Articole

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791 – 1792)

Pagina de titlu a petiției „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, Cluj, 1791

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; enciclopediaromaniei.ro; www.voci.ro

 

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (din latină, însemnând Petiția Valahilor din Transilvania) este numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman.

Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea Supplex, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Ignațiu Darabant, uneori Ignatie Darabant, (n. octombrie 1738, Vicea, după alte surse Mineu - d. 31 octombrie 1805, Oradea) a fost episcop unit de Oradea, promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum, fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ignațiu Darabant, uneori Ignatie Darabant, (n. octombrie 1738, Vicea, după alte surse Mineu – d. 31 octombrie 1805, Oradea) a fost episcop unit de Oradea, promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum, fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae este numele sub care a rămas în istorie memoriul naţiunii române din Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvăneni din secolul XVIII. Produs al celor mai luminate minţi ale intelectualităţii româneşti, născut în contextul iluminismului care zguduia vechea Europă, actul încununează eforturi îndelungate pentru emancipare politică şi naţională a românilor precum şi o serie lungă de memorii şi petiţii. Supplex Libellus formulează sintetic revendicările poporului român şi este un document programator pentru lupta pentru emancipare naţională care avea să aibă loc în secolul XIX, până la apariţia după o sută de ani a Memorandumului din 1892.

Ioan Bob (n. 1739, Orman, Cluj - d. 2 octombrie 1830, Blaj) a fost întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma între 1782-1830. Activitatea sa a fost afectată de conflictul cu Gheorghe Șincai, pe care l-a denunțat și demis din funcția de director școlar - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioan Bob (n. 1739, Orman, Cluj – d. 2 octombrie 1830, Blaj) a fost întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma între 1782-1830. Activitatea sa a fost afectată de conflictul cu Gheorghe Șincai, pe care l-a denunțat și demis din funcția de director școlar - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Memoriul se adresează împăratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai un an pe tron, după moartea reformatorului Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al II-lea, dezamăgit de efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele şi provocase refacerea imperiului absolutist, dar care trebuia să dea socoteală fermentului produs de reformă şi de ideile revoluţionare franceze. În lumina acestor evoluţii, românii din Transilvania, ca şi celelalte popoare din imperiu, trebuiau să reacţioneze pentru a-şi formula propriile revendicări.

Leopold (stânga) cu fratele său împăratul Iosif al II-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leopold (stânga) cu fratele său împăratul Iosif al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Documentul a fost redactat de cei mai însemnați reprezentanți ai națiunii române din Transilvania (în cea mai mare parte clerici ai Bisericii Române Unite cu Roma) La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Molnar-Piuariu (1), Ioan Budai Deleanu, Iosif Mehesi de la Cancelaria aulică, Ioan Para, vicarul de Năsăud (2), Ignatie Darabant episcop de Oradea şi alţii.

Prima versiune a fost redactată în limba germană, iar forma finală a fost în limba latină. Teza fundamentală a documentului este că „drepturile omului şi ale societăţii civile” sunt ţinta cea mai înaltă a împărăţiei şi că nicio parte a cetăţenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei şi să o asuprească. Prin urmare naţiunea română cere să i se redea drepturile străvechi de care a fost despuiată fără nici un drept în secolul XVII.

Petiţia arată că naţiunea română este cea mai veche şi mai numeroasă din Transilvania şi face un scurt istoric al naţiunii române, care se trage din coloniştii lui Traian şi a rămas neclintită în faţa năvălirilor barbare, a ales pe regele ungurilor Tuhtum după ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, că românii sunt creştini încă de pe vremea stăpânirii romane.

Pe de-o parte sunt aduse argumente istorice, pe de altă parte argumente bazate pe superioritatea numerică. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaţa politică a ţării în virtutea echităţii date de numerozitatea ei. Petiția era semnata în numele națiunii române de categoriile sale libere Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae.

Cererile Supplex-ului erau structurate în jurul câtorva idei, corespunzând doleanțelor laicilor și clericilor români: reintegrarea românilor ca națiune de drept în Transilvania; restituirea drepturilor istorice vechi medievale; egalitatea clerului; reprezentare proporțională în dietă și funcționărime.

Samuil Micu, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu - d. 13 mai 1806, Buda) a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Samuil Micu, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu – d. 13 mai 1806, Buda) a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene, cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Naţiunea română este cu mult cea mai veche dintre toate naţiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucât este un lucru sigur şi dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiţii niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor şi obiceiurilor, că ea îşi trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rânduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldaţi veterani, ca să apere provincia […]

Drept aceea, Naţiunea română, rugătoare şi umilă, vine la tronul Majestăţii Voastre, şi, cu veneraţia şi supunerea cuvenită, se roagă şi cere următoarele:

1). Ca numirile odioase şi pline de ocară: toleraţi, admişi, nesocotiţi între Stări şi altele de acest fel, care […] au fost întipărite fără drept şi fără lege [pe fruntea] naţiunii române, acum să fie cu totul îndepărtate, revocate şi desfiinţate în chip public, ca nedemne şi nedrepte, şi astfel, prin îndurarea Majestăţii Voastre Preasacre, naţiunea română să fie repusă în folosinţa tuturor drepturilor civile şi regnicolare; în consecinţă.

2). Natiunii suplicante să i se restituie între naţiunile regnicolare acelaşi loc pe care ea l-a ţinut, potrivit mărturiei citate în cele de mai sus a Conventului Fericitei Fecioare din Cluj-Mănăştur, din anul 1437. 

3). Clerul acestei naţiuni, credincios bisericii orientale, fără discriminare, dacă gândeşte sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea şi nobilimea şi plebea, atât cea orăşenească, cât şi cea rurală, să fie socotită şi tratată drept în acelaşi fel ca şi clerul, nobilimea şi plebea naţiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii şi să fie făcută părtaşă la aceleaşi beneficii. 

4). În comitate, scaune, districte şi comunităţi orăşeneşti, cu ocazia alegerii slujbaşilor şi a deputaţilor în Dietă, de asemenea când se întâmplă [să se facă] numiri noi sau înaintări în slujbe la dicasteriile aulice şi provinciale, să se procedeze în chip just la punerea în slujba, în număr proporţional, a persoanelor din această naţiune.  

5). Comitatele, scaunele, districtele, şi comunităţile orăşeneşti în care românii întrec la număr celelalte naţiuni, să-şi aibă numirea şi de la români sau să poarte un nume mixt, unguresc-românesc, săsesc-românesc sau, în sfârşit, înlăturându-se cu totul numirea luată de la o naţiune sau alta, atât comitatele cât şi scaunele şi districtele să-şi păstreze numai numele acelea pe care şi până acum îl purtaseră, după râuri sau cetăţi, şi să se declare că toţi locuitorii Principatului, fără vreo deosebire de naţiune sau religie, trebuie să se folosească şi să se bucure, după starea şi condiţia fiecăruia, de aceleaşi libertăţi şi beneficii şi să poarte aceleaşi sarcini, pe măsura puterilor lor.

