Onisifor Ghibu (1883–1972) a fost una dintre personalitățile marcante ale culturii și educației românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. Pedagog, publicist, militant național și participant activ la realizarea Marii Uniri, el și-a dedicat întreaga viață apărării drepturilor românilor și dezvoltării învățământului românesc în Transilvania și Basarabia. Prin activitatea sa neobosită, a contribuit la formarea unor instituții fundamentale ale României moderne și a rămas în memoria contemporanilor drept unul dintre cei mai importanți promotori ai educației naționale.
Articolul face parte din seria „Personalități marcante” și prezintă viața, activitatea și moștenirea unor oameni care au contribuit prin ideile, operele și acțiunile lor la dezvoltarea societății românești și universale. Materialul a fost revizuit și actualizat în scop documentar și educativ, pe baza surselor istorice și biografice disponibile la momentul publicării.
Copilăria și formarea intelectuală
Onisifor Ghibu s-a născut la 31 mai 1883 în localitatea Săliște, din apropierea Sibiului, într-o familie de țărani români din Transilvania aflată atunci sub administrația Imperiului Austro-Ungar. Primele clase le urmează în localitatea natală, iar studiile liceale le începe la Sibiu și le finalizează la Brașov, într-un mediu intelectual în care idealurile afirmării naționale românești erau puternic cultivate.
Pasionat de educație și de destinul cultural al românilor, își continuă pregătirea la Institutul Teologic Andreian din Sibiu, după care studiază la Universitatea din București și la importante centre universitare europene, printre care Budapesta, Strasbourg și Jena. În anul 1909 obține doctoratul la Universitatea din Jena, specializându-se în filosofie, pedagogie și istorie universală.
Contactul cu marile curente pedagogice europene ale epocii îi va influența profund concepțiile despre educație. Onisifor Ghibu considera că școala nu trebuie să fie doar un instrument de transmitere a cunoștințelor, ci și un mijloc de formare morală, culturală și națională a generațiilor tinere. Această viziune avea să îi călăuzească întreaga activitate publică și profesională.
Militant pentru drepturile românilor din Transilvania
Întors în Transilvania, Onisifor Ghibu devine una dintre vocile importante ale luptei pentru apărarea drepturilor românilor aflați sub administrația austro-ungară. Între anii 1910 și 1914 ocupă funcția de inspector școlar primar ortodox pentru școlile românești din Transilvania și predă pedagogia la Institutul Teologic din Sibiu.
În aceeași perioadă activează în cadrul Asociațiunii ASTRA, una dintre cele mai importante organizații culturale ale românilor transilvăneni, contribuind la dezvoltarea învățământului și la răspândirea culturii române în mediul rural.
Izbucnirea Primului Război Mondial îl găsește implicat în apărarea cauzei naționale românești. Refugiat la București între 1914 și 1916, colaborează cu personalități precum Octavian Goga și Vasile Lucaciu într-o amplă campanie de susținere a intrării României în război de partea Antantei. Activitatea sa politică și publicistică este considerată atât de periculoasă de autoritățile maghiare, încât în anul 1915 Curtea Militară din Cluj îl condamnă la moarte în contumacie.
Această condamnare nu îl descurajează. Dimpotrivă, ea întărește convingerea că viitorul românilor din Transilvania nu poate fi separat de idealul unității naționale. În anii care urmează, Onisifor Ghibu avea să joace un rol esențial în una dintre cele mai importante etape ale istoriei moderne românești: renașterea națională a Basarabiei și drumul acesteia către Unirea cu România.
Onisifor Ghibu și renașterea școlii românești din Basarabia
După ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază împreună cu familia la Iași, iar în martie 1917 ajunge la Chișinău. Aici începe una dintre cele mai importante etape ale vieții sale, care avea să îl transforme într-unul dintre principalii artizani ai renașterii naționale românești din Basarabia.
La momentul sosirii sale, învățământul în limba română era aproape inexistent, după mai bine de un secol de politici de rusificare aplicate de autoritățile țariste. Convins că viitorul unei națiuni depinde de educație și cultură, Onisifor Ghibu se implică imediat în reorganizarea sistemului școlar și în promovarea limbii române în școli, administrație și viața publică.
Împreună cu lideri basarabeni precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Vasile Stroescu, contribuie la organizarea mișcării naționale românești și la constituirea Partidului Național Moldovenesc. În paralel, coordonează deschiderea școlilor românești în întreaga provincie și susține formarea unei noi generații de învățători și profesori.
Un rol deosebit l-a avut în dezvoltarea presei românești din Basarabia. În septembrie 1917 contribuie la instalarea primei tipografii cu caractere latine de la Chișinău, unde sunt tipărite manuale școlare și publicații în limba română. La 1 octombrie 1917 apare ziarul „Ardealul”, prima publicație tipărită cu alfabet latin din întregul Imperiu Rus, iar câteva luni mai târziu acesta este transformat în cotidianul „România Nouă”, devenit una dintre principalele tribune ale ideii de unitate națională.
Activitatea sa din Basarabia nu s-a limitat la domeniul educației. Prin articole, conferințe și acțiuni publice, Onisifor Ghibu a contribuit la consolidarea conștiinței naționale românești și la pregătirea climatului politic care avea să facă posibilă Unirea din 1918.
În tumultul anilor 1917–1918, Onisifor Ghibu s-a aflat în centrul mișcării care urmărea afirmarea dreptului românilor la autodeterminare. Prin activitatea sa publicistică și organizatorică, a susținut constant apropierea Basarabiei de Regatul României și a promovat ideea unității tuturor românilor.
În paginile ziarului „România Nouă” a pledat pentru unirea politică a tuturor provinciilor locuite de români, considerând că destrămarea marilor imperii europene oferă o oportunitate istorică unică pentru realizarea acestui ideal. Publicația sa a devenit una dintre cele mai influente voci unioniste ale epocii.
După Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Onisifor Ghibu își continuă activitatea în slujba cauzei naționale. În același an este ales deputat în Marele Sfat al Transilvaniei și este numit secretar general al Resortului Instrucțiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent, organismul care a administrat Transilvania după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Participarea sa la procesul de reorganizare a vieții publice și educaționale după 1 Decembrie 1918 îl transformă într-una dintre figurile importante ale generației care a contribuit la construirea României Mari.
Ctitor al Universității românești din Cluj
După înfăptuirea Marii Uniri, una dintre cele mai importante misiuni asumate de Onisifor Ghibu a fost reorganizarea învățământului românesc din Transilvania. În calitate de secretar general al Resortului Instrucțiunii Publice, el coordonează reformarea școlilor și integrarea lor în sistemul educațional al statului român.
Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale a fost transformarea fostei universități maghiare din Cluj într-o instituție de învățământ superior românească. Onisifor Ghibu s-a numărat printre principalii organizatori ai noii universități, contribuind la definirea structurii academice și la atragerea unor personalități științifice de prestigiu.
Printre realizările sale se numără și aducerea în țară a marelui savant Emil Racoviță, pe care îl sprijină în înființarea la Cluj a primului institut de speologie din lume. De asemenea, susține dezvoltarea altor instituții culturale și educaționale importante, inclusiv a Conservatorului din Cluj și a Politehnicii din Timișoara.
În anul 1919 este numit profesor titular la Universitatea din Cluj și este ales membru corespondent al Academiei Române. Timp de peste două decenii va forma generații de profesori și va contribui la dezvoltarea pedagogiei românești moderne.
Pentru Onisifor Ghibu, universitatea nu era doar o instituție de învățământ superior, ci un instrument esențial pentru consolidarea identității culturale și intelectuale a României întregite. Din acest motiv, numele său rămâne legat de una dintre cele mai importante construcții academice ale României moderne.
Opera pedagogică și activitatea publicistică
Activitatea lui Onisifor Ghibu nu s-a limitat la organizarea instituțiilor de învățământ sau la implicarea în viața publică. El a fost și unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai educației românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, contribuind decisiv la dezvoltarea pedagogiei moderne și la afirmarea rolului școlii în formarea conștiinței naționale.
De-a lungul vieții a publicat peste o sută de volume și lucrări de specialitate, precum și peste o mie de articole, studii, conferințe și intervenții publicistice. Scrierile sale au abordat teme diverse, de la pedagogie, istoria învățământului și cultura română, până la probleme politice, religioase și naționale.
Printre lucrările sale reprezentative se numără Despre educație (1911), Școala românească din Ungaria (1912), Universitatea din Cluj și institutele ei de educație (1922), Universitatea românească a Daciei superioare (1924), Portrete pedagogice (1927) și Prolegomenă la o educație românească (1941). În aceste lucrări, Onisifor Ghibu a susținut necesitatea unui învățământ modern, accesibil și adaptat nevoilor societății românești.
În viziunea sa, școala trebuia să formeze nu doar specialiști, ci și cetățeni responsabili, capabili să contribuie la dezvoltarea comunității și la apărarea valorilor naționale. Această concepție avea să influențeze generații întregi de profesori și elevi.
Pe lângă activitatea pedagogică, a desfășurat o intensă activitate publicistică. A colaborat cu numeroase publicații și a fondat sau coordonat reviste și ziare care au avut un rol important în viața culturală și politică a epocii. În Basarabia, publicațiile Ardealul și România Nouă au devenit instrumente esențiale ale mișcării unioniste și ale renașterii culturale românești.
În conflict cu regimul comunist
După instaurarea regimului comunist în România, destinul lui Onisifor Ghibu cunoaște o schimbare dramatică. Activitatea sa națională, pozițiile sale antirevizioniste și opoziția față de influența sovietică îl transformă într-o persoană indezirabilă pentru noua putere.
