Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul († 824) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sf. Nichita Mărturisitorul s-a născut în Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) într-o familie evlavioasă.
Mama lui s-a stins din viaţă la opt zile de la naşterea sa iar Filaret, tatăl lui, s-a călugărit.
Copilul a rămas în grija bunicii care l-a crescut într-un adevărat spirit creştin.
Încă din copilărie, Sf. Nichita frecventa biserica şi a devenit ucenic al pustnicului Ştefan.
Cu binecuvântarea sa, Sf. Nichita s-a dus la Mănăstirea Mydicia unde egumen era Sf. Nichifor (13 martie).
După şapte ani de viaţă sfântă la mănăstire, cunoscut pentru regulile drastice impuse în viaţa monahală a mănăstirii, Sf. Nichita a fost hirotonit preot.
Sf. Nichifor, cunoscînd viaţa curată a tânărului călugăr, i-a încredinţat conducerea mănăstirii atunci când el însuşi s-a îmbolnăvit.
Nedoritor de putere, Sf. Nichita s-a dăruit iluminării şi bunăstării mănăstirii sale, cârmuind pe fraţi prin propriul său exemplu de viaţă.
Curând, viaţa sfântă a vieţuitorilor a atras la mănăstire mulţi oameni căutînd mântuire.
După mai mulţi ani, numărul călugărilor a crescut la o sută.
La plecarea către cele sfinte a Sf. Nichifor, fraţii l-au vrut toţi ca egumen pe Sf. Nichita.
Domnul l-a dăruit pe Sf. Nichita cu harul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale un copil surdo-mut şi-a recăpătat graiul; două femei posedate s-au vindecat; un om şi-a recăpătat minţile şi mulţi alţi bolnavi s-au vindecat de rănile lor.
În acei ani, sub împărat Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastă a renăscut şi s-au înteţit din nou opresiunile.
Episcopi ortodocşi erau scoşi din funcţie şi exilaţi.
În 815 la Constantinopol s-a întrunit un consiliu al ereticilor în cadrul căruia s-a hotărât alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegînd în locul sfinţiei sale un mirean eretic pe nume Teodot.
De asemenea, episcopii ortodocşi exilaţi au fost înlocuiţi cu eretici.
Împăratul i-a adunat pe toţi capii monahali încercînd să-i aducă la eretismul iconoclast.
Printre ei se afla şi Sf. Nichita, care a stat drept în credinţa sa.
Urmînd exemplul său, toţi ceilalţi au rămaşi credincioşi cinstirii sfintelor icoane.
Astfel, toţi aceia au fost aruncaţi în temniţă.
Sf. Nichita a răbdat toate chinurile cu curaj şi i-a încurajat în dreapta credinţă şi pe ceilalţi prizonieri.
Văzînd acestea, împăratul şi falsul patriarh Teodot au încercat să-i păcălească pe episcopii ortodocşi şi pe cei rămaşi credincioşi învăţăturii ortodoxe, spunîndu-le că vor fi eliberaţi cu o singură condiţie, şi anume să primească Sfânta Împărtăşanie din mâna pseudo-patriarhului Teodot.
Multă vreme sfântul nu a vrut să se împărtăşească cu un eretic dar a cedat rugăminţilor fierbinţi ai celorlaţi.
Sf. Nichita a intrat în biserică unde erau puse sfintele icoane pentru înşelare şi a acceptat împărtăşania.
Dar când s-a întors la mănăstirea sa, a văzut că nu s-a renunţat la persecuţia împotriva icoanelor şi s-a căit pentru fapta sa.
Întors la Constantinopol, a denunţat cu tărie erezia iconoclastă ignorînd ameninţările împăratului.
Sf. Nichita a fost aruncat în temniţă din nou, unde a stat şase ani, până la moartea împăratului Leon Armeanul.
Îndurînd foame şi muncă silnică Sf. Nichita a făcut minuni cu puterea rugăciunii, şi anume conducătorul Frigiei a eliberat doi captivi fără a cere răscumpărare şi trei naufragiaţi pentru care s-a rugat sfântul, au fost aruncaţi pe mal de valuri.
Sf. Nichita s-a săvârşit întru Domnul în 824 fiind înmormântat la mănăstire cu mare cinste.
Mai târziu, sfintele moaşte au devenit o adevărată sursă de tămăduiri pentru toţi care veneau să se închine cu credinţă la mormântul sfântului mărturisitor.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Elpidifor.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Diu.
