Articole

Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă (28 – 29 ianuarie 1990)

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria: – foto (c) Emilian Savescu

foto preluat de pe www.ziaristionline.ro
articole preluate de pe ro.wikipedia.orgș adevarul.rojurnalul.ro

 

Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă (28 – 29 ianuarie 1990)

Sub numele de Mineriada din ianuarie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 28-29 ianuarie 1990, în București.

Ca urmare a anunțului făcut de Frontul Salvării Naționale de 23 ianuarie 1990 că va candida la alegerile generale din 20 mai, ca partid politic, partidele istorice au organizat primul mare miting de după Revoluție în București.

În cursul lunii ianuarie, deţinătorii puterii şi partidele apărute între timp se întâlniseră în câteva rânduri.

S-a discutat cum ar fi mai bine să fie conduse afacerile curente ale statului până la desemnarea unei puteri legitimate de votul popular: să conducă în continuare Frontul sau să-şi trimită şi partidele nou-apărute reprezentanţi, şi dacă da, câţi, cum să se cheme structura de conducere, ce atribuţii să aibă şi altele asemenea.

În cursul negocierilor, liderii partidelor numite istorice au înţeles că Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale nu intenţionează să participe la alegeri şi s-au declarat surprinşi de anunţul că Frontul va participa la alegeri.

Anunţul a stârnit reacţia PNŢCD, PNL şi PSD.

A doua zi, cele trei partide au emis un comunicat, criticând decizia. FSN reprezintă o formulă de tranziţie, menită să conducă ţara doar până la alegeri, au spus Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu.

Nu poţi fi şi jucător, şi arbitru, adică şi să participi la alegeri, să le şi organizezi, s-a mai spus.

Frontul trebuie să renunţe la monopolul puterii şi să accepte crearea unei structuri în care să intre toate partidele.

A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului.

“Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă.

Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale.”

“Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, a povestit Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri.

Nu s-a respectat acest angajament.

Am urgentat prin repetate chemări telefonice.

Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament.

Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat.”

Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era “să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii.”

sursă: jurnalul.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Corneliu Coposu era ferm convins de faptul că Frontul Salvării Naţionale al lui Ion Iliescu va candida pentru alegerile din mai 1990.

O să vedeţi că tot ceea ce fac Iliescu, Roman şi Brucan e doar o mascaradă“.

Îl ştia pe Silviu Brucan, era cel care, în 1945, în ziarul „Scânteia“ i-a cerut condamnarea la moarte.

La 23 ianuarie 1990, Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a anunţat că, la alegerile ce vor urma, de pe 20 mai 1990, formaţiunea politică se va prezenta în alegeri, exact ceea ce bănuia Corneliu Coposu.

În aceeași zi, Ion Andrei Gherasim, secretarul seniorului Corneliu Coposu a făcut o cerere scrisă în numele celor trei partide, care mai apoi a fost bătută la maşină de secretara preşedintelui, pe care a depus-o la Primăria Bucureşti pentru a obţine aprobare pentru realizarea unui miting la data de 28 ianuarie 1990.

Este important de menționat acest lucru, deoarece în decursul ultimilor 34 de ani, fostul președinte al FSN, fostul prim-ministru din acea vreme, actualmente inculpați, precum și alți membri ai puterii de atunci au vehiculat ideea că «atunci s-ar fi încercat o lovitură de stat»“, spune Ion Andrei Gherasim.

 

Duminică, 28 ianuarie, şi a doua zi, un amestec pestriţ de muncitori, gospodine şi intelectuali, pensionari respectabili şi elevi de liceu fugiţi de-acasă s-a revărsat pe străzi.

Duminică la prânz, susţinătorii ţărăniştilor s-au adunat la Universitate şi în faţa sediului Partidului din Bulevardul Republicii nr. 34.

În Strada Banu Manta din apropiere de Piaţa Victoriei s-au adunat simpatizanţii Frontului, în frunte cu Dan Iosif.

Cum, necum, prin zvonuri circulând de la om la om alimentând suspiciunile reciproce, cele două mulţimi s-au pus în mişcare şi s-au întâlnit în Piaţa Victoriei.

După prânz, Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu s-au întâlnit pentru noi discuţii. PNŢCD, PNL şi PSD solicitaseră o audienţă.

În acest timp, mulţimea aştepta şi scanda, iar televiziunea transmitea evenimentele.

În cursul după-amiezii au mai sosit şi alţii.

Cineva a spart geamurile intrării dinspre stânga a Palatului Victoria.

Către ora 18:00, liderii au ieşit să vorbească mulţimii. Corneliu Coposu a cerut simpatizanţilor PNŢ să se retragă în linişte.

cititi mai mult pe jurnalul.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

 

Manifestație deturnată: „Noi muncim, nu gândim“

Manifestaţia anti-FSN pentru alegeri libere şi corecte a fost deturnată de cei care deţineau puterea la acea vreme, fiind aduşi în piaţă oameni înarmaţi cu răngi, topoare şi mergându-se până acolo încât vocile puterii au cerut condamnarea la moarte a celor care subminau noua ordine politică.

La ora 22.00, piaţa era plină de oameni înarmaţi cu răngi şi topoare, care strigau: „Moarte intelectualilor!“, „Moarte lui Coposu!“, „Noi muncim, nu gândim“, „Liberali şi ţărănişti, puneţi mâna şi munciţi!“.

În noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1990, pe lângă muncitorii de la IMGB şi poporul care a fost minţit şi scos în stradă pentru contramanifestaţie, se aflau şi mineri.

În Gara de Nord au ajuns cred că unul-două trenuri în care erau mineri de la Târgu Jiu, de la Rovinari. Practic, a fost prima mineriadă. Cum mi-am dat seama că erau mineri? Printre cei care huiduiau în faţa sediului PNŢ la 28 ianuarie, în fiecare parte a pieţei erau câţiva care aveau şi căşti de miner“, dezvăluie Ion Andrei Gherasim.

 

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

 

Televiziunea Română nu a transmis imagini de la miting

Televiziunea Română, care intrase sub totalul control politic al puterii, a refuzat să transmită imagini de la manifestaţia anti-FSN din Piaţa Victoriei pe motiv că era ceaţă.

Însă, pe fondul manifestaţiei de stradă, Ion Iliescu a acceptat să negocieze.

Discuţiile s-au purtat în sala de şedinţe a Guvernului.

De-o parte a mesei erau Ion Iliescu, Petre Roman, iar în spatele lor se plimbau Dan Iosif, Ion Cârciumaru şi Cazimir Ionescu.

De cealaltă parte a mesei erau Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Sergiu Cunescu, Dudu Ionescu, Ion Raţiu, Liviu Petrina, Iftene Pop, Gavrilă Copil, Avramescu de la PSDR şi lângă el eram eu.

În timpul discuţiilor, pe uşă se tot intra şi ieşea.

M-am uitat să văd cine este în cealaltă cameră, fiind plasat în partea stângă a mesei rotunde, aproape de cei de la FSN, şi l-am văzut pe Silviu Brucan, care probabil că le dădea indicaţii.

Din această perioadă a rămas expresia celebră a lui Ion Iliescu, care s-a adresat Seniorului folosind un limbaj suburban:

«Dar nu ne puneţi sula-n coaste, dom’le Coposu cu propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat!»“, îşi aminteşte Ion Andrei Gherasim.

 

Prima mineriadă

După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice (PNL și PNȚCD) și alte organizații civice, Ion Iliescu și susținătorii săi au organizat o contramanifestație cu scopul de a manipula muncitorii și minerii împotriva partidelor democratice.

În acest scop au fost mobilizați muncitori, din Valea Jiului au fost aduși la București circa 5.000 de mineri, cu scopul de a „restabili ordinea”.

Lor li s-au adăugat grupuri venite și din alte colțuri ale țării.

Au fost semnalate incidente violente între mineri din Valea Jiului și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care erau împotriva candidaturii FSN la alegeri.

În urma evenimentelor din acele zile și sub presiunea străzii, Ion Iliescu a fost forțat sa constituie Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, în care 50% din locuri erau pentru FSN, iar 50% au fost date partidelor politice reînființate sau nou apărute după

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

 

A doua zi, luni, 29 ianuarie, susţinătorilor bucureşteni ai Frontului li s-au adăugat oameni veniţi din Iaşi, Fălticeni, Constanţa, Medgidia, Năvodari, Călăraşi, Piteşti, Ploieşti, Giurgiu, Alba, Făgăraş, Braşov, Maramureş, Bacău. Cine-i chemase?!

“Părerea mea este că aceşti domni care până acum au trăit la Paris sau în alte locuri, fără să cunoască ce am îndurat noi, simplifică lucrurile, spunea Nicu Mladin, un muncitor din Brăila, ajuns la Bucureşti, reporterului trimis de ziarul Tineretul liber. Cred oare, dânşii, că dacă noi am urât ceauşismul şi l-am răsturnat, vrem acum imediat să privatizăm întreprinderile şi să rămânem la cheremul unor investitori străini? Nu vrem să ne vindem ţara, nu vrem să muncim la patroni. Pentru asta suntem alături de Frontul Salvării Naţionale!”