În anul 1945 este arestat fără proces și internat timp de peste opt luni în lagărul de deținuți politici de la Caracal. Tot atunci este îndepărtat din învățământul universitar și pensionat forțat, devenind primul profesor epurat de la Universitatea din Cluj, instituție pe care contribuise decisiv la organizarea ei în 1919.
Anii care urmează sunt marcați de supraveghere permanentă, restricții și marginalizare. Biblioteca și lucrările sale sunt trecute sub tăcere, iar accesul la viața publică îi este practic interzis. Cu toate acestea, Onisifor Ghibu refuză să renunțe la convingerile sale și continuă să redacteze memorii, petiții și scrisori adresate autorităților române și sovietice.
Unul dintre cele mai curajoase gesturi ale sale are loc în octombrie 1956, în contextul evenimentelor din Ungaria. Într-un memoriu adresat liderilor sovietici Nikita Hrușciov și Nikolai Bulganin, el solicită retragerea trupelor sovietice și reanalizarea situației Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța. Gestul este considerat extrem de îndrăzneț pentru acea perioadă și atrage represalii imediate.
La 10 decembrie 1956 este arestat din nou și condamnat la închisoare pentru „acțiuni împotriva regimului democrat-popular”. Va fi eliberat în ianuarie 1958, însă va rămâne în continuare exclus din viața publică și atent supravegheat de Securitate.
În pofida persecuțiilor, Onisifor Ghibu nu și-a abandonat niciodată idealurile. A continuat să scrie și să lucreze la vasta sa operă memorialistică, lăsând posterității o impresionantă mărturie despre istoria și frământările României din secolul al XX-lea.
Moștenirea lui Onisifor Ghibu
Onisifor Ghibu s-a stins din viață la 31 octombrie 1972, după aproape nouă decenii dedicate educației, culturii și cauzei naționale românești.
Moștenirea sa este însă mult mai amplă decât funcțiile ocupate sau lucrările publicate. El a contribuit la renașterea școlii românești din Basarabia, la consolidarea sistemului educațional al României Mari și la dezvoltarea învățământului universitar românesc. Prin activitatea sa, a demonstrat că educația poate deveni un instrument esențial de afirmare națională și de modernizare a societății.
La moartea sa a lăsat în urmă zeci de mii de pagini de manuscrise, jurnale, memorii și corespondență. O parte importantă a acestui patrimoniu a fost publicată postum prin grija familiei și a cercetătorilor interesați de opera sa.
Recunoașterea valorii sale a depășit granițele României. În anul 1983, la centenarul nașterii sale, UNESCO a inclus comemorarea lui Onisifor Ghibu în calendarul aniversărilor internaționale, confirmând importanța contribuției sale la educație și cultură.
Astăzi, numele său este purtat de instituții de învățământ, biblioteci și fundații culturale, iar activitatea sa continuă să fie studiată atât în România, cât și în Republica Moldova. Pentru numeroși istorici și pedagogi, Onisifor Ghibu rămâne una dintre figurile exemplare ale intelectualității românești din secolul al XX-lea.
Document istoric
Printre numeroasele documente lăsate posterității, se remarcă scrisorile și memoriile prin care Onisifor Ghibu a denunțat abuzurile regimului comunist și consecințele ocupației sovietice asupra României. Aceste texte ilustrează nu doar curajul său civic, ci și fidelitatea față de idealurile pentru care a luptat întreaga viață: libertatea, demnitatea și unitatea națională.
Un loc aparte îl ocupă scrisoarea adresată lui Petru Groza în anul 1945, precum și memoriul trimis liderilor sovietici Nikita Hrușciov și Nikolai Bulganin în 1956, documente care au rămas mărturii ale rezistenței intelectuale românești în perioada totalitară.
Fragment din scrisoarea lui Onisifor Ghibu către Petru Groza (1945)
“Niciodată neamul românesc n-a fost pus în mod mai implacabil ca acum, în faţa ameninţării de a fi şters de pe faţa pământului prin asfixiere, asasinare sau sinucidere. În urmă acestei catastrofe, nici unui patriot român, în care a rămas vreo urmă oricât de mică de dragoste, de respect şi de durere pentru destinul neamului său, nu-i este îngăduit să se retragă în carapacea egoismului său strâmt fără a-şi pune întrebarea întrebărilor:
Neam românesc al strămoşilor mei şi al meu, încotro mergi?
Vrei să mai trăiesti şi să mai reprezinţi ceva în această lume, sau te-ai împăcat cu perspectiva sinistră de a te lăsa scos din viaţă prin viclenie, prin violenţă ori prin sinucidere?
Cel dintâi, care trebuie să-şi pună această teribilă întrebare, eşti tu, Primul-Ministru al ţării, care ai luat asupra ta cea mai înfricoşătoare răspundere istorică, din câte şi-a luat vreodată vreun român. Ţie nu ţi-e îngăduit să te ascunzi nici în faţă conştiintei tale proprii, nici în faţa contemporanilor tăi, îndreptăţiţi să-ţi ceară cea mai amănunţită socoteală despre felul în care ai dispus şi dispui de viaţă lor şi a urmaşilor lor, nici în faţă tribunalului necruţător al istoriei. Rezerva cu care ai declarat, în cartea ta Reconstrucţia României că: “noi suntem oameni mici şi trecători, – noi nu facem istorie, – noi nu suntem dictatori, care cred că sunt deasupra vremurilor” (pag. 101 şi 132) – această rezervă a fost complet depăşită de vremea ce s-a scurs de la rostirea ei pâna azi. Dimpotrivă! Tu ai făcut şi faci istorie, cum nu a mai făcut altul înaintea ta şi patronezi şi exercitezi – cu sau fără ştirea şi voinţa ta -, cea mai straşnică şi cea mai lungă dictatură din câte cunoaşte istoria noastră naţională. De aceea, pâna ce te vei judeca tu însuți şi te vei spovedi în faţă lumii, până ce se va mai găsi un contemporan obiectiv care să te judece şi până ce te va judecă istoria, mă socotesc în drept să te chem eu înaintea judecăţii, în numele contemporanilor mei, în numele neamului întreg şi chiar în numele umanităţii”.
În loc de încheiere
Viața lui Onisifor Ghibu reprezintă povestea unui intelectual care și-a pus întreaga energie în slujba educației și a idealului național. Profesor, organizator de instituții, publicist și militant, el a traversat unele dintre cele mai dificile momente ale istoriei moderne românești fără a renunța la convingerile sale.
Seria „Personalități marcante” își propune să readucă în atenția cititorilor oameni ale căror fapte și idei au contribuit la modelarea societății românești. Prin opera și exemplul său, Onisifor Ghibu continuă să rămână o sursă de inspirație pentru cei care cred în puterea educației, a culturii și a responsabilității față de binele public.
Notă editorială: Acest articol a fost revizuit și actualizat în cadrul seriei „Personalități marcante”, dedicată personalităților care au contribuit semnificativ la dezvoltarea culturii, educației, științei, vieții publice și identității naționale românești.
Pentru redactarea și completarea materialului au fost consultate surse biografice, documentare și enciclopedice, între care pagina dedicată lui Onisifor Ghibu de pe Wikipedia în limba română, materiale publicate de Fundația Culturală Onisifor Ghibu, precum și alte lucrări și documente referitoare la activitatea pedagogică, culturală și politică a acestuia.
Imaginile utilizate în articol sunt atribuite conform informațiilor furnizate de sursele originale și licențelor aplicabile utilizării editoriale.
Foto: Onisifor Ghibu (1934), Wikimedia Commons, după fotografia originală disponibilă la commons.wikimedia.org
31 mai în Istorie – Această zi a rămas consemnată în istorie prin numeroase evenimente politice, militare, culturale, științifice și sociale care au influențat evoluția comunităților umane și, în multe cazuri, cursul istoriei universale. De-a lungul timpului, la această dată s-au născut personalități remarcabile, au avut loc descoperiri importante, s-au desfășurat confruntări decisive și au fost consemnate momente care continuă să fie comemorate și studiate.
Articolul de față face parte din seria „Evenimentele zilei în istorie” și reunește o selecție de fapte, aniversări, nașteri, decese și alte repere istorice asociate acestei date calendaristice. Materialul a fost revizuit și actualizat în scop documentar și educativ, pe baza surselor istorice și enciclopedice disponibile la momentul publicării.
- 31 mai 1215 – O armată mongolă condusă de Genghis Han a cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din China;
- 31 mai 1223 – Armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda lui Subutai au învins Rusia Kieveană și cumanii în Bătălia de la Râul Kalka;
- 31 mai 1775 – Revoluția Americană: Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg, Carolina de Nord, a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), prin care au fost anulate și declarate fără efect toate legile emise sub autoritatea regelui sau a Parlamentului Marii Britanii.
- 31 mai 1859 – Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară;
- 31 mai 1890 – A fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), aflată în orașul Ulm, Germania. Cu o înălțime de 161,5 metri, aceasta este considerată cea mai înaltă biserică din lume.