Tot în această zi, pomenirea sfîntului mucenic Vitonie.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Galic.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilirie din Muntele Mirsiona.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Pavel Rusul, care a fost slobozit din robie şi a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1683, de sabie săvârşindu-se.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cuviosul părintele nostru Nichita Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea, fiind un mare apărător al cultului icoanelor. A fost egumen al mănăstirii din Midichia (în Bitinia, Asia Mică); a fost întemnițat și a suferit pentru că s-a împotrivit iconoclasmului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Nichita, cuvios († 824)
(BRC) Ss. Evagriu și Benignus, martiri
Ziua Jandarmeriei Române
Sărbătorită în fiecare an la 3 aprilie, Ziua Jandarmeriei Române marchează data la care, în anul 1850, domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849-1853), a aprobat hotărârea Divanului Obştesc, semnând actul de înfiinţare a jandarmeriei: “Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi“, potrivit site-ului oficial al Jandarmeriei Române, www.jandarmeriaromana.ro.
cititi mai mult pe basilica.ro
Ziua Mondială a Petrecerilor (#WorldPartyDay)
Ziua Mondială a Petrecerilor se bazează pe ideea că pacea nu este opusul războiului, ci doar absenţa acestuia. Adevăratul opus al războiului este petrecerea, iar #WorldPartyDay, celebrată pe data de 3 aprilie, potrivit site-ului Daysoftheyear.com, îşi propune o sărbătoare de amploare, la nivel mondial, pentru a celebra tot ceea ce este bun şi optimist.
Cu toate acestea, această zi nu a fost creată pur şi simplu pentru că tuturor ne place să petrecem, ci a fost inspirată de un roman scris de Vanna Borita, intitulat “Flight: A Quantum Fiction Novel” Cartea a fost publicată în 1995, iar finalul implică o numărătoare inversă setată pentru data de 3 aprilie 2000, când o sărbătoare sincronizată are loc în întreaga lume. Odată cu lansarea cărţii, ideea Zilei Mondiale a Petrecerilor a prins foarte repede contur, prima având loc în 1996.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Mondială a Animalelor Acvatice (#WorldAquaticAnimalDay)
Sărbătorită pe 3 aprilie, potrivit site-ului Daysoftheyear.com, Ziua Mondială a Animalelor Acvatice (#WorldAquaticAnimalDay) este dedicată efortului oamenilor de a-şi face timp să înveţe despre şi să recunoască importanţa tuturor acestor creaturi pentru care mediul acvatic este casă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Astăzi în istorie pentru 3 aprilie
Evenimentele Zilei de 3 aprilie în Istorie:
- 3 aprilie 1948 – Președintele american Harry Truman a semnat Planul Marshall
3 aprilie 503 î.Hr. - Consulul roman Publius Postumius Tubertus a fost sărbătorit cu ovații pentru o victorie in razboiul cu sabinii. A fost pentru prima data cand aceasta onoare a fost acordata unui conducator al Republicii Romane. Ovațiile (limba latină: Ovatio) sau Triumful mic, erau în Roma antică ceremonii in care erau onorati comandantii victoriosi.
Mai putin fastuoasa decât Triumful, această ceremonie solemna era organizata de Senat atunci când dusmanul nu era vrednic de maretia Republicii (pirati sau sclavi rasculati), sau în cazul în care victoria a fost câștigata fără prea mari sacrificii. De asemenea se acordau astfel de onoruri pentru un general care a condus o campanie de succes, într-un război neterminat.
Această ceremonie a fost instituită anul 503 î.Hr. in cinstea consulului Publius Postumius Tubertus, pentru victoria sa asupra Sabinilor și a durat de-a lungul intregii istorii a Republicii Romane, pentru ca odata cu primii împărați să cadă în desuetudine. Ultimele Ovații cunoscute au fost ceremoniile organizate în onoarea generalului roman lui Aulus Plautius, care i-a invins pe britanici sub împăratul Claudius.
Ceremonia era diferită de Triumf și era sărbătorită în mare parte de cântece de bucurie. Câștigătorul purtand toga, mergea la Capitoliu cu o coroana de mirt, care la vechiĭ greci și romanĭ era un simbol al gloriei, însoțit de flautiști, cavaleri, plebei, rar membri ai Senatului și de trupele sale.
Ajungând la Capitol, el sacrifica oi, taurii fiind sacrificati de obicei la Triumfuri. Publius Postumius Tubertus, fiul lui Quintus, a fost primul dintre membrii ginții patriciene Postumia care a devenit consul, in anul 505 î.Hr. Postumius a fost reales pentru a doua oară în 503 î.Hr.
3 aprilie 686 - Regele mayas Yuknoom Yich’aak K’ahk este incoronat rege al regatului Kaan, a carui capitala era Calakmul. Născut la 6 octombrie, 649, el a fost un rege Maya în timpul perioadei clasice a cronologiei mezoamericane.
3 aprilie 1043 - Eduard Confesorul a fost incoronat rege al Angliei.
Eduard Confesorul, (Tapiseria de la Bayeux) – foto: ro.wikipedia.org
Eduard Confesorul (c. 1003 / 1004 – 5 ianuarie 1066), fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa. A fost numit Confesorul, pentru ca a trăit o viață de sfânt. El a fost canonizat în 1161 de către papa Alexandru al III-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor.
A fost urmat de Harold Godwinson, care a fost învins și ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul în Bătălia de la Hasting. Sfântul Eduard a fost unul dintre sfinții naționali ai Angliei până la regele Eduard al III-lea, care l-a adoptat pe Sfântul George ca patron sfânt în jurul anului 1350.
