Articole

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†306)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; azm.gov.ro; doxologia.ro

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir


 

Sfântul și marele mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 octombrie.

Nu trebuie confundat cu Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, sărbătorit la 27 octombrie.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir (Icoană rusească pe lemn din secolul al XV-lea) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir (Icoană rusească pe lemn din secolul al XV-lea) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284–305).

Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa.

Încă din tinerețe a devenit strateg și specialist în arta militară, așa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, și anume cele legate de mântuirea sufletului.

Fiind dintru început evlavios și învățător al credinței în Iisus Hristos, își petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învățarea și interpretarea învățăturii lui Hristos, în public și fără să se ascundă, așa încât mulți păgâni din Tesalonic și din regiune s-au convertit la creștinism, în ciuda persecuțiilor pornite de împărat împotriva creștinilor.

Biruitor în războiul contra sciților, în drum spre Roma, Cezarul Galerius (care tocmai fusese proclamat August pentru partea răsăriteană a Imperiului Roman) s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor și a sacrifica zeilor.

Câțiva păgâni invidioși din oraș au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului și a-l denunța pe Dimitrie că este creștin.

Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar și predica public credința creștină.

Deci a poruncit împăratul să fie prins sfântul și să fie pus într-o temniță umedă din subsolul unei băi publice.

Și lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie și îndemnând pe oamenii cetății sa iasă să se lupte cu el – căci întrecea acesta pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere –, un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniță, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine”.

Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: „Și pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi”.

Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l.

De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat.

Și fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie.

Și făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni și uimitoare tămăduiri.

Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat și capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).

 

Moaștele


 

Marele Mucenic Dimitrie este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari „sfinți militari”.

La scurt timp după moartea sa, mai exact după ce Sf. împărat Constantin cel Mare a acordat libertate creștinismului pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, la Salonic a fost ridicată o bazilică chiar deasupra mormântului său.

Această bazilică a devenit un mare centru de pelerinaj.

Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413.

Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

După cucerirea otomană (în 1430), bazilica a fost transformată în moschee.

A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci (1912), în timpul Primului Război Balcanic.

Edificiul paleocreștin original există și astăzi, făcând parte din situl Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic și aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO.

Biserica Sfântul Dimitrie din Salonic, sau Hagios Demetrios (în grecește: Άγιος Δημήτριος), adăpostește moaștele Sf. Mare Mucenic Dimitrie, care este și ocrotitorul orașului Salonic.

Racla cu sfintele moaște care se află în Biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic / Foto: Bogdan Zamfirescu - foto preluat de pe doxologia.ro

Racla cu sfintele moaște care se află în Biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic / Foto: Bogdan Zamfirescu – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – ocrotitorul orașului Tesalonic


 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul orașului Tesalonic.

Comunitatea creștină de aici a fost înființată de Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de-a doua călătorii misionare.

În ziua de 26 octombrie, în Tesalonic se organizează pelerinaje și procesiuni la sfintele sale moaște.

Punctul culminant al sărbătorii îl constituie deschiderea raclei în care sunt păstrate cinstitele moaște ale Sfântului Dimitrie.

Racla este așezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură și împodobit cu fresce din viața sfântului.

Episcopul care participă la această sărbătoare, se roagă înaintea raclei, apoi sfințește untdelemnul pe care îl toarnă peste mirul izvorât din sfintele sale moaște.

Acest ulei sfințit unit cu mirul izvorât în chip minunat este dăruit credincioșilor spre dobândirea sănătății sufletești și trupești.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir, mozaic din secolul al XII-lea, aflat în prezent în Galeriile Tretiakov din Moscova - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de Mir, mozaic din secolul al XII-lea, aflat în prezent în Galeriile Tretiakov din Moscova – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Relatări diferite


 

Unii specialiști în istoria religiilor consideră că Dimitrie nu a fost militar, ci funcționar roman civil, iar martiriul său ar fi avut loc la Sirmium (astăzi Sremska Mitrovița, Serbia), un important oraș-garnizoană din provincia romană Pannonia Inferioară, care în perioada marii persecuții era reședința Caesarului Galerius.

De la numele lui Dimitrie ar proveni și denumirea actuală a acestui oraș (Mitrovița, în limba sârbă).

Când vine vorba de Sfântul Dimitrie, grecii afirmă că trebuie să vorbim de doi sfinți distincți: Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, fiul guvernatorului, cinstit pe 26 octombrie și Sfântul Dimitrie de la Sirmium, diacon care și-a dat viața pentru Hristos și este pomenit pe 9 aprilie.

Nu se știe dacă această ipoteză a grecilor este adevărată.

În ce privește data morții Sfântului Dimitrie, majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu anul 306, pe când Galerius devenise Augustus în cadrul tetrarhiei, după retragerea simultană din viața publică a împăraților Dioclețian și Maximian din 305, iar marea persecuție împotriva creștinilor ajunsese la apogeu.

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Glasul al 3-lea

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt, și la lupta îndrăzneț pe Nestor l-ai făcut, așa, Sfinte Dimitrie, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Condacul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Glasul al 2-lea

Cu curgerile sângiurilor tale, Dimitrie, Biserica Dumnezeu a roșit-o, Cel ce ți-a dat ție tărie nebiruită; și păzește cetatea ta nevătămată, căci tu ești întărirea ei.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 Octombrie)

 

Iconografie


 

Dionisie din Furna arată că Sf. mare mucenic Dimitrie se zugrăvește sub chipul unui tânăr, „cu începere de mustăți”.

În icoana care reprezintă judecarea sfântului de către Maximian, se zugrăvesc palatul și împăratul șezând pe tron cu mâna întinsă înspre sfânt; și sfântul, stând înaintea lui, întinde înspre el mâinile; și trei ostași îl țin pe sfânt.

Și un om cu căciulă boierească și veșmânt de blană, șezând aproape de împărat, îl arată pe sfânt.

În icoana care îl reprezintă pe Sf. Dimitrie îl binecuvântându-l pe Nestor, se zugrăvește sfântul Nestor în genunchi și cu mâinile în sus; și înaintea lui o încăpere cu baie, din fereastra încăperii ivindu-se sfântul Dimitrie, care îl binecuvântează.

Icoane realizate mai târziu, îl înfățișează pe Sf. Dimitrie în chip ca luptător, pe cal roib, învingându-l, în mod simbolic, pe împăratul păgân Maximian.

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Onomastică


 

Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter.

Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunțat în neogreaca dimomitir.

La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima și diminutive ca Mitrus, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mitus, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenta occidentală), exista și numele femeiesc Dumitra (de unde Mița și alte forme diminutivate).

Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor, peste 315 000 de români, în majoritate bărbați, își sărbătoresc ziua numelui la 26 octombrie, cu ocazia Sfântului Dumitru.

Conform acestor statistici, dintre bărbații sărbătoriți cu acest prilej, 261 437 poartă numele de Dumitru, 8 112 se numesc Mitică, 5 393 – Dimitrie, iar 1 036 – Dumitrache.

În rândul femeilor a căror onomastică este la 26 octombrie, 29 941 poartă numele de Dumitra, 6 580 se numesc Dumitrița, 480 – Mitra, 383 – Dumitrica, 340 – Demetra, iar 337 – Dumitrana.

 

Muzică


 

În 1962, viața și martiriul Sfântului Dumitru au devenit subiectul unui oratoriu de 90 de minute al compozitorului diasporei de greci Nicolas Astrinidis.

Trei părți ale lucrării au avut premiera la Primul Festival Sfântul Dumitru din Salonic, la 26 octombrie 1962.

Întregul oratoriu a fost premiat în 1966 și au primit performanțe ulterioare în 1985 (Salonic) și în 1993 (București). Toate performanțele au fost înregistrate.

 

Datini, traditii si obiceiuri populare romanesti – Focul lui Sâmedru


 

Icoană pe sticlă cu tema Sfântul Dumitru, datare începutul secolului al XX-lea, zona Gherla, Cluj, Transilvania - Colecția Muzeului Național al Țăranului Român - foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Icoană pe sticlă cu tema Sfântul Dumitru, datare începutul secolului al XX-lea, zona Gherla, Cluj, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Moșii de Toamnă sunt prilej de mare sărbătoare pastorală, un fel de revelion la care participă tot satul.

Pomenirile, rugurile aprinse pe coamele dealurilor, la răspântii, în mijlocul satului, lângă ape – deci ”locurile propice adunării spiritelor”, alături de veghea rituală, țin de credința că la Sâmedru, morții se fac moroi, vârcolaci, strigoi și ieșind din morminte, încearcă să-i chinuie pe cei vii.

Tradiția populară a găsit însă, și elementul purificator.

În ajun de Sfântul Dumitru are loc, în fiecare an, sărbătoarea numită ”Focul lui Sâmedru”.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

cititi mai mult despre Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir si pe: basilica.rodoxologia.roro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

cititi si Sfinţii Dimitrie – ocrotitori spirituali pentru aproape 300.000 de români

 

Viața și minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir


 

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Dimitrie, un tânăr credincios și cu o educație aleasă, a fost prefect al Tesalonicului. Pentru că L-a mărturisit pe Hristos și pe mulți i-a întors la credință, mai întâi a fost întemnițat, iar mai apoi ucis cu sulițele, la porunca împăratului Maximian. Trupul Sfântului Dimitrie a fost îngropat cu cinste de către creștini și, după un timp, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări. Din acest motiv, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este numit și Izvorâtorul de Mir și este cunoscut până astăzi ca mare făcător de minuni.