- 31 mai 1902 – Tratatul de la Vereeniging a pus capăt celui de-al doilea război al burilorș
- 31 mai 1970 – Un cutremur produs în nordul Chile si Peru a provocat o alunecare de teren în urma căreia orașul Yungay din Peru a fost îngropat;
- 31 mai 1981 – O mulțime organizată, formată din polițiști și grupări paramilitare singhaleze susținute de autorități, a declanșat o serie de atacuri care au durat trei zile și au dus la incendierea Bibliotecii Publice din Jaffna, Sri Lanka. Au fost distruse peste 97.000 de volume și manuscrise, evenimentul fiind considerat unul dintre cele mai grave exemple de biblioclasm etnic (distrugere intenționată a patrimoniului scris al unei comunități) din secolul al XX-lea;
- 31 mai 2009 – Medicul american George Tiller, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau avorturi în stadii avansate ale sarcinii, a fost împușcat mortal de Scott Roeder, un activist anti-avort.
31 mai 1279 î.Hr. -Ramses al II- lea (cel Mare) din dinastia a 19-a, a urcat pe tronul Egiptului.
Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel- foto: ro.wikipedia.org
Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.
31 mai 455 - A murit Petronius Maximus, împărat roman
Flavius Anicius Petronius Maximus (c. 396; d. 22 aprilie 455) a fost aristocrat roman și, pentru scurt timp, împărat roman al Imperiului Roman de Apus, mai exact în perioada 17 martie 455 – 31 mai 455. În timpul lui Petronius, vandalii, conduși de Genseric, ocupă și jefuiesc Roma. Petronius Maximus a murit ucis de o mulțime furioasă, iar trupul său a fost mutilat și aruncat în Tibru.
31 mai 1162 - A murit regele Geza al II-lea al Ungariei;
Geza al II-lea – foto – en.wikipedia.org
Geza al II-lea, (1130 – 31 May 1162) rege al Ungariei si Croatiei. A fost unul dintre cei mai puternici monarhi ai Ungariei. El a încurajat colonisti din Lorena, Luxemburg si Renania sa se stabileasca in Transilvania. Regele Géza a fost căsătorit cu Eufrosina de Kiev (c. 1130 -. c 1193), fiica Marelui Cneaz Mstislav de Kiev.
31 mai 1215 - O armată mongolă condusă de Genghis Han a cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din China.
La 31 mai 1215, armatele mongole conduse de Genghis Han au cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din nordul Chinei, după un asediu îndelungat. Căderea orașului a reprezentat una dintre cele mai importante victorii ale mongolilor în campaniile lor de expansiune din Asia și a slăbit decisiv puterea dinastiei Jin.
După pătrunderea în oraș, Zhongdu a fost devastat de incendii, jafuri și distrugeri, iar numeroși locuitori și-au pierdut viața. Cucerirea capitalei a consolidat dominația lui Genghis Han asupra regiunii și a marcat un moment esențial în transformarea Imperiului Mongol într-una dintre cele mai vaste puteri din istorie.
31 mai 1223 - Armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda lui hanului Subutai, au învins armatele Rusiei Kievene, aliate cu cele ale cumanilor, in Bătălia de la râul Kalka, (în prezent in regiunea Donetsk din Ucraina). Importanța expediției a fost imensă. Expediția mongola a fost cel mai lung raid de cavalerie din istorie , cucerind 9000 de km, în trei ani). În 1237, Subutai împreună cu Batu han au condus un alt atac, in fruntea a 120.000 de oameni, cucerind Rusia Kieveana.
Bătălia de la Râul Kalka (31 mai 1223) Parte din invaziile mongole – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Râul Kalka a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe şi Subutai) şi principatele Rusia Kieveană şi Galiţia-Volînia aliate cu cumanii şi cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz şi de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Doneţk din Ucraina de astăzi) şi s-a sfârşit cu victoria mongolilor.
În urma invaziei mongole a Asiei Centrale şi a prăbuşirii Imperiului Horezmian, o forţă mongolă condusă de generalii Jebe şi Subutai a înaintat în Irakul Persan. Jebe a cerut din partea liderului mongol, Genghis Han, permisiunea de a continua cuceririle timp de câţiva ani înainte de a reveni la armata principală prin Caucaz. În timp ce aşteptau răspunsul lui Genghis Han, cei doi au pornit într-un raid în care au atacat Georgia şi l-au ucis pe rege.
Genghis Han le-a dat celor doi permisiunea de a continua expediţia şi, după ce au trecut prin Caucaz, au învins o coaliţie de triburi caucaziene înainte de a-i învinge pe cumani. Hanul cumanilor a fugit la curtea ginerelui său, prinţul Mstislav cel Viteaz al Galiţiei, pe care l-a convins să-l ajute în lupta contra mongolilor. Mstislav cel Viteaz a format o alianţă cu principii slavi, inclusiv cu Mstislav al III-lea al Kievului.
Armata slavă combinată a învins la început ariergarda mongolă. Slavii i-au urmărit pe mongoli timp de mai multe zile, dar s-au împrăştiat pe o distanţă prea mare. Mongolii s-au oprit şi s-au aşezat în formaţie de luptă pe malurile râului Kalka. Mstislav cel Viteaz şi aliaţii lui cumani, i-au atacat pe mongoli fără să aştepte restul armatei slave şi a fost învins.
În confuzia care a urmat, mai mulţi principi slavi au fost învinşi şi Mstislav al Kievului a fost obligat să se retragă într-o tabără fortificată. După ce a rezistat trei zile, el s-a predat în schimbul unei promisiuni de siguranţă pentru el şi oamenii lui. Odată ce s-au predat, însă, mongolii i-au măcelărit şi l-au executat pe Mstislav al Kievului. Mstislav cel Viteaz a scăpat, iar mongolii au revenit în Asia, unde i s-au alăturat lui Genghis Han.
31 mai 1495 - A mutit Cecily Neville, mama regilor Eduard al IV-lea și Richard al III-lea (n. 1415)
31 mai 1578 - Regele Henric al III – lea al Frantei pune piatra de temelie a Podului Nou (Pont Neuf ), cel mai vechi pod din Paris.
Painting of the Pont Neuf project as approved by King Henry III in 1577. The bridge was ultimately completed in 1607 with a less ornate design – foto – en.wikipedia.org
31 mai 1594 - A murit Tintoretto, pictor italian (n. 1518).
Tintoretto (Detaliu din autoportret) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale.
Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid și făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat (“boiangiu” = tintore). Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menținându-și această preocupare și mai târziu de-a lungul activității sale artistice. E posibil ca artistul să fi moștenit de la tatăl său extraordinarul simț al culorilor, stilul dinamic și ferm.
Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuția picturilor a fost supranumit și “Il Furioso”, iar folosirea dramatică a perspectivei și a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat artei toată energia și tot entuziasmul, lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică.
31 mai 1666 - S-a încheiat prima din cele patru domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova, acesta fiind mazilit de turci.
Gheorghe Duca – (frescă la Mănăstirea Cetăţuia) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 şi al Ţării Româneşti: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei.
31 mai 1740 - A murit Frederic Wilhelm I al Prusiei (n. 1688)
Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei (portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin – d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”. Friedrich Wilhelm este fiul lui Frederic I rege al Prusiei și al soției sale Sophie Charlotte de Hanovra, care până la moartea soțului ei (Friedrich I) a preluat conducerea statului prusac între anii 1700-1740.
Noul rege Friedrich Wilhelm s-a concentrat mai mult pe consolidarea militară și financiară a Prusiei. Astfel în timpul domniei sale Prusia devine o putere militară, fiind cunoscut că în garda regimentului său au fost acceptați soldați numai de la o anumită înălțime (1,88 m), în acest scop pentru corpul de grenadieri recrutează soldați din toată Europa. Incă și azi poartă juriștii din Prusia robele introduse de Friedrich Wilhelm.
A dus o politică economică cumpătată, neirosind banii pe un lux extravagant la curtea regală prusacă, obligând pe cei bogați să clădească case în Berlin. In timpul lui va funcționa Tabakskollegium (colegiu militar), fiind condus de Prințul Leopold de Anhalt-Dessau care se va ocupa și de educația militară a fiului regelui. La moartea lui, urmașul său, Frederic cel Mare, preia tronul, când Prusia avea o situație financiară stabilă și o armată bine organizată.
31 mai 1775 – Revoluția Americană: Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg, Carolina de Nord, a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), prin care au fost anulate și declarate fără efect toate legile emise sub autoritatea regelui sau a Parlamentului Marii Britanii.
La 31 mai 1775, Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg din Carolina de Nord a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), un document prin care autoritatea guvernului britanic era suspendată la nivel local, iar administrația urma să fie exercitată de instituții create de coloniști. Hotărârile au fost adoptate în contextul escaladării conflictului dintre coloniile nord-americane și Marea Britanie, la scurt timp după izbucnirea Războiului de Independență al Statelor Unite.
Deși nu reprezentau o declarație formală de independență, rezoluțiile au exprimat respingerea autorității coroanei britanice și au constituit unul dintre primele acte de autoguvernare adoptate de coloniștii americani. Documentul este considerat un pas important pe drumul care avea să conducă, un an mai târziu, la proclamarea independenței Statelor Unite.
31 mai 1795 – Revoluția franceză -Tribunalul Revoluționar a fost suprimat.
31 mai 1809 - A decedat Joseph Haydn, compozitor austriac (n. 1732)
Joseph Haydn (Pictură de Thomas Hardy, 17910) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria – d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze.
A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană, cel mai bine cunoscut pentru muzica sa simfonică, supramumit “Parintele simfoniei”. A fost fratele compozitorului Michael Haydn.
31 mai 1817 - A avut loc premiera creatiei lirice „Scara de matase” de Gioacchino Rossini la Teatrul „Scala” din Milano.