Din cele de mai sus se vede cu prisosinţă că aceste cereri se sprijină pe echitatea naturală şi pe principiile societăţii civile, precum şi pe pactele încheiate […].

[Semnează:] Mult umilii şi în veci credincioşii supuşi, Clerul, Nobilimea, Starea militară şi cea Orăşenească a întregii naţiuni române din Transilvania.

Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureș - d. 14 februarie 1821, Budapesta) a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureș – d. 14 februarie 1821, Budapesta) a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Textul Supplex-ului se referă transparent la Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului a Franței și include și unele motive istorice, precum și statistici despre români (care formau aprox. 55% din populația Transilvaniei). Despre o cercetare mai recentă, argumentarea Supplex-ului se bazează pe ideile dreptului natural și pe tradiția juridică feudală maghiară.

Petiția a fost respinsă, astfel încât statutul românilor a rămas neschimbat. Memoriul a fost sortit eşecului de momentul politic nefavorabil. Revendicările sale presupuneau o revizuire fundamentală a sistemului constituţional al naţiunilor politice recunoscute. Dieta din 1790-1791 ţintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluşi în continuare de la viaţa politică, iar împăratul a fost nevoit să cadă de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci când memoriul a ajuns la împărat, el căzuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru dezbatere.

Cancelaria Aulică în frunte cu contele Samuel Teleki respinge punct cu punct revendicările românilor, considerând inutilă ridicarea unei a patra naţiuni recunoscute. Memoriul a fost citit în Dietă în iunie 1791, producând consternare şi indignare. Referatul Dietei fu prezentat în şedinţa din 2 iulie, atacând toate fundamentele revendicărilor. În mare Dieta refuză să accepte faptul că românii vor să constituie o naţiune politică proprie, motivând că ei se bucură deja de toate drepturile în cadrul naţiunilor existente, iar o naţiune nouă ar răsturna întreg sistemul.

Se consideră chiar că românii sunt suficienţi reprezentaţi în Dietă (deşi ăn componenţa ei era doar un român din 422!) Ca răspuns, stările legiferează explicit menţinerea sistemului constituţional. În rândurile elitei româneşti această evoluţie a dus la o alarmare generală care s-a transformat în timp într-o luptă febrilă pentru cauza naţională şi care a dus la cristalizarea conştiinţei de sine a naţiunii române din Transilvania.

Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu, Imperiul Habsburgic – d. 24 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul Austriac) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu, Imperiul Habsburgic – d. 24 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul Austriac) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Extrase din Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Fericite auguste împărate! (…) Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. (…)

Cînd ungurii, către sfîrșitul secolului al IX-lea, sub ducele (lor) Tuhutum, au năvălit în părțile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor (părți) se numeau cu numele, schimbat, de vlahi, după mărturia celui mai vechi scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Béla: în fruntea lor se afla în clipa aceea ducele lor propriu, Gelu, cu putere supremă, nenorocos însă în lupta la care a pornit cu ungurii spre apărarea patriei sale, de vreme ce în acea luptă el și-a pierdut și domnia și viața. (…)

Atît istoria Patriei cît și istoria romană ne arată că românii au locuit în părțile Transilvaniei desigur cu multe secole înainte de a fi venit ungurii, și, cînd ei, pierzînd în luptă pe propriul lor duce Gelu, nu s-au mai împotrivit ungurilor, ci mai curînd, de bunăvoia lor, prin chiar acest fapt au admis de la sine pe unguri la conlocuirea cu dînșii, la concetățenie, ca și la comunitatea drepturilor regnicolare. Ungurii au fost mulțumiți cu această liberă și spontană acțiune a românilor, și amîndouă neamurile și-au găsit în concetățenie și în comunitatea drepturilor fericirea lor, pe care n-au voi s-o încreadă sorților unui război ulterior, de al cărui sfîrșit nesigur amîndouă trebuiau să se teamă. (…)

Că sașii au venit în părțile Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii și bulgarii în secolul al XVII-lea și că au obținut (și ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de istorie, privilegiile și diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetățeni ai Patriei, care, după cum ne-o dovedește de asemenea istoria, au venit în Provincie mai ales pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea cu armata fericitului împărat Leopold și au obținut admisiunea exact în același fel în care (au obținut-o) și ungurii, care au venit pe la sfîrșitul secolului al IX-lea. (…)
—D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, ediția 1967: Ed. Științifică, București, 1967, p. 493-509

Ioan Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara - d. 24 august 1820, Liov) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioan Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara – d. 24 august 1820, Liov) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Tradiția petiționarismului în Transilvania

Supplex-ul se încadrează în linia revendicativă începută de episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, care a cerut pentru prima oară drepturi pentru națiunea română din Transilvania, bazându-și solicitările pe argumente juridice solide. În aceeași tradiție se înscrie petiția trimisă în 1791 la Viena de Mihai Timariu, vicarul Hațegului, în numele clerului greco-catolic din Blaj, Memorandumul Transilvaniei, trimis în anul 1892, petițiile lui Iuliu Maniu adresate mareșalului Ion Antonescu, mișcarea memorandistă din 1956, care viza repunerea în libertate a Bisericii Române Unite cu Roma, memorandumul transilvănean pentru construcția regională a României , memorandumul greco-catolic din anul 2002 (Memorandumul din 2002), ca și protestele ierarhiei ortodoxe legate de patrimoniul fundației Gojdu din Sibiu.

Semnatarii Memorandului Transilvaniei (28 mai 1892) Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Semnatarii Memorandului Transilvaniei (28 mai 1892)
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

(1) Ioan Piuariu-Molnar (n. 1749, Sadu, Sibiu – d. 16 martie 1815, Cluj) este primul medic titrat român, filolog și traducător. Chirurg al Universității din Viena, medic la Sibiu și profesor de oftalmologie la Școala medico-chirurgicală din Cluj. Autor al celei dintâi gramatici româno-germane, al unei istorii universale și al unui dicționar român-german. A inițiat prima publicație științifică medicală, Sfătuire către studenții în chirurgie (1793) și a colaborat la redactarea lui Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae. A fost inițiat în loja masonică sibiană „St. Andreas”, la 16 septembrie 1781. Gradele de Companion și Maestru le-a primit în aceeași lojă, la 17 aprilie 1783 și, respectiv, 13 octombrie 1784

(2) Ioan Para (n. 1744, Silvașul de Jos, comitatul Hunedoara – d. 3 decembrie 1809, Blaj) a fost vicar unit al Năsăudului, una din figurile de seamă ale intelectualității române transilvănene din secolul al XVIII-lea, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae. A fost descendentul unei familii nobiliare românești din Țara Hațegului. Studiile începute la Blaj le-a continuat, până în 1774, la Seminarium Sancti Adalberti din Nagyszombat (Trnava – în Moravia), iar apoi a fost trimis de episcopul Grigore Maior ca bursier la Colegiul Sfânta Barbara din Viena (1775-1778), unde studiază teologia și-i cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 28 martie în Istorie

