – foto: ro.wikipedia.org

 

Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927- d.2009), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.

 

Distincții

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

 

Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 39 de filme.

- Nufarul rosu – r.Gheorghe Tobias, 1955

- Vara romantica -r.Sinisa Ivetici, 1961

- Poveste sentimentală – r. Iulian Mihu, 1962

- Străzile au amintiri – r. Manole Marcus, 1962

- Politică și delicatese – r. Haralambie Boroș, 1963

- Cartierul veseliei – r. Manole Marcus, 1965

- Procesul alb – r. Iulian Mihu, 1966

- Haiducii (1966)

- Vremea zăpezilor – r. Gheorghe Naghi, 1966

- Șeful sectorului suflete (1967)

- Subteranul – r. Virgil Calotescu, 1967

- Răpirea fecioarelor – r. Dinu Cocea, 1968

- Răzbunarea haiducilor (1968)

- KO -r. Mircea muresan, 1968

- Brigada Diverse intră în acțiune (1970)

- Haiducii lui Șaptecai (1971)

- Zestrea domniței Ralu (1971)

- Săptămîna nebunilor (1971)

- Brigada Diverse în alertă! (1971)

- B.D. la munte și la mare (1971)

- Facerea lumii – r. Gheorghe Vitanidis, 1971

- Bariera – r. Mircea Mureșan, 1972

- Explozia – r. Mircea Drăgan, 1972

- Ciprian Porumbescu (1973)

- Proprietarii – r. Șerban Creangă, 1974

- Trei scrisori secrete – r. Virgil Calotescu, 1974

- Tatăl risipitor – r. Adrian Petringenaru, 1974

- Actorul și sălbaticii (1975)

- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)

- Mastodontul – r. Virgil Calotescu, 1975

- Singurătatea florilor (1976)

- Operațiunea Monstrul (1976)

- Premiera (1976)

- Serenada pentru etajul XII – r. Carol Corfanta, 1976

- Condiția Penelopei (voce) – r. Luminița Cazacu, 1976

- Marele singuratic (1977)

- Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977

- Gloria nu cântă – r. Alexandru Bocăneț, 1977

- Buzduganul cu trei peceți – r. Constantin Vaeni, 1977

 

 

articole preluat de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

cititi mai mult despre Toma Caragiu si pe: adevarul.ro; www.ferratum.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com