31 mai 1819 - S-a nascut Walt Whitman, poet american (d. 1892)
Walt Whitman, 1887 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 – d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Mama sa Loisia Van Velsor, care avea origini olandeze, nu stia sa citeasca prea bine si nici nu punea mare pret pe scoala, considerand mai importanta deprinderea unei meserii. De altfel, scriitorul s-a nascut intr-o familie numeroasa, el mai avand 8 frati, dintre care patru sufereau de diferite dizabilitati.
La varsta de 12 ani, si-a descoperit talentul la literatura cand a inceput sa lucreze in biblioteca scolii ca legator. La varsta de 17 ani, a inceput sa predea lectii intr-o scoala marginasa, iar cinci ani mai tarziu s-a angajat la un ziar din New York. A inceput sa scrie, perfectionandu-si tot ami mult stilul. Este autorul a peste 400 de poeme.A incetat din viata in anul 1892. pe 26 martie.
Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urbana si a fost unul dintre cei mai influenţi şi controversaţi scriitori ai epocii sale. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente.
Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore)”, „Rimele și versificatorii pier… America își va justifica existența, dați-i timp…”
31 mai 1832 - A incetat din viata Évariste Galois, matematician francez. (n. 1811)
Portret al lui Évariste Galois în vârstă de aproximativ 15 ani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Évariste Galois (n. 25 octombrie 1811, Bourg-la-Reine, Franța – d. 31 mai 1832, Paris) a fost un matematician francez, care, deși a trăit numai 20 de ani, a adus contribuții notabile în domeniul algebrei.
Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican)
31 mai 1859 - S-a infiintat in Moldova, primul batalion de geniu, din iniţiativa inginerului Panait Donici, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Moldovei, şi cu încuviințarea data pe raportul Consiliului de Miniștri nr.1902, de către domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Un an mai tarziu, in Tara Romaneasca s-a constituit cel de-al doilea batalion, care impreuna cu cel din Moldova au constituit intaiul regiment de geniu al Principatelor Unite romanesti.
31 mai 1859 - Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară.
Big Ben – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas. Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859. Cea mai apropiată stație de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District și Jubilee.
31 mai 1874 - La Bucuresti, a fost incheiata Conventia dintre Romania si Austro-Ungaria privind construirea liniei ferate Ploiesti-Predeal-Timis-Brasov.
31 mai 1882 - Au început lucrarile celui de-al doilea Conciliu Provincial (30 mai – 6 iunie) al Bisericii Romane Unite cu Roma, convocat de Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa.
31 mai 1883 - S-a născut Onisifor Ghibu, profesor şi politician român, unul dintre participanţii importanţi la Marea Unire din 1918.
Onisifor Ghibu s-a născut la la 31 mai 1883 în Sălişte, judeţul Sibiu, unde face şi şcoala primară. Liceul îl începe la Sibiu (primele 6 clase) apoi îl termină la Braşov. Studiile universitare le face la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi şi le desăvârşeşte la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest din urmă oraş universitar trecîndu-şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie şi în istorie universală (1909).
31 mai 1887 - S-a născut Saint John Perse, poet eseist, şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.
Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger, n. 31 mai 1887, Pointe-à-Pitre, Guadelupa — d. 20 septembrie 1975, Giens) a fost un poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.
Motivaţia Juriului Nobel:
„… pentru zborul avântat şi imaginaţia vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condiţiile vremii noastre.”
31 mai 1890 - A fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), aflată în orașul Ulm, Germania. Cu o înălțime de 161,5 metri, aceasta este considerată cea mai înaltă biserică din lume.
Vedere aeriană a Catedralei din Ulm (Ulm Minster), Germania, edificiu gotic celebru pentru turnul său de 161,53 metri, cel mai înalt turn de biserică din lume. Foto: Wikimedia Commons.
La 31 mai 1890 a fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), una dintre cele mai impresionante realizări ale arhitecturii gotice europene. Începută în Evul Mediu, construcția a fost întreruptă timp de secole și finalizată abia în secolul al XIX-lea, după reluarea lucrărilor conform planurilor originale.
Cu o turlă de 161,53 metri, Ulm Minster deține și astăzi recordul pentru cel mai înalt turn de biserică din lume. Deși este adesea numită „catedrală” datorită dimensiunilor sale impresionante, biserica nu a fost niciodată reședința unui episcop. Vizitatorii pot urca cele 768 de trepte până în apropierea vârfului turnului, de unde se poate admira o panoramă asupra orașelor Ulm și Neu-Ulm, iar în zilele senine chiar și lanțul Alpilor.
La 19/31 mai 1891, la Vladivostok, avea loc ceremonia de inaugurare a lucrărilor de construcţie a ceea ce urma să fie cea mai lungă cale ferată din lume, cunoscută sub nume de Magistrala Transsiberiană, în prezenţa ţareviciului Nikolai Aleksandrovici (1868-1918; ultimul ţar, sub numele Nicolae al II-lea, 1894-1917).
Calea ferată transsiberiană este o rețea de cale ferată care leagă Moscova și partea europeană a Rusiei cu Orientul Îndepărtat Rus, Mongolia, China și Marea Japoniei. Proiectul și finanțarea construcției transsiberianului au fost aprobate de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Fiul său, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei a supravegheat construcția, numindu-l pe Serghei Witte director al Căilor ferate, în 1889. Bugetul imperial de stat alocat giganticei lucrari a fost de 1 miliard 455 milioane ruble, între 1891 și 1913, un record depășit numai de cheltuielile militare din primul război mondial.
31 mai 1902 - S-a sfârșit cel de al doilea razboi al burilor (colonisti protestanti olandezi), impotriva armatelor Imperiului Britanic în urma caruia se incheie Tratatul de la Vereeniging, care consemneaza condițiile capitularii si anexarea teritoriului de către Imperiul Britanic.
Al Doilea Război al Burilor, a fost un conflict desfășurat între 11 octombrie 1899 și 31 mai 1902 între Imperiul Britanic și burii neerlandofoni din cele două republici independente: Republica Sud-Africană (Republica Transvaal) și Statul Liber Orange. El s-a sfârșit prin anexarea regiunii de către Imperiul Britanic și formarea Uniunii Africii de Sud ca parte din Commonwealth.
Împreună cu Primul Război al Burilor (decembrie 1880 – martie 1881), perioada este cunoscută sub numele de „Războaiele Burilor”.
In 1910 se va constitui Uniunea Africii de Sud, dupa unificarea a patru colonii britanice : Cape Colony, Natal Colony, Transvaal Colony si Orange River Colony. În 1915, în timpul Primului Război Mondial, colonia Africa germană de Sud–Vest, a fost invadata de forțele britanice. După război teritoriul a fost preluat de Uniunea Africii de Sud (parte a Imperiului Britanic), fiind administrat în cadrul unui mandat Ligii Națiunilor. Acesta a devenit independent sub numele de Namibia în 1990.
31 mai 1910 - A murit Elizabeth Blackwell, medic american de origine engleză (n. 1821)
Elizabeth Blackwell (n. 3 februarie 1821 – d. 31 mai 1910) a fost medic american de origine engleză. A fost prima femeie-medic din SUA, activistă pentru drepturile femeii, susținătoare a mișcării aboliționiste și una din fondatoarele spitalului New York Infirmary for Women and Children.
31 mai 1911 - A avut loc lansarea vasului RMS Titanic.
RMS Titanic plecând din Southampton pe 10 aprilie, 1912 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.
31 mai 1911 - Preşedintele Mexicului, Porfirio Díaz, fuge din tara in timpul revolutiei mexicane.
Porfirio Díaz (15 September 1830 – 2 July 1915), fost preşedinte al Mexicului – foto – en.wikipedia.org
31 mai 1913 - S-a născut compozitorul, dirijorul şi pianistul Constantin Silvestri; (m. 1969, la Londra). Constantin Silvestri (n. 31 mai 1913, București – d. 23 februarie 1969, Londra) a fost un dirijor, compozitor și pianist român, stabilit în Anglia din 1957 și naturalizat ca cetățean britanic din 1967.
31 mai 1915 - S-a născut medicul Voinea Marinescu; contribuţii în chirurgia experimentală a plămânilor, a aparatului circulator, a transplanturilor de ţesuturi şi organe, în chirurgia cardio-vasculară; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1973).
31 mai 1916 - Flotele germană și cea engleză se înfruntă în bătălia Iutlandei, cea mai mare confruntare navală din timpul primului război mondial, ramasa indecisa.
31 mai 1919 - Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Polonia. Relaţiile diplomatice au fost stabilite la nivel de reprezentanţă provizorie, la 9 februarie 1919. La 31 mai 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, iar la 28 octombrie 1940, relaţiile diplomatice dintre cele doua state au fost suspendate, ca urmare a ocuparii acestei ţari de catre armatele Germaniei naziste si ale URSS, fiind reluate în 1945.
31 mai 1919 - La Conferinţa de pace de la Paris, I. I. C. Brătianu a pledat pentru principiul egalităţii suverane a statelor şi al neintervenţiei în chestiunile de ordin intern, afirmând că România nu poate subscrie la prevederi care i-ar putea leza suveranitatea.
„Cei patru mari” în timpul Conferinţei de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în Primul Război Mondial. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară gazdă : Georges Clemenceau.
31 mai 1922 - S-a născut sportivul Mihai Botez, primul campion naţional absolut la gimnastică (1948), părintele judo-ului din România şi primul antrenor român de arte marţiale; campion mondial la judo veterani, la 86 de ani (2008); avea două centuri negre, 8 Dan în judo şi 8 Dan în jiu-jitsu; (m. 2011).
31 mai 1923 - S-a născut Rainier al III-lea (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi), Prinţ de Monaco; (d. 2005).