Sfântul și marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam bun și dreptcredincioși. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creștinilor din partea paginilor împărați. Temându-se de groaznica prigonire a nelegiuiților, ținea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preț al credinței lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur și cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar altă a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela și aducea tămâie și se ruga împreună cu soția sa, cea de o credință, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuiește întru cei de sus, Fiului Său Unul născut și Fecioarei Maria cea preanevinovată. De asemenea, era și milostiv către săraci și aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, și pentru aceasta erau în mare mâhnire și se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moștenitori casei lor.

După multă vreme au fost auziți, pentru că, aducându-și aminte Cel Preaînalt de rugăciunile și de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfânt și vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui naștere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăț, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi, când copilul a ajuns în vârstă, ca să poată cunoaște și să înțeleagă adevărul, l-au dus părinții în casa lor de rugăciune și, arătându-i sfintele icoane, i-au zis: „Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu”. Deci, I-au învățat pe el sfânta credință, spunându-i toate cele ce luminează cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și toate cele privitoare la deșertăciunea necuraților zei păgâni și a idolilor cei neînsuflețiți. Iar Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care începuse a lucra într-însul. El cu tot sufletul a crezut în Dumnezeu și, închinându-se sfintelor icoane, le-a sărutat cu osârdie. Părinții lui, chemând în taină un preot și pe câțiva creștini, prieteni ai lor, în acea ascunsă cămară de rugăciune, au botezat pe fiul lor în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Copilul, luând Sfântul Botez, a învățat cu amănuntul Legea lui Dumnezeu. El creștea cu anii și cu înțelepciunea, mergând cu fapte bune ca pe o scară, din putere în putere, și era în el darul lui Dumnezeu care îl lumină și îl făcea înțelept. După ce a ajuns la vârsta cea desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsându-l pe Sfântul Dimitrie moștenitor nu numai al averilor, ci și al faptelor lor cele bune.

Auzind atunci împăratul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie, și, văzându-i înțelepciunea și vitejia în război, l-a făcut antipat și i-a încredințat lui Tesalonicul, zicându-i: „Păzește patria ta și s-o cureți de necurații creștini, ucigându-i pe toți cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”. Sfântul Dimitrie, luând de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetățeni și îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum și a învăța pe toți credința. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoștința adevăratului Dumnezeu și dezrădăcinând închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximilian că Dimitrie, antipatul, este creștin și pe mulți îi aducea la credința sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mâniat foarte tare.

Întorcându-se atunci de la războiul pe care l-a purtat cu sciții și cu sarmații, pe care i-a supus sub stăpânirea împărăției Romei și venind biruitor, a făcut din cetate în cetate praznice și jertfe idolești, apoi a venit și în Tesalonic.

Dimitrie, încă înaintea venirii împăratului în Solun, a încredințat toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe care îl chema Lupul, și l-a însărcinat cu toată bogăția ce rămăsese de la părinții lui, aurul, argintul, pietrele de mare preț, și hainele, să le împartă în grabă la cei cărora le trebuiau și la săraci, zicând: „Împarte bogăția cea pământească, ca să căutăm pe cea cerească”. Iar el s-a pus pe rugăciuni și pe post, pregătindu-se înainte pentru a primi cununa cea mucenicească. Împăratul a întrebat dacă sunt adevărate cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că el este creștin și a defăimat închinarea de idoli cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit să fie dus nu în temnița cea de obște, ci într-un loc mai defăimat, într-o baie mare și veche, care era aproape de palatele unde ședea împăratul. L-au pus, deci, pe sfânt în cămările acelei băi, care era adâncă și în care, intrând el, se ruga, grăind ca David: „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca să îmi ajuți mie, grăbește, că Tu ești răbdarea mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tinerețile mele. Spre Tine m-am întărit din pântece, din sânul maicii mele, Tu ești acoperitorul meu până ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, când voi cânta Ție și limba mea toată ziua va învăța dreptatea Ta”.

Sfântul Dimitrie ședea acolo în temniță ca într-o cameră luminoasă, cântând și slăvind pe Dumnezeu. Apoi sfântul a văzut o scorpie înaintea sa, care voia să-l muște de picior; iar el, însemnându-se cu semnul crucii și după ce a zis: „În numele lui Hristos care a zis să călcăm peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului”, a călcat peste scorpia aceea. Stând așa în temniță, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, și i-a zis lui: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi”. Zicându-i acestea, i-a și pus cunună pe cap. Iar sfântul a răspuns: „Mă bucur întru Domnul și mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Și sfântul se aprindea cu inima către dragostea lui Dumnezeu, voind să-și verse cu osârdie sângele său pentru Dânsul.

În acea vreme împăratul se îndeletnicea cu jocuri publice și cu priveliști; pentru că împărații elinilor, în vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci când intrau într-o cetate puneau pe oameni să se lupte, aruncau pietre și săreau, apoi aruncau cu sulițe la semn și se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se numeau pentatlon și cei care ar fi biruit în aceste cinci lupte primeau daruri de la împărat. Împăratul a vrut să vadă aceste cinci feluri de lupte și s-a așezat la un loc înalt ca să-i vadă pe luptători, între care era și vestitul Lie, din neamul vandalilor. Acesta era înalt cu trupul, puternic cu virtutea și înfricoșat la chip, căruia i-a făcut un loc înalt de priveliște. Împăratul se bucura, văzând cum acel Lie se luptă cu oamenii cei viteji și îi ucidea pe ei, aruncându-i de sus în sulițe: Mai era acolo și tânărul creștin Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acela, văzând pe Lie că ucide pe mulți și mai ales că îi pierde pe creștini fără cruțare, s-a aprins de râvnă și, vrând să se lupte cu Lie, a alergat la Sfântul Dimitrie care era în temniță și i-a spus lui despre luptătorul Lie că a ucis mulțime de creștini. Nestor cerea de la dânsul binecuvântare și rugăciuni, ca să-l poată birui pe acel nemilostiv ucigaș de oameni. Sfântul Dimitrie, însemnându-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: „Du-te și îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos”. Apoi Nestor a alergat în acel loc și cu mare glas a strigat: „O, Lie! Vino să ne luptăm amândoi!”. Împăratul, șezând la loc înalt și privind pe oameni luptându-se, dacă a văzut pe Nestor tânăr și frumos la față, fiind cam de douăzeci de ani, l-a chemat la dânsul și i-a zis: „Tinere, pentru ce nu-ți cruți viața ta? Oare nu vezi pe câți i-a biruit Lie și cât sânge a vărsat? Nu îți este milă de frumusețea ta și de tinerețea ta? Dacă ești sărac, vino să te îmbogățesc, numai nu te duce să te lupți cu Lie, că o să-ți pierzi viața”. A răspuns Nestor: „Împărate, eu sărac nu sunt, nici nu vreau să-mi pierd viața, ci vreau să mă lupt cu Lie și să-l biruiesc pe el”.

Acestea zicându-le, strigă: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trântindu-l jos în sulițele cele ascuțite, l-a omorât. Împăratul s-a mâhnit foarte tare de pierderea lui Lie, mai mult decât dacă ar fi căzut el din împărăția sa. Chemând la el pe Nestor, i-a zis: „Tânărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? EI a omorât atâția oameni mai puternici decât tine și tu cum l-ai omorât pe dânsul?”. Sfântul Nestor a răspuns: „Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”. Acestea dacă le-a auzit păgânul împărat, s-a mâniat foarte tare și a poruncit unui boier pe care îl chema Marchian, să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur și să-i taie capul cu cuțitul. În acest chip s-a sfârșit Sfântul Nestor, după cuvântul Sfântului Dimitrie.

Nu s-a mângâiat împăratul pentru pierderea lui Lie, căci toată ziua și toată noaptea era mâhnit. Apoi, aflând că Dimitrie a fost pricinuitorul morții lui Lie, a poruncit să-l ucidă pe el cu sulițele. „Precum Lie a fost aruncat în sulițe de Nestor și a murit, așa și Dimitrie să fie străpuns cu sulițele, ca de aceeași moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie” – așa zicea împăratul. Dar s-a înșelat nebunul împărat, socotind că sfinții mor cu aceeași moarte ca și păcătoșii, pentru că moartea păcătoșilor este cumplită, iar a sfinților este cinstită înaintea Domnului.

Începând a se lumina de ziuă, în ziua de douăzeci și șase a lunii octombrie, au intrat ostașii în temniță și, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu sulițele. Întâia suliță cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns și Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostași, singur a ridicat mâna dreaptă și aceștia I-au și împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu sulița, sfântul și-a dat în mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre credincioși, l-a luat în taină și l-a îngropat.

Când Sfântul Dimitrie a fost străpuns de sulițe în temniță de către ostași, era de față la moartea lui și credinciosul său slujitor, cel pomenit mai înainte, Lupul. Acela a luat haina stăpânului său cea înmuiată în sânge. La fel și inelul lui l-a înmuiat în sânge și multe minuni făcea cu haina și cu inelul, tămăduind toate bolile și gonind duhurile cele viclene, încât s-a dus vestea minunilor prin tot Solunul și toți bolnavii alergau la dânsul. Aflând despre acestea Maximilian, a poruncit ca să-l prindă pe fericitul Lupul și să-i taie capul. Și astfel, sluga cea bună și credincioasă a sfântului s-a dus la Domnul după stăpânul său, adică după Sfântul Dimitrie, căci unde este stăpânul, acolo să fie și sluga lui.

Apoi, nu după multă vreme, a încetat prigoana asupra creștinilor. Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie era zidită o biserică mică, în care se săvârșeau multe minuni și bolnavii primeau tămăduire. Atunci, un boier din cei mari, slăvit și credincios, din părțile Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boală grea și nevindecabilă, a alergat cu credință la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Când au ajuns la biserica sfântului, l-au așezat în acel loc unde se aflau în pământ moaștele mucenicului și îndată acesta a primit tămăduire și s-a sculat sănătos, mulțumind lui Dumnezeu și preamărind pe Sfântul Dimitrie, plăcutul Lui. Acesta a vrut să zidească sfântului o biserică mare și frumoasă în semn de mulțumire.