Pagina de titlu a petiției „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, Cluj, 1791

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org;  youtube.com

 

28 martie este a 87-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 28 martie

(BOR) Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, și Ștefan, făcătorul de minuni

 

(BRU) Sf. Ștefan Taumaturgul, cuvios († 813); Sf. Ilarion cel Nou, cuvios († secolul al VIII-lea)

 

(BRC) Sf. Sixt al III-lea, papă

Papa Sixt al III-lea a fost papă al Romei în perioada 31 iulie 432 - 18 sau 19 august 440 - foto: wiki.eanswers.com

Papa Sixt al III-lea - foto: wiki.eanswers.com

Papa Sixt al III-lea a fost papă al Romei în perioada 31 iulie 432 – 18 sau 19 august 440. În decursul pontificatului său a fost construită, între altele, Bazilica Santa Maria Maggiore. Zidirea acestei impozante bazilici de la Roma a urmat Conciliului de la Efes din 431, care a acordat Sf. Maria titlul de “Theotokos” (“Mama Domnului”). Înainte de a fi ales în funcția pontificală, Sixtus al III-lea a adoptat o poziție conciliantă față de călugărul irlandez Pelagius, motiv pentru care a fost acuzat de simpatii față de acesta.[1] Ulterior a condamnat învățăturile lui Pelagius drept eretice. Papa Sixt al III-lea a menținut drepturile papalității asupra Iliriei prin intermediul arhiepiscopului de Tesalonic.

 

Ziua profesorului în (Cehia și Slovacia)

 

Astăzi în istorie pentru 28 martie

 

Evenimentele Zilei de 28 martie în Istorie:

- 28 martie 1791 – Supplex Libellus Valachorum;

- 28 martie 1974 – Nicolae Ceaușescu a fost ales președintele României

 

28 martie 193 - Împăratul roman Pertinax a murit asasinat de Garda Pretoriana și a fost succedat de Didius Iulianus, un senator foarte bogat originar din Galia, care a devenit împărat cumpărând la mezat tronul imperial.

Publius Helvius Pertinax (1 august 126 - 28 martie 193) proclamat împărat roman la 1 ianuarie 193 și a domnit până în 28 martie 193 - foto: ro.wikipedia.org

Pertinax – foto: ro.wikipedia.org

Publius Helvius Pertinax (1 august 126 – 28 martie 193) proclamat împărat roman la 1 ianuarie 193 și a domnit până în 28 martie 193. Fiul unui libert din Liguria, Pertinax parcurge o strălucită carieră militară și administrativă. Se remarcă în timpul războaielor cu marcomanii, este guvernator al Moesiilor (176-178), al Daciei (178-179), al Siriei (179-182), al Britanniei (185-187), al Africii (188-189).

La sfârșitul domniei lui Commodus, devine prefect al orașului Roma. Este proclamat împărat, la 1 ianuarie 193, a doua zi după asasinarea lui Commodus. Pertinax, asemenea împăratului Galba în 68, caută să obțină sprijinul Senatului în vederea redresării situației financiare a statului și a întăririi disciplinei militare. Este asasinat la Roma, în 28 martie 193, după 87 de zile de domnie, de Garda Pretoriană, nemulțumită de severitatea măsurilor luate și de austera politică economică inițiată.

Didius Iulianus (latină: Marcus Didius Salvius Julianus; 133 - 193) a fost împărat roman de la 28 martie la 1 iunie 193 - foto: ro.wikipedia.org

Didius Iulianus - foto: ro.wikipedia.org

Didius Iulianus (latină: Marcus Didius Salvius Julianus; 133 – 193) a fost împărat roman de la 28 martie la 1 iunie 193. Didius Iulianus era un senator foarte bogat, originar din Gallia. A devenit împărat cumpărând la mezat tronul imperial de la pretorieni, care, după tulburările ce avuseseră loc la moartea împăratului Pertinax, au scos tronul imperial la vânzare, pentru cel mai bun preț. A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub comanda lui Septimius Severus, care, de altfel, l-au detronat și ucis la 1 iunie 193.

 

28 martie 364 - Împăratul roman Valentinian I îl numește pe fratele său Flavius Valens co-împărat.

Flavius Valentinianus (321 - 17 noiembrie 375), împărat roman (364 - 375) foto: ro.wikipedia.org

Flavius Valentinianus 
foto: ro.wikipedia.org

Flavius Valentinianus (321 – 17 noiembrie 375), împărat roman (364 – 375) Fiul unui modest ofițer, născut la Cibalae (Pannonia), Valentinian îmbrățișează cariera militară, ajungând sub Iovianus tribunus scutariorum. Proclamat, la Niceea, împărat de către armată, la moartea lui Iovianus, Valentinian îl numește împărat pe fratele său mai tânăr, Flavius Valens, căruia îi încredințează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier) a provinciilor occidentale (cele două părți ale imperiului încep astfel să fie administrate separat).

Spirit activ și energic, Valentinian are mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat.

Flavius Julius Valens (328 – 9 august 378) a fost împărat roman în est din 364 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Valens – foto: ro.wikipedia.org

Flavius Julius Valens (328 – 9 august 378) a fost împărat roman în est din 364 până la moartea sa. Născut la Cibalae (Pannonia), ca fiu al unui modest ofițer, Valens optează pentru cariera armelor, fiind numit, după urcarea pe tron a fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice și orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului.

După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376).

Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.

 

28 martie 623 - S-a născut Marwan ibn al-Hakam ( d.7 mai 685), al patrulea calif umayad. A domnit dîn anul 684 si pana la moartea sa.

 

28 martie 845 - Parisul este ocupat in urma unui raid al vikingilor condusi probabil de Ragnar Lodbrok, care primeste o răscumpărare uriașă în schimbul plecarii din oras. În secolul al 9-lea, orasul a fost in mod repetat atacat de vikingi, care au navigat pe Sena cu un mare numkar de nave. În 885-886, au asediat Parisul timp de un an, și au încercat din nou în 887 și in 889, dar nu au putut să cucerească orașul.

 

28 martie 1285 - A murit Papa Martin al – IV- lea ; (n. cca 1210/1220). A condus Biserica Catolica de la 22 februarie 1281 pana la moartea sa. Simon de Brion, fiul lui Jean, Sieur de Brion, sa născut la castelul de Meinpincien, in Franța. A studiat la Universitatea din Paris, și se spune că apoi a studiat la Padova și Bologna.

La șase luni după moartea papei Nicolae al III-lea în 1280, regele Neapolelui Charles de Anjou a intervenit în alegerile papale la Viterbo, prin încarcerarea două cardinali italieni influenti, pe motiv că acestia ar influenta alegerile. Fără opoziția lor, Simon de Brion a fost ales în unanimitate papa , luându-și numele Martin IV, la 22 februarie 1281. Martin al IV- lea l-a excomunicat pe împăratul roman Mihail al VIII-Paleologul, care stătea în calea planurilor lui Charles de Anjou de a restabili Imperiul latin de Est,creat în urma Cruciadei a patra. El a rupt astfel intelegerea de compromis care fusese realizata între Bisericile ortodoxe si cele apusene la al Doilea Conciliu de la Lyon în 1274 .