Prince Rainier III at the White House
Rainier al III-lea, (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi; n. 31 mai 1923 – d. 6 aprilie 2005) a fost Prințul ereditar al Principatului Monaco timp de aproape 56 de ani. A fost unicul fiu al Prințesei Charlotte Louise Juliette.
31 mai 1924 - O companie de jandarmi, in frunte cu prefectul liberal Constantin Manciu, a intrat intr-o tabara studenteasca de munca voluntara de la Iasi, organizata si condusa de Corneliu Zelea Codreanu, unde face mai multe arestari in randurile studentilor. Multi dintre tineri au fost molestati chiar de catre Manciu.
31 mai 1924 - Uniunea Sovietică semnează un acord cu guvernul de la Beijing, referindu-se la Mongolia, ca „parte integrantă a Republicii Populare Chineze„, a cărei „suveranitate” asupra acestui teritoriu promite să respecte.
31 mai 1929 - S-a născut compozitorul, criticul muzical, editorul, pedagogul şi folcloristul Aladár Zoltán; (m. 1978).
31 mai 1929 - A fost lansat primul film de desene animate vorbit, cu celebrul personaj Mickey Mouse, „The Karnival Kid”.
31 mai 1930 - S-a născut Clint Eastwood, actor și regizor american.
Actrița Sondra Locke și actorul Clint Eastwood în anul 1975, în timpul filmărilor pentru westernul „The Outlaw Josey Wales”. Foto: Wikimedia Commons.
Clinton Eastwood jr. (n. 31 mai 1930, San Francisco, California) este un actor, regizor și scenarist de film, producător, compozitor și politician american, câștigător a cinci premii Oscar ca regizor, actor și producător. Ca erou laconic de westernuri și filme de acțiune, se numără din anii ’60 printre cele mai de succes staruri ale lumii. Mai târziu devine un regizor și producător de film renumit și obține în anii 1993 și 2005 Oscarul pentru cea mai bună regie. În plus, a fost distins ca producător al acestor filme cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film.
31 mai 1931 - S-a născut (la Braşov) Kaspar Teutsch, pictor, gravor, designer de tapiţerie şi textile si ilustrator de carte; trăieşte la München, Germania.
31 mai 1931 - S-a născut Robert Schrieffer, fizician american, laureat Nobel.
John Robert Schrieffer in 1972 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
John Robert Schrieffer (n. 31 mai 1931) este un fizician american, laureat, împreună cu John Bardeen și Leon Neil Cooper, în 1972, al Premiului Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei BCS, prima teorie microscopică de succes a superconductivității.
Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938, Craiova) a fost până la 29 decembrie 2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârsta de 66 de ani și 320 zile. Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie 2005, la Maternitatea Giulești din București, România. Fetița nu este, totuși, copilul său biologic, ținând cont că ovulul (și sperma de asemenea) provine de la un donator anonim, iar Adriana Iliescu a fost mai degrabă o mamă purtătoare. Ea a lucrat înainte de pensionare ca profesor universitar de literatură română și scriitor de povești pentru copii. Eliza Maria a primit și prenumele Bogdana, nume care era destinat surorii sale gemene, care nu a supraviețuit sarcinii.
31 mai 1938 - A murit prozatorul şi poetul Max Blecher; (n. 1909).
31 mai 1954 - S-a născut Nicu Alifantis, solist vocal, instrumentist si compozitor român.
Nicu Alifantis (n. 31 mai 1954, Brăila) este un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet.
31 mai 1954 - A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; (n. 13 martie 1865)
Dragomir Hurmuzescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dragomir M. Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, București – d. 31 mai 1954, București), fizician, inventator, profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române, a fost fondatorul învățământului electrotehnic din România; colaborator al soților Marie și Pierre Curie.
A fost unul dintre ctitorii radiofoniei româneşti: în 1927, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care, la 1.XI.1928, difuza în eter prima emisiune cu anunţul: „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu; era momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România; membru corespondent al Academiei Române din 1916;.
31 mai 1957 - Scriitorul american Arthur Miller ea fost gasit vinovat de sfidarea Congresului, dupa ce a refuzat să dezvăluie nume de scriitori presupus a fi comunisti.
Arthur Asher Miller(n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), scriitor american – foto – en.wikipedia.org
Găsit vinovat de sfidarea Congresului Miller a fost condamnat la o amendă 500 dolari sau treizeci de zile în închisoare, a fost inscris pe lista neagră, și i s-a anulat pasaportul american. La 8 mai 1958, condamnarea sa a fost anulată de către Curtea de Apel a SUA. Arthur Miller a avut legături strânse cu Partidul Comunist american. A fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască, laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.
31 mai 1961 - Uniunea Sud-Africana s-a proclamat republica, sub numele de Republica Africa de Sud.
Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud. Africa de Sud este stat multietnic.
31 mai 1961 - Parasutistul roman Gheorghe Iancu, a obtinut pe aerodromul Strejnic din Ploiesti,“recordul mondial definitiv” acordat de Federatia Aeronautica Internationala, sarind de doua ori de la inaltimea de 1.000 m., cu deschidere intarziata a parasutei, si aterizand de fiecare data la zero metri de punctul fix.
Gheorghe Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu) parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale – foto preluat de pe bastan.ro
31 mai 1962 - S-a dizolvat Federatia Indiilor de Vest. A avut o durata de existenta scurta ca uniune a statelor din Caraibe de la 3 ianuarie 1958, la 31 mai 1962. A reunit mai multe colonii ale Regatului Unit din Caraibe. Intenţia constituirii acestei federatii a fost aceea de a crea o unitate politică, care sa devina independenta fata de Marea Britanie ca stat unitar , similar cu Confederaţia canadiana , Federaţia australiana , sau Federaţia din Africa Centrală , dar înainte ca aceasta sa se poate intampla, Federaţia sa prăbuşit din cauza conflictele politice interne.
31 mai 1962 - Criminalul nazist Adolf Eichmann a fost spânzurat în Israel.
Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală – exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.
Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii, patru băieți și o fată. Mama sa a murit în 1916. S-a înscris în partidului nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel – în germană : Oberstleutnant) din Wehrmacht, armata germană).
După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentineană Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann.
Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: …Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișiate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin. În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului (cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian) și adus în Israel.
A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner. După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane. A fost singurul caz de executare a unui condamnat la moarte în Israel.
31 mai 1962 - S-a născut Răsvan Popescu, prozator, jurnalist şi scenarist; preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA)
Răsvan Popescu (n. 31 mai 1962, București) este un jurnalist, scenarist de film și scriitor român. Între anii 1999-2000 a fost purtătorul de cuvânt al președintelui României, Emil Constantinescu. Acesta l-a desemnat în anul 2000 ca membru în CNA. După decesul lui Ralu Filip a fost ales președinte interimar al CNA, iar în 12 septembrie 2007 a fost confirmat în funcția de președinte al CNA, de Parlamentul României.
31 mai 1966 - Al cincilea calugar budist, Nguyen Thi, si-a da foc in semn de protest impotriva regimului din Vietnamul de Sud.
31 mai 1967 - A avut loc prima traversare a Atlanticului de Nord cu elicopterul fara escala.
31 mai 1969 - Pentru prima data in istoria sportului românesc, între 31 mai si 8 iunie, România a fost gazda Campionatelor europene de box.
Cele 25 de delegații participante la evenimentul desfășurat pe patinoarul „23 August”, într-o fotografie de arhivă din anul 1969. Foto: Wikimedia Commons.
A 18-a ediţie a Campionatului European de Box s-a desfăşurat în România, la Bucureşti în perioada 31 mai – 8 iunie 1969 la patinoarul „23 August”. Au participat 180 de sportivi din 25 de ţări.
31 mai 1969 - A murit geologul Gheorghe Macovei (n. 1880).
Gheorghe Macovei (n. 25 septembrie 1880, Tansa, Iași – d. 31 mai 1969, București) a fost un geolog român, membru titular (1939) al Academiei Române. A efectuat studii asupra formațiilor cretacice, zăcămintelor de petrol din România, geologiei Dobrogei de sud și a Carpaților Orientali. Om de știință emerit.
31 mai 1970 - Un cutremur produs in nordul Chile si Peru, a provocat o alunecare de teren in urma careia Orașul Yungay din Peru a fost ingropat. Între 66.794 și 70.000 de oameni au fost uciși, iar 50.000 au fost răniți.
Statuia lui Hristos de pe Dealul Cimitirului din Yungay, unul dintre puținele elemente rămase în picioare după cutremurul și avalanșa care au devastat orașul la 31 mai 1970. Foto: Wikimedia Commons.
La 31 mai 1970, regiunea Ancash din nordul statului Peru a fost lovită de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria Americii de Sud. Seismul, cu magnitudinea de aproximativ 7,9, s-a produs în largul coastei Pacificului și a provocat distrugeri pe scară largă în zonele muntoase ale țării.
Cele mai grave pierderi au fost cauzate de o uriașă alunecare de teren și avalanșă de gheață desprinsă de pe versantul muntelui Huascarán, care a îngropat orașele Yungay și Ranrahirca. Catastrofa s-a soldat cu aproximativ 70.000 de morți, peste 140.000 de răniți și sute de mii de persoane rămase fără adăpost, fiind considerată cea mai gravă calamitate naturală din istoria Peru.
Impactul dezastrului a determinat autoritățile peruane să adopte noi măsuri de prevenire și gestionare a riscurilor seismice, iar tragedia de la Yungay a rămas una dintre cele mai cunoscute catastrofe naturale ale secolului al XX-lea.