Dărâmând biserica cea mică, când s-a început temelia celeilalte biserici, au fost găsite moaștele Sfântului și Marelui Mucenic Dimitrie întregi și nestricate, din care au izvorât mir frumos mirositor și a umplut toată cetatea de mireasmă bună. Apoi s-a adunat tot poporul și cu bucurie au luat din pământ moaștele sfântului și s-a tămăduit mulțime de bolnavi, prin ungerea cu mirul care izvora. Leontie, bucurându-se, nu atât pentru sănătatea sa, cât pentru aflarea sfintelor moaște, degrabă a săvârșit lucrul pe care îl începuse și a ridicat în acel loc o biserică preafrumoasă în numele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Într-însa a pus cinstitele lui moaște, într-o raclă ferecată cu aur și împodobită cu pietre de mare preț. Apoi, cumpărând sate și vii, le-a dat bisericii spre întreținerea celor ce slujeau în ea. Leontie, întorcându-se la locul său, a vrut să ia cu sine o parte din moaștele sfântului, ca să zidească. o biserică și în patria sa. Dar sfântul, arătându-i-se în vis, i-a zis să nuîndrăznească a lua ceva din moaștele lui. Atunci el a luat numai giulgiul cel înmuiat în sângele sfântului și, punându-l în racla de aur, a plecat: Multe minuni s-au făcut pe cale cu acel giulgiu, prin puterea rugăciunilor sfântului, căci trecând el un râu mare și foarte tulburat de o furtună, pentru care era cuprins de mare frică, i s-a arătat Sfântul Mucenic Dimitrie, zicându-i: „Racla cu giulgiu ia-o în mâinile tale și nu te teme”. Astfel făcând el, a reușit să treacă împreună cu însoțitorii săi, fără primejdie râul acela. Ajungând în patria sa a zidit o preafrumoasă biserică în cinstea sfântului mucenic. Acolo s-a vindecat Marin, eparhul Iliricului, care era plin de răni din cap și până la picioare. De asemenea, au mai fost tămăduiți unul căruia îi curgea sânge din nări și unul îndrăcit a fost izbăvit și multe alte minuni se săvârșeau acolo cu ajutorul rugăciunilor sfântului. Însă multe minuni se făceau în Tesalonic, acolo unde se aflau moaștele lui cele sfinte.

Apoi a fost o foamete mare în Tesalonic, încât mureau oamenii din pricina lipsei de hrană. Sfântul mucenic Dimitrie, nesuferind să vadă oamenii din cetatea sa pierind de foame, s-a arătat pe mare corăbierilor, înconjurând limanurile, adăposturile și ostroavele, apoi a poruncit corăbierilor care duceau grâu să meargă în Tesalonic. Astfel a izbăvit cetatea sa de foamete.

Când dreptcredinciosul împărat Iustinian a zidit o preafrumoasă biserică în Constantinopol, în numele înțelepciunii lui Dumnezeu, Biserica Sfântă Sofia, a trimis în Tesalonic bărbați cinstiți ca să aducă de acolo o parte din moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie, pentru împodobirea și sfințirea acelei biserici noi. Ajungând trimișii la Tesalonic și apropiindu-se de cinstită raclă a sfântului, deodată a ieșit foc din raclă, dogorind pe toți și un glas înfricoșat din acel foc, zicea: „Să nu îndrăzniți”. Toți cei ce erau acolo au căzut de frică și, luând numai țarină din acel pământ, s-au dus la împărat. Spunându-i cele ce s-au petrecut, s-au mirat toți de cele ce au auzit. Iar țarina luată de la mormântul sfântului mucenic a dat-o jumătate împăratului, iar cealaltă jumătate au pus-o în cămara unde se păstrau vasele bisericii.

Altădată un tânăr, pe care îl chema Onisifor, era rânduit la biserica Sfântului Dimitrie să aprindă lumânările și să îngrijească candelele. Acela, fiind îndemnat de diavol, fura lumânările și le vindea în taină și își făcea câștig necinstit. Iar sfântul, nesuferind un lucru rău ca acesta ce se făcea în biserica lui, i s-a arătat în vis lui Onisifor, și fapta cea rea a lui a mustrat-o cu iubire de oameni, zicându-i: „Frate Onisifore, nu-mi este plăcut lucrul pe care îl faci tu, că furi lumânările și faci pagubă celor ce le aduc, dar mai ales ție. Că celui ce face unele ca acestea îi crește osândirea. Deci lasă-te de aceste apucături rele și te pocăiește”. Onisifor, sculându-se din somn, s-a rușinat de fapta sa și se temea. Dar după o vreme a uitat învățătura mucenicului și a început obiceiul său cel rău, de a fura luminările. Odată, unul din dreptcredincioșii cetățeni, sculându-se foarte de dimineață, a venit la biserică și a adus niște lumânări foarte mari pe care, aprinzându-le, le-a dus la mormântul Sfântului Mucenic Dimitrie, apoi, rugându-se, s-a dus. Iar Onisifor, mergând spre acele lumânări, și-a întins mâna să le ia și îndată a auzit un glas din mormântul sfântului mucenic, zicându-i: „Iarăși faci același lucru rău?”. Onisifor, fiind lovit de acest glas, a căzut rău la pământ și zăcea ca un mort, până ce a venit unul din clerici care l-a ridicat pe el, uimit de spaimă. Apoi, abia venindu-și în fire, și-a mărturisit înaintea tuturor păcatul și le-a povestit despre arătarea cea dintâi a sfântului în vis, cât și cea despre a doua mustrare a mucenicului și toți s-au înspăimântat, auzind aceasta.

De multe ori, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și-a izbăvit cetatea Solunului de năvălirea și de asuprirea barbarilor. În vremea împăratului Mavrichie, fiind război cu arabii și cetatea Solunului fiind înconjurată și tare bătută de barbari, atunci era în cetate un om temător de Dumnezeu și foarte îmbunătățit, care se numea Ilustrie. Acesta, venind noaptea în biserica Marelui Mucenic Dimitrie, în pridvor fiind, se rugă cu toată tăria lui Dumnezeu și purtătorului de chinuri al lui Hristos pentru apărarea cetății sale și i s-a făcut o vedenie înfricoșată. A văzut doi tineri luminați, ca unii din cei ce stau înaintea feței împăratului, venind în biserica sfântului. Aceia erau îngerii lui Dumnezeu în fața cărora s-au deschis ușile singure și ei au intrat înăuntru. Apoi a intrat și Ilustrie după dânșii, vrând să vadă ce va fi. Iar cei ce intraseră, cu glas mare au zis: „Unde este stăpânul cel ce locuiește aici?”. Și iată, s-a arătat alt tânăr, ca un slujitor, zicând: „Ce aveți cu el?”. Iar ei au zis: „Domnul ne-a trimis la dânsul ca să-i spunem un cuvânt”. Iar slujitorul, arătând spre mormântul sfântului, a zis: „Aici este”. Iar ei au zis slujitorului: „Spune-i despre noi”. Și mergând, slujitorul a ridicat perdeaua și a ieșit Sfântul Dimitrie în întâmpinarea lor, cu acel chip precum era zugrăvit pe icoană.

Era luminat ca soarele, încât nu-i era cu putință lui Ilustrie să privească la dânsul, ci tremura de frică, văzând ceea ce se petrecea.

Apoi, cei ce au venit l-au sărutat pe Sfântul Dimitrie, iar el a grăit către dânșii: „Vă mulțumesc, dar pentru ce ați venit la mine?”. Iar cei ce veniseră au răspuns: „Stăpânul ne-a trimis pe noi la sfinția ta, poruncindu-ți ca să-ți lași cetatea și să mergi la Dânsul, vrând ca să o dea pe ea vrăjmașilor”. Acestea auzindu-le mucenicul, a lăcrimat, plecându-și capul. Iar slujitorul zicea către cei ce au venit: „Dacă aș fi știut că venirea voastră îmi aduce întristare, nu aș fi spus Stăpânului meu de voi”. Apoi Sfântul Mucenic Dimitrie a început a grăi: „Oare așa voiește Domnul și Stăpânul tuturor ca această cetate, pe care a răscumpărat-o cu sânge, să o dea în mina vrăjmașilor, celor ce nu-L cunosc pe El și nu cred într-Însul, nici nu cinstesc numele cel sfânt al Lui?”. Iar cei ce veniseră i-au răspuns: „De nu ar fi voit așa Stăpânul nostru, nu ne-ar fi trimis pe noi la sfinția ta”.

Iar el le-a zis: „Mergeți, fraților, să spuneți Stăpânului meu că așa zice Dimitrie, robul Său: Știu îndurările Tale, iubitorule de oameni, Stăpâne, Doamne, care covârșesc păcatele noastre, încât chiar fărădelegile a toată lumea nu biruie milostivirea Ta. Tu pentru păcatele noastre Ți-ai vărsat Sângele Tău, și Ți-ai pus sufletul pentru noi. Deci, arată-Ți mila Ta și spre această cetate și să nu poruncești să o las pe ea. De vreme ce m-ai pus pe mine de strajă cetății acesteia, Ție mă voi asemăna, Stăpânul meu, căci îmi voi pune sufletul pentru cetățeni. Și de vor pieri aceștia, să pier și eu cu dânșii. Dar să nu pierzi, Doamne, cetatea în care se pomenește numele Tău cel sfânt, căci cu toate că a greșit poporul Tău, totuși nu s-a depărtat de la Tine și Tu singur ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc”. Apoi l-au întrebat cei ce veniseră: „Așa să răspundem din partea Ta, Domnului Care ne-a trimis pe noi?”. A zis Dimitrie: „Da, fraților, așa să-I spuneți. Pentru că știu că nu până la sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia”. Acestea zicându-le, a intrat în mormânt și s-a închis în sfințita raclă. Iar cei ce au vorbit cu dânsul s-au făcut nevăzuți. Toate acestea Ilustrie le-a văzut și le-a auzit în vedenia aceea, apoi, sfârșindu-se vedenia, și-a venit în fire. Și se minuna foarte tare și, căzând la pământ, a mulțumit sfântului pentru că are grijă de cetate și el roagă pe Stăpânul să nu fie dați în mâinile vrăjmașilor lor. Iar a doua zi a spus toate acestea poporului și-l întărea spre vitejeasca împotrivire asupra vrăjmașilor.