 

28 martie 1472 - S-a născut artistul italian Fra Bartolomeo (d. 1517)

Fra Bartolomeo (cunoscut și ca Fra Bartolomeo di Pagholo sau Baccio della Porta) (n. 28 martie 1472 - d. 6 octombrie 1517) a fost un pictor renascentist italian pe teme religioase - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Fra Bartolomeo (cunoscut și ca Fra Bartolomeo di Pagholo sau Baccio della Porta) (n. 28 martie 1472 – d. 6 octombrie 1517) a fost un pictor renascentist italian pe teme religioase – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Fra Bartolomeo (cunoscut și ca Fra Bartolomeo di Pagholo sau Baccio della Porta) (n. 28 martie 1472 – d. 6 octombrie 1517) a fost un pictor renascentist italian pe teme religioase, exponent proeminent la începutul secolul 16 a stilului renascentist in arta florentina. Printre elevii săi s-au numarat Cecchino del Frate, Benedetto Ciamfanini, Gabriel Rustici, Ridolfo Ghirlandaio (fiul lui Domenico Ghirlandaio), și Fra Paolo Pistolese.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

28 martie 1566 - Jean Parisot de Valette, Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta, pune piatra de temelie a fortaretei La Valletta, capitala Maltei.

 

28 martie 1661 - Se stinge din viaţă la Constantinopol, Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, ctitor al bisericii Trei Ierarhi din Iaşi.

Vasile Vodă Lupu, poreclit „Albanezul” sau „Grecul” (n. 1595 – d. 1661), domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653 - foto: ro.wikipedia.org

Vasile Vodă Lupu - foto: ro.wikipedia.org

Vasile Vodă Lupu, poreclit „Albanezul” sau „Grecul” (n. 1595, Razgrad, Bulgaria – d. 1661, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan. Astfel că intră pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de „Domn al Moldovei și Țării Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni.

Totuși, s-a păstrat de la Vasile Lupu un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care, ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Cu mitropolitul Iorest din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând și pe ajutorul sultanului, însă nu i-a reușit. Într-o scrisoare adresată Porții otomane, scria între altele că o treime din locuitorii Transilvaniei sunt români.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 martie 1776 - Înfiinţarea Teatrului Bolșoi la Moscova, în timpul ţarinei Ecaterina II.

The old Bolshoi Theatre in the early 19th century -foto preluat de pe en.wikipedia.org

The old Bolshoi Theatre in the early 19th century -foto preluat de pe en.wikipedia.org

Teatrul Bolșoi, tradus în română ar însemna „Teatrul Mare”, se află în Moscova. Este unul dintre cele mai importante teatre de prestigiu internațional din Rusia, unde se dau spectacole de operă și balet.Teatrul Bolșoi a luat ființă în anul 1776, când țarul i-a acordat prințului Peter Urusov privilegiul de a fi singurul din Moscova care să prezinte spectacole de teatru, operă și balet. Actorii de pe atunci erau iobagi ai acestui prinț. La început spectacolele au avut loc într-o casă particulară, dar începând din 1780 au avut loc în clădirea actuală a teatrului. Din cauza terenului mlăștinos din centrul Moscovei clădirea a fost construită pe stâlpi de lemn. Teatrul și-a primit numele actual în ianuarie 1825.

Teatrul Balşoi - foto preluat de pe stiri.tvr.ro

Teatrul Balşoi – foto preluat de pe stiri.tvr.ro

În anul 1805 clădirea a fost distrusă de un incendiu. Un alt incendiu a distrus interiorul teatrului în 1853. Apoi a fost reconstruit într-o formă mai elegantă, care s-a păstrat până azi, proiectată de arhitectul italian Alberto Camillo Cavos (1800-1863), fiul arhitectului Catterino Cavos (1775–1840). O altă reconstrucție a devenit necesară secolul al XX-lea – sub îndrumarea arihitectului Joseph Bové (sau Ossip Bowe).

După destrămarea URSS clădirea a decăzut iarăși. Reparațiile au început în anul 2005 și au durat 6 ani. Costul lucrărilor de restaurare s-a ridicat la peste 500 de milioane de euro, dar restauratorii ruși au reușit să-i redea teatrului grandoarea imperială din secolul al XIX-lea și acustica impecabilă de odinioară. La 28 octombrie 2011 Teatrul Bolșoi s-a redeschis cu un spectacol festiv de balet și muzică din opere, la care a cântat și Angela Gheorghiu, în limba rusă, un fragment din opera Dama de pică, de Piotr Ilici Ceaikovski. A fost de față și președintele Rusiei, Dmitri Medvedev.

 

28 martie 1791 - A fost trimis Curtii imperiale Habsburgice de la Viena, ”Supplex Libellus Valachorum”, primul program politic national al romanilor din Transilvania.

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (din latină, însemnând Petiţia Valahilor din Transilvania) este numele a două memorii înaintate de liderii naţiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman - in imagine, Pagina de titlu a petiției „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, Cluj, 1791 - foto: ro.wikipedia.org

Pagina de titlu a petiției „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, Cluj, 1791 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (din latină, însemnând Petiţia Valahilor din Transilvania) este numele a două memorii înaintate de liderii naţiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea Supplex, o versiune mult largită şi argumentată a primului, a fost înaintat Curţii din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, şi de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Documentul a fost redactat de cei mai însemnaţi reprezentanţi ai naţiunii române din Transilvania (în cea mai mare parte clerici ai Bisericii Române Unite cu Roma): Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheşi, Ioan Budai Deleanu, Ioan Para etc. Petiţia era semnata in numele natiunii române de categoriile sale libere Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 martie 1795 - Ducatul Curlandei și Semigaliei a fost anexat de Imperiul Rus în a treia împărțire a Poloniei. Era un ducat care a existat din 1561 pana in 1569 ca stat vasal al Marelui Ducat al Lituaniei, iar intre 1569-1726 a fost încorporat în Uniunea polono-lituaniana. Numele de Curlanda a fost de asemenea dat unei formatiuni statale efemere în timpul războiului din 1918, regiunea devenind parte a Letoniei, la sfârșitul primului război mondial.

 

28 martie 1814 - A murit dr. Joseph Guillotin, promotorul folosirii ghilotinei pentru executile din timpul Revolutiei franceze.

 

28 martie 1817 - S-a născut istoricul și criticul literar italian Francesco de Sanctis; (d. 1883).

 

28 martie 1842 - Primul concert al Orchestrei Filarmonice din Viena a fost dirijat de Otto Nicolai.