“Aseară am văzut la televizor imagini din această piaţă, se confesa unui ziarist de la Adevărul şi Marian Gârziu, elev la Liceul Industrail nr. 9 ­ Constanţa. Împreună cu alţi peste 200 de colegi ne-am urcat în tren şi a venit aici. Nu vrem să se mai întâmple ce s-a întâmplat, cerându-i-se domnului Iliescu să demisioneze. Noi nu ne-am vândut ţara. Părinţii ne-au învăţat că EA nu are preţ, că nimeni n-are dreptul s-o scoată la mezat.”

Provincialii s-au amestecat rapid cu bucureştenii. S-au întâlnit în mai multe puncte din Bucureşti: la Televiziune, în faţa sediului PNŢ din Bulevardul Republicii şi al PNL de pe Magheru. “Cine e cu Frontul să coboare la «Ştefan cel Mare»”, li s-a anunţat călătorilor cu metroul.

La ora prânzului, în Piaţa Victoriei erau câteva sute de mii de oameni, după aprecierile reporterilor de atunci.

 

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Câţiva au destănuit reporterilor de teren ai ziarului Adevărul ce i-a mânat afară din case.

“Eu mi-am lăsat mâncarea pe foc, protesta o gospodină. Le-am adunat şi pe vecinele astea. Mergem să apărăm Frontul!”

“Am ieşit la demonstraţie nu numai pentru că domnii istorici ne-au stricat duminica, spunea Stana Neacşu, muncitoare la Chimica Dudeşti. Asta mai treacă-meargă, am fi închis televizoarele şi gata, dacă ştiam. Dar după câte am văzut, ei vor să ne strice şi multe, multe alte zile. Să fim serioşi, domnilor. Lăsaţi Frontul să lucreze pentru refacerea ţării.”

“Mărturisesc că este pentru prima oară în viaţa mea când particip la o demonstraţie fără să ducă cineva «muncă de lămurire» cu mine, se confesa şi Ana Caleiu, pensionară. De ce am venit? Pentru că m-au scos şi pe mine din sărite pretenţiile acestor domni care spun, nici mai mult, nici mai puţin, că ei «sunt poporul». Care popor, mă rog?”

Poporul indignat scanda

“Iliescu nu ceda, ţara te va apăra! Iliescu nu ceda, noi suntem de partea ta!”,

“Ei au emigrat, noi am rezistat! Liberali şi ţărănişti, puneţi mâna şi munciţi!”,

“Nu vrem partide de fosile!”,

“Nu partide cu dolari, sunt doar nişte bişniţari!”,

“Afară cu vânzătorii de ţară!”,

“Frontul este poporul!”,

“În ziua de 22, Iliescu-a fost cu noi!”,

“Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!”,

“Ţărănişti în blugi şi geacă, care n-au văzut o vacă!”

cititi mai mult pe jurnalul.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria - foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria – foto © de Emilian Săvescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro

 

Victime

În urma incidentelor cu forțele de ordine, dar și cu muncitorii și revoluționarii aduși la contramanifestație de liderii Frontului Salvării Naționale, câțiva zeci de manifestanți au fost răniți.

S-au făcut și rețineri dintre cei care au participat la miting.

Minerii sosiți în București, în 29 ianuarie 1990 au participat, împreună cu forțele de ordine și lideri FSN la percheziții și arestări ilegale la sediile unor partide și organizații civice aflate în opoziție cu cei care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceaușescu.

Corneliu Coposu, liderul PNȚCD, a fost scos din sediul PNȚCD chiar de primul ministru de la acea vreme, Petre Roman, și transportat cu o tanchetă pentru a fi salvat din calea susținătorilor FSN.

În mulţimea adunată pe străzile Capitalei au ajuns luni dimineaţă şi aproximativ cinci mii de mineri din Valea Jiului.

Aflaseră tot de la televizor că ţara e în primejdie.

Duminică seară s-au adunat în faţa Primăriei din Petroşani.

Aveau de ce să apere Frontul.

Cu câteva zile în urmă, la 19 ianuarie, reprezentanţii sindicali ai minerilor se întâlniseră cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Dicu, ministrul minelor.

În urma discuţiilor, li s-au satisfăcut mai multe revendicări: săptămâna de lucru de cinci zile, posturi de câte şase ore, salariu dublu pentru cine lucra în zilele de sărbători legale, de la 30 până la 36 de zile de concediu pentru lucrătorii din subteran, creşterea sporului pentru munca de noapte de la 15% la 25%, plata integrală a salariului pentru zilele de spitalizare cauzate de accidente de muncă, pensie de urmaş pentru soţiile celor decedaţi în accidente de muncă.

Luni dimineaţă, minerii de la Vulcan, Livezeni, Aninoasa, Paroşeni, Lupeni şi ale întreprinderi miniere din Valea Jiului s-au îndreptat spre gara din Petroşani.

La plecare au povestit ulterior unii dintre participanţi, li s-a spus să meargă liniştiţi, nu vor fi sancţionaţi pentru absenţa de la locul de muncă.

Plecarea fusese organizată de sindicat.

Cei cinci mii de oameni au încăput cu greu în cele 18 vagoane ale garniturii speciale puse la dispoziţie de CFR.

Mulţi au rămas pe dinafară.

Ca să facă faţă frigului, probabil, s-au aproviziont ceva licori, aveau să recunoască ulterior unii participanţi.

Reporteri i-a însoţit în drumul de la Petroşani la Bucureşti, opiniile consemnate au apărând în Tineretul liber.

“Părinţii şi bunicii noştri au cunoscut pe propria lor piele politica acestor partide”, mărturisea atunci Horia Botar, de la Mina Paroşeni, “politică la care nu vom adera, ne sunt suficiente tristele lor amintiri. Am muncit şi am trăit atâţia ani sub dictatură. Ne-am săturat să mai fim slugi, vrem o viaţă liberă, condusă de oameni care au muncit aici în toţi anii grelelor noastre încercări, oameni care ne cunosc şi pe care îi dorim. Am văzut la televizor câţiva dintre membrii PNŢCD şi credem că îşi mai aduc aminte de Lupeni 29, când au îndreptat armele spre piepturile minerilor şi-au înăbuşit în sânge grevele minerilor. Ce caută printre noi? Vor să mai ordone foc?”

“Frontul a trăit cu noi, a suferit cu noi, s-a născut în bătaia gloanţelor”, a consemnat reporterul şi opinia lui Mircea Comşa de la Mina Paroşeni. “Fugarii din perioada dictaturii vin astăzi şi se erijează în reprezentanţi ai întregului popor, ei nu merită să participe la alegeri în nici o calitate, ca alegători sau candidaţi. Unde au fost ei şi ce au făcut în ultimii ani? Să-şi prezinte biografiile! De ce nu şi-au asumat răspunderea preluării conducerii ţării, în momentul critic – 22 decembrie 1989 – şi în special răspunderea pentru soarta ţării? Nouă, minerilor, ne trebuia fapte şi nu promisiuni!”

“Ceea ce ne-a dat frontul în aceste zile de libertate a simţit întregul popor”, a spus şi Florea Viorel, miner, membru al Asociaţiei Tineretului Liber de la Vulcan. “Toată stima pentru membrii Frontului şi vom fi alături de el la alegeri.”

“Am înţeles că revoluţia înfăptuită de tineri a fost expresia voinţei întregului popor”, spunea Ştefan Czako, electrician, membru al Sindicatului Liber al Minei Paroşeni. “Nu am fost pe baricade, pentru că în Valea Jiului nu a fost necesar dar am fost la locurile noastre de muncă pentru că noi, ţara are nevoie mai mult ca oricând de cărbune, de energie. Vom munci şi mai cu spor şi dorim ca Frontul să fie lăsat în pace, să lucreze în linişte şi eficient, pentru a redresa economia ţării.”

“Din sărăcia noastră vom face chetă şi vom cumpăra bilete de întors tuturor domnilor care au sosit zilele astea în ţară şi vor să pună mâna pe putere”, se oferea Vasile Maramă, inginer la Mina Lupeni. “Îi rugăm să nu ne deranjeze, pentru că vrem să muncim, să dăm ţării cărbunele necesar. Dacă totuşi le vine greu să se despartă de noi, îi invităm să muncească împreună cu noi în mină, că doar, nu-i aşa, noi suntem poporul, zicea domnul Coposu sau un alt coleg de-al dumnealui duminică la televizor.”

De la Gara Băneasa, unii dintre mineri au fost transportaţi la sediul PNL, din Bulevardul Magheru, pe care ulterior l-au devastat.

Alte grupuri s-au dus direct în Piaţa Victoriei.

Au stat acolo câteva ore, apoi au făcut cale întoarsă spre gară, şi de acolo înapoi la Petroşani.

Aveau să revină peste nici o lună. Între timp, sub presiunea străzii, Ion Iliescu şi liderii partidelor de opoziţie se întâlniseră pentru noi discuţii.