Auzind acestea, cu lacrimi strigau către Dumnezeu, cerând milă, iar pe sfântul mucenic Dimitrie îl chemau ca să le fie întotdeauna în ajutor, după cum și până aici s-au păzit întregi prin apărarea lui. Deci, îndată s-au dus vrăjmașii de la zidurile cetății cu rușine, neputând să ia cetatea cea păzită de marele plăcut al lui Dumnezeu, și s-au întors deșerți în ale lor. Astfel își apăra cetatea sa Sfântul Mucenic Dimitrie.

Apoi pe mulți i-a eliberat din robia barbarilor, căci arătându-i-se unui episcop care era prins de barbari și legat, l-a dezlegat de legături și l-a dus până la Tesalonic. După aceea, năvălind barbarii în hotarele Tesalonicului și robind mulți oameni dimprejurul cetății, au luat pe două fecioare frumoase și, ducându-le în pământul lor, le-au dăruit stăpânitorului. Amândouă erau iscusite la lucrul gherghefului, făcând în cusături tot felul de flori și de pomi, păsări, fiare și chipuri omenești. Înștiințându-se stăpânitorul de meșteșugul lor, le-a zis: „Am auzit că în pământul vostru este un Dumnezeu mare, anume Dimitrie, și face multe minuni. Deci să-mi coaseți pe pânza curată chipul aceluia, ca și eu să mă închin lui”. Iar fecioarele i-au zis: „Dimitrie nu este Dumnezeu, ci mare slugă a lui Dumnezeu și ajutor al creștinilor. Noi nu îndrăznim a face aceasta, stăpânitorule, pentru că știm că nu voiești ca să-l cinstești, ci să-l batjocorești”. Iar stăpânitorul a zis: „În mâinile mele este viața și moartea voastră, alegeți voi ce voiți: sau să faceți ceea ce vă poruncesc și să fiți vii, sau dacă nu împliniți porunca, să muriți îndată”. Iar ele, de frica morții, au început să coase pe o pânză subțire chipul Sfântului Mucenic Dimitrie. Sosind ziua sfintei lui pomeniri, au terminat de cusut chipul mucenicului și noaptea, șezând fecioarele la gherghef, s-au plecat peste chipul acela și au început să plângă, zicând: „Să nu te mânii pe noi, mucenice al lui Hristos, pentru că știm că nelegiuitul stăpânitor are să batjocorească sfântul tău chip. Să știi că noi nu am voit să închipuim sfânta ta față, dar fără de voie am făcut aceasta, temându-ne de moartea cea cumplită”. Astfel plângând deasupra chipului, au adormit. Și precum oarecând îngerul a luat pe Avacum, așa și sfântul Dimitrie, luând pe acele fecioare cu chipul, le-a dus în acea noapte în Tesalonic, când era praznicul său, și le-a pus în biserică lângă mormântul sfântului, pe când se făcea cântarea cea de toată noaptea.

Poporul, văzând această minune, s-a mirat, iar fecioarele acelea, deșteptându-se, au strigat: „Slavă lui Dumnezeu! Dar unde ne aflăm?”. Și li se părea că sunt în vis. Apoi, cunoscând cu adevărat că sunt în Tesalonic și văzând mormântul sfântului și popor mult stând în biserică, cu mare glas au mulțumit izbăvitorului lor, Sfântului Mucenic Dimitrie și toate cele întâmplate le-au spus tuturor. Și s-au bucurat solunienii de această minune preaslăvită și au prăznuit cu bucurie ziua Sfântului Dimitrie, iar chipul cel cusut l-au pus înaintea altarului.

În vremea în care era să se predea Tesalonicul în mâinile agarenilor (turcilor), mergând câțiva creștini cucernici la Tesalonic în ziua praznicului Sfântului Mare Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, erau pe drumul cel împărătesc care duce la Vardari, acolo unde se unește drumul ce vine de la Tesalonic cu drumul ce vine de la Larisa. Aceia au văzut aievea un om în chip de ostaș, care venea de la Tesalonic și un altul în chip de arhiereu, care venea pe drumul de la Larisa și s-au întâlnit amândoi. Mai întâi ostașul a zis către arhiereu: „Bucură-te Ahilie, arhiereul lui Dumnezeu!”. Arhiereul a răspuns: „Bucură-te și tu, ostașule al lui Hristos, Dimitrie”. Iar creștinii aceia auzind astfel de nume, au stat cu frică la o parte ca să vadă sfârșitul. A zis iarăși ostașul către arhiereu: „De unde vii, arhiereule al lui Dumnezeu, și unde te duci?”. Atunci Sfântul Ahilie a lăcrimat și i-a zis: „Pentru păcatele și fărădelegile lumii, mi-a poruncit Dumnezeu să ies din Larisa, pe care o păzeam, căci are de gând s-o dea în mâinile agarenilor. Deci, am ieșit de acolo și mă duc unde îmi va porunci”. „Dar tu, a zis Ahilie, de unde vii ostașule al lui Hristos, Dimitrie? Te rog, spune-mi!”.

Atunci a lăcrimat și Sfântul Dimitrie și i-a zis: „Eu tot asemenea am pătimit, arhiereule Ahilie. De multe ori am ajutat tesalonicenilor și i-am izbăvit din robie, de primejdie aducătoare de moarte și de toată neputința. Însă acum, pentru multele păcate și fărădelegile lor, S-a depărtat Dumnezeu de la dânșii și mi-a poruncit să-i las, că cetatea să fie cucerită de agareni. Deci, pentru aceasta am ascultat porunca Lui și îndată am ieșit de acolo și mă duc unde îmi va porunci”. Zicând acestea, amândoi și-au plecat capetele la pământ și au plâns, iar după aceea s-au sărutat și și-au luat ziua bună unul de la altul și îndată s-au făcut nevăzuți. Când au văzut această minune, creștinii aceia n-au mai îndrăznit să se ducă la Tesalonic, ci s-au întors înapoi, povestind vedenia și minunea aceea.

După aceasta, n-a trecut o lună și Tesalonicul, precum și Larisa, au fost cucerite de turci. Apoi multe alte minuni a făcut sfântul, spre slava lui Dumnezeu în Treime, Căruia se cade cinste, mulțumită și închinăciune de la toată făptura, în veci. Amin.

Evenimentele Zilei de 26 octombrie în Istorie

Spaţiile ocupate de vlahi şi bulgari în timpul Revoltei lui Asan şi Petru (sau Revolta vlaho-bulgară) 1185 – 1187

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

26 octombrie este a 299-a zi a calendarului gregorian și a 300-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 66 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 26 octombrie


 

Biserica Ortodoxă Română

✝) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Sfântul și marele mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 octombrie. Nu trebuie confundat cu Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi - in imagine, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, icoană rusească pe lemn - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sf. Mare Mucenic Dimitrie,
icoană rusească pe lemn – foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul și marele mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 octombrie.

Nu trebuie confundat cu Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi.

Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305).

Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa.

Încă din tinerețe a devenit strateg și specialist în arta militară, așa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică


 

(†) Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir († secolul al IV-lea)

Sfântul și marele mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 octombrie. Nu trebuie confundat cu Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi - in imagine, Sf. mare mucenic Dimitrie, mozaic din secolul al XII-lea, aflat în prezent în Galeriile Tretiakov din Moscova - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sf. mare mucenic Dimitrie, mozaic din secolul al XII-lea, aflat în prezent în Galeriile Tretiakov din Moscova – foto: ro.orthodoxwiki.org

 

Biserica Romano-Catolică

Ss. Dumitru, m.; Lucian şi Marcian, m.

 

Biserica Anglicană

Alfred cel Mare, rege saxon (d. ca. 900, Winchester, Anglia)

Alfred cel Mare (c. 849 – 26 octombrie 899), rege anglo-saxon al regatului Wessex din 871 pînă în 899 -  foto (Statuia lui Alfred cel Mare, Winchester): ro.wikipedia.org

Statuia lui Alfred cel Mare, Winchester – foto: ro.wikipedia.org

Alfred cel Mare (c. 849 – 26 octombrie 899), rege anglo-saxon al regatului Wessex din 871 pînă în 899.

Biserica Lutherană Confesională

Philipp Nicolai, Johann Heerman și Paul Gerhardt, cantori ai Bisericii Lutherane

Philipp Nicolai (10 august 1556 – 26 octombrie 1608) a fost un pastor, poet și compozitor luteran german.