 

28 martie 1848 - Revoluția Română din 1848 – A fost emisă Petițiunea Proclamațiune la Iași, redactată de Vasile Alecsandri. Între 28 martie – 9 aprilie 1848 a avut loc întrunirea reprezentanţilor grupărilor liberal-democrată şi liberal-moderată din Moldova, la care s-a redactat o petiţie-program (35 de articole) cuprinzînd revendicări social-politice moderate, printre care: asigurarea libertăţii personale, reorganizarea învăţămîntului pe o largă bază naţională, desfiinţarea taxei vamale la exportul de cereale, responsabilitatea ministerială, înfiinţarea unei bănci naţionale, îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor, desfiinţarea cenzurii, organizarea unei gărzi cetăţeneşti, eliberarea arestaţilor politici, dizolvarea Adunării Obşteşti şi alcătuirea unei noi adunări Adevărata reprezentaţie a naţiei şi altele.

 

28 martie 1853 - Războiul Crimeii (1853 – 1856). Marea Britanie, Franța, Sardinia si Turcia au declarat război Rusiei.

Războiul Crimeii (1853–1856) -Detail of Franz Roubaud's panoramic painting The Siege of Sevastopol (1904) - foto: en.wikipedia.org

Războiul Crimeii (1853–1856) -Detail of Franz Roubaud’s panoramic painting The Siege of Sevastopol (1904) – foto: en.wikipedia.org

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol; în același timp, se incearcă oprirea expansiunii Rusiei în zona Mării Negre.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 martie 1862 - S-a născut Aristide Briand, om politic francez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1926; (d. 1932).

Aristide Briand (n. 28 martie 1862 – d. 7 martie 1932) a fost un politician și om de stat francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de prim ministru al Franței. În 1926 a fost primit Premiul Nobel pentru Pace -  foto: ro.wikipedia.org

Aristide Briand – foto: ro.wikipedia.org

Aristide Briand (n. 28 martie 1862 – d. 7 martie 1932) a fost un politician și om de stat francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de prim ministru al Franței. În 1926 a fost primit Premiul Nobel pentru Pace.

 

28 martie 1868 - S-a născut Maxim Gorki , scriitor rus; (d. 1936).

Alexei Maximovici Peșkov (n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie) – d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic - foto - ro.wikipedia.org

Maxim Gorki - foto – ro.wikipedia.org

Alexei Maximovici Peșkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков, n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. S-a născut în orașul Nijni Novgorod și a murit la Moscova. Din 1906 până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.

 

28 martie 1878 - A murit Alexandru Ioan Lapedatu, poet, prozator și publicist român; (n. 1844).

 

28 martie 1881 - A murit Modest Petrovici Musorgski, compozitor rus; (n. 1839).

 

28 martie 1882 - În Franța, școala devine obligatorie.

 

28 martie 1888 - S-a născut dramaturgul român Alexandru Kirițescu ; (d. 1961).

 

28 martie 1910 - Pionierul francez al aviației Henri Fabre devine prima persoană care zboară cu un hidroavion, după decolarea de pe o pistă de apă lângă Martigues, Franța.

 

28 martie 1915 - În Bucuresti, la Ateneu a avut loc prima audiție a Simfoniei a II-a de George Enescu, dirijată de compozitor.

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român - foto: ro.wikipedia.org

George Enescu - foto: ro.wikipedia.org

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.

 

28 martie 1921 - S-a născut Dirk Bogarde, actor britanic; (d. 1999).

 

28 martie 1923 - A fost promulgată prin decret regal Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie 1923, una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Stema mare a Regatului României (1922 – 1947), folosită pe actele emise de M.S. Regele și pe acte internaționale importante, la cererea Regelui, precum și în centrul drapelului tricolor național - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Stema mare a Regatului României (1922 – 1947) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice.

El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 martie 1926 - S-a născut Ioan Ioanid, jurnalist român la postul de radio „Europa Liberă”; (d. 2003).

 

28 martie 1926 - Premiera filmului Iadeș, prima producție a regizorului Horia Igiroșeanu. Societatea sa, Clipa-Film, inițiase și prima formă a cinecluburilor românești, asociația Amicii Filmului.

 

28 martie 1930 - Regimul republican turc, condus de Mustafa Kemal Ataturk, a schimbat oficial numele oraselor Angora si Constantinopol in Ankara (anticul „Ancyra”) si, respectiv, Istanbul.

 

28 martie 1936 - S-a născut la Arequipa (in Peru), scriitorul si politicianul peruan, Mario Vargas Llosa.

Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului” - foto: ro.wikipedia.org

Mario Vargas Llosa – foto: ro.wikipedia.org

Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”. Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină.

A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”Intre 1950 si 1952 a urmat cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, ”Orasul si cainii” (1963). In 1955 s-a casatorit cu o matusa, provocand mare scandal in familie, divortand de aceasta in 1964. Un an mai tarziu, s-a casatorit cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, a lucrat in Franta ca profesor de spaniola si ziarist, dupa ce a obtinut un doctorat in filozofie si litere la “Universitatea Complutense” din Madrid (1959).

Dupa o tinerete in care a cochetat cu ideile comuniste, spre marturitate s-a delimitat de politica lui Fidel Castro si chiar l-a acuzat de servilism pe Gabriel Garcia Marquez, care i-a fost un bun amic pe vremuri. In anii 80, Vargas Llosa a devenit un foarte activ politician si a devenit cunoscut pentru luarile de pozitie in favoarea liberalismului de piata si a admiratiei pentru “doamna de fier”, Margaret Thatcher. In 1988, a infiintat formatiunea politica Movimiento Liberdad, care a intrat in componenta Frontului Democratic.

Din partea acestui front, a candidat la presedintia tarii in alegerile prezindentiale din Peru in 1990, dar a pierdut in al doilea tur de scrutin in fata lui Alberto Fujimori. Romanele lui Mario Vargas Llosa: Casa Verde, 1966 ; Conversatie la catedrala, 1969 ; Pantaleone si vizitatoarele, 1973; Matusa Julia si condeierul, 1977; Razboiul sfarsitului lumii, 1981; Istoria lui Mayta, 1984; Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, 1986; Povestasul, 1987; Elogiu mamei vitrege, 1988; Lituma in Anzi, 1993; Caietele lui Don Rigoberto, 1997.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

28 martie 1939 - Cucerirea Madridului de catre generalul nationalist Francesco Franco, a incheiat razboiului civil din Spania, declansat de acesta in 1936 impotriva guvernului republican de stanga, aservit URSS.

Francesco Franco
Foto: generalul Franco

 

28 martie 1941 - A murit scriitoarea britanica Virginia Woolf; (n. 1882).

Virginia Woolf (nume original Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra - d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea - foto: ro.wikipedia.org

Virginia Woolf  - foto: ro.wikipedia.org

Virginia Woolf (nume original Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra – d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.

În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ Doamna Dalloway (1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de dimensiunea unei cărți A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: „O femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune”.

(…) După terminarea manuscrisului ultimului ei roman (publicat postmortum) Between the Acts, Woolf a căzut victimă depresiei asemănătoare cu cea pe care o mai avusese. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial, distrugerea casei ei din Londra în timpul atacului prin surprindere, și primirea rece a biografiei sale de către un prieten- Roger Fry, au agravat starea ei într-atât încât nu a mai putut să lucreze.

Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis. Ea și-a îmbrăcat paltonul, i-a umplut buzunarele cu pietre și a intrat în râul Ouse din apropierea casei sale, unde s-a înecat. Scena a devenit un leitmotiv al romanului Orele scris de Michael Cunningham, și a filmului realizat după roman. Trupul Virginiei Woolf a fost găsit abia pe 18 aprilie. Soțul ei a înmormântat rămășițele ei incinerate sub un copac în grădina din Monk’s House, casa lor din Rodmell, Sussex.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

28 martie 1943 - A decedat muzicianul rus Serghei Rahmaninov.

Serghei Vasilievici Rahmaninov (n. 1 aprilie 1873, Novgorod, Rusia - d. 28 martie 1943, Beverly Hills, SUA) a fost un compozitor și pianist rus - foto: ro.wikipedia.org

Serghei Rahmaninov – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Vasilievici Rahmaninov (n. 1 aprilie 1873, Novgorod, Rusia – d. 28 martie 1943, Beverly Hills, SUA) a fost un compozitor și pianist rus. Serghei Rahmaninov, unul dintre cei mai mari compozitori şi pianişti din secolul al XX-lea, s-a născut la Oneg, în apropiere de Novgorod, la 1 aprilie 1873, într-o familie de nobili care slujise ţarilor încă din secolul al XVI-lea. Odată cu izbucnirea sângeroasei revoluţii bolşevice în 1917, Rahmaninov, fiu de nobil, şi-a dat seama pe bună dreptate că nu va fi în siguranţă în „noua Rusie a Sovietelor“ şi a părăsit ţara împreună cu soţia şi cele două fiice ale sale. După o perioadă în care a stat în Danemarca, unde a susţinut numeroase concerte, remarcându-se şi ca strălucit interpret, s-a stabilit în Statele Unite, la New York.In URSS creatiile sale au fost multa vreme interzise.

 

28 martie 1947 - A fost creată Comisia Economică și Socială a ONU pentru Asia și Pacific.

 

28 martie 1947 - A fost creată Comisia Economică ONU pentru Europa.

 

28 martie 1948 - În Republica Populară Română au avut loc primele alegeri parlamentare de după instaurarea puterii comuniste. Alegerile au fost câștigate de către Frontul Național Democrat cu 93,22% din voturile exprimate.

 

28 martie 1949 - A decedat violonistul si compozitorul roman Grigoras Dinicu.

Grigoraș Dinicu (n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, Hora staccato. Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată.

 

28 martie 1954 - S-a născut politicianul român Adrian Severin.

 

28 martie 1957 - A decedat Gheorghe Tatarascu, academician si prim-ministru liberal al Romaniei (1934-1937), detinut politic in timpul regimului comunist.

 

28 martie 1959 - Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze dizolva guvernul Tibetului.

 

28 martie 1964 - A inceput sa emita Radio Carolina, primul post de radio-pirat, amplasat pe o platforma maritima in apele internationale din apropierea coastei de sud-est a Angliei.

 

28 martie 1969 - A decedat generalul Dwight Eisenhower, unul dintre marii comandanti care au contribuit la victoria Natiunilor Unite impotriva Germaniei naziste in al Doilea Razboi Mondial.

Dwight David Eisenhower,  (n. 14 octombrie 1890 - d. 28 martie 1969), cunoscut în mod afecționat și ca Ike, a fost un general și om politic republican american. A fost comandant suprem al armatelor aliate debarcate în Nordul Africii (1943), în Sicilia (1943) și în Vestul Europei (1944 - 1945). A fost primul comandant suprem al forțelor armate ale NATO (1949 - 1952) și președinte al SUA între anii 1953 și 1961. Doctrina sa, susținând protecția împotriva comunismului, a marcat profund politica internă și externă a Statelor Unite ale Americii pe parcursul anilor 1950 și 1960 - foto:  ro.wikipedia.org

Dwight Eisenhower - foto: ro.wikipedia.org

Dwight David Eisenhower, (n. 14 octombrie 1890 – d. 28 martie 1969), cunoscut în mod afecționat și ca Ike, a fost un general și om politic republican american.  A fost comandant suprem al armatelor aliate debarcate în Nordul Africii (1943), în Sicilia (1943) și în Vestul Europei (1944 – 1945). A fost primul comandant suprem al forțelor armate ale NATO (1949 – 1952) și președinte al SUA între anii 1953 și 1961. Doctrina sa, susținând protecția împotriva comunismului, a marcat profund politica internă și externă a Statelor Unite ale Americii pe parcursul anilor 1950 și 1960.

Dwight D. Eisenhower, s-a nascut in 14 octombrie 1890, in Texas, fiind al treilea din cei sapte copii ai familiei. In 1916, s-a casatorit cu Mamie Geneva Doud, insa nu prea as avut timp sa stea langa ea, fiind implicat in diverse actiuni militare. Dupa atacul de la Pearl Harbor, generalul George C. Marshall i-a cerut sa se mute la Washington si sa prea conducerea Fortelor Aliate care in noiembrie 1942 au ajuns in nordul Africii, pentru Ziua D.

De altfel, prestigiul l-a dobandit pe fronturile de lupta din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Doctrina sa politica in timpul mandatelor de presdinte pe care le-a castigat, a sustinut in primul rand protectia impotriva comunismului si a marcat profund politica interna si externa a Statelor Unite ale Americii pe parcursul anilor 1950 si 1960, intr-o America in care Razboiul Rece provoca probleme mari, mai ales ca SUA si Rusia erau intr-o incrncenata cursa a inarmarilor.

In septembrie 1955, Eisenhower a suferit un atac cardiac, fiind spitalizat pentru sapte saptamani. Si-a revenit si, un an mai tarziu, a candidat pentru un al doilea mandat ca presedinte al SUA. S-a stins din viata, in urma unei indelungi suferinte, in data de 28 martie 1969, intr-un spital din Washington, fiind inmormantat in data de 2 aprilie in Abilene, Kansas, langa fiul sau, Doud, decedat la varsta de 3 ani, in 1921.

 

28 martie 1970 - S-a născut Laura Badea, scrimeră română, campioană olimpică la Atlanta 1996.

Laura Badea (n. 28 martie 1970, București, România) este o scrimeră română specializată pe floretă, campioană olimpică la Atlanta 1996, campioană mondială la Haga în 1995 și de trei ori campioană europeană în 1996, 1997 și 2004 (Limoges, Gdansk și Copenhaga – individual. Cu echipa României a fost medaliata olimpică cu bronz în 1992 (Barcelona) și cu argint în 1996 (Atlanta), campioană mondială în 1994 (Atena) și campioană europeană în 2004 (Copenhaga).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

28 martie 1974 - Marea Adunare Nationala (parlamentul RSR) a instituit functia de presedinte al Romaniei comuniste si l-a ales in aceasta functie pe secretarul general al PCR, Nicolae Ceausescu, care devine astfel primul presedinte al Romaniei.

Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Naționale, înmânându-i lui Nicolae Ceaușescu sceptrul prezidențial (1974) - foto: Fototeca online a comunismului românesc, Cota 8/1966

Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Naționale, înmânându-i lui Nicolae Ceaușescu sceptrul prezidențial (1974) - foto: Fototeca online a comunismului românesc, Cota 8/1966

La 28 martie 1974 Marea Adunare Națională a instituit funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceaușescu a fost ales în unanimitate și devine astfel primul președinte al României. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, a încercat să se elibereze de dominația sovietică, atrăgând simpatia și aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle și Richard Nixon. În realitate, singurul scop era consolidarea puterii dictatoriale. În CAER, la indicația lui, delegațiile române se opun la toate propunerile venite din partea URSS.

De exemplu, România este una dintre cele doar două țări comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii în 1984. De asemenea, România a fost singura țară din blocul răsăritean, cu excepția URSS, care la acea vreme, întreținea relații diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul și cu R. F. Germania. Un tratat incluzând România pe lista țărilor favorizate de Comunitatea Europeană este semnat în 1974, iar în 1980 este semnat un acord vizând schimburile de produse industriale între România și Comunitatea Europeană. Acest fapt a determinat vizitarea oficială a României de către doi președinți ai Statelor Unite ale Americii (Nixon și Ford).

Ceauşescu petrecând timp cu Jacques Chirac pe litoralul românesc din Neptun (1975) - foto: www.comunismulinromania.ro

Ceauşescu petrecând timp cu Jacques Chirac pe litoralul românesc din Neptun (1975) – foto: www.comunismulinromania.ro

În ciuda cursului independent în relațiile politice internaționale, introdus încă de Gheorghiu Dej, Ceaușescu se opune cu încăpățânare introducerii oricăror reforme liberale pe plan intern. În anii 1980, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziția lui Ceaușescu față de linia sovietică este dictată în principal de rezistența lui față de destalinizare. Securitatea continuă să își mențină controlul draconic asupra mediilor de informare și înăbușă în fașă orice tentativă de liberă exprimare și opoziție internă.

Nicolae Ceaușescu și soția sa cu Hirohito în timpul unei vizite în Tokyo din 1975 - foto: www.comunismulinromania.ro

Nicolae Ceaușescu și soția sa cu Hirohito în timpul unei vizite în Tokyo din 1975 – foto: www.comunismulinromania.ro

 

28 martie 1979 - S-a produs un accident la centrala nucleara Three Mile Island (Pennsylvania), cauzat de o defectiune a sistemului de racire ce a condus la supraincalzirea miezului reactorului.

 

28 martie 1979 - În Regatul Unit, Camera Comunelor i-a dat vot de neîncredere premierului James Callaghan.

James Callaghan (n. 27 martie 1912, Portsmouth, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 26 martie 2005, East Sussex, Anglia, Regatul Unit) a fost un politician laburist britanic care a deținut funcția de prim ministru al Marii Britanii din 1976 până în 1979.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

28 martie 1983 - Consiliul de Stat al Romaniei a adoptat Decretul privind declararea animalelor, înstrăinarea și tăierea bovinelor și cabalinelor, prin care se interzice crescătorilor de animale sub amenintarea unor pedepse aspre cu inchisoarea, sacrificarea acestora pentru consumul propriu. In acelasi an Consiliul de Stat a adoptat Decretul privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor și al mașinilor de scris, prin care se introduce controlul polițienesc asupra folosirii acestor aparate.

 

28 martie 1985 - A murit Marc Chagall, renumit pictor si scenograf francez de origine rusa.

Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern - foto: ro.wikipedia.org

Marc Chagall – foto: ro.wikipedia.org

Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus – d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.: „Am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume.”- Marc Chagall -

 

28 martie 1986 - S-a născut Lady Gaga (n. Stefani Joanne Angelina Germanotta), cântăreață, textieră și actriță americană. Stefani Joanne Angelina Germanotta (n. 28 martie 1986, New York City, New York, SUA), cunoscută profesional sub pseudonimul Lady Gaga, este o cântăreață, textieră și actriță americană, cunoscută pentru lucrările ei neconvenționale și provocatoare, precum și pentru experimentele în materie de ținute vestimentare extravagante.

Lady Gaga și-a început cariera muzicală cântând la seri karaoke și piese de teatru la școală. Ea a studiat la școala de arte Tisch din cadrul Universității din New York, renunțând în cele din urmă la studii pentru a deveni un muzician profesionist. În urma unui contract fără succes cu Def Jam Recordings, Lady Gaga a lucrat în calitate de compozitoare la Sony/ATV Music Publishing, solistul Akon ajutând-o ulterior să semneze în anul 1907 un contract cu casa de discuri Interscope Records, și propria lui companie de înregistrări, KonLive Distribution.

Artista a obținut succes în următorul an după lansarea materialului discografic de debut, un album dance-pop și electropop intitulat The Fame, și a single-urilor „Just Dance” și „Poker Face”. Extended play-ul The Fame Monster (2009) ce include cântecele „Bad Romance”, „Telephone” și „Alejandro” s-a dovedit a fi, de asemenea, un succes.

Cel de-al doilea album de studio al acesteia, Born This Way (2011), a explorat muzica rock electronică și techno. Acesta a ocupat poziția de top a clasamentelor din peste 20 de țări, inclusiv în Statele Unite, aici înregistrând vânzări de peste un milion de exemplare în prima săptămână. Cântecul cu același nume a devenit cel mai repede vândut cântec din istoria serviciului iTunes, peste un milion de copii digitale fiind vândute în mai puțin de o săptămână.

Gaga a experimentat muzica dance-electronică în cel de-al treilea ei material discografic, Artpop (2013), care s-a clasat pe locul unu în Statele Unite și conține single-ul „Applause”. Albumul colaborativ jazz realizat împreună cu Tonny Bennett, Cheek to Cheek, și cel de-al cincilea album de studio, Joanne (2016), s-au clasat, de asemenea, pe primul loc în Statele Unite. În această perioadă, artista a jucat în serialul de televiziune American Horror Story: Hotel (2015–2016), câștigând Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o miniserie, precum și în filmul muzical S-a născut o stea (2018) care a obținut laude din partea criticilor.

Solista a contribuit, de asemenea, la coloana sonoră a acestuia. Materialul a ajuns pe locul unu în Statele Unite și i-a oferit distincția de a fi singura artistă care să obțină cinci albume ce ajung pe prima poziție a clasamentului Billboard 200 în anii 2010. Primul disc single, „Shallow”, a câștigat numeroase premii, inclusiv un premiu Oscar și un Glob de Aur.

Cu peste 34 de milioane de albume și 170 de milioane de discuri single vândute, Lady Gaga fiind unul dintre cei mai bine vânduți artiști din istorie. Realizările cântăreței includ numeroase recorduri în Cartea Recordurilor, trei premii Brit, unsprezece premii Grammy, un premiu Oscar precum și premii din partea Songwriters Hall of Fame și Council of Fashion Designers of America.