De pe urma lor, peste câteva zile avea să se apară Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).

cititi mai mult pe jurnalul.ro

Mineriada din ianuarie 1990 - foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 – foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 - foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 – foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 - foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 – foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 - foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 – foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 - foto captură youtube.com

Mineriada din ianuarie 1990 – foto captură youtube.com

 

Mărturii

Roxana Iordache: 29 IANUARIE 1990. ATUNCI S-A PRODUS PRIMA MINERIADĂ

articol preluat de pe roxanaiordache.wordpress.com

Scriam ieri că Seniorul Coposu a greşit fiindcă nu a dat lovitura de stat pe 28 ianuarie 1990, măcar să fi ştiut şi tembelul de Petre Roman de ce-l acuzase. Evident că junele „prim-ministru” ori n-avea proprietatea termenilor, ori făcea pe prostul, ca să fie crezut de prostimea intens manipulată prin TVR – foarte L. Atât de minus L încât nu putea transmite live, pentru că „era ceaţă”.

Corneliu Coposu, împreună cu liderii celorlalte partide istorice, putea prelua, pur şi simplu, puterea. Cei trei aveau la acea oră legitimitate. Spre deosebire de gaşca kaghebistă care dăduse lovitura de stat pe spatele revoluţiei furate. Pe sângele a aproape 1000 de morţi. Corneliu Coposu putea prelua puterea – evident, cu consimţământul Armatei, dar nu putea da o lovitură de stat, pentru simplul fapt că nu făcea parte din sistem.

SCOPUL REUNIUNII ŞI DETURNAREA LUI

De fapt, liderii partidelor istorice au cerut întâlnirea cu emanaţii lui Ilici ca să împiedice acomodarea populaţiei, prin intermediul TVR-L, cu o stare de fapt totalitară, pe care şi aşa marea majoritate o considerau normală, după tirania lui Ceauşescu. Partidele istorice au solicitat celor autointilulaţi „emanaţi ai revoluţiei” să nu transforme FSN în partid.

Aceasta, în condiţiile în care ideologul Brucan deja publicase, în „România liberă” de la sfârşitul anului 1989, manifestul „Fără isme şi fără partid”. Adică ideea partidului unic pseudoliberalizat prin existenţa mai multor „curente”. Era proiectul lor de perestroikişti retardaţi, de fapt, de cominternişti reşapaţi. De unde şi desfiinţarea diviziei anti-KGB a DSS.

Partidele istorice nu au obţinut decât „concesia” formării CPUN, din care urmau să facă parte şi reprezentanţi ai partidelor: trei istorice – PNŢ-CD, PNL şi PSDR -, FSN şi o mie de ciuperci FSN. Dacă nu se forma CPUN, CFSN era doar o mai mică Mare Adunare Naţională. Dar atât de tare i-a incomodat pe tovarăşi sula-n coaste, încât au dat prima mineriadă.

MANEVRELE LUPTEI DE CLASĂ

Mai precis, au incitat populaţia imbecilizată, prin intermediul televiziunii unice. Şi au făcut şi prima breşă între partidele istorice, pentru că PNL şi PSDR s-au retras de la ora 17:00, lăsând PNŢCD singur, ca să primească din plin impactul stigmatizării ca duşman al poporului. Şi după ce Corneliu Coposu calmase populaţia şi revenise la discuţii, transmisia TV s-a întrerupt.

Şi s-a reluat doar când Petre Roman a tras retorica loviturii de stat. S-a indus o stare de panică în rândurile populaţiei. Din acel moment, al sulei în coaste, populaţia a fost învăţată să urască partidele istorice, să se ridice la lupta de clasă. Propaganda comunistă funcţiona retroactiv. Reflexele pavloviene erau vii într-o populaţie moartă sub aspectul conştiinţei civice şi politice.

Au fost aduşi derbedei beţi în camioane, dirijaţi cu grijă. Şi dotaţi cu bâte şi lanţuri. Cei în vârstă ne povesteau că se întâmpla la fel ca la manifestaţia naţional-regalistă din 8 noiembrie 1945. Derbedeii au început să-i atace pe demonstranţii naţional-ţărănişti sau pur şi simplu anticomunişti din Piaţa Victoriei. Derbedeilor li s-au alăturat cei prezentaţi ca muncitori de la Griviţa Roşie, adunaţi în Banu Manta, la Primăria Sectorului 1 şi incitaţi, printre alţii, de Dan Iosif- fie iertat .

Şi: reţeta marxist-leninistă tipică. Lupta de clasă a fost prezentată ca autoapărare a clasei muncitoare în faţa elementelor declasate şi a rămăşiţelor burghezo-moşiereşti, care vin să fure averea întregului popor – subliminal se justifica, astfel şi detenţia politică. Se lansaseră deja minciunile mizerabile, de genul celei că Seniorul Coposu venea de la Paris, unde huzurise şi nu mâncase salam cu soia, în timp ce poporul murea de foame.

Toată furia a fost dirijată pe de o parte asupra cuplului Ceauşescu şi a câtorva membri ai CpEx, arestaţi şi purtaţi în procese parodice, şi pe de altă parte, asupra partidelor istorice. Populaţia nu trebuia să vadă cauza răului, sistemul comunist, ci doar efectele – cîţiva ţapi ispăşitori pentru relele regimului şi să ia de bună propaganda luptei de clasă. Populaţia era mituită cu mâncare din plin, după îndelunga penurie, şi încântată cu faptul că se băgau gaze la aragaz şi căldură în case, după frigul îndurat până atunci.

 

MINERIADA ÎMPOTRIVA TRADIŢIEI ISTORICE

Şi mai ales, populaţia era intoxicată prin intermediul TVR – vechii propagandişti îşi schimbaseră doar stăpânii. Acestea fiind condiţiile, în după-amiaza spre seara zilei de 28 ianuarie 1990, Petre Roman a ieşit la balcon şi a incitat populaţia – şi aşa isterizată – la violenţă. Pentru a se da, ulterior, vina pe partidele istorice, mai precis, PNŢCD. De atunci a prins glas refrenul: Coposu e de vină!

Deci TVR a difuzat propaganda ca la carte. Agresorii fesenişti au fost victimizaţi, iar victimele anticomuniste au fost culpabilizate. Şi asta, toată seara de 28 ianuarie, până noaptea târziu. Demonstranţii anticomunişti părăsiseră de mult Piaţa Victoriei, unde nu se mai aflau decât turmele aduse cu camioanele.

Starea de spirit – primar agresiv, vorba lui Marin Preda – era de aşa natură încât „masele” s-au adunat, ca şi de la sine, a doua zi, în 29 ianuarie, în faţa sediului PNŢCD din B-dul Carol, pe atunci, încă Republicii. Şi inconştienţii – dintre care unii, peste cinci ani, aveau să stea la coadă ca să ajungă la catafalc şi să-i aducă un omagiu Seniorului – se manifestau furibund împotriva ţărăniştilor, mai ales a lui Corneliu Coposu.

Astfel încât a venit Petre Roman ca „salvator” şi l-a luat în tab pe Corneliu Coposu, aşa cum fusese luat Ceauşescu pe drumul spre cazarma execuţiei. Pentru asta n-am să-i pot ierta niciodată pe Ion Iliescu şi Petre Roman. Poate doar dacă şi-ar cere iertare. Ceea ce oricum nu fac. Dimpotrivă, justifică şi acum agresiunea. Şi mint. De parcă noi am putea uita cum urla Roman de la balconul biroului prezidenţial al PNŢCD: „S-au demascat, singuri s-au demascat”. Ceea ce zisese şi cu o seară înainte, în Piaţa Victoriei.

Roman l-a minţit pe domnul Coposu că îl duce cu tabul la TVR, de unde să se poată adresa naţiunii. Şi multe ar fi de spus. Dar cu alte ocazii. Deocamdată, reamintesc faptul că valul de înscrieri în partidele istorice, mai ales în PNŢ, a fost curmat brutal, pentru că oamenii s-au speriat. Mai mulţi, inclusiv tineri, au venit zilele următoare şi extrem de stânjeniţi au anunţat că îşi retrag formularele de înscriere. Au şi mărturisit că din pricina fricii.

Evenimentele Zilei de 29 ianuarie în Istorie

Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria

foto (c) Emilian Savescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

 

29 ianuarie este a 29-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 29 ianuarie

(BOR) Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul; Sf. Mc. Filotei

Astăzi, Biserica face pomenirea Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul de la Roma la Antiohia, în anul 108.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Ignatie Teoforul, episcop, martir (aducerea moaștelor sale la Constantinopol, secolul al V-lea)

Ignatie al Antiohiei, cunoscut și ca Ignatie Teoforul (n. cca. 35 sau 50 – d. între 98 – 117), episcop al Antiohiei, un martir al Bisericii și părinte apostolic.

Este sărbătorit pe 17 octombrie în calendarul romano-catolic și anglican, respectiv pe 20 decembrie în calendarul creștin-ortodox și în cel greco-catolic.

În drum spre Roma a redactat o serie de scrisori, din care s-au păstrat șapte, scrisori care constituie monumente ale literaturii creștine timpurii.

A fost condamnat la moarte în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian și a fost executat la Roma.