3 aprilie 1077 - A fost creat primul Parlament al statului Friuli. La 3 aprilie 1077, împăratul Henric al IV-a acordat tinutului Friuli, statutul de Ducat.
3 aprilie 1287 - A murit Papa Honoriu al IV-lea (n. c. 1210)
Papa Honoriu al IV-lea (nume civil: Giacomo Savelli, născut în jurul anului 1210 la Roma; d. 3 aprilie 1287 la Roma) a fost un papă al Romei. După decesul lui Martin al IV-lea, în cadrul conclavei de la Perugia cardinalii l-au ales noul papă după consultații de numai patru zile. Pe timpul acela, Honoriu era aproape total paralizat la mâini și la picioare (datorită gutei).
Când își ținea slujba era în stare să ridice Sfânta Hostie doar cu ajutorul unui aparat mecanic. Totuși a fost în stare să practice o politică de echilibru, și datorită sprijinului unor membri din familia sa, în special fratele său Pandulf. În timpul pontificatului său, Honoriu al IV-lea a transformat palatul de pe Aventin, ridicat de unchiul lui Honoriu al III-lea, în reședința sa.
De asemenea, a încercat să-i convingă pe romani să-și construiască case pe Aventin, care pe timpul lui era aproape nepopulat. Problema cea mai mare era aprovizionarea defectuoasă cu apă. La 3 aprilie 1287 Honoriu a murit datorită gutei, după un pontificat de doar doi ani. Inițial a fost înmormântat la Sfântul Petru, apoi în mausoleul familiei Savelli la Santa Maria in Aracoeli. Singurul cardinal numit de Honoriu a fost Giovanni Boccamazza, arhiepiscopul de Monreale.
3 aprilie 1367 - S-a nascut regele Henric al IV-lea al Angliei; (d. 1413).
Henric al IV–lea (n. 3 aprilie 1367, d. 20 martie 1413) s-a născut în Castelul Bolingbroke din Lincolnshire, din această cauză fiind cunoscut și sub numele de Henric de Bolingbroke. A domnit din 30 septembrie 1399 – 20 martie 1413 , fiind incoronat la 13 octombrie 1399. Si-a petrecut mare parte din domnie apărându-se de comploturi, răscoale și tentative de asasinat.
Prima lui problemă a fost să îl elimine pe regele Richard cel detronat, și, după ce a zădarnicit un prim complot de asasinat împotriva sa, sunt date că ar fi ordonat uciderea lui Richard prin înfometare pe la începutul anului 1400, deși nu există dovezi clare în acest sens.
Trupul neînsuflețit al lui Richard a fost expus publicului în vechea catedrală a Sfântului Paul, pentru a arăta susținătorilor săi că decedase. Revoltele au continuat în timpul primilor zece ani ai domniei lui Henric, inclusiv răscoala lui Owen Glendower care s-a autoproclamat Prinț de Wales și răscoala lui Henry Percy, primul conte de Northumberland.
Succesul regelui în înăbușirea acestor răscoale era datorat parțial talentului militar a celui mai vârstnic fiu al său, Henric, care urma să devină regele Henric al V-lea al Angliei. În 1406, soldații englezi l-au capturat pe viitorul rege Iacob I al Scoției, care se îndrepta spre Franța. Iacob a rămas prizonierul lui Henric pe tot timpul domniei acestuia.
Următorii ani ai domniei lui Henric au fost marcați de serioase probleme de sănătate. El suferea de o boală de piele ce îl desfigura și de atacuri acute de la o boală gravă în iunie 1405, aprilie 1406, iunie 1408, în timpul iernii dintre anii 1408-1409, decembrie 1412 și în sfârșit de un atac final în martie 1413. Istoricii medicinei au dezbătut îndelung natura afecțiunii sau afecțiunilor sale.
Boala lui de piele ar fi putut fi lepră (ceea ce în orice caz nu însemna același lucru în medicina modernă), poate psoriasis, un simptom al sifilisului sau o altă boală. Atacurilor acute le-au fost atribuite o mare varietate de explicații, de la epilepsie până la o formă acută de boală cardiovasculară. A murit în Camera “Ierusalim” în casa starețului de la Westminster și a fost îngropat în Catedrala Canterbury. Corpul său a fost bine îmbălsămat, după cum s-a constatat la exhumare, câteva secole mai târziu.
Pașa Hassan (1506 – 3 aprilie 1596) a fost un comandant de oști și om de stat otoman. S-a născut în Albania, într-o familie săracă. A fost recrutat ca ienicer de tânăr. În 1569, a fost numit guvernator al Egiptului și a condus până în 1571 luptele pentru cucerirea Yemenului. În 1574 a condus marea expediție împotriva Tunisului, pe care l-a cucerit în ciuda apărării îndârjite a garnizoanei italo-spaniole.
În 1580, Sinan a fost comandantul în războiul împotriva Persiei. În același an a fost numit Mare Vizir, numai pentru a fi demis și exilat în anul următor, datorită eșecului locotenentului său, Mohamed Pașa, de a aproviziona garnizoana turcească de la Tbilisi.