31 mai 1973 - Senatul Statelor Unite a oprit bombardarea Cambodgiei, neluand in consideratie motivele expuse de dr. Henry Kissinger.
31 mai 1976 - A avut loc festivitatea dezvelirii, la Cluj-Napoca, in fata Teatrului National, a statuii lui Mihai Eminescu, opera a sculptorului Ovidiu Maitec.
31 mai 1977 - A fost finalizat sistemul de oleoducte petroliere Trans-Alaska.
31 mai 1981 - O mulțime organizată, formată din polițiști și grupări paramilitare singhaleze susținute de autorități, a declanșat o serie de atacuri care au durat trei zile și au dus la incendierea Bibliotecii Publice din Jaffna, Sri Lanka. Au fost distruse peste 97.000 de volume și manuscrise, evenimentul fiind considerat unul dintre cele mai grave exemple de biblioclasm etnic (distrugere intenționată a patrimoniului scris al unei comunități) din secolul al XX-lea.
Clădirea Bibliotecii Publice din Jaffna după incendiul din 31 mai 1981, în urma căruia au fost distruse peste 97.000 de cărți, manuscrise și documente de patrimoniu. Foto: Wikipedia / Wikimedia Commons.
În noaptea de 31 mai 1981, Biblioteca Publică din Jaffna, unul dintre cele mai importante centre culturale ale comunității tamile din Sri Lanka, a fost incendiată de grupuri organizate de polițiști singhalezi. Considerat unul dintre cele mai grave acte de distrugere culturală motivată etnic din secolul al XX-lea, incendiul a dus la pierderea a peste 97.000 de cărți, manuscrise și documente rare, multe dintre ele de o valoare istorică și culturală inestimabilă.
Distrugerea bibliotecii a devenit un simbol al tensiunilor dintre comunitățile tamilă și singhaleză și a contribuit la agravarea conflictului etnic din Sri Lanka. Clădirea a fost reconstruită ulterior de autoritățile statului, iar colecțiile au început să fie refăcute treptat.
31 mai 1984 - A murit compozitorul şi dirijorul Filaret Barbu; (n. 1903).
Filaret Barbu în ultimii ani ai vieții.
Filaret Barbu (n. 16 aprilie 1903, Lugoj — d. 31 mai 1984, Timișoara) a fost un compozitor român de operetă.
31 mai 1988 - La propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a dorit in acest fel sa atraga atentia asupra pericolul pe care il reprezinta tutunul pentru societate. OMS a adoptat o rezolutie in acest sens in 1987 prin care s-a stabilit ca „ziua fara fumat” sa fie marcata in data de 7 aprilie, un an mai tarziu, printr-un alt act, s-a decis ca Ziua mondiala fara fumat sa fie stabiliita anual pe data de 31 mai.
31 mai – Ziua fara fumat – foto – bzi.ro
Scopul declararii acestei zile a fost acela de a atentiona opinia publice asupra efectelor negative pe care le implica fumatul. Anual, la nivel mondial, se inregistreaza cinci milioane de decese, din cauza acestui viciu. O zi internationala fara fumat se mai marcheaza in a treia zi de joi a lunii noiembrie, la initiativa si sub auspiciile “Uniunii internationale contra cancerului”. In 1976, Divizia California a “American Cancer Society” a reusit sa convinga un milion de fumatori sa renunte pentru o zi la acest obicei, iar un an mai tarziu, a treia zi de joi din noiembrie a fost celebrata in SUA la nivel national ca zi fara tutun.
31 mai 1990 - A decedat poetul, eseistul şi traducătorul Vasile Nicolescu ; (n. 1929).
31 mai 2006 - A murit Raymond Davis, Jr., fizician american, laureat Nobel (n. 1914)
Raymond Davis, Jr. (n. 14 octombrie 1914, Washington, DC, SUA — 31 mai 2006, Blue Point, New York, SUA) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2002 împreună cu Masatoshi Koshiba pentru contribuțiile de pionierat în astrofizică, în special pentru detecția neutrinilor cosmici. Koshiba și Davis au împărțit jumătate din premiul Nobel, cealaltă jumătate fiind acordată lui Riccardo Giacconi.
31 mai 2009 – Medicul american George Tiller, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau avorturi în stadii avansate ale sarcinii, a fost împușcat mortal de Scott Roeder, un activist anti-avort.
La 31 mai 2009, medicul american George Tiller din Wichita, statul Kansas, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau întreruperi de sarcină în stadii avansate, a fost asasinat de Scott Roeder, un extremist anti-avort. Tiller a fost împușcat mortal de la mică distanță în timpul slujbei de duminică dimineața din biserica sa, Reformation Lutheran Church, unde îndeplinea rolul de usher (persoană care întâmpină și îndrumă credincioșii).
Atacul nu a fost primul act de violență îndreptat împotriva medicului. În 1993, George Tiller supraviețuise unei tentative de asasinat, după ce fusese împușcat în ambele brațe de activista anti-avort Shelley Shannon.
Scott Roeder a fost arestat la câteva ore după crimă și a recunoscut ulterior că l-a ucis pe Tiller deoarece considera că „viața copiilor nenăscuți era în pericol iminent”. În ianuarie 2010, el a fost găsit vinovat de omor de gradul întâi și alte infracțiuni conexe, fiind condamnat la închisoare pe viață.
31 mai 2009 - A încetat din viață britanica Millvina Dean, ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului Titanic din 15 aprilie 1912;
Millvina Dean (n. 2 februarie 1912—d. 31 mai 2009) a fost ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic”, scufundat pe 15 aprilie 1912. Millvina Dean s-a aflat la bordul vasului „Titanic” la vârsta de 9 săptămâni. Părinții săi erau emigranți englezi și călătoreau spre Kansas, Statele Unite ale Americii. Millvina Dean nu s-a măritat și nu a avut copii.
31 mai 2010 - Comandourile israeliene Shayetet 13 au abordat Flotila Libertății Gaza în timp ce se aflau încă în apele internaționale, încercând să spargă blocada continuă a Fâșiei Gaza; nouă cetățeni turci din flotilă au fost uciși în violentele încăierări care au urmat.
Harta traseului flotilei către Gaza (marcat cu verde) și a deplasării navelor marinei israeliene (marcat cu portocaliu) în timpul raidului asupra flotilei Gaza Freedom Flotilla din 31 mai 2010. Foto: Wikimedia Commons.
La 31 mai 2010, șase nave civile ale **Gaza Freedom Flotilla**, care transportau ajutoare umanitare și materiale de construcții cu scopul declarat de a sparge blocada navală impusă Fâșiei Gaza, au fost interceptate de marina israeliană în apele internaționale ale Mării Mediterane.
După refuzul flotilei de a-și schimba cursul spre portul israelian Ashdod, comandouri israeliene au abordat navele. Cele mai grave confruntări au avut loc la bordul navei turcești **MV Mavi Marmara**, unde militarii israelieni s-au confruntat cu rezistența unei părți dintre activiști. În urma incidentului au murit nouă pasageri (un al zecelea decedând ulterior din cauza rănilor), iar mai mulți activiști și soldați israelieni au fost răniți.
Raidul a provocat o amplă reacție internațională și deteriorarea relațiilor dintre Israel și Turcia. Anchetele internaționale au criticat folosirea forței de către Israel, unele rapoarte ONU considerând acțiunea ilegală și disproporționată, în timp ce circumstanțele exacte ale confruntării au rămas disputate de părțile implicate.
În urma presiunilor diplomatice, Israelul a relaxat ulterior unele restricții asupra Fâșiei Gaza, iar în 2016 a fost finalizat un acord cu Turcia care prevedea plata unor compensații pentru victimele incidentului.
31 mai 2013 - Asteroidul 1998 QE2 și satelitul său natural au avut cea mai apropiată trecere pe lângă Pământ pentru următoarele două secole.
Infografic ilustrând apropierea asteroidului 1998 QE2 și a satelitului său natural de Pământ la 31 mai 2013, când sistemul asteroid–satelit a efectuat cea mai apropiată trecere de planeta noastră pentru următoarele două secole.
(285263) 1998 QE2 este un asteroid din apropierea Pământului, cu diametrul de 2,75 km. A fost descoperit la 19 august 1998 de către Lincoln Near-Earth Asteroid Research (LINEAR) aflat în apropriere de Socorro, New Mexico. 1998 QE2 are o orbită bine determinată.
Pe 31 mai 2013, 1998 QE2 s-a apropiat la 0,039 u.a. (15 distanțe lunare) de Pământ la 20:59 UT (04:59 EDT). Aceasta a fost cea mai mare apropiere a asteroidului de Pământ pentru cel puțin următoarele două secole. În ciuda apropierii mari, acesta a avut o magnitudine aparentă de 11 și a fost nevoie de un telescop pentru a fi văzut.
31 mai 2013 - O tornadă record, cu o lățime de 4,2 km, lovește lângă El Reno, Oklahoma , Statele Unite, provocând opt morți (inclusiv trei vânători de furtuni) și peste 150 de răniți.
Tornada El Reno din Oklahoma, surprinsă la intensitate maximă în apropierea localității El Reno, la 31 mai 2013. Fenomenul a devenit cea mai lată tornadă înregistrată vreodată, atingând o lățime de aproximativ 4,2 kilometri. Foto: Wikimedia Commons.
Pe 31 mai 2013, o tornadă de dimensiuni excepționale a lovit zona rurală din apropierea orașului El Reno, Oklahoma (SUA), devenind cea mai lată tornadă înregistrată vreodată, cu o lățime maximă de aproximativ 4,2 kilometri (2,6 mile). Fenomenul a făcut parte dintr-un sistem meteorologic sever care a produs mai multe tornade în centrul Statelor Unite.