 

(BRC) Sf. Valeriu, episcop – Dupa cele mai sigure date este vorba despre Episcopul Valerius care la sfârsitul secolului al III-lea si începutul secolului al IV-lea a condus cu credinta Dieceza de Treviri (astazi Trier, Germania – provincia Renania, pe apa Mosela).

O traditie veche însa, în dorinta de a atribui Bisericilor din Galia si Germania o strânsa legatura cu Sfintii Apostoli, îl prezinta pe Valeriu ca fiind ucenic al Sfîntului Apostol Petru, care l-ar fi trimis spre partile germane împreuna cu Eucarius si Macarius.

Acestor trimisi ai Sfântului Petru li se atribuie convertirea la credinta a unor mari grupuri de pagâni si minuni rasunatoare, adesea descrise în mod naiv dar sugestiv; dupa ce tovarasul de munca apostolica a lui Valeriu ar fi murit, Valeriu atinge pe Macarius cu bastonul pe care îl avea de la Sfântul Petru si el revine la viata.

Macarius, care murise mai demult, îl înstiinteaza în vis pe Valeriu ca i se apropie sfârsitul; acesta moare în 29 ianuarie anul 88. Ramasitele sale pamântesti sunt venerate în biserica Sf. Matia din Trier.

cititi mai mult pe www.novena.ro

 

Ziua invenției automobilului – (29 ianuarie 1889 este ziua când un dispozitiv mecanic denumit motorwagen a primit un brevet imperial pentru a putea fi exploatat oficial.)

Karl Friedrich Michael Benz (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, Germania – d. 4 aprilie 1929, Ladenburg, Germania) a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Karl Friedrich Michael Benz (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, Germania – d. 4 aprilie 1929, Ladenburg, Germania) a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Istoria automobilului începe în 1769, odată cu crearea automobilului cu motor cu abur și care putea transporta persoane la bord.

În 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere internă care funcționau cu combustibil lichid.

În jurul anului 1900, apar și vehiculele cu motor electric. (…) Inginerul german Karl Benz poate fi numit inventatorul automobilului în accepție modernă, obținând un patent în 1886.

Un patent similar obține și americanul George B. Selden în 1879 și încă unul în 1895 pentru diverse îmbunătățiri aduse automobilului său.

Bertha Benz with her husband Karl Benz in a Benz Viktoria, model 1894 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bertha Benz with her husband Karl Benz in a Benz Viktoria, model 1894 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Germanul Nikolaus Otto realizează motorul cu benzină în patru timpi, iar cel similar cu motorină este creația lui Rudolf Diesel.

Un alt german, Christian Friedrich Schönbein creează, în 1838, motorul care funcționează cu pila de combustie cu hidrogen.

Automobilul electric își datorează apariția maghiarului Ányos Jedlik (unul din inventatorii motorului electric) și francezului Gaston Planté (care a inventat bateria cu acid și cu plumb).

Însă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl Benz, invenție patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la o mașină cu trei roți (cititi mai mult despre Istoria automobilului pe ro.wikipedia.org)

Benz Patent-Motorwagen - ManufacturerRheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie. (known today as Mercedes-Benz) Production 1886–1893 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Benz Patent-Motorwagen – Manufacturer Rheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie. (known today as Mercedes-Benz) Production 1886–1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Motorwagen era realizarea inginerului Karl Benz care s-a și prezentat de altfel pe străzile orașului Mannheim cu ciudata sa construcție pe trei roți, în care se puteau cocoța doi călători.

Acest prim vehicul era propulsat de un motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină.

Scotea un zgomot infernal și un nor gros de fum urât mirositor.

În plus, mașina demara greu.

Ca s-o pornești, trebuia să încălzești mai întâi motorul cu apă fierbinte, iar apoi să pui doi oamenii la împins mașina, în timp ce al treilea manevra pornirea de la punctul de comandă.

Împingeai, până când pistoanele ajungeau să funcționeze singure.

Marea performanță însă nu consta atât în faptul că vehiculul mergea fără să fie tractat de animale, cât în viteza amețitoare cu care își făcuse demonstrația în fața publicului: pe drum drept, atingea 16 km pe oră. (articol preluat de pe www.radiooltenia.ro)

 

Astăzi în istorie pentru 29 ianuarie

 

Evenimentele Zilei de 29 ianuarie în Istorie:

- 29 ianuarie 1947 – URSS a semnat tratatul de pace cu România;

28 – 29 ianuarie 1990 – Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă

 

29 ianuarie 757 - Generalul Un Lushan (703-757),  liderul unei  revolte împotriva  împăratului  Yan din dinastia Tang, proclamat împărat în 757, a fost ucis de propriul fiu, An Qingxu.

 

29 ianuarie 904 - Papa Sergius al III -lea (n.cca. 860 – 14 aprilie 911),  urca pe tronul pontifical.

A fost papă într-o perioadă de  violență și dezordine în Italia centrală, iar pontificatul său a fost descris ca fiind “sumbru și rușinos”.

Odata cu papa Sergiu al III-lea, numit și „sclavul tuturor viciilor”, a început o perioadă de gravă corupție și imoralitate a Papalității, ulterior denumită de istorici „pornocrație” (904–963)

 

29 ianuarie 1119 - A murit Papa Gelasiu al II-lea (născut Giovanni Caetani cca.1060). A fost papa al Romei în perioada 24 ianuarie 1118 – 28/29 ianuarie 1119. Numele său înseamnă “cel vesel” (greacă).

 

29 ianuarie 1595 - A avut loc premiera piesei Romeo şi Julieta de  William Shakespeare.

Romeo and Juliet (An 1870 oil painting by Ford Madox Brown depicting the play's famous balcony scene) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Romeo and Juliet (An 1870 oil painting by Ford Madox Brown depicting the play’s famous balcony scene) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare, care are sursa într-o poveste publicata de Masuccio Salerno. despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului.

Este povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a  Julietei Capulet (Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din orasul Verona din nordul Italiei, care se îndragostesc şi se decid să moară împreună.

Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este probabil cea mai cunoscută piesă a Bardului, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1616 - Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 – m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn (numit asa dupa orsul sau natal), intr-o  expediție pentru cautarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.

Route of the 1615–1616 voyage - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Route of the 1615–1616 voyage – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Insula Capul Horn (denumită după orașul Hoorn din Olanda) este cel mai sudic punct al arhipelagului Țara de Foc din sudul statului Chile.

Capul Horn este considerat a fi cel mai sudic punct al Americii de Sud, și marchează limita nordică a Strâmtorii Drake; timp de mulți ani, a reprezentat un important reper al rutei clipperelor, rută pe care corăbiile transportau bunuri în toată lumea.

Apele din jurul capului sunt, însă, deosebit de periculoase, din cauza vânturilor puternice, valurilor mari, curenților puternici și icebergurilor.

El a fost descoperit de catre olandezii Willem Schouten (cititi mai mult pe (en.wikipedia.org) si Jacob Le Maire (cititi mai mult pe en.wikipedia.org) in anul 1616

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1676 - Feodor al III-lea devine Țar al Rusiei.

Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei (9 iunie 1661 – 7 mai 1682) a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 - 1682 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Feodor al III-lea al Rusiei - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei (9 iunie 1661 – 7 mai 1682) a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 – 1682.

Feodor s-a născut la Moscova și a fost fiul cel mare al Țarului Alexei I al Rusiei și a primei sale soții, Maria Miloslavskaia.

În 1676, la vârsta de 15 ani, i-a succedat tatălui său la tron.

A fost înzestrat cu un intelect fin și cu o nobilă dispoziție; a primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon.

A fost credincios și avea aspirații literare; a contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-o psaltire publicată în 1679.

La început a fost dominat de facțiunea condusă de familia Miloslavski din partea mamei lui.

Ei l-au convins să-l exileze pe Matveev, cel mai activ boier al facțiunii Narîșkin, familia celei de-a doua soții a tatălui său.

Cea mai ambițioasă inițiativă cu caracter politic din timpul domniei sale a fost recensământul pământurilor început în 1680.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1749 - S-a născut regele Christian al VII-lea al Danemarcei; (d.12/13 martie 1808).

Christian al VII-lea (n. 29 ianuarie 1749 - 12 martie/13 martie 1808) a fost rege al Danemarcei și al Norvegiei, Duce de Schleswig și Holstein din 1766 până la moartea sa. A fost fiul lui Frederick al V-lea al Danemarcei și a primei lui soții, Louise a Marii Britanii, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii. Ca deviză el și-a ales: "Gloria ex amore patriae" ("Slavă, prin dragostea de patrie") - in imagine, Portret al regelui Christian al VII-lea, pictură de Alexander Roslin, cca. 1772 - foto: ro.wikipedia.org

Portret al regelui Christian al VII-lea, pictură de Alexander Roslin, cca. 1772 – foto: ro.wikipedia.org

A fost rege al Danemarcei si al Norvegiei, duce Schleswig Holstein din  1766, pana la moartea sa.

Era fiul lui Frederick al V-lea al Danemarcei si a primei lui soții, Louise, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii.

Christian suferea de severe probleme mentale, posibil de schizofrenie.