A devenit în cele din urmă guvernator al Damascului și, în 1589, după marea revoltă a ienicerilor, a fost numit Mare Vizir pentru a doua oară. O altă revoltă a ienicerilor a dus la demiterea sa în 1591, dar în 1593 a fost rechemat să ocupe pentru a treia oară funcția de Mare Vizir. În acest an a comandat armata turcă în campania împotriva Ungariei.
În ciuda victoriilor din această campanie, a fost demis în februarie 1595, la scurtă vreme după venirea pe tron a lui Mehmet al III-lea, fiind exilat la Malghara.
În august al aceluiași an, a fost rechemat la post pentru a conduce campania împotriva lui Mihai Viteazul în Țara Românească. Rezultatele dezastruase ale campaniei, în special înfrângerea suferită în Bătălia de la Giurgiu, l-au aruncat din nou în dizgrație, concretizată în destituirea sa din funcția de mare vizir.
Moartea neașteptată a succesorului său, Lala Mahommed, la trei zile după numire, a fost privită ca un semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru a cincea și ultima dată. Sinan Pașa a murit pe neașteptate pe 3 aprilie 1596, lâsând în urmă o uriașă avere și nici un moștenitor
3 aprilie 1653 - S-a incheiat prima domnie a lui Vasile Lupu în Moldova (1634–1653).
Vasile Vodă Lupu, poreclit „Albanezul” sau „Grecul” (n. 1595 – d. 1661), domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. Acest domnitor umanist a dus o politicã de sustinere a ortodoxiei în Peninsula Balcanicã, a ctitorit biserica Trei Ierarhi din Iasi, a întemeiat Academia Vasilianã si a sprijinit activitatea tipograficã în Moldova.
Logofătul Gheorghe Ştefan, sprijinit de corpuri de oaste din Transilvania şi Muntenia, ocupă Iaşii şi se proclamă domn al Moldovei. Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, si alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cît şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel, care il slujise aproape două decenii – pe Vasile Lupu.
Domnul Moldovei Vasile Lupu s-a refugiat la Cameniţa, dar s-a întoars în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuș și invinge in lupta de la Popricani. Nu se mulțumește însă numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Stefan si în Valahia, cu gândul de a se răzbuna si pe vechiul sau rival, domnul muntean Matei Basarab. Este însă învins în batalia de la Finta in 17 mai și isi pierde definitiv tronul.
Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost întemnitat în incisoarea Șapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-și recâștige tronul, dar moare la Constantinopol in 1661. Ulterior, osemintele sunt aduse la Iași, fiind reinhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalti membri ai familiei.
3 aprilie 1682 - A decedat marele pictor spaniol Bartolome Esteban Murillo ; (n, 31 decembrie 1618).
Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole. A fost fondar al Academiei de Pictura din Sevilia, împărțind conducerea acesteia cu Herrera el Mozo si primit însărcinări importante în orașul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare și capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665.
Frescele Bisericii Capucinilor din Sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență, iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano.
“Imaculata de la Soult”de Bartolomé Esteban Murillo – foto: ro.wikipedia.org
Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea Fetițelor cu flori la realismul viu al copiilor străzii, a pruncilor de țigani și de cerșetori, lucrări ce constituie un interesant și bogat material pentru studiul vieții populare al epocii.
După o serie de lucrări dedicate parabolei Fiului risipitor, a început decorarea bisericii mănăstirii capucinilor din Cádiz, Nuntirea mistică a Sfintei Ecaterina din Alexandria, operă rămasă neterminată din cauza unui accident. Într-adevăr, în 1681, pe când lucra sus pe schele, s-a prăbușit în gol căzătura i-a adus moartea după câteva luni de suferință
3 aprilie 1844 - Alexandru Ioan Cuza s–a căsătorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza.
Al. I. Cuza şi Doamna Elena – pictură din Biserica Domnească de la Ruginoasa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
3 aprilie 1865 - In timpul razboiului civil american, armatele Uniunii ocupa capitala secesionistilor din Richmond, Virginia.
3 aprilie 1880 - S-a nascut printul George Valentin Bibescu.
George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2 iulie 1941, București), unul dintre cei mai buni piloți români. A fost fondatorul Automobil Clubului Român în 1904 si a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Naționala Aeriana în 1912. Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.
A fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925. În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa). A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.
3 aprilie 1889 - S-a născut Grigoraș Dinicu, compozitor, violonist român (d. 1949).
Grigoraș Dinicu (n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, Hora staccato. Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată.
3 aprilie 1897 - A decedat marele pianist si compozitor german, Johannes Brahms ; (n.7 mai 1833).
Johannes Brahms (1833 – 1897) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg – d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Austria, la Viena. Brahms a fost considerat de către mulți „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).
3 aprilie 1897 - Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic „Dracul” din București.
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.
3 aprilie 1905 - A decedat Ion Pop-Reteganul, folclorist român (n. 10 iunie 1853) reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Muslea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”
3 aprilie 1917 - Guvernul Rusiei aprobă ca 30. 000 de prizonieri de origine română din armata austro-ungară, să se constituie într-un corp de voluntari pentru a lupta alături de armata română refăcută împotriva armatei germano-austro-ungare. Acest corp de voluntari soseste la Iaşi în 27 mai 1917.