Tornada El Reno a fost un fenomen cu vârtejuri multiple, având o evoluție imprevizibilă și schimbări rapide de direcție. Deși a traversat în mare parte zone deschise și a evitat regiunile dens populate din apropierea orașului Oklahoma City, măsurătorile radar mobile au indicat viteze extreme ale vântului, de peste 500 km/h în subvârtejurile interne, printre cele mai mari valori observate vreodată pe Pământ.
Evenimentul s-a soldat cu 8 morți și 151 de răniți. Printre victime s-au aflat patru urmăritori de furtuni (storm chasers), inclusiv cercetătorul Tim Samaras, fiul său Paul Samaras și colegul lor Carl Young, fiind primele decese cunoscute în rândul specialiștilor implicați în observarea tornadelor.
Din cauza dimensiunilor sale, a comportamentului imprevizibil și a pericolelor întâmpinate inclusiv de experți, tornada El Reno din 2013 a devenit una dintre cele mai studiate tornade din istorie și a fost descrisă de Serviciul Național de Meteorologie al SUA drept „cea mai periculoasă tornadă din istoria observării furtunilor”.
31 mai 2016 - Războiul civil sirian: Forțele Democratice Siriene (SDF) lansează ofensiva Manbij, pentru a captura orașul Manbij de la Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL).
Hartă ilustrând câștigurile teritoriale realizate de Forțele Democratice Siriene (SDF) în timpul ofensivei de la Manbij, desfășurată între 31 mai și 27 august 2016 împotriva Statului Islamic (ISIS), în nordul Siriei. Foto: Wikimedia Commons.
În **31 mai 2016**, **Forțele Democratice Siriene (SDF)** au lansat **ofensiva de la Manbij**, cu numele de cod **„Operațiunea Martirul și Comandantul Faysal Abu Layla”**, având ca obiectiv cucerirea orașului **Manbij** din nordul Siriei, aflat sub controlul organizației **Stat Islamic (ISIS)**.
Operațiunea urmărea eliminarea așa-numitului **„buzunar Manbij”** din provincia Alep și întreruperea ultimelor rute importante de aprovizionare ale ISIS către Turcia, împiedicând totodată retragerea luptătorilor jihadiști peste granița siriano-turcă. Ofensiva a fost sprijinită de coaliția internațională condusă de Statele Unite, care a efectuat zeci de lovituri aeriene în primele zile ale operațiunii.
După lupte intense, Forțele Democratice Siriene au capturat orașul **Manbij la 12 august 2016**. Continuarea operațiunilor în regiune a fost însă influențată de intervenția Turciei prin **Operațiunea „Scutul Eufratului”**, lansată pentru a împiedica extinderea controlului forțelor kurde YPG, componente ale SDF, pe teritoriul din nordul Siriei.
31 mai 2017 - O mașină-capcană explodează într-o intersecție aglomerată din Kabul, în apropierea ambasadei Germaniei, în timpul orei de vârf, ucigând peste 90 de persoane și rănind 463.
La 31 mai 2017, un atentat cu camion-capcană a avut loc în Kabul, Afganistan, în apropierea Ambasadei Germaniei, într-o zonă diplomatică puternic securizată a capitalei afgane. Explozia s-a produs dimineața, la o oră de vârf, într-o intersecție aglomerată, provocând distrugeri importante clădirilor din apropiere.
Atacul s-a soldat cu peste 150 de morți și peste 400 de răniți, majoritatea victimelor fiind civili, devenind cel mai sângeros atentat comis în Kabul până la acel moment. Forța exploziei a fost atât de mare încât a creat un crater de câțiva metri și a avariat inclusiv clădiri diplomatice protejate de ziduri de securitate.
Serviciul de informații afgan NDS (Direcția Națională de Securitate) a atribuit planificarea atacului rețelei militante Haqqani, însă nicio organizație nu și-a revendicat oficial responsabilitatea. Talibanii afgani, considerați inițial printre suspecți, au negat implicarea și au condamnat atentatul. Evenimentul a evidențiat vulnerabilitatea situației de securitate din Afganistan, chiar și în zonele considerate cele mai bine protejate ale capitalei.
31 mai 2019 - Un atac armat a avut loc în interiorul unei clădiri municipale din Virginia Beach, Virginia, soldat cu 13 morți, inclusiv atacatorul, și alte patru rănite.
La 31 mai 2019, a avut loc un atac armat în masă într-o clădire municipală din zona Princess Anne din Virginia Beach, statul Virginia (SUA). Atacatorul, DeWayne Craddock, în vârstă de 40 de ani, un angajat nemulțumit al administrației locale, a împușcat mortal 12 persoane și a rănit alte patru.
Atacul s-a încheiat după intervenția forțelor de ordine, când Craddock a fost ucis într-un schimb de focuri cu polițiștii. Incidentul este considerat al doilea cel mai grav atac armat produs la locul de muncă din istoria Statelor Unite, după atacul de la oficiul poștal din Edmond din 1986, și cel mai grav atac armat în masă din statul Virginia după masacrul de la Virginia Tech din 2007.
31 mai 2019 – Papa Francisc si-a început vizita apostolică în România (31 mai–2 iunie), Bucureştiul constituind prima etapă a vizitei de trei zile a Suveranului Pontif în ţara noastră. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif, după cea din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea.
Desfăşurată sub genericul “Să mergem împreună!“, la 20 de ani de la vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea, vizita de stat, pastorală şi ecumenică a Papei Francisc în România a inclus, în prima zi, întâlniri cu autorităţile politice şi societatea civilă, cu conducerea Bisericii Ortodoxe Române şi Sfânta Liturghie din Catedrala “Sfântul Iosif”.
31 mai 2024 – Donald Trump a fost găsit vinovat pentru toate cele 34 de capete de acuzare în procesul privind plățile efectuate către Stormy Daniels, devenind primul fost președinte al Statelor Unite condamnat penal într-un proces penal.
Verdictul pronunțat de un juriu din New York a vizat 34 de acuzații de falsificare a documentelor contabile legate de plățile făcute pentru a împiedica publicarea unor informații compromițătoare în timpul campaniei prezidențiale din 2016. Cazul a avut un impact major asupra vieții politice americane și a intrat în istorie prin faptul că Donald Trump a devenit primul fost președinte al Statelor Unite condamnat pentru infracțiuni penale. Pentru mai multe informații: pagina dedicată procesului The People of the State of New York v. Donald J. Trump de pe Wikipedia.
31 mai 2025 – Paris Saint-Germain a câștigat pentru prima dată în istoria clubului Liga Campionilor UEFA, după victoria cu 5–0 împotriva formației italiene Inter Milano în finala disputată la München.
Victoria obținută de PSG a marcat primul trofeu european major al clubului parizian și a făcut din acesta doar al doilea club francez care cucerește Liga Campionilor. Scorul de 5–0 a reprezentat cea mai categorică victorie din istoria finalelor competiției. Pentru mai multe informații: pagina dedicată finalei UEFA Champions League 2025 de pe: ro.wikipedia.org; Wikipedia.
Privind retrospectiv, această zi a fost martora unor evenimente care au influențat destine individuale, comunități, state și chiar cursul istoriei mondiale. Fiecare aniversare, comemorare, naștere, deces sau fapt istoric consemnat pentru această dată contribuie la înțelegerea mai profundă a trecutului și a modului în care acesta continuă să modeleze prezentul.
Seria „Evenimentele zilei în istorie” își propune să readucă în atenția cititorilor repere importante ale memoriei colective, oferind un punct de plecare pentru descoperirea și înțelegerea unor momente, personalități și transformări care au marcat evoluția lumii de-a lungul timpului.
Notă editorială: Articolul face parte din seria „Evenimentele zilei în istorie” și a fost revizuit și actualizat în scop documentar și educativ. Materialul reunește informații referitoare la evenimente istorice, nașteri, decese, aniversări și alte momente semnificative asociate acestei date calendaristice, selectate și sintetizate din surse istorice, enciclopedice și documentare.
Pentru redactarea și actualizarea articolului au fost consultate, între altele, resursele publicate de Cer și Pământ Românesc (cersipamantromanesc.wordpress.com), Wikipedia în limba română (ro.wikipedia.org) și Wikipedia în limba engleză (en.wikipedia.org), precum și alte surse documentare utilizate punctual pentru completarea și verificarea informațiilor.
Imaginile utilizate în articol provin din surse cu licențe compatibile pentru utilizare editorială, fiind atribuite conform informațiilor furnizate de autorii și arhivele originale.
Foto credit: Imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale pentru Uniți Schimbăm.
Calendar ortodox 31 mai. În fiecare zi, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe sfinții care au mărturisit credința creștină prin viața, faptele și jertfa lor. Articolul de față prezintă sărbătorile, pomenirile și reperele duhovnicești consemnate în calendarul ortodox pentru data de 31 mai.
Pentru păstrarea valorii documentare și a fidelității față de sursa inițială, conținutul articolului este republicat în forma sa originală, cu minime intervenții editoriale, astfel încât informațiile liturgice și biografice prezentate să rămână cât mai apropiate de textul publicat inițial.
Biserica Ortodoxă cinsteşte persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh).
Duminica a opta după Sfintele Paști este cea a Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor – numită în popor şi Duminica mare.
Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli.
Faptele Apostolilor (2:1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.
În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea sfântului mucenic Ermie (Secolul al II-lea).