După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării.

În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală.

Simptomele bolii sale au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile.

În 1772, mariajul regelui cu Caroline s-a terminat printr-un divorț.

Începând cu anul 1772, Christian a fost rege numai nominal.

Din 1772 până în 1784 Danemarca a fost condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg.

Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent.

Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene.

Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.

 

29 ianuarie 1814 - Franța a învinns Rusia și Prusia în Bătălia de la Brienne.

Bătălia de la Brienne-le-Château (29 ianuarie, 1814) - Parte din Războiul celei de-a Șasea Coaliții (Ilustrare a momentului în care Împăratul aproape a fost capturat de cazaci) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Brienne-le-Château (29 ianuarie, 1814) – Parte din Războiul celei de-a Șasea Coaliții (Ilustrare a momentului în care Împăratul aproape a fost capturat de cazaci) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Brienne-le-Château, purtată în apropiere de Bar-sur-Aube, a opus o armată franceză, sub comanda lui Napoleon I, „armatei Silezie”, aflate sub comanda Feldmareșalului Blücher.

Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle.

Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel că aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”.

După o serie de acțiuni de cavalerie conduse de Grouchy și de subordonatul său, Lefebvre-Desnouettes împotriva cazacilor și a cavaleriei lui Olsufiev și Sacken, mareșalul Victor lansă un atac de infanterie, dar fără succes.

Nici măcar sosirea lui Ney nu aduce succesul francezilor, care reușesc totuși, spre seară, să cucerească castelul și o parte din oraș.

Aliații, deși superiori numeric, abandonează câmpul de bătălie în timpul nopții.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1820 - A murit Regele George al III-lea al Angliei; (n. 4 iunie  1738).

George al III-lea (George William Frederick; 4 iunie 1738 – 29 ianuarie 1820) a fost rege al Regatului Unit și rege al Irlandei din 25 octombrie 1760 până la unirea acestor țări la 1 ianuarie 1801; după această dată a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei până la moartea sa - in imagine, George al III-lea, Rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei; Rege al Hanovrei, portret de Allan Ramsay, 1762 - foto: ro.wikipedia.org

George al III-lea, Rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei; Rege al Hanovrei, portret de Allan Ramsay, 1762 – foto: ro.wikipedia.org

George al III-lea (George William Frederick) a fost rege al Regatului Unit  al Angliei si Scotiei șsi rege al Irlandei din 25 octombrie 1760,  până la unirea acestorțtări la 1 ianuarie 1801; după această dată a  fost rege al Regatului Unit al Marii Britaniișsi al Irlandei, până la moartea sa.

În timpul domniei sale, Marea Britanie a purtat serie de războaie împotriva Revolutiei franceze și a Franței lui Napoleon, de-a lungul a peste 20 de ani, a dus în cele din urmă la înfrângerea lui Napoleon în 1815.

În ultima parte a vieții, George al III-lea a suferit temporar și în cele din urmă permanent, de o boală mintală, in fata carora medicii vremii au fost neputincioşi.

S-a sugerat că ar fi  suferit de porfirie.

După o recidivă finală în 1810, s-a stabilit regența și fiul cel mare al lui George al III-lea, George, Prinț de Wales, a condus ca Prinț Regent.

La moartea lui George al III-lea, Prințul Regent i-a succedat tatălui său sub numele de  George al IV-lea.

În timpul domniei lui George al III-lea, Anglia a pierdut multe din  coloniile sale în America de Nord, după Războiul de Independenţă.

Aceste colonii au devenit mai târziu în Statele Unite.

 

29 ianuarie 1837 - A murit (10 februarie s.n/ 29 ianuarie s.n), ucis intr-un duel, poetul rus Aleksandr Puskin.

Aleksandr Sergheevici Pușkin, n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică - in imagine,  Portretul lui Aleksandr Sergheevici Pușkin de Vasili Tropinin (1827) - foto - ro.wikipedia.org

Portretul lui Aleksandr Sergheevici Pușkin de Vasili Tropinin (1827) – foto – ro.wikipedia.org

Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne.

Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

Intre cele mai importante lucrari ale sale se numara romanul “Boris Godunov”, “Dama de Pica”, si o colectie de poeme care au incantat generatiile care i-au urmat.

În dimineaţa zilei din 27 ianuarie 1837 Puskin  a fost provocat la duel de Georges d’Anthes, pentru ca i-ar fi  curtat soţia, Natalie Gonciarova.

Poetul a fost grav rănit in duel şi a murit in ziua de 29 ianuarie.

 

 29 ianuarie 1843 - S-a născut William McKinley, al 25-lea președinte al SUA (d. 1901).

William McKinley (n. 29 ianuarie 1843 - d. 14 septembrie 1901) cel de-al douăzeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A fost ales de două ori, în 1896 și în 1900, dar a fost asasinat în 1901 la Pan-American Exposition în Buffalo, New York - foto: ro.wikipedia.org

William McKinley – foto: ro.wikipedia.org

Acest politician american născut în Niles, Ohio, a devenit cel de-al 25-lea presedinte al Statelor Unite (1897-1901).

A fost victima unui atentat în Detroit pe 6 septembrie 1901 si a decedat din cauza rănilor primite, opt zile mai târziu, pe 14 septembrie 1901.

În timpul preşedinţiei sale, S.U.A. au anexat Puerto Rico, Guam şi Filipine.

În onoarea sa, cel mai inalt munte din America de Nord, in Alaska, inalt de 6200 metri, a prmit numele Mc Kinley.

A fost succedat de Theodore Roosevelt.

 

29 ianuarie 1845 - A fost publicat pentru prima data in „New York Evening Mirror”, poemul  „Corbul” (The Raven), de Edgar Allan Poe.

„Corbul” prezintă vizita nocturnă a unui corb misterios în locuința unui bărbat îndoliat. Ilustrație de John Tenniel (1858) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

„Corbul” prezintă vizita nocturnă a unui corb misterios în locuința unui bărbat îndoliat. Ilustrație de John Tenniel (1858) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Corbul” (original în limba engleză The Raven) este un poem narativ al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în ianuarie 1845.

El este adesea evidențiat datorită muzicalității versurilor, a limbajului stilizat și a atmosferei supranaturale.

Poemul relatează vizita misterioasă a unui corb vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie.

Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore.

Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”.

Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică.

Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă succes atât critic, cât și la masele de oameni, precum a explicat în eseul „Filosofia creației poetice” (1846).

Corbul” a fost parțial inspirat de corbul vorbitor din romanul Barnaby Rudge al lui Charles Dickens.

Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul „Lady Geraldine’s Courtship” de Elizabeth Barrett, făcând de asemenea uz de rimă internă și aliterație.

Corbul” a apărut prima dată pe 29 ianuarie 1845 în New York Evening Mirror.

Publicarea poemului l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale.

Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat.

Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1856 - Regina Victoria a Marii Britanii instituie Ordinul Crucea Victoriei (Victoria Cross), una dintre cele mai mari distinctii britanice pentru acte de bravura.

Primele distinctii Victoria Cross, au fost acordate unor eroi în Razboiul Crimeei (1853-1856).

Obverse of the cross; ribbon: 1½" (38 mm), crimson (blue ribbon for naval awards 1856–1918) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Obverse of the cross; ribbon: 1½” (38 mm), crimson (blue ribbon for naval awards 1856–1918) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Crucea Victoria (în engleză Victoria Cross) este cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism „în fața dușmanului” militarilor din diverse țări ale Commonwealth-ului și ale fostelor teritorii ale Imperiului Britanic.

Acesta are prioritate față de toate celelalte ordine, decorații și medalii.

Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară.

În Regatul Unit, ea se decernează de obicei direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham.

În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului.

Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de curaj realizate departe de inamic— este cea mai înaltă distincție acordată pentru curaj în Regatul Unit.

Crucea Victoria este, însă, purtată înaintea Crucii George de o persoană care are ambele distincții (ceea ce nu s-a întâmplat până acum).

Ordinul Crucea Victoria a fost înființat la 29 ianuarie 1856 de către Regina Victoria pentru a răsplăti faptele de curaj din timpul Războiului Crimeei.

De atunci, medalia a fost acordată de 1356 de ori unui număr de 1353 de persoane.

Doar 13 medalii, nouă militarilor britanici și patru celor australieni, au fost acordate după Al Doilea Război Mondial.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1860 - S-a născut marele  scriitor rus, Anton Pavlovici Cehov ; (d. 1904).

Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un medic, prozator și dramaturg rus - in imagine, Anton Cehov in 1900  - foto: ro.wikipedia.org

Anton Cehov in 1900 – foto: ro.wikipedia.org

Anton Pavlovici Cehov (n. 17/29 ianuarie 1860, Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. 15 iulie 1904, Badenweiler, Marele Ducat de Baden, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.

În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 – 1959).

În 1903, finalizează piesa Livada de vișini.

Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate.

A suferit de de tuberculoză pulmonară iar in 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.

Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta reputația sa postum.

De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din intreaga lume.

Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1866 - S-a născut Romain Rolland, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatura pe anul 1915; (d. 30 decembrie 1944).