3 aprilie 1918 - La Iaşi, România, ia fiinţă formaţiunea politică Liga poporului în frunte cu generalul Alexandru Averescu şi Constantin Argetoianu. Formaţiunea politică va fi în aprilie 1920 transformată în Partidul Poporului.
3 aprilie 1918 -Sfatul Ţării Republicii Democratice Moldoveneşti, de curînd unită cu patria mamă România, a validat lista cu componenţa noului Consiliu al Directorilor:
Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)- foto: istoria.md
- preşedinte al Consiliului Directorilor Generali – D.Ciugureanu;
- director general de finanţe – dr. P.Cazacu, director;
- director general al agriculturii – E.Catelli;
- director general al lucrărilor publice – N.Bosie-Codreanu;
- director general al învăţămîntului – Şt.Ciobanu;
- director general de interne – I.Costin;
- director general la justiţie – Grigore Grosu;
- director general la industrie şi comerţ – Vlad Chiorăscu;
- director general al controlului de stat – Isac Gherman;
- director general al minorităţilor – Arcadie Osmolovski.
3 aprilie 1920 - Prin decretul regelui României Ferdinand I, au fost desfiinţate Directoratele din Basarabia, România
3 aprilie 1922 - Iosif Stalin îi succede lui Vladimir Ilici Lenin, grav bolnav, la conducerea partidului bolsevic si a Uniunii Sovietice.
Iosif Vissarionovici Stalin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.
Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
3 aprilie 1924 - S-a născut Marlon Brando, actor american (d. 2004).
Marlon Brando, Jr. (n. 3 aprilie 1924 – d. 1 iulie 2004) a fost un actor american câștigător al premiului Oscar, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari actori de film ai secolului 20. S-a făcut remarcat mai ales datorită rolurilor din filmele “Un tramvai numit dorință” și “On the Waterfront“, ambele regizate de către Elia Kazan la începutul anilor 1950.
Stilul său actoricesc, combinat cu aparițiile sale publice ca outsider al Hollywood-ului anilor 1950 și 1960, au avut o influență majoră asupra generației de actori ce i-au urmat. In 1973 a jucat in capodopera lui Bernardo Bertolucci, “Ultimo tango a Parigi” (Ultimul Tango la Paris), film care l-a marcat pe Brando cel mai mult.
A mai jucat in “Apocalypse Now” (Apocalipsa acum – 1979), in regia lui Francis Ford Coppola, “Viva Zapata”, “Don Juan de Marco” (1995), “The Freshman” (Novicele – 1990), “The Island of Dr. Moreau” (Insula doctorului Moreau – 1996) etc. Marlon Brando a trait intens, lucru care reiese si din autobiografia sa, intitulata “Songs My Mother Taught Me” (“Cantece invatate de la mama”). A avut 11 copii si a fost casatorit de trei ori. A incetat din viata in 1 iulie 2004.
3 aprilie 1924 -S-a născut Doris Day, actriță și cântăreață americană.
Luigi Ionescu (n. 3 aprilie 1927, Pâncești, județul Bacău – d. 4 octombrie 1994, București) a fost un cântăreț român de muzică ușoară. Începe să cânte de la o vârstă tânără (chiar din timpul liceului) la Bacău. Numele lui rămâne legat de o serie apreciabilă de șlagăre românești sau internaționale interpretate în limba română, cum ar fi “Marina, Marina”. Piesa de referință a carierei lui rămâne “Lalele” compusă de Temistocle Popa.
3 aprilie 1930 - S-a născut politicianul german Helmut Kohl. In timpul mandatului sau de cancelar, Germania s-a reunificat.
Helmut Josef Michael Kohl – foto: ro.wikipedia.org
Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Germania – d. 16 iunie 2017, Ludwigshafen, Germania) a fost un politician german al Uniunii Creștin-Democrate (CDU), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998. Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto von Bismarck.
Kohl este considerat principalul arhitect al Reunificării Germaniei, și împreună cu președintele francez François Mitterrand este considerat de asemenea arhitectul Tratatului de la Maastricht, care a format Uniunea Europeană. Kohl a fost descris de către președinții americani George W. Bush și Bill Clinton ca fiind “cel mai bun lider european al celei de-a doua jumătăți a secolului 20“.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
3 aprilie 1933 - Primul zbor peste muntele Everest, o expediție britanică, condusă de marchizul de Clydesdale și finanțată de către Lucy, Lady Houston.
3 aprilie 1944 - A murit Octav Băncilă, pictor român (n. 1872).
Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 Botoșani – d. 3 aprilie 1944, București) a fost un pictor realist român și activist politic de stânga.
3 aprilie 1946 - Generalul japonez Masaharu Homma a fost executat pentru conducerea în Filipinele ocupate de Japonia, a Marșului Morții de la Bataan. Marsul Mortii de la Bataan a constatin transferul forțat de catre armata japoneza a unui numar de 60.000-80.000 de filipinezi și prizonierii americani de război si a început la 9 aprilie 1942, după trei luni de la Bătălia de la Bataan în Filipine în timpul al doilea război mondial.