Gaga a fost numită „Artistul anului” de către revista Billboard, și a fost inclusă în numeroase clasamente realizate de Forbes pe baza câștigului și puterii. Canalul VH1 a clasat-o pe artistă pe locul patru în clasamentul celor mai bune femeie din industria muzicală. Aceasta a ocupat, de asemenea, locul doi într-un sondaj de opinie realizat de revista Time în legătură cu cei mai influenți oameni din ultimii 10 ani. Gaga este cunoscută, de asemenea, pentru activitățile filantropice și activismul social, precum și pentru organizația ei non-profit Born This Way Foundation, ce are ca scop promovarea emanciparea tinerilor și combaterea fenomenului de bullying.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org;

 

28 martie 1990 - Presedintele George Bush l-a decorat postmortem, pe cvadruplul campion olimpic de culoare James Cleveland „Jesse“ Owens , cu Medalia de aur a Congresului.

James Cleveland „Jesse“ Owens (n. 12 septembrie 1913 în Oakville, Alabama – d. 31 martie 1980 în Tucson, Arizona) atlet american - foto - ro.wikipedia.org

James Cleveland „Jesse“ Owens (n. 12 septembrie 1913 în Oakville, Alabama – d. 31 martie 1980 în Tucson, Arizona) atlet american – foto – ro.wikipedia.org

În august 1936 la Jocurile Olimpice de vară au avut loc la Berlin, capitala Germaniei, fuhrerul Adolf Hitler a folosit jocurile pentru a face propagandă regimului nazist. A cheltuit sume enorme pentru pregătirea atleților germani și a sperat să încununeze cu lauri mitul rasei superioare, „rasa ariană” albă, a europenilor nordici. Rezultatele lui Owens au năruit toate aceste planuri, atletul american de culoare câștigand patru medalii de aur.

 

28 martie 1994 - A murit la Paris marele dramaturg francez de origine romana Eugen Ionesco, pionier al teatrului absurdului.

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugen Ionescu- foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6)
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 martie 1994 - A decedat generalul roman Ștefan Gușe, fost adjunct al ministrului apărării naționale, șef al Marelui Stat Major; (n. 17 aprilie 1940 in satul Spătaru, comuna Costești, județul Buzău ). A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989).

 

28 martie 1995 - A fost înființat Teatrul George Ciprian din Buzău.

 

28 martie 1995 - Vizita oficială a președintelui României, Ion Iliescu, în Italia și la Vatican.

 

28 martie 1999 - Partidul “Alternativa României“, condus de Varujan Vosganian, devine “Uniunea Forțelor de Dreapta“.

 

28 martie 2001 - A decedat academicianul si geologul Ion Bancila; (n.1901).

 

28 martie 2002 - A decedat regizorul Bill Wilder, laureat a sase premii Oscar pentru comediile sale; (n.1906).

 

28 martie 2004 - A decedat actorul britanic Peter Ustinov, laureat al premiului Oscar si membru al Academiei de Arte Frumoase din Paris; ( n,16 aprilie 1921).

 

28 martie 2005 - Un puternic seism, produs în largul insulei indoneziene Sumatra și având o magnitudine de 8,7 grade pe scara Richter, a provocat moartea a zeci de persoane și importante pagube materiale în insula Nias, de la sud de Sumatra.

 

28 martie 2005 - Trei ziariști români au fost răpiți în Irak: reporterul Marie Jeanne Ion și cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci, de la Prima TV, și reporterul Ovidiu Ohanesian, de la cotidianul „România Liberă”.

Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion - foto preluat de pe frip.ro

Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion – foto preluat de pe frip.ro

Răpirea jurnaliștilor români în Irak a fost un incident care a avut loc la data de 28 martie 2005, când trei jurnaliști români (Ovidiu Ohanesian, Sorin Mișcoci și Marie Jeanne Ion) se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului au fost răpiți în Irak împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea și cetățenie americană) de către persoane necunoscute. Răpitorii, care au declarat că fac parte din organizația intitulată Brigăzile Muadh Ibn Jabal, ar fi cerut ca, în schimbul eliberării jurnaliștilor, România să-și retragă într-un interval de 4 zile cei 860 de soldați angajați în cadrul Coaliției multinaționale din Irak.

 

28 martie 2012 - A decedat in urma unui stop cardiac, marele actor român Stefan Radof.

Ştefan Radof - poza 4

Ștefan Radof (n. 1 decembrie 1934, comuna Buftea, județul Ilfov) a fost un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri. A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2, la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat. Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955.

Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la vatră, în 1958, a încercat să devină student la Institutul de Teatru. După trei săptămâni a fost descoperit dosarul său, iar el exmatriculat. A lucrat ca manipulator de mărfuri și ambalaje la O.C.L. Alimentara 23 August în halele Obor, apoi ca funcționar comercial. În toamna anului 1960 a fost admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a maestrului Radu Beligan – care fusese profesorul său în prima tentativă de admitere – și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu a cărui clasă a absolvit-o în 1964.

În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici. Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara. A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990-1994) și profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion (1996 – 2000), activitate din care s-a retras din acuza degradării învățământului de specialitate. A fost poet și membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).

 

28 martie 2016 - A murit Petru Mocanu, matematician român (n. 1931)

 

28 martie 2017 - A murit Infanta Alicia, Ducesă de Calabria (n. 1917)

 

28 martie 2019 - A murit Zina Dumitrescu, 82 ani, creatoare de modă din România (n. 1936)

 

28 martie 2021 - Fostul preşedinte al Madagascarului Didier Ratsiraka a încetat din viaţă la 84 de ani (n. 1936)

Fostul preşedinte al Madagascarului Didier Ratsiraka, supranumit “amiralul roşu” în referire la politicile sale socialiste, a încetat din viaţă duminică, la vârsta de 84 de ani, a anunţat pe Twitter actualul şef de stat Andry Rajoelina, relatează AFP şi EFE.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe basilica.ro

 

Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

Cuviosul Ilarion s-a călugărit din tinereţe purtându-şi crucea şi urmând lui Hristos Cel răstignit, supunându-şi cu înfrânare patimile trupeşti.

El pe toţi monahii i-a covârşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă închizându-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea.

Astfel s-a învrednicit de rânduiala preoţească şi a fost egumen al mănăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont.

A făcut minuni alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu cuvântul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pământul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea râului, ca şi Elisei proorocul, a despărţit-o; mâna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele.

Despre Sfântul Ilarion cel Nou scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta cântare a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic, pentru că a vieţuit, precum se povesteşte într-o cuvântare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane.

Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme când voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mănăstirii ce se numea Pelichit, în sfânta şi marea joi a mântuitoarelor Patimi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie.

Şi, intrând în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cântarea şi a răsturnat la pământ Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzând pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mănăstirea şi biserica, iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.

Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

 

Tropar Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.