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915 - foto: ro.wikipedia.org

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915 – foto: ro.wikipedia.org

Motivatia Juriului Nobel:
“ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane

Între 1904 – 1914  a publicat  romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe, cea mai importantă operă a lui , (distins cu Grand Prix de l’Académie française în 1913).

Situându-se pe poziții pacifiste, condamnă războiul (izbucnit în 1914) în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915).

Donează Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revine in urma castigarii Premiului Nobel.

În anii urmatori apar romanele sale Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920) precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).

 

29 ianuarie 1867 - S-a născut  la Valencia scriitorul  spaniol  Vicente Blasco Ibanez; (d. 28 ianuarie 1928).

Vicente Blasco Ibáñez (29 ianuarie 1867 – 28 ianuarie 1928) a fost scriitor spaniol și ocazional regizor de film - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Vicente Blasco Ibáñez (29 ianuarie 1867 – 28 ianuarie 1928) a fost scriitor spaniol și ocazional regizor de film – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Este considerat unul dintre cei mai mari romancieri de limba spaniolă.

Cele mai cunoscute titluri ale sale sunt: “Arroz y tartana” (Orez si tartana); “La barraca” (Casa blestemata); “Entre naranjos” (Printre Portocali); “Cañas y barro” (Trestie si noroi); “Sangre y arena” (Nisipuri insangerate) și “Los cuatro jinetes del Apocalipsis” (Cei patru calareti ai Apocalipsului).

A murit la Menton, Franța,  la vârsta de 61 de ani, la reședința sa Fontana Rosa (numită, de asemenea, Casa Scriitorilor, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare) pe care a și-a construit-o.

 

29 ianuarie 1873 -  S-a născut chimistul Petru Bogdan, unul dintre fondatorii învăţământului de chimie-fizică din România.

Petru Bogdan (n. 29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași — d. 28 martie 1944, Mediaș) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române - foto: ro.wikipedia.org

Petru Bogdan (n. 29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași — d. 28 martie 1944, Mediaș) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org

Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913  prima catedră de chimie fizică din țară. Decan al Facultății de Științe în 1925, între anii 1926 – 1940 a fost, alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității.

Între 1941 și 1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în 1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926. A fost directorul Fundatiei Regale Ferdinand I .

Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C. Mihul. Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C. Stere, Mihai Carp, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima grupare a revistei Viața Românească, ocupîndu-se de rubrica de știință a revistei. A decedat la data de  28 martie 1944.

 

29 ianuarie 1874 - A murit ( 10 februarie s.n./29 ianuarie s.v) Eudoxiu Hurmuzachi, om politic, istoric și patriot român, luptator pentru drepturile românilor bucovineni din Imperiul Habsburgic;(n.29 septembrie 1812).

Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (n. 29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți - d. 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți) a fost un istoric, politician austriac, între altele mareșal al Ducatului Bucovinei, și patriot român, membru a Acamiei Române, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic, dar și istoric precum scriitor - in imagine, Eudoxiu baron de Hurmuzaki, 1873 - foto: ro.wikipedia.org

Eudoxiu baron de Hurmuzaki, 1873 – foto: ro.wikipedia.org

Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki), a fost ales in 1861  membru în dieta Bucovinei și Reichsratul austriac. La 20 februarie 1873 a primit tilul de baron de la împaratul austriac Francisc Iosif I pentru meritele sale ca mareșal al Bucovinei. Împreună cu frații săi, Eudoxiu va deveni una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești din Bucovina.

 

29 ianuarie 1886 - Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929, a primit  brevetul pentru fabricarea primului automobil  din lume, alimentat cu benzina - Ziua invenției automobilului 

Benz Patent-Motorwagen - ManufacturerRheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie. (known today as Mercedes-Benz) Production 1886–1893 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Benz Patent-Motorwagen – Manufacturer Rheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie.
(known today as Mercedes-Benz)
Production 1886–1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Karl Friedrich Michael Benz (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, Germania – d. 4 aprilie 1929, Ladenburg, Germania) a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele.

Motorwagen era realizarea inginerului Karl Benz care s-a și prezentat de altfel pe străzile orașului Mannheim cu ciudata sa construcție pe trei roți, în care se puteau cocoța doi călători. Acest prim vehicul era propulsat de un motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină. Scotea un zgomot infernal și un nor gros de fum urât mirositor.

În plus, mașina demara greu. Ca s-o pornești, trebuia să încălzești mai întâi motorul cu apă fierbinte, iar apoi să pui doi oamenii la împins mașina, în timp ce al treilea manevra pornirea de la punctul de comandă. Împingeai, până când pistoanele ajungeau să funcționeze singure. Marea performanță însă nu consta atât în faptul că vehiculul mergea fără să fie tractat de animale, cât în viteza amețitoare cu care își făcuse demonstrația în fața publicului: pe drum drept, atingea 16 km pe oră. (articol preluat de pe www.radiooltenia.ro)

 

29 ianuarie 1890 - S-a nascut ( s.n.10 februarie), Boris L. Pasternak, poet, prozator și traducator rus, laureat al Premiul Nobel pentru Literatura; (d. 30 mai 1960).

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova - d. 30 mai 1960) poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 - foto: ro.wikipedia.org

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova – d. 30 mai 1960) poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 – foto: ro.wikipedia.org

Intre cele mai importante opere ale sale se numara: Vremea începuturilor, Pe deasupra barierelor , Anul nouă sute cinci, Locotenentul Schmidt, A doua naștere , Doctor Jivago (1957).

 

29 ianuarie 1891 - Liliuokalani se proclama regina in Hawaii. Va fi inlaturata de la putere doi ani mai târziu, de invadatorii americani.

Liliʻuokalani (n. 2 septembrie 1838 - d. 11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, Lydia Liliʻuokalani Paki, Liliu Kamakaʻeha, Lydia Paki Kamehaka Liliʻuokalani, sau Lydia Paki Kamehamea Liliʻuokalani) a fost ultimul monarh și singura regină a Regatului Hawaii - foto: ro.wikipedia.org

Liliʻuokalani – foto: ro.wikipedia.org

Liliʻuokalani (n. 2 septembrie 1838 – d. 11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, Lydia Liliʻuokalani Paki, Liliu Kamakaʻeha, Lydia Paki Kamehaka Liliʻuokalani, sau Lydia Paki Kamehamea Liliʻuokalani) a fost ultimul monarh și singura regină a Regatului Hawaii.

Liliuokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani, unde a invatat printre altele engleza și a fost  convertită la relgia  Bisericii congregaționalistă. A trăit la curtea regelui hawaianez Kamehameha IV. (1834 – 1863). Trebuia să se căsătorească cu prințul Lunalilo,dar il  va alege ca soț pe americanul de origine croată John Owen Dominis. Liliuokalanil devine regină, deoarece regele David Kalākaua, fratele ei, nu a avut  urmași. Ajunsă pe tron ea va întemeia mai multe școli, căutând să sprijine educația femeilor băștinașe în stilul european.

 

29 ianuarie 1893 - S-a nascut  compozitorul și muzicologul roman Marțian Negrea; (d. 1975).

Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu - d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român - in imagine, Bustul lui Marțian Negrea din satul natal, Valea Viilor - foto: ro.wikipedia.org

Bustul lui Marțian Negrea din satul natal, Valea Viilor – foto: ro.wikipedia.org

Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român.

 

29 ianuarie 1896 - Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oara radiațiile,pentru a tratata cancerul de san al pacientei sale Rose Lee din Chicago. (cititi mai mult despre Emile Grubbe pe en.wikipedia.org)

 

29 ianuarie 1906 - A murit  Regele Christian al IX-lea al Danemarcei (n. 1818).

Christian al IX-lea al Danemarcei (8 aprilie 1818 – 29 ianuarie 1906) a fost rege al Danemarcei din 16 noiembrie 1863 până în 29 ianuarie 1906 - foto: ro.wikipedia.org

Christian al IX-lea al Danemarcei (8 aprilie 1818 – 29 ianuarie 1906) a fost rege al Danemarcei din 16 noiembrie 1863 până în 29 ianuarie 1906 – foto: ro.wikipedia.org

După decesul tatalui sau, regele Frederic al VII-lea, Christian îi succede la 15 noiembrie 1863, iar  Danemarca a intrat imediat într-o criză legată de posesia și statutul a două provincii din sudul Danemarcei, Schleswig și Holstein Sub presiune, Christian a semnat Constituția din noiembrie, un tratat prin care Schleswig făcea parte din Danemarca.

Acest lucru a dus la al doilea război pentru Schleswig între Danemarca și o alianță prusacă-austriacă în 1864. Rezultatul războiului a fost nefavorabilă Danemarcei și a condus la încorporarea Schleswig în Prusia în 1865. Holstein a fost, de asemenea, încorporat în Prusia în 1865, ca urmare a conflictului care a continuat între Austria și Prusia.

 

29 ianuarie 1916 - Germania a efectuat primul raid aerian de bombardament cu aparate „Zeppelin” deasupra Parisului, in timpul primului razboi mondial. Un dirijabil german a aruncat  17 bombe asupra Parisului. 26 de persoane au murit in urma acestui atac aerian, care va fi ultimul de acest gen folosit de germani. Avioanele vor înlocui în curând zeppelinele.