Au murit datorita relelor tratamente la care au fost supusi de japonezi 2.500-10.000 filipinezi și 100-650 prizonieri de război americani , înainte de a putea ajunge la destinație.
3 aprilie 1948 - Președintele american Harry Truman a semnatPlanul Marshall de ajutorare cu 5 miliarde de dolari pentru 16 țări europene afectate de cel de-al doilea război mondial.
President Truman signs the European Recovery Program (ERP), better known as the Marshall Plan – foto preluat de pe beyondplanb.eu
Planul Marshall, cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de Statele Unite ale Americii și destinat aliaților europeni din Al Doilea Război Mondial.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
3, 4, 6, 12 aprilie 1956 – A avut loc şedinţa Biroului Politic al CC al PMR, care consfinţeşte supremaţia lui Gheorghiu-Dej în partid şi înfrângerea liniei Iosif Chişinevski – Miron Constantinescu.
„Antistalinistul“ Dej şi „stalinistul“ Chişinevschi au făcut împreună de gardă la catafalcul dictatorului sovietic, în martie 1953 Contra securităţii – foto preluat de pe ceausescunicolae.wordpress.com
Executarea politică a celor doi lideri ai partidului a fost pregătită amănunţit de Gheorghiu-Dej şi de apropiaţii lui. „Disidenţa” lui Miron Constantinescu şi a lui Iosif Chişinevschi data de peste un an, ei manifestându-se prima oară la Plenara din martie 1956. Însă nu era atunci momentul pentru „răfuială”. Abia după excluderea „grupului antipartinic” Malenkov – Molotov – Kaganovici din Biroul Politic al PCUS era momentul atacului final. Comuniştii români aveau nevoie de propria epurare, pentru a arăta că mergeau pe „linia” Moscovei!
cititi mai mult pe ceausescunicolae.wordpress.com
3 aprilie 1961 - S-a nascut în Brooklyn, New York, Edward Regan “Eddie” Murphy, actor, regizor, producător și cântăreț american de succes.
Eddie Murphy la Festivalul de Film de la Tribeca (2010) – foto: ro.wikipedia.org
Eddie Murphy (n. Edward Regan Murphy la 3 aprilie 1961) este un actor american, regizor, producător, actor și cântăreț. Se află pe locul cinci al actorilor cu cele mai mari încasări din istorie. Are o prezență constantă în spectacolul de televiziune Saturday Night Live între 1980 – 1984. Se află pe locul 10 în lista celor mai mari comici din toate timpurile.
3 aprilie 1966 - Stația sovietica ”Luna 10″ a devenit primul satelit artificial al Lunii.
”Luna 10″ – foto: ro.wikipedia.org
3 aprilie 1968 - Prin Decretul 295 se înfiinţează Consiliul Securităţii Statului. Acest decret a devenit Legea nr. 24/1968 si a fost in vigoare de la 04 aprilie 1968 până la 18 aprilie 1972, fiind abrogat și înlocuit prin Decret 130/1972.
Drapelul Republicii Socialiste România (1965-1989) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În condițiile perioadei de desăvîrșire a construcției socialiste și de dezvoltare continuă a democrației noastre, Comitetul Central al Partidului Comunist Român a stabilit măsuri menite să ducă la perfecționarea activității aparatului securității statului și îmbunătățirea structurii sale organizatorice.
Pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor Comitetului Central al Partidului Comunist Român s-a propus înființarea Consiliului Securității Statului ca organ central al administrației de stat, avînd sarcina înfăptuirii politicii partidului și statului în domeniul apărării securității statului.
Înființarea Consiliului Securității Statului ca organ central al administrației de stat va avea drept rezultat întărirea răspunderii acestui consiliu față de conducerea partidului și guvernului.
Decretul alăturat prevede ca principală atribuție a Consiliului Securității Statului aceea de a apăra securitatea statului, în scopul prevenirii, descoperirii și lichidării oricăror acțiuni dușmănoase îndreptate împotriva orînduirii sociale și de stat, contribuind prin aceasta la asigurarea muncii pașnice de construcție socialistă a poporului român.
cititi mai mult pe lege5.ro
3 aprilie 1975 - Sahistul american Bobby Fischer refuză să joace împotriva sovieticului Anatoly Karpov, titlul de campion mondial la sah revenind astfel prin neprezentare, lui Karpov.
Bobby Fischer în 1960 (Leipzig) – foto: ro.wikipedia.org
Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA – d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975).
Anatoli Evghenevici Karpov (în limba rusă Анато́лий Евге́ньевич Ка́рпов) (n. 23 mai 1951) este un mare maestru internațional rus de șah și fost campion mondial (1975-1985, 1993-1999). În 1985 a fost învins de Gari Kasparov.
3 aprilie 1984 - La doar șapte zile după ce a preluat funcția de președinte interimar al Guineei, Louis Lansana Beavogui este răsturnat printr-o lovitură de stat militară. Colonelul Lansana Conté devine șef al statului și colonelul Diarra Traoré șef al guvernului.