El este cel mai larg recunoscut ca imnodist.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

Sărbători naţionale ale zilei de 26 octombrie


 

Austria – Ziua Independenței (1955)

Amplasarea Austriei - foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Austriei – foto: ro.wikipedia.org

 

Norvegia – Ziua Independentei

Amplasarea Norvegiei - foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Norvegiei – foto: ro.wikipedia.org

 

Elvetia – Ziua steagului

Drapelul Elveției - foto: ro.wikipedia.org

Drapelul Elveției – foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Elveției - foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Elveției – foto: ro.wikipedia.org

 

Evenimentele Zilei de 26 octombrie în Istorie:

- 26 octombrie 1185 – Revolta lui Asan și Petru (1185 – 1187) a dus la crearea Țaratului Vlaho-Bulgar;

- 26 octombrie 1497 – Ștefan cel Mare a învins o armată poloneză a lui Ioan Albert al Poloniei în Bătălia de la Codrii Cosminului;

- 26 octombrie 1795 – În Franța revoluționară s-a instituit Directoratul, un regim politic în care puterea executivă era încredințată unui guvern format din cinci persoane;

- 26 octombrie 1944 – În una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie, forțele Aliaților au învins Marina Imperială Japoneză în bătălia din Golful Leyte în arhipelagul Filipinelor.


 

26 octombrie 306 - Martiriul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – Sfântul Tesalonicului, martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian (284-305), în cetatea Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi).

Este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman si se se sărbătorește la data de 26 octombrie. (…)

Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie.

Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni și uimitoare tămăduiri.

Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat și capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 octombrie 740 - Un mare cutremur de pământ a cauzat pierderi de vieți omenești și imense pagube materiale la Constantinopol.

 

26 octombrie 899 - A murit regele anglo-saxon Alfred cel Mare (n.cca 849). A fost rege al regatului Wessex din 871 pînă la moartea sa.

Alfred cel Mare (c. 849 – 26 octombrie 899), rege anglo-saxon al regatului Wessex din 871 pînă în 899 - foto: compendium.ro

Alfred cel Mare (c. 849 – 26 octombrie 899), rege anglo-saxon al regatului Wessex din 871 pînă în 899 – foto: compendium.ro

A reorganizat armata de uscat și marina, justiția și educația si a inființat școli unde se putea învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu soimi.

Din ordinul său se înceape o Cronică anglo-saxonă, unde sunt notate anual principalele evenimente.

El însuși a fost scriitor și traducător si a tradus Istoria ecleziastică de Beda, Istoria universală de Orosius, Regula pastorală a lui Grigorie cel Mare si Mângâierile filozofiei de Boetius.

 

26 octombrie 1185 - Revolta lui Asan și Petru (1185 – 1187) a dus la crearea Țaratului Vlaho-Bulgar.

Revolta lui Asan și Petru (1185 - 1187) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revolta lui Asan și Petru (1185 – 1187) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revolta vlaho-bulgară (sau Revolta lui Asan şi Petru) a fost o revoltă a vlahilor care trăiau în Imperiul Bizantin, revoltă cauzată de o creştere a taxelor dar mai ales de refuzul împăratului de a satisface cererile vlahilor.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

26 octombrie 1497 - Bătălia de la Codrii Cosminului, armatele moldovene conduse de Ștefan cel Mare atacă și înfrîng armata poloneză a lui Ioan Albert al Poloniei, care, decimată, reuşeste cu greu să se strecoare pînă la Cernăuţi.

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) - Parte din Războaiele Moldoveano-Polone - foto preluat de pe doxologia.ro

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – Parte din Războaiele Moldoveano-Polone – foto preluat de pe doxologia.ro

Bătălia de la Codrii Cosminului (1497) a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene.

Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 octombrie 1520 - Carol Quintul a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman, la Aachen (1520-1556).

Carol al V-lea (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556 (Charles in the 1550s, by Titian) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Charles in the 1550s, by Titian – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Carol al V-lea (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556.

A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556.

Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi.

Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.

A fost fiul lui Filip I al Castiliei și al Ioanei de Castilia. Bunicii lui din partea tatălui au fost împăratul Maximilian I și Maria de Burgundia, a cărei fiică, Margareta de Austria, s-a ocupat de educația lui.

Bunicii din partea mamei au fost Ferdinand al II-lea de Aragon și Elisabeta I a Castiliei, care prin mariajul lor au unit pentru prima dată teritoriile care astăzi formează statul modern Spania, și a căror fiică, Caterina de Aragon, a devenit regină a Angliei, ca prima soție a lui Henric al VIII-lea.

Maria I a Angliei a fost verișoara lui Carol Quintul și avea să se căsătorească cu fiul lui Carol, Filip al II-lea.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 octombrie 1596 - Se incheie batalia de la Keresztes (Mezokerezts, azi in Ungaria) in care trupele otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea înfrâng forțele unite ale imperialilor austrieci și ale principelui transilvanean Sigismund Bathory.

Bătălia de la Keresztes a avut loc între 24 - 26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes, azi în Ungaria - foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Keresztes a avut loc între 24 – 26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes, azi în Ungaria – foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Keresztes a avut loc între 24 – 26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes, azi în Ungaria.

În această bătălie trupele otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea au înfruntat armatele austriece ale arhiducelui (Erzherzog) Maximilian von Habsburg (Maximilian al III-lea al Austriei), aliate cu trupe transilvănene sub conducerea principelui transilvănean Sigismund Báthory.

Bătălia s-a încheiat cu victoria turcilor. Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman şi a primit steagul de domnie de la Înalta Poartă, în schimbul plăţii tributului.

 

26 octombrie 1624 - S-a născut Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei.

Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte; (d.13.12.1693).

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava - d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt - foto: ro.wikipedia.org

Dimitrie Barilă - foto: ro.wikipedia.org

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.

În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.

 

26 octombrie 1673 - S-a născut Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710- iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicografie.

Portretul lui Cantemir și stema familiei, în ediția din Frankfurt și Leipzig, 1771 a lucrarii  Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir

Portretul lui Cantemir și stema familiei, în ediția din Frankfurt și Leipzig, 1771 a lucrarii  Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) domnul Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismul românesc.

Lucrarea sa “Descrierea Moldovei” cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol; a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi şi-a câştigat recunoaşterea europeană, prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745); (d.21.08.1723).

cititi si Dimitrie Cantemir – personalitate unică, dar nu singulară a epocii sale

 

26 octombrie 1685 - S-a născut la Napoli compozitorul italian Domenico Scarlatti (23 iulie 1757,Madrid).

Domenico Scarlatti (* 26 octombrie 1685 în Napoli, Italia; † 23 iulie 1757 în Madrid, Spania), compozitor italian - foto - Domenico Scarlatti portret de Domingo Antonio Velasco (1738): ro.wikipedia.org

Domenico Scarlatti
portret de Domingo Antonio Velasco
(1738): ro.wikipedia.org

Domenico Scarlatti (* 26 octombrie 1685 în Napoli, Italia; † 23 iulie 1757 în Madrid, Spania), compozitor italian. S-a născut în același an cu Johann Sebastian Bach si Georg Friedrich Handel si avut o influenta importanta in evolutia muzicii, in special a celei pentru clavecin si piano forte.

 

26 octombrie 1759 - S-a născut Jacques Danton, unul dintre cei mai importanţi conducatori ai Revoluţiei Franceze ; (d.05.04.1794).

Georges Jacques Danton (n. 26 octombrie 1759, Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube - d. 5 aprilie 1794, Paris), avocat și om politic, a fost unul din conducătorii Revoluției franceze și conducătorul primului Comité de salut public (până în 10 iulie 1793) - foto: ro.wikipedia.org

Georges Jacques Danton - foto: ro.wikipedia.org

Georges Jacques Danton (n. 26 octombrie 1759, Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube – d. 5 aprilie 1794, Paris), avocat și om politic, a fost unul din conducătorii Revoluției franceze și conducătorul primului Comité de salut public (până în 10 iulie 1793).

 

26 octombrie 1800 - S-a născut generalul prusac Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke ; (d. 1891).

Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (n. 26 octombrie 1800, Parchim — d. 24 aprilie 1891, Berlin), general prusac, înaintat la gradul de Generalfeldmarschall - foto: ro.wikipedia.org

Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke - foto: ro.wikipedia.org

Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (n. 26 octombrie 1800, Parchim — d. 24 aprilie 1891, Berlin), general prusac, înaintat la gradul de Generalfeldmarschall.

A fost timp de 30 de ani Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg.

Moltke a avut un rol hotărâtor în victoriile obținute de armata prusacă în războaiele cu Danemarca, și războaiele franco-prusace care s-au încheiat cu Bătălia de la Sedan (2 septembrie 1870), in urma careia Imperiul francez al lui Napoleon al III-lea s-a prabusit.

 

26 octombrie 1802 - Pe teritoriul actual al Romaniei are la ora 12:55 un puternic cutremur de pămant, cu epicentrul in zona Vrancea si o durata de 2 minute și de 30 de secunde.

Turnul Colțea înainte de cutremurul din 1802 - foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Turnul Colțea înainte de cutremurul din 1802 – foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

A fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 – 8,2 grade pe scara Richter, cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind simțit din Moscova până în Istanbul, Insula Creta si Marea Egee.

În București s-au prăbușit turlele bisericilor, iar Turnul Colței s-a rupt de la jumătate, prabusindu-se peste un vanzator ambulant.

Caligraful Dionisie Eclesiarhul scria: „S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită, care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică.” Prin “clopotnița cea vestită”, caligraful se referă l-a Turnul Colțea.

Altă mărturie: „În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi.”

Turnul Colțea dupa cutremurul din 1802 - foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Turnul Colțea dupa cutremurul din 1802 – foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor.

Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară.

Cea mai puternică replică a avut loc la ora 5, dar nu a făcut victime.

În total, cutremurul a făcut doar 4 victime: negustorul ambulant ucis de Turnul Coltei, o femeie de origine iudaică, copilul său și o altă victimă.

După seism, Domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea lui imediată, din temelii.

Și pentru că primii care au încercat să profite de pe urma dezastrului au fost zidarii și lemnarii, Ipsilanti a dispus prețuri maximale pe care aceștia le puteau practica.

Astfel, în câțiva ani, Bucurestiul a fost refacut.

Unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat și altor cutremure puternice.

Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte.

În anii următori au mai fost însemnate câteva cutremure, însă care i-au speriat mai mult pe bucureșteni decât au produs daune.

Printre ele se numără cel din 15 iunie 1803, când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite.

Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 si 1812 (care a fost si cel mai puternic, avand o magnitudine de 6,5 Mw).

 

26 octombrie 1807 - S-a născut Barbu Catargiu, om politic si publicist roman, fost prim – ministru al Romaniei (22.01/3.02 – 8/20.06.1862) (d. 8/20.06.1862).

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, București - d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, București) a fost un jurnalist și politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe data de 20 iunie a aceluiași an. Se pare că asasinul a fost Gheorghe Bogati - foto: ro.wikipedia.org

Barbu Catargiu – foto: ro.wikipedia.org

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, București – d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, București) a fost un jurnalist și politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe data de 20 iunie a aceluiași an.

Se pare că asasinul a fost Gheorghe Bogati.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 octombrie 1820 - S-a născut Gheorghe Costa-Foru, om politic, membru al Partidului Liberal, aripa moderată, profesor si jurist roman, primul rector al Universitatii din Bucuresti; (d.28.11.1876).

Gheorghe Costa-Foru (n. 26 octombrie 1820, București; d. 28 noiembrie 1876, București), politician, profesor și jurist român - foto: ro.wikipedia.org

Gheorghe Costa-Foru - foto: ro.wikipedia.org

Gheorghe Costa-Foru (n. 26 octombrie 1820, București; d. 28 noiembrie 1876, București), politician, profesor și jurist român.

A fost doctor în drept la Sorbona, cu experiență universitară în Saxonia si Austria si autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educație contemporană, studiu prezentat Caimacamului Tarii Romanesti Alexandru D. Ghica .

Pe baza acestui studiu se începe organizarea pe baze moderne a învățământului superior românesc.

Tot el a intervenit pe lângă Caimacam pentru începerea lucrărilor de constructie la clădirea Palatului Universitatii din Bucuresti .

A fost numit primul rector al Universitatii din Bucuresti, prin decret al domnitorului Al.Ioan Cuza.

Este considerat împreună cu Vasile Boerescu unul dintre pionierii Dreptului Penal în România.

Între 1871 și 1873 a îndeplinit funcția de ministru de externe iar din 1873 a servit ca agent diplomatic al Romaniei la Viena.

cititi si

Gheorghe Costa-Foru, primul rector al Universităţii Bucureşti şi unul dintre întemeietorii sistemului de drept modern în România

 

26 octombrie 1841 - S-a nascut Theodor Ritter von Oppolzer, astronom austriac, originar din Boemia („Catalogul eclipselor”) ; (d.26.12.1886).

A devenit celebru in 1887 in urma publicarii cartii Canon der Finsternisse, in care cataloga in jur de 13ooo de eclipse solare si lunare incepand cu anul 1207 pana in anul 2161.

Un asteroid si un crater lunar poarta numele sau.

 

26 octombrie 1844 - S-a nascut Nicolae Beldiceanu, poet roman (“Doine”, “Poliritmice”, “Tala”) ; (d.02.02.1896).

 

26 octombrie 1850 - S-a născut Grigore Tocilescu, istoric, arheolog român; (d. 1909).

 

26 octombrie 1858 - Americanul Hamilton E. Smith a brevetat maşina de spălat cu un sistem de circulare a apei reîncălzite.

 

26 octombrie 1860 - A fost inaugurată, în prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Universitatea din Iaşi, cu patru facultăţi: Drept, Filosofie, Ştiinţe şi Teologie.

Palatul Universității "Al.I.Cuza", construit pe locul fostului Teatru Național, a fost inaugurat în 1897 - foto: ro.wikipedia.org

Palatul Universității “Al.I.Cuza”, construit pe locul fostului Teatru Național, a fost inaugurat în 1897 - foto: ro.wikipedia.org

 

26 octombrie 1860 - Se infiinteaza la Iaşi, din iniţiativa pictorului Gheorghe Panaitescu-Bardasare, Şcoala de Arte Frumoase şi Pinacoteca.

 

26 octombrie 1879 - S-a născut Leon Troţki (Lev Davidovici Troţki), revolutionar marxist rus de etnie evreiasca , autorul volumelor „Revoluţia trădată” şi „Stalin”, ambele lucrări antistaliniste .

Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) - d. 21 august 1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina -  foto (Fotografie de pe paşaportul lui Lev Troțki, 1915) - ro.wikipedia.org

Fotografie de pe paşaportul lui Lev Troțki, 1915 – foto – ro.wikipedia.org

Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) – d. 21 august 1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina.

Data nașterii sale conform calendarului gregorian este 7 noiembrie – aceiași zi cu a izbucnirii revolutiei bolsevice.

A fost asasinat in Mexic, la ordinul lui Stalin si a murit in ziua de 20.08.1940.

 

26 octombrie 1890 - A decedat Carlo Collodi (Carlo Lorenzini), scriitor italian, autorul nemuritorului personaj căruia îi creşte nasul când minte – Pinocchio (n.24.11.1826).

Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, (n. 24 noiembrie 1826 în Florența Italia; d. 26 octombrie 1890 în Florența Italia), scriitor și ziarist italian, autor al unor unor cărți didactice pentru copii - foto: ro.wikipedia.org

Carlo Collodi - foto: ro.wikipedia.org

Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, (n. 24 noiembrie 1826 în Florența Italia; d. 26 octombrie 1890 în Florența Italia), scriitor și ziarist italian, autor al unor unor cărți didactice pentru copii.

Pinocchio de Enrico Mazzanti (1852-1910) - primul ilustrator (1883) al Aventurilor lui Pinocchio - foto: ro.wikipedia.org

Pinocchio de Enrico Mazzanti (1852-1910) – primul ilustrator (1883) al Aventurilor lui Pinocchio – foto: ro.wikipedia.org

 

26 octombrie 1901 - S-a născut ( 13 26 octombrie) Constantin C. Giurescu, istoric roman, membru al Academiei Române („Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, „Amintiri”) ;(n.Focsani; d.13.11.1977).

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977), istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Este fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu - foto: snipview.com

Constantin C. Giurescu - foto: snipview.com

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977), istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.

Este fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu

 

26 octombrie 1905 - A fost semnat Tratatul privind separarea Norvegiei de Suedia.

Oscar al II-lea, rege al Suediei (1872-1907) și al Norvegiei (1872-1905), a renunțat la coroana Norvegiei.

 

26 octombrie 1907 - S-a născut compozitorul şi actorul de revistă român Vasile Vasilache.

În perioada interbelică a făcut parte, împreună cu Nicolae Stroe, din cuplul umoristic Stroe şi Vasilache.

Vasile Vasilache (n. 26 octombrie 1907, orașul Huși, județul Vaslui; d. 4 aprilie 1944, București), regizor și actor român - foto - Vasile Vasilache (la stânga) şi N.Stroe: ro.wikipedia.org

Vasile Vasilache (la stânga) şi N.Stroe – foto: ro.wikipedia.org

Vasile Vasilache (n. 26 octombrie 1907, orașul Huși, județul Vaslui; d. 4 aprilie 1944, București), regizor și actor român.

Prima emisiune “Ora veselă” s-a transmis la Radio Bucureşti pe data de 9 ianuarie 1929.

A murit în bombardamentul din 4 aprilie 1944 (n. Husi, Vaslui; (d. 04.04.1944).

 

26 octombrie 1909 - Frantuzoaica Marie Marvingt este prima femeie care zboara cu balonul peste Marea Nordului, din Franţa în Anglia.

Marie Marvingt (n. 20 februarie 1875 - d. 14 decembrie 1963) a fost o sportivă, jurnalistă și aviatoare franceză - foto: vanguardcycling.com

Marie Marvingt - foto: vanguardcycling.com

Marie Marvingt (n. 20 februarie 1875 – d. 14 decembrie 1963) a fost o sportivă, jurnalistă și aviatoare franceză.

Ca sportivă, s-a afirmat în probe sportive, printre care: alpinism, ciclism, patinaj, înot, schi.

A fost printre primele femei care a obținut permis de conducere auto și anume în 1899.

În perioada Primului Război Mondial, a participat la luptă deghizată în bărbat.

Mai târziu, s-a antrenat pe avioane și a devenit prima femeie din lume care a pilotat un bombardier.

În perioada interbelică, a devenit jurnalistă, corespondentă de război și ofițer de sănătate pe frontul din Africa de nord, în special în Maroc.

În 1929 a organizat primul congres mondial asupra aviației sanitare.

 

26 octombrie 1916 - S-a nascut François Mitterand, preşedinte al Franţei; (d.08.01.1996).

François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac – d. 8 ianuarie 1996, Paris), președinte al Franței între anii 1981-1995 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

François Mitterrand  - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac – d. 8 ianuarie 1996, Paris), președinte al Franței între anii 1981-1995; între anii 1981-1995.

Mitterand a evoluat din punct de vedere ideologic de la poziţia socialismului reformator la aceea a pragmatismului caracteristic unui reprezentant al naţiunii, susţinător al rolului cheie, din punct de vedere militar şi cultural, pe care Franţa era chemată să-l joace în arena internaţională.

Alături de Germania, Franţa lui Mitterand a ocupat un loc de frunte în cursa pentru Europa unită.

 

26 octombrie 1916 - Brazilia declară război Germanei și se alătură Triplei Alianțe.

 

26 octombrie 1919 - S-a născut Mohammad Reza Pahlavi, ultimul şah care a condus Iranul între 1941-1979 ; (d.27.07.1980).