Crater of a Zeppelin bomb in Paris, 1916 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Crater of a Zeppelin bomb in Paris, 1916 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Zepelinele au fost primele aerostate dirijabile folosite cu succes în aeronautică. Denumirea provine de la constructorul lor, Ferdinand von Zeppelin. Erau folosite între anii 1900 – 1940 la transportul de persoane sau mărfuri, cât și în scopuri militare. Succesul lor, în comparație cu alte tipuri de dirijabile, a fost atât de mare încât constructorul a atras un număr mare de investitori, putând astfel să mărească dimensiunile zepelinului și să le fabrice în serie.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1918 -  În România, se formează un nou guvern în frunte cu generalul Alexandru Averescu.

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina - d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Averescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României.

A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1923 - Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din Romania (UGIR).

 

29 ianuarie 1926 - S-a născut  jurnalistul si omul de televiziune roman Tudor Vornicu; (d. 1989).

Tudor Vornicu (n. 29 ianuarie 1926, Anghelești, Vrancea – d. 2 aprilie 1989, București) a fost un jurnalist de televiziune, realizator de emisiuni și director de emisiuni de televiziune român - foto: Arhiva personală Bogdan Vornicu, preluat de pe: jurnalul.ro

Tudor Vornicu (n. 29 ianuarie 1926, Anghelești, Vrancea – d. 2 aprilie 1989, București) a fost un jurnalist de televiziune, realizator de emisiuni și director de emisiuni de televiziune român – foto: Arhiva personală Bogdan Vornicu, preluat de pe: jurnalul.ro

A fost redactor-șef pentru programele Televiziunii Române, dar și realizator al emisiunilor Studio N, De la A la … infinit, Mozaic duminical, Fotograme din realitate. A realizat o serie de interviuri scurte (de sub cinci minute), remarcabile, cu Nichita Stănescu, care au fost difuzate la emisiunea de duminică Mozaic duminical în ultimii ani din viața marelui om de cultură român.

 

29 ianuarie 1926 - S-a născut Abdus Salam, fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare; (d.21 noiembrie  1996)

Abdus Salam (n. 29 ianuarie 1926, Sahiwal, Punjab, India Britanică — d. 21 noiembrie 1996, Oxford, Anglia, Regatul Unit) a fost un fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare - foto: en.wikipedia.org

Abdus Salam – foto: en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1933 - S-a născut cantaretul francez de muzica usoara  Sacha Distel; (d. 2004).

 

29 ianuarie 1939 - A murit William Butler Yeats, poet irlandez de limba engleza, laureat al Premiului Nobel in 1923; (n. 13 iunie 1865).

William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount - d. 29 ianuarie 1939) poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923 - foto: ro.wikipedia.org

William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923 – foto: ro.wikipedia.org

Motivatia juriului Nobel
poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi“.

 

29 ianuarie 1947 - URSS a semnat Tratatul de pace cu Romania, dupa cea de-a doua conflagrație mondiala. În 29 ianuarie 1947, URSS semna tratatul de pace cu România. Acest tratat însemna, practic, înrobirea României, care avea să intre pentru aproape o jumătate de secol sub influența Moscovei. Tratatul de pace impunea cedări de teritorii în favoarea Rusiei Sovietice și a Bulgariei, iar singura clauză care atenua din duritatea acestei înțelegeri era retrocedarea Transilvaniei de Nord.

Sistemul de tratate de pace de la Paris care punea capăt Celui de-al Doilea Război Mondial avea să fie încheiat definitiv în 10 februarie 1947. Pe de o parte, erau statele care fuseseră aliate ale Germaniei naziste în Europa: România, Bulgaria, Ungaria, Italia și Finlanda. De cealaltă parte, erau cele cinci mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China, alături de care se mai aflau 16 state care participaseră la război în tabăra aliaților.

Pentru România, tratatul de pace a însemnat debutul unei lungi epoci în care țara noastră a fost aruncată în sfera de influență a URSS. Tratatul impunea cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța în favoarea Rusiei Sovietice. Cadrilaterul era cedat Bulgariei, deși acest stat fusese, la rândul său, aliat al Germaniei naziste. De asemenea, România era obligată să plătească Rusiei imense despăgubiri de război.
cititi mai mult pe www.rfi.ro

 

29 ianuarie 1949 - Marea Britanie recunoaște statul Israel.

 

29 ianuarie 1950 - La Johannesburg, in Africa de Sud, izbucnesc primele tulburari ale populatiei de culoare majoritare, provocate de politica rasiala a guvernului.

 

29 ianuarie 1954 -  S-a născut Oprah Winfrey, celebră moderatoare americană de talk show.

Oprah Gail Winfrey (29 ianuarie 1954) este o realizatoare de televiziune americană, cunoscută mai ales pentru serialul talk-show care îi poartă numele (“Oprah Winfrey Show“). A avut un destin de excepție: deși provine dintr-o familie săracă, a urmat Universitatea din Tennessee, unde a câștigat o bursă, iar la 19 ani a devenit primul corespondent de presă afro-american.

În prezent, conform revistei Forbes, este cea mai bogată femeie de culoare din lume, averea personală fiindu-i cotată la 1,5 miliarde de dolari. A întreprins ample acțiuni filantropice și este considerată una dintre cele mai influente femei din lume.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgwww.agerpres.roen.wikipedia.org; www.oprah.com

 

29 ianuarie 1956 - S-a născut cunoscutul actor roman de teatru si film, realizator tv. Florin Calinescu.

Florin Călinescu (n. 29 aprilie 1956, Timișoara) este un actor român de teatru și de film și realizator de emisiuni de televiziune. A absolvit secția umanistă a Liceului C.D. Loga în 1975 și UNATC-ul. A debutat în cinematografie în anul 1981 în Lumini și umbre.  La începutul anilor 90 a debutat ca prezentator radiofonic cu emisiunea „Duminicile celor singuri” de la Pro FM. În 1996 ajunge la PRO TV, unde realizează emisiunea Ora șapte, bună dimineața, urmată de Chestiunea Zilei între 1997 – 2001 și 2003. În 2000 primește titlul de cetățean de onoare al municipiului Timișoara.

(…) În 2008 a candidat din partea PNL pentru un loc de senator în colegiul nr. 4 din Argeș, dar nu a fost ales. Între anii 2000 și 2014 a fost director al Teatrului Mic. Deține un restaurant și mai multe firme. A fost căsătorit timp de 27 de ani cu actrița Ana-Maria (Anmary) Călinescu (28 februarie 1958 – 28 februarie 2005) până la moartea acesteia, cu care a avut doi fii: Luca (d. 2012) și Petru. Din 2015 este jurat al emisiunii Românii au talent.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1962 - S-a născut Oana Pellea, actrița romanca de teatru și film.

Oana Pellea (n. 29 ianuarie 1962 în București) este o o actriță română de teatru și film. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983). Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu.

(…) Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 octombrie 2012. Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010. Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România. Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.tnb.ro; www.cinemagia.ro; www.imdb.com;

 

29 ianuarie 1962 - A murit violonistul austriac Friedrich “Fritz”  Kreisler,considerat drept unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile.; (n.2 februarie 1875).

 

29 ianuarie 1963 -  A încetat din viaţă poetul american Robert Lee Frost (n. 26 martie 1874). Este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american. Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte a secolului XX. Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie.

 

29 ianuarie 1964 - Se deschid Jocurile Olimpice de iarna de la Innsbruck, Austria. Lipsa de zăpadă a ameninţat Jocurile Olimpice de Iarna din Innsbruck în 1964. Armata austriacă  a transportat 20.000 lespezi de gheaţă de pe un varf de munte si a adus  de asemenea, 40 000 m.cubi  cubi de zapada de pe pantele alpine. La Jocurile Olimpice de Iarna din Innsbruck în Austria au participat  36 de ţări, 1091 sportivi (199 femei, 892 barbati).

 

29 ianuarie 1969 - S-a născut Ovidiu Komornyik, cântăreț, compozitor și textier de muzică ușoară român.

Ovidiu Komornyik (n. 29 ianuarie 1969, Dej) este un cântăreț, compozitor și textier de muzică ușoară român. În 1990 a participat la Festivalul de la Mamaia, iar un an mai târziu a fost laureat cu premiul I al Festivalului Internațional București și a obținut Premiul II la secțiunea interpretare în cadrul Festivalului de la Mamaia.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro

 

29 ianuarie 1981 - S-a dat în exploatare cel mai mare pod de pe Siret, în zona hidrocentralei Galbeni.

 

28-29 ianuarie 1990 - Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă - În Piața Victoriei din București, s-au înfruntă două tabere: una a simpatizanților FSN și cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri.

Sub numele de Mineriada din ianuarie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 28-29 ianuarie 1990, în București.

După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice (PNL și PNȚ-CD) și alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”.

Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație.

În urma incidentelor cu forțele de ordine, dar și cu muncitorii și revoluționarii aduși la contramanifestație de liderii Frontului Salvării Naționale, câțiva zeci de manifestanți au fost răniți.