3 aprilie 1991 - A murit la varsta de 86 de ani, scriitorul britanic Graham Greene, autor de romane de spionaj ; (“Omul nostru din Havana”, “Americanul linistit” s.a.).
Henry Graham Greene (n. 2 octombrie 1904 – d. 3 aprilie 1991), scriitor, dramaturg, scenarist și critic literar englez. Călătoriile în Mexic, Africa și Asia au determinat alegerea locului acțiunii diferitelor sale opere. Scrierile sale, de puternică tensiune și structurate după tehnica romanului polițist, explorează probleme politice și morale ale lumii moderne. Sunt reprezentate naturalist, fără iluzii, conflictele de conștiință ale omului părăsit în voia spaimei și singurătății.
3 aprilie 1992 - A murit Andrei Izbas ( n.19 august 1959), erou cazut in luptele din Transnistria impotriva separatistilor sprijiniti militar de Moscova. Azi o strada din Chisinau ii poarta numele.
3 aprilie 2005 - Adriean Videanu (PD) este ales, din primul tur, primar general al Bucureștiului, cu 53,01% din voturi, urmat de Marian Vanghelie (PSD), cu 29,55%.
Cuviosul părintele nostru Nichita Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea, fiind un mare apărător al cultului icoanelor. A fost egumen al mănăstirii din Midichia (în Bitinia, Asia Mică); a fost întemnițat și a suferit pentru că s-a împotrivit iconoclasmului. Biserica îl prăznuiește pe 3 aprilie.
Viața
Sf. Nichita s-a născut în Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) într-o familie evlavioasă. Mama sa a murit la scurtă vreme după nașterea lui, iar tatăl său, pe nume Filaret, a îmbrățișat viața monahală. Copilul a crescut sub îndrumarea bunicii sale, crescând în smerenie și râvnă.
A intrat în mănăstirea Midichia, al cărei egumen era pe atunci Sfântul Nichifor Mărturisitorul. Nichita s-a făcut tuturor pildă de virtute și râvnă în viața monahală, astfel că faima lui i-a atras pe mulți dintre cei care căutau mântuirea sufletelor. Sfântul a fost ales egumen al mănăstirii după trecerea Sfântului Nichifor la cele veșnice.
În vremea când Sf. Nichita a ajuns egumen, influența ereziei iconoclaste creștea și practicile ei distructive se înmulțeau. Tot pe-atunci Sf. Nichita a primit și darul facerii de minuni. Când împăratul Leon Armeanul (813-820) a încercat să-i convertească pe cârmuitorii mănăstirii la erezia iconoclastă,
Sf. Nichita i s-a împotrivit cu putere, astfel că împăratul a poruncit să fie aruncat în închisoare. Iconoclaștii l-au înșelat, făcându-l să se împărtășească împreună cu ei, însă aflând ce se petrecuse, Sfântul s-a pocăit și s-a ridicat cu și mai mare putere împotriva ereticilor iconoclaști. A fost închis vreme de alți șase ani ca apărător al cinstirii icoanelor.
Sf. Nichita a adormit întru Domnul în data de 3 aprilie 824. A fost îngropat în mănăstirea lui, iar moaștele sale s-au făcut izvor de tămăduire pentru mulți.
Imnografie
Tropar (glasul al 8-lea):
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Nichita înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nichita, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condac (glasul al 2-lea):
Dobândind viața și cugetul cel ceresc, strălucești luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt întru întunericul vieții și către Dumnezeu aducând pe toți, Părinte Nichita. Roagă-te neîncetat pentru noi toți.
Planul Marshall, în engleză: The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor europene afectate de Al Doilea Război Mondial. El a avut ca scop ajutorul financiar rapid pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii pe continent..
Ţările care au beneficiat de ajutor în cadrul planului Marshall- foto: ro.wikipedia.org
La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul de stat american George Marshall (1) a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.
foto preluat de pe beyondplanb.eu
La 19 iunie 1947 miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit (Ernest Bevin) au semnat un comunicat prin care au invitat 22 de state europene să trimită reprezentanți la Paris pentru a schița un plan de reconstrucție europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”,
Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman (2).
Țări implicate
Inițial, acest plan era destinat tuturor statelor europene, însă a fost respins de URSS și sateliții ei, care se temeau de creșterea influenței americane. Planul Marshall a constat, așadar, într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 16 state din Vestul Europei. Pentru administrarea acestuia a fost înființată OCED(Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte pe an.
Planul Marshall a relansat economia Europei occidentale, care până în anii ’70 a cunoscut o dezvoltare explozivă. Germania de Vest s-a situat în fruntea acestui avânt fiind urmată de Italia și Franța. Nivelul de trai a crescut spectaculos, dezvoltarea economică ducând la eliberare de resurse foarte mari pentru programe și politici sociale.