Mohammad Reza Șah Pahlavi (n. 26 octombrie 1919 în Teheran; d. 27 iulie 1980 în Cairo), fiul Șahului Reza Pahlavi al Persiei (Iran) și ultimul monarh al Iranului - foto: ro.wikipedia.org

Mohammad Reza Șah Pahlavi - foto: ro.wikipedia.org

Mohammad Reza Șah Pahlavi (n. 26 octombrie 1919 în Teheran; d. 27 iulie 1980 în Cairo), fiul Șahului Reza Pahlavi al Persiei (Iran) și ultimul monarh al Iranului.

 

26 octombrie 1931 - A luat sfarsit a doua Conferinţă balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Turciei şi României.

Conferinţa a început la 20 octombrie 1931 şi a avut loc la Istanbul.

Tarile semnatare încheie un pact ce prevedea eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor.

 

26 octombrie 1932 - S-a născut actorul Dumitru Rucăreanu (n.Ghimbav, Brasov).

 

26 octombrie 1944 - Al Doilea Război Mondial: În una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie, forțele Aliaților au învins Marina Imperială Japoneză în bătălia din Golful Leyte în arhipelagul Filipinelor.

23 octombrie 1944: Bătălia din Golful Leyte - foto: ro.wikipedia.org

23 octombrie 1944: Bătălia din Golful Leyte – foto: ro.wikipedia.org

 

26 octombrie 1947 - S-a născut Hillary Diane Rodham Clinton, politician, secretar de stat in guvernul SUA, fosta sotie a lui Bill Clinton , presedintele SUA; (n.Chicago, Illinois).

Hillary Diane Rodham Clinton, născută Hillary Diane Rodham, (n. 26 octombrie 1947, Chicago, Illinois), din 2009-2013 Secretar de Stat în administația Barack Obama, senator de New York în Senatul Statelor Unite ale Americii din partea Partidului Democrat din 2001 până în 2009. Hillary Clinton este căsătorită cu Bill Clinton, cel de-al patruzecișidoilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între anii 1993 și 2001). Hillary Clinton este de profesie avocat - foto: ro.wikipedia.org

Hillary Diane Rodham Clinton - foto: ro.wikipedia.org

Hillary Diane Rodham Clinton, născută Hillary Diane Rodham, (n. 26 octombrie 1947, Chicago, Illinois), din 2009-2013 Secretar de Stat în administația Barack Obama, senator de New York în Senatul Statelor Unite ale Americii din partea Partidului Democrat din 2001 până în 2009.

Hillary Clinton este căsătorită cu Bill Clinton, cel de-al patruzecișidoilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între anii 1993 și 2001). Hillary Clinton este de profesie avocat.

 

26 octombrie 1949 - S-a născut indragita interpreta româncă de muzică uşoară Corina Chiriac.

Corina Chiriac (n. 26 octombrie 1949, București), cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune și actriță din România - foto: jurnalul.ro

Corina Chiriac – foto: jurnalul.ro

Corina Chiriac (n. 26 octombrie 1949, București) este o cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune și actriță din România.

Corina Chiriac a fost una dintre solistele de mare succes din muzică ușoară din anii ’70 și ’80.

 

26 octombrie 1949 - S-a născut Leonida Lari (Lubovi Ivanovna Iorga), cunoscuta poeta si politician din Basarabia, fost deputat in Parlamentul Romaniei (n.Bursuceni, Republica Moldova); (d.11 decembrie 2011).

Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS - d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova), poetă, publicistă, scriitoare, activistă om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Leonida Lari-Iorga - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS – d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova), poetă, publicistă, scriitoare, activistă om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România.

 

26 octombrie 1954 - S-a născut politicianul român Victor Ciorbea, fost prim–ministru al României.

Victor Ciorbea (n. 26 octombrie 1954, Ponor, Alba), avocat și politician român, fost prim–ministru al României - foto: ro.wikipedia.org

Victor Ciorbea - foto: ro.wikipedia.org

Victor Ciorbea (n. 26 octombrie 1954, Ponor, Alba), avocat și politician român, fost prim–ministru al României.

 

26 octombrie 1956 - A fost înfiinţată Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organizaţie specializată a ONU. România este membru fondator.

Aceasta organizatie are in prezent 151 de țări membre, majoritatea membre ale ONU, precum și Sfantul Scaun.

 

26 octombrie 1957 - A decedat Nikos Kazantzakis, scriitor grec romancier (“Zorba Grecul”, “Hristos rastignit a doua oara”); (n. 2.12.1885).

Nikos Kazantzakis (n. 18 februarie 1883, Heraklion - d. 26 octombrie 1957, Freiburg), autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri, și cărți de călătorii. Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al secolului XX. A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același nume scris de acesta - foto (:Nikos Kazantzakis la casa sa din Aegina, 1931) ro.wikipedia.org

Nikos Kazantzakis  la casa sa din Aegina, 1931 -foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nikos Kazantzakis (n. 18 februarie 1883, Heraklion – d. 26 octombrie 1957, Freiburg), autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri, și cărți de călătorii.

Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al secolului XX.

A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același nume scris de acesta.

 

26 octombrie 1977 - În plenara C.C. al PCR s–a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetăţenilor folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnişoară” în relaţiile de muncă şi li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăş”, „tovarăşă” sau „cetăţean”, „cetăţeancă”.

 

26 octombrie 1979 - Președintele sud-coreean Park Chung-Hee a fost asasinat de către șeful Serviciului Coreean de Informații, Kim Jae-Kyu

Park Chung-hee (n. 14 noiembrie 1917; d. 26 octombrie 1979), general în armata Coreei de Sud și președinte al țării din 1961 până în 1979. A industrializat Coreea de Sud în scopul de a dezvolta exporturile - foto: ro.wikipedia.org

Park Chung-hee – foto: ro.wikipedia.org

Park Chung-hee (n. 14 noiembrie 1917; d. 26 octombrie 1979), a fost un general în armata Coreei de Sud și președinte al țării din 1961 până în 1979.

A industrializat Coreea de Sud în scopul de a dezvolta exporturile.

Este numit unul dintre cei mai importanți 100 de asiatici ai secolului de revista Time (1999)

 

26 octombrie 1980 - S-a născut la Reşiţa, fotbalistul roman Cristi Chivu.

Cristian Chivu (n. 26 octombrie 1980, Reșița) este un fost fotbalist român. A fost și component al echipei naționale de fotbal a României între anii 1999 și 2011, fiind și căpitanul acesteia în 50 de meciuri - foto: goal.com

Cristian Chivu - foto: goal.com

Cristian Chivu (n. 26 octombrie 1980, Reșița) este un fost fotbalist român. A fost și component al echipei naționale de fotbal a României între anii 1999 și 2011, fiind și căpitanul acesteia în 50 de meciuri.

 

26 octombrie 1994 - Andrew Wiles, matematician englez, a anunţat rezolvarea Marii Teoreme a lui Fermat.

Sir Andrew John Wiles (n. 11 aprilie 1953), matematician englez și profesor la Universitatea Princeton. Este cunoscut mai ales pentru faptul că a descoperit demonstrația Marii teoreme a lui Fermat în 1994 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Sir Andrew John Wiles - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Sir Andrew John Wiles (n. 11 aprilie 1953), matematician englez și profesor la Universitatea Princeton.

Este cunoscut mai ales pentru faptul că a descoperit demonstrația Marii teoreme a lui Fermat în 1994.

 

26 octombrie 1989 - A fost reconstruit si se redeschide pentru prima data in 350 de ani, Teatrul Globe din Londra, fondat de genialul dramaturg englez William Shakespeare.

Într-un astfel de teatru s-a afirmat William Shakespeare – dramaturgul care nu i-a închinat Elisabetei I nici o piesă -, creatorul lui The Globe Theatre, care a dus faima teatrului elisabetan în lume - foto: istoriiregasite.wordpress.com

Într-un astfel de teatru s-a afirmat William Shakespeare – dramaturgul care nu i-a închinat Elisabetei I nici o piesă -, creatorul lui The Globe Theatre, care a dus faima teatrului elisabetan în lume – foto: istoriiregasite.wordpress.com

Shakespeares Globe Theatre - foto: cristianaziraldo.altervista.org

Shakespeares Globe Theatre – foto: cristianaziraldo.altervista.org

 

26 octombrie 1991 - Sicriul cu osemintele eroului necunoscut este din nou reinstalat în Parcul Libertăţii (Carol) din Bucuresti, de unde a fost mutat în anul 1957 şi dus la Mărăşeşti.

Mormântul Eroului Necunoscut - amplasat în faţa Mausoleului din Parcul Carol I - Bucureşti - foto: ro.wikipedia.org

Mormântul Eroului Necunoscut – amplasat în faţa Mausoleului din Parcul Carol I – Bucureşti – foto: ro.wikipedia.org

 

26 octombrie 1999 - Camera Lorzilor a acceptat proiectul de lege care pecetluieşte dispariţia demnitatii lorzilor ereditari din Parlamentul de la Westminster, exitenta de 8 secole.

 

26 octombrie 2002: A decedat Jacques Massu, general francez, comandantul paraşutiştilor în timpul bătăliei din Alger (1957), figură reprezentativă pentru Franţa liberă ; (n.05.05.1908).

 

26 octombrie 2007 - A murit Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti români, maestru emerit al sportului.

Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești - d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, fotbalist și antrenor român de fotbal - foto - prosport.ro

Nicolae Dobrin - foto – prosport.ro

Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești – d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist și antrenor român de fotbal.

A cucerit de trei ori, în 1966,1967 şi 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al ţării; (n.26.08.1947).

 

26 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei

CAB: Nicuşor Dan - validat definitiv în funcţia de primar general al Capitale (26 octombrie 2020) - foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro

CAB: Nicuşor Dan – validat definitiv în funcţia de primar general al Capitale (26 octombrie 2020) – foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro

Calendar Ortodox 26 octombrie 2024

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 26 octombrie 2024

†) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

 

Sinaxar 26 Octombrie


 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic (†303).