S-au făcut și rețineri dintre cei care au participat la miting.

Minerii sosiți în București, în 29 ianuarie 1990 au participat, împreună cu forțele de ordine și lideri FSN la percheziții și arestări ilegale la sediile unor partide și organizații civice aflate în opoziție cu cei care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceaușescu.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

29 ianuarie 1990 - Prin decizia nr. 22 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, a fost înfiinţat Partidul Democrat Agrar din România (PDAR)

Raul-Victor Surdu-Soreanu, mai cunoscut ca Victor Surdu (n. 11 iulie 1947, Iași - d. 7 aprilie 2011, București) a fost un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Constanța pe listele partidului PDAR și ministru al agriculturii între 1989 și 1990. De profesie inginer horticol, Victor Surdu era din 2001 membru al PSD - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Victor Surdu-Soreanu, mai cunoscut ca Victor Surdu (n. 11 iulie 1947, Iași – d. 7 aprilie 2011, București) a fost un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Constanța pe listele partidului PDAR și ministru al agriculturii între 1989 și 1990. De profesie inginer horticol, Victor Surdu era din 2001 membru al PSD – foto preluat de pe www.agerpres.ro

La 29 ianuarie 1990, prin decizia nr. 22 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, a fost înfiinţat Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), ca o formaţiune politică de centru cu doctrină agrariană, potrivit lucrării ”România, date şi fapte. 1989-2009” (editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, 2010).

Prima Convenţie Naţională a PDAR a avut loc la 11-12 aprilie 1990, în cadrul căreia a fost aleasă conducerea provizorie a partidului şi s-a stabilit data primului congres, care a avut loc la 21-22 iunie 1991 la Ateneul Român, în prezenţa a peste 600 de delegaţi şi aproape 200 de invitaţi.

PDAR a fost condus de Victor Surdu (1990-1997) şi Mihai Berca (1997-1998), iar Nicolae Ştefan a deţinut funcţia de preşedinte de onoare.

cititi mai mult pe: www.agerpres.roro.wikipedia.org

 

29 ianuarie 1996 - A murit Marian Hudac, actor de comedie (teatru: „Ondine”, „Bădăranii”, „Coana Chiriţa”); (n. 1934).

Marian Hudac (n. 20 septembrie 1934 – d. 29 ianuarie 1996) a fost un renumit actor de comedie român.

I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.cinemagia.ro

 

29 ianuarie 2002 - În Discursul despre Starea Națiunii, președintele american George W. Bush a  calificat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de Nord, drept „Axa răului”.

 

29 ianuarie 2006 - A încetat din viaţă tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii şi director al Operei Române; (n. 1938).

Ludovic Spiess (n. 13 mai 1938, Cluj – d. 29 ianuarie 2006, Drăgănești, județul Teleorman) a fost un tenor lirico-spint român, ministru al culturii între 1991-1992 și director al Operei Române din București între 2001-2005.

A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional “George Enescu” în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din București între 2001-2005 și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF.

Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu, și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York.

Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola.

Rolul său favorit a fost Rodolfo din Boema.

A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în județul Teleorman.

Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul și colecțonatul pipelor.

 

29 ianuarie 2012 - Horia Tecău a câștigat finala de dublu mixt la Australian Open.

Horia Tecău - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Horia Tecău – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Horia Tecău și-a început anul 2012 cu prima lui victorie într-un turneu de mare șlam. Pe 29 ianuarie câștigă împreună cu partenera sa, americanca Bethanie Mattek-Sands, finala de dublu mix a turnelui Australian Open disputată la Melbourne, Australia.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

29 ianuarie 2018 – Viorica Dăncilă a fost confirmată de Parlament și devine prima femeie prim-ministru din România.

Cabinetul condus de Viorica Dăncilă, prima femeie prim-ministru în România (29.01.2018) - FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea - preluat de pe www.digi24.ro

Cabinetul condus de Viorica Dăncilă, prima femeie prim-ministru în România (29.01.2018) – FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea – preluat de pe www.digi24.ro

Pe 16 ianuarie 2018, Viorica Dăncilă a fost nominalizată de Comitetul Executiv al PSD pentru funcția de premier.

Nominalizarea a venit la o zi după ce Mihai Tudose (PSD) a demisionat ca urmare a retragerii sprijinului politic de către propriul partid.

Președintele Klaus Iohannis a acceptat nominalizarea și a numit-o pe Viorica Dăncilă în funcția de prim-ministru al României.

Ea a devenit astfel prima femeie din istoria României care ocupă această funcție și al treilea premier al țării în șapte luni.

Decizia președintelui a fost criticată de susținătorii acestuia și de partidele de opoziție.

Guvernul Viorica Dăncilă a primit votul de încredere al Parlamentului pe 29 ianuarie.

Viorica Dăncilă este văzută ca un aliat al liderului PSD Liviu Dragnea.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Calendar Ortodox 29 ianuarie 2024

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.rowww.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 29 ianuarie 2024
† Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul;
† Sf. Mc. Filotei

 

Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul

Sfântul Ignatie, cel numit Teoforul, adică „purtătorul de Dumnezeu”, urmaşul apostolilor, a fost al doilea episcop  în marea cetate a Antiohiei, pe vremea împăratului Traian (98-117) şi împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu.

Sfântul mucenic Ignatie provenea din lumea greacă, ce de curând venise la credinţa în Domnul Iisus Hristos.

Sfântul Ignatie a fost adus înaintea împăratului Traian, a răbdat tot felul de chinuri şi de încercări şi a biruit.

Apoi a fost trimis la Roma să lupte cu fiarele, care l-au sfâşiat şi l-au mâncat.

Câţiva creştini au adunat cinstitele şi sfinţitele rămăşite căzute din gura leilor şi le-au adus de la Roma la Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit.

Aceştia au aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ.

A trecut la Domnul în circul din Roma în ziua de 20 decembrie, anul 107

Viaţa, lucrarea sa de propovăduire a cuvântului Evangheliei şi sfârşitul călătoriei sale în lanţuri, ca osândit, de la Antiohia la Roma, le pomenim în fiecare an pe 20 decembrie.

Astăzi, Biserica face pomenirea aducerii moaştelor sale de la Roma la Antiohia, în anul 108.

Îndată după ce fiarele i-au sfâşiat trupul, creştinii din Roma, precum şi cei care-l însoţiseră din Antiohia la Roma, au adunat cu grijă oasele mai mari ce rămăseseră şi le-au pus cu cinste, într-un loc însemnat, afară din cetate.

Dar nu după multă vreme, tot sub împărăţia lui Traian, moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul au fost trimise de la Roma la Antiohia, pentru întărirea şi mângâierea păstoriţilor sfântului.

Şi a fost călătoria lor cu multă slavă, pentru că toţi creştinii doreau să le cinstească.

În Antiohia, le-au îngropat în cimitirul de lângă poarta Dafne, din marginea oraşului.

În anul 438, adică în timpul împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450), au fost mutate în Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” din mijlocul Antiohiei, iind cinstite de către creştini, ca un adevărat izvor de puteri dumnezeieşti.

În veacul al VII-lea, adică în timpul împăratului Heraclius (610-641), sfintele moaşte au fost duse iarăşi la Roma şi aşezate în Biserica „Sfântul Clement”.

Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul

Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

cititi mai mult despre Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul si pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata (Siria): Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.

Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi coapsele cu toiege groase.

După aceea li s-au sfâşiat trupurile şi li s-au pus lanţuri grele de grumaji şi au fost băgaţi în temniţă.

În urmă au fost scoşi de acolo şi spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier.

În urma supliciilor la care au fost supuși, au primit cununa muceniciei mărturisind până în ultima clipă credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul.

Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor.

Atunci s-a dat de ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi.

Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul.

Legaţi, au stat înaintea dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele.

Deci, scoţând pe sfinţi în adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi sfârşească viaţa acolo.

Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale.

Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor.

După ce s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea sora lui, care au pătimit în Edesa.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Traian.

Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înşelători şi jertfitor al necuratelor lor jertfe.

Şi făcându-se odată un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, după obicei, mai mare fruntaş peste necuratele jertfe, a fost înfruntat şi dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se făcuse pricină a pierzării multora.

Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu şi înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinţa în Hristos, împreună cu sora lui Vevea, şi au fost botezaţi de episcopul Varsemen.

Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias şi a fost supus la felurite chinuri.

În cele din urmă a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc şi strâns cu vârteje, a fost fierăstruit şi i s-a tăiat capul.

Tot aşa a pătimit şi sora lui, din porunca ighemonului.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei.

Acest sfânt mucenic, aşa cum s-a arătat mai sus, făcându-se pricinuitorul mântuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost pârât ighemonului Lisias care l-a bătut rău, pentru că a mărturisit credinţa în Hristos.

Dar venind scrisori împărăteşti ca să se înceteze cu prigoana creştinilor a fost scos din închisoare şi venind la biserica lui, a mulţumit lui Dumnezeu, şi apoi s-a săvârşit în pace.

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Afraat.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Achepsima.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul 1802.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.