Planul Marshall (1948 – 1951) – Construction in West Berlin with the help of the Marshall Plan after 1948. The plaque reads: “Emergency Program Berlin – with the help of the Marshall Plan” – foto preluat de pe en.wikipedia.org
(1) George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall (n. 31 decembrie 1880 – d. 1959) a fost un general, diplomat și politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania.
De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA
În 1939 președintele F.D. Roosevelt îl numește șef al Marelui Stat Major cu gradul de general. În perioada celui de-al doilea război mondial se remarcă în special ca membru al comisiei care a supervizat studiile asupra bombei atomice.
În 1945 își încetează cariera militară, intrând în serviciul diplomatic. Deține funcții importante în administrația de la Washington: secretar de stat (1947-1949), ministru al Apărării în timpul războiului din Coreea (1950-1951).
Nemulțumit de evoluția evenimentelor, în septembrie 1951 își prezintă demisia și se retrage din viața publică. Peste doi ani (1953) primește Premiul Nobel pentru Pace. În 1959, i s-a acordat Premiul Carol cel Mare.
A încetat din viață în 1959 la Washington.
(2) Doctrina Truman
La 11 martie 1947 președintele Truman, într-un discurs prezidențial în fața Congresului S.U.A., a schițat un program al politicii externe americane pentru combaterea “pericolului comunist” în lume.
În acest scop, el a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei, amenințată de comunism, și a Turciei, unde U.R.S.S. revendica partea de nord-est a Anatoliei.
Doctrina Truman a derivat din evenimentele din Grecia, unde comuniștii încercau să răstoarne monarhia și guvernul legal ales. Trupele britanice, care ajutaseră la eliberarea Greciei de germani în 1944, restauraseră monarhia, dar aveau reale dificultăți în a o susține în lupta împotriva comuniștilor greci, ajutați de cei din Iugoslavia, Bulgaria și Albania, din ordinul Moscovei.
Ministrul de Externe britanic, Ernest Bevin, a solicitat ajutor american, iar președinte Truman a anunțat, în martie 1947, că politica S.U.A. va fi aceea “de sprijinire a popoarelor libere care rezistă încercărilor de subjugare de către minorități înarmate sau prin presiuni externe”.
Grecia a primit imediat un ajutor masiv în materie de bani, arme și instrucție, asistență ce a permis înfrângerea comuniștilor până în 1949. Turcia, care era și ea amenințată, a primit un ajutor american consistent.
Doctrina Truman a scos în evidență faptul că Statele Unite nu aveau nici o intenție de a reveni la izolaționism, așa cum procedaseră după Primul Război Mondial. Doctrina Truman a reprezentat o cotitură în politica americană față de URSS, marcând începutul unei politici de „stăvilire”, de „îndiguire” a expansiunii sovietice.
Americanii s-au angajat pe linia unei politici de blocare a răspândirii comunismului, nu numai în Europa, ci în întreaga lume, inclusiv în Coreea și Vietnam. Doctrina Truman avea să declanșeze în fapt Războiul Rece.
cititi mai mult despre Planul Marshall (1948 – 1951) si pe en.wikipedia.org
![Pașa Hassan (1506 – 3 aprilie 1596) a fost un comandant de oști și om de stat otoman. S-a născut în Albania, într-o familie săracă. A fost recrutat ca ienicer de tânăr. În 1569, a fost numit guvernator al Egiptului și a condus până în 1571 luptele pentru cucerirea Yemenului. În 1574 a condus marea expediție împotriva Tunisului, pe care l-a cucerit în ciuda apărării îndârjite a garnizoanei italo-spaniole. În 1580, Sinan a fost comandantul în războiul împotriva Persiei. În același an a fost numit Mare Vizir, numai pentru a fi demis și exilat în anul următor, datorită eșecului locotenentului său, Mohamed Pașa, de a aproviziona garnizoana turcească de la Tbilisi. A devenit în cele din urmă guvernator al Damascului și, în 1589, după marea revoltă a ienicerilor, a fost numit Mare Vizir pentru a doua oară. O altă revoltă a ienicerilor a dus la demiterea sa în 1591, dar în 1593 a fost rechemat să ocupe pentru a treia oară funcția de Mare Vizir. În acest an a comandat armata turcă în campania împotriva Ungariei. În ciuda victoriilor din această campanie, a fost demis în februarie 1595, la scurtă vreme după venirea pe tron a lui Mehmet al III-lea, fiind exilat la Malghara. În august al aceluiași an, a fost rechemat la post pentru a conduce campania împotriva lui Mihai Viteazul în Țara Românească. Rezultatele dezastruase ale campaniei, în special înfrângerea suferită în Bătălia de la Giurgiu, l-au aruncat din nou în dizgrație, concretizată în destituirea sa din funcția de mare vizir.[1] Moartea neașteptată a succesorului său, Lala Mahommed, la trei zile după numire, a fost privită ca un semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru a cincea și ultima dată. Sinan Pașa a murit pe neașteptate pe 3 aprilie 1596, lâsând în urmă o uriașă avere și nici un moștenitor - foto: en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/08/Sinan-Pa--a-e1439410970623.jpg)
.svg){kind=small}