Sf. Mc. Ermie (Secolul al II-lea) – Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul si slavitul mucenic Ermie (Herma) era un soldat în armata romana, mare la stat fiind şi cărunt de bătrâneţe, care a petrecut ani buni de viaţă ostăşească la Comana, în Pont.
Iar în zilele împăratului Antonin cel Pios (138-161), încetând el din ostasie, a refuzat orice solda cuvenita si a marturisit credinta sa în Hristos Domnul.
Şi fiind prins pentru mărturisirea credinţei în Hristos şi adus înaintea guvernatorului Sebastian, a fost supus la multe şi grele chinuri pentru ca nu a vrut sa aduca jertfe zeilor si împaratului, din care rămânând nevătămat, a atras la credinţa în Hristos si pe vrajitorul cel pus să-l ucidă cu otrăvuri.
Acestuia pentru că a mărturisit pe Hristos Dumnezeu, i s-a tăiat capul; iar sfântul a fost şi mai rău chinuit, iar la sfârşit tăindu-i capul, s-a mutat către Domnul.
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Ermie
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Ermie
Glasul 6
Plinind rânduiala cea…
Chinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrâneţile cele vitejeşti, ţi-ai câştigat bărbăţie mucenice Ermie şi călcând cugetul cel rău al celor fără de lege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine şi nimeni împotriva mea.
Tot în această zi, pomenirea vrăjitorului, care a dat otravă sfântului Ermie.
Acesta a dat otrava sfantului Ermie, iar mai pe urma, crezând în Mântuitorul Hristos, s-a invrednicit de cununa muceniciei şi de botezul sângelui, taindu-i-se capul pentru Hristos Dumnezeul nostru.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor cinci mucenici cei din Asralon, care s-au săvârşit fiind târât pe pământ.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Eusebie şi Haralambie, care de foc s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Pomenirea sfinților din această zi reprezintă un prilej de reflecție asupra valorilor creștine, a credinței și a modelelor de viață pe care Biserica le oferă credincioșilor. Prin exemplul lor, cei pomeniți în calendarul ortodox continuă să inspire generații de creștini în căutarea unei vieți trăite în spiritul Evangheliei.
Acest material face parte din seria dedicată zilelor de peste an consemnate în calendarul ortodox și este republicat în scop documentar și informativ, pentru a facilita accesul cititorilor la informațiile privind sărbătorile și comemorările religioase ale acestei zile.
Notă editorială: Acest articol este republicat în scop documentar și informativ, păstrând în mare parte forma și conținutul textului original. Informațiile privind sărbătorile, sfinții și semnificațiile religioase ale acestei zile au fost preluate din surse de specialitate și verificate editorial înainte de republicare.
Ziua mondială fără tutun, stabilită la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), este marcată în fiecare an la 31 mai.
Această zi a fost instituită printr-o Rezoluţie adoptată de OMS în 1987, urmând a fi marcată la 7 aprilie 1988, dată la care se împlineau 40 de ani de la fondarea OMS, notează site-urile www.who.int şi www.dspb.ro. În 1988, însă, OMS a adoptat o nouă rezoluţie, prin care marcarea acestei zile avea să aibă loc la 31 mai.
Tema din 2024 a Zilei mondiale fără tutun este ”Protecting children from tobacco industry interference” – “Protejarea copiilor de interferenţa industriei tutunului”, şi urmăreşte creşterea gradului de conştientizare cu privire la influenţele dăunătoare ale industriei tutunului asupra tinerilor, după cum se menţionează pe site-ul www.who.int.
Tema se axează pe stoparea devenirii tinerilor ţinte pentru produsele nocive din tutun. Acest discurs oferă o platformă pentru tineri, factorii de decizie politică şi susţinătorii controlului tutunului la nivel global pentru a discuta această problemă şi pentru a îndemna guvernele să adopte politici care să-i protejeze pe tineri de practicile manipulative ale industriei tutunului şi industriilor conexe.
Conform datelor din 2022, la nivel mondial, cel puţin 37 de milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 13 şi 15 ani consumau o anumită formă de tutun. În Regiunea Europeană a OMS, 11,5% dintre băieţi şi 10,1% dintre fetele cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani sunt consumatori de tutun (4 milioane). (sursa – www.who.int)
Pentru a continua să obţină venituri de miliarde de dolari, industria tutunului trebuie să înlocuiască milioanele de clienţi care mor şi pe cei care renunţă la tutun în fiecare an. Pentru a atinge acest scop, aceasta acţionează pentru a crea un mediu ce promovează acceptarea produselor sale de către generaţia următoare, inclusiv reglementări laxe pentru a se asigura că produsele sale sunt disponibile şi accesibile. Industria dezvoltă, de asemenea, produse şi tactici de publicitate care atrag copiii şi adolescenţii, ajungând la ei prin intermediul reţelelor sociale şi platformelor de streaming.
Produse precum ţigările electronice şi pungile cu nicotină câştigă popularitate în rândul tinerilor. Se estimează că 12,5% dintre adolescenţii din Regiunea Europeană a OMS au folosit ţigări electronice în 2022, comparativ cu 2% dintre adulţi. În unele ţări ale acestei regiuni, ratele de utilizare a ţigărilor electronice în rândul copiilor de şcoală sunt de 2-3 ori mai mari decât ratele fumatului de ţigări.
Într-un studiu realizat de Agenţia Naţională Antidrog şi apărut în noiembrie 2022 se arată, între altele, că media vârstei de debut în consumul produselor din tutun la români este de 18,6 ani, iar în cazul a 12,4% dintre fumători apariţia acestui comportament s-a întâmplat înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.
Greco-catolice – Duminica 7 după Paşti. Sf. m. Ermie
Romano-catolice – Coborârea Sf. Duh (Rusaliile); Vizita Sf. Fc. Maria; Sf. Petronela, fc. m.
Ziua mondială fără tutun
Ziua mondială fără tutun este marcată anual la 31 mai de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Cu acest prilej, OMS şi partenerii săi desfăşoară la nivel mondial ample campanii de informare pentru a sublinia riscurile pentru sănătate asociate consumului de tutun şi pentru a promova politicile sociale de reducere a consumului.
Ziua mondială fără tutun a fost instituită printr-o Rezoluţie adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1987, urmând a fi marcată la 7 aprilie 1988, dată la care se împlineau 40 de ani de la fondarea OMS, notează site-urile www.who.int şi www.dspb.ro. În 1988, însă, OMS a adoptat o nouă rezoluţie, prin care marcarea acestei zile avea să aibă loc la 31 mai.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; www.who.int
Coronavirus: Circa 6 milioane de cazuri în lume (AFP)
Pandemia de COVID-19 a făcut cel puţin 366.581 de morţi în lume de la apariţia sa în decembrie în China, cu circa 6 milioane de cazuri, potrivit unui bilanţ întocmit de AFP pe baza datelor oficiale, sâmbătă, la orele 19.00 GMT. Peste 5.990.590 de cazuri de infecţie au fost diagnosticate oficial în 196 de ţări şi teritorii de la începutul pandemiei, dintre care cel puţin 2.491.400 sunt considerate vindecate în prezent.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Canada: Mii de manifestanţi la Toronto împotriva rasismului
Mai multe mii de persoane au manifestat paşnic sâmbătă la Toronto pentru a denunţa violenţele poliţiei şi rasismul, în Statele Unite ca şi în Canada, a constatat un jurnalist al agenţiei France Presse. Manifestaţia a fost organizată în urma decesului unei tinere de culoare miercuri la Toronto, căzută de la un balcon aflat la etajul 24 în cursul unei intervenţii a poliţiei în circumstanţe neelucidate deocamdată.
De asemenea, s-a înscris în seria de manifestaţii care au cuprins Statele Unite după moartea lui George Floyd, un afro-american de 46 de ani, în mâinile poliţiei din Minneapolis. Manifestanţii canadieni – numeroşi purtând mască din cauza coronavirusului – au purtat pancarte pe care se putea citi: “Nicio altă viaţă de negru”, “Vieţile negrilor contează” sau “Nu pot respira”, referindu-se la ultimele cuvinte pronunţate de George Floyd când era ţintuit la pământ de un poliţist.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
SUA: Los Angeles, Philadelphia şi Atlanta interzic circulaţia pe timpul nopţii
Los Angeles, Philadelphia şi Atlanta fac parte din oraşele americane care au anunţat sâmbătă interdicţia de a circula pe timpul nopţii, cu scopul de a stăvili manifestaţiile violente care au izbucnit pe întreg teritoriul Statelor Unite, scrie AFP. Interdicţii similare au fost introduse în Kentucky, în special la Louisville, în contextul în care Statele Unite continuă să fie zguduite de manifestaţii violente şi revolte după moartea lui George Floyd, un afro-american de 46 de ani decedat luni la Minneapolis (nord) în cursul unei interpelări poliţieneşti şi devenit noul simbol al brutalităţii poliţiei împotriva acestei comunităţi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Egipt: Armata a eliminat 19 presupuşi jihadişti în Peninsula Sinai
Armata egipteană a anunţat sâmbătă că a ucis 19 presupuşi jihadişti în cursul unor operaţiuni ţintite, desfăşurate terestru şi aerian, în cadrul acţiunii sale împotriva rebeliunii care agită nordul Peninsulei Sinai, notează AFP. Potrivit declaraţiei sale filmate şi difuzate pe reţele sociale, militarii au ucis trei rebeli “extrem de periculoşi”, precum şi alţi 16 rebeli în mai multe lovituri aeriene care au vizat “ascunzători de terorişti”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