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acesta a fost pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian (284-305), tragându-se din Tesalonic, fiind din început evlavios si învatator al credintei celei în Hristos.

Deci mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul si pus în temnita, pentru ca era vestit în dreapta credinta.

Si laudându-se împaratul cu un om al lui ce-l chema Lie si îndemnând pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci întrecea acesta pe toti cei de vârsta lui la marimea trupului si la putere.

Un oarecare tânar crestin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temnita, îi zise:

Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine“.

Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise:

Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi“.

Deci luând Nestor îndrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorându-l.

De care lucru împaratul rusinându-se, s-a mâhnit si s-a mâniat.

Si fiindca s-a aflat ca Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfântul în temnita.

Pentru ca a fost pricina înjunghierii lui Lie si facându-se aceasta, îndata marele Dimitrie si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, facând dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri.

Apoi din porunca împaratului s-a taiat si capul Sfântului Nestor.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

DINTRU ALE LUI METAFRAST

Asadar, zacând trupul sfântului mort pe pamânt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au îngropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca.

Iar o sluga a sfântului ce-i slujea, când a primit sfântul fericita junghiere, el precum a putut a strâns sfintitul sânge al mucenicului, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, înca si inelul sfântului ce-l purta în mâna sângerându-l cu mucenicescul sânge, multe minuni a facut cu el, încât s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor.

Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidecât pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omorât.

Deci trecând câtava vreme si înmultindu-se minunile si ajungând în toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta în Hristos, a cazut într-o boala foarte grea, cât socotea mai de dorit moartea si neputând doctorii nimic a-i folosi si boala tot întarindu-se, a nazuit la sfânta biserica a mucenicului, si îndata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemând numele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala.

Si precum Leontie curând îsi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea.

Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfântului, fiind foarte strâmt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare în cetatea Tesalonicului, care sta pâna astazi foarte cuvios în fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste.

Deci vrând acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrând el sa ia oarece parti din sfântul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfântului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfântul.

Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si luând haina mucenicului ce era rosita de sfântul lui sânge si o parte din orar, si punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, într-acest chip a împlinit dorinta mucenicului si apararea sa. D

eci vrând a-si face calea catre Sirmium în vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era în mare mâhnire.

Iar Sf. Dimitrie aratându-i-se i-a zis:

“Sa nu ai nici o grija, ci tine în mâini cele ce duci si treci fara de nici o îndoiala râul”.

Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se în car a trecut apa tinând sicriasul în mâini; iar apa îi facea loc si curgea cu liniste.

Deci asa trecând fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfânt sicriu cu odorul ce era în el în biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfânta hlamida, înca si pe cale.

Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pâna la picioare, parasindu-l doctorii si mergând la biserica sfântului, precum îi poruncise sfântul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sângelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, înca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de împresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor.

Si pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratându-i-se sfântul si slobozindu-l din legaturile ce avea împrejur, l-a îndreptat pâna la Tesalonic.

Iar daca s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se înca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci aratându-se episcopului în vis, i-a zis: “Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta”; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfântul si i-a zis:

“Ca la vârful corabiei zaceau marmorele”, spunându-le tot anume cum si în ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si împreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului în acest chip, ca asa îl va pleca si le va lua, precum a si fost.

În cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, înconjurând pe la limanuri si aratându-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratându-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfântul departe înaintea corabiilor, umblând pe mare.

Pururea pomenitul împarat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, în numele adevaratei întelepciuni a Cuvântu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dânsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormânt al mucenicului, îndata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea în gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel înfricosator si minunat lucru zicea: “încetati de a mai încerca”; de care îngrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mânt si luând numai tarâna de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor în camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la împarat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a întâmplat si ce li s-a grait.

Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecând sa dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrajmasilor în acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfântului în biserica, si aprinzându-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin în laturi de la cetate.

Iar poporul strângându-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vazând ca argintul sicriului se topise de curgea pe pamânt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicând:

“O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au împresurat cetatea si au început a sfarâma zidurile”

si se mestesugia el cu cuvântul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfântul daduse insuflarea aceasta.

Crezând cuvântul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidecât la ziduri au aflat pe vrajmasi punând scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin decât focul; deci chemând pe sfântul în ajutor, i-au alungat.

Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicând: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfântului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor.

Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile rânduieli, ca cu pronia sfântului întorcând la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a atâtat poporul si cu stingerea l-a întarit, iar cu glasul cel de mântuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul înfierbântat a mântuit si zidul si cetatea foarte usor.

Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sezând lânga biserica sfântului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, când împaratia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt în cinste si stau înaintea fetei împaratului, care mergeau sa intre în biserica sfântului si când au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se începe a intra în biserica, între cei doi stâlpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfântului chivot, iar sfântul degrab a deschis usile si a iesit de i-a întâmpinat si le-a dat închinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la împaratul si facând voia împaratului, iar si au grait catre dânsul, zicând: “Ca împaratul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dânsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta”. Daca a auzit sfântul acest lucru a plâns, plecând capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mâhnindu-se si sluga, a zis:

“De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atâta amaraciune, nu as fi spus domnului meu”. Si dupa aceea târziu i-a întrebat sfântul: “Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stapânului tuturor? Sa paraseasca o cetate atât de mare, pe care a cumparat-o cu Sângele Sau si sa o dobândeasca cei ce nu-l cunosc?” Si ei au zis: “Asa, adevarat”. Iar sfântul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a învatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapânul tuturor, care era în acest chip:

“Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosârdiile Tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea Ta, pe care o atâta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sângele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapânului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dânsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred în numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc”.

La acestea, barbatii aceia zisera: “Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem împaratului? Frica ne este sa nu cumva sa se mâhneasca asupra ta”; iar sfântul a zis:

“Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a întors iarasi la Chimitirion si închise sfântul chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta”.

Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea întru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da îndraznire cu cuvântul, ca erau îngroziti si slabiti pentru boala omorului ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i îmbuna, ca este sfântul într-ajutor cu dânsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfântului, precum mai pe urma sfârsitul lucrurilor a aratat.

Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfântul mormânt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumânarile si facliile; si facând aceasta multa vreme, n-a lasat sfântul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratându-i-se în vis, l-a mustrat si l-a învatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicându-i:

“Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facând aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si însuti pe tine te-ai împins în prapastia pierzarii. Caci cu cât se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osânda celui ce le ia”.

Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasându-se de îmblânzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica.

Si într-o zi, mergând un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si îndata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. Însa vezi si grija sfântului: cum se întinse acela la faclii, sfântul înca slobozi glas din sicriu, zicându-i:

“Dar nu te-ai mai lasat?” într-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamânt cadere grea, îngrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pâna a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit în fire; si dupa ce si-a venit în fire, si-a marturisit catre toti îndraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfântului, cu cea dintâi si a doua certare cu iubire omeneasca, încât nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.

 

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Artemidor si Vasilie, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Leptina, care s-a savârsit fiind târâta pe pamânt.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Marelui si groaznicului cutremur.

La douazeci si patru de ani ai împaratiei lui Leon Isaurul, la al noualea Indiction, în 26 zile ale lui octombrie, s-a facut cutremur mare si înfricosator în Constantinopol, atât cât au cazut cele mai înalte si mai frumoase locasuri si multi s-au prapadit împreuna cu acelea. Drept aceea în aceasta zi, a Marelui Mucenic Dimitrie, se face si pomenirea acelei groaznice înfricosari a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei si slavitei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, savârsind într-însa si dumnezeiasca Liturghie. Cu ale carui rugaciuni sa ne mântuim de toata groaza si sa ne învrednicim de vesnicile bunatati, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapânirea în vecii vecilor, Amin.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea mutarii icoanei slavitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la Mânastirea Pantocratorului, care icoana mai înainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir si-l acoperea pe el.

Tot în aceasta zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Focul lui Sâmedru

Icoană pe sticlă cu tema Sfântul Dumitru, datare începutul secolului al XX-lea, zona Gherla, Cluj, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român

foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

articole preluate de pe: azm.gov.rowww.facebook.com/@MuzeulTaranului

 

Focul lui Sâmedru

 

Ajunul lui Sâmedru (Moșii de Toamnă) 25 octombrie


 

Icoană pe sticlă cu tema Sfântul Dumitru, datare începutul secolului al XX-lea, zona Gherla, Cluj, Transilvania - Colecția Muzeului Național al Țăranului Român - foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Icoană pe sticlă cu tema Sfântul Dumitru, datare începutul secolului al XX-lea, zona Gherla, Cluj, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Moșii de Toamnă sunt prilej de mare sărbătoare pastorală, un fel de revelion la care participă tot satul.

Pomenirile, rugurile aprinse pe coamele dealurilor, la răspântii, în mijlocul satului, lângă ape – deci ”locurile propice adunării spiritelor”, alături de veghea rituală, țin de credința că la Sâmedru, morții se fac moroi, vârcolaci, strigoi și ieșind din morminte, încearcă să-i chinuie pe cei vii.

Tradiția populară a găsit însă, și elementul purificator.

În ajun de Sfântul Dumitru are loc, în fiecare an, sărbătoarea numită ”Focul lui Sâmedru”.

 

Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie


 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cinstit pe data de 26 octombrie, a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305).

Din viața sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic.

După moartea tatălui său a fost numit guvernator al Tesalonicului.

Ținând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat.

În vremea aceea, creștinii erau trimiși să lupte cu gladiatorii.

În aceste lupte, creștinii erau victime sigure. Potrivit tradiției, Nestor – un tânăr creștin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase.

Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune:

Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi“.

Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413.

Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

A fost transformată în moschee în anul 1493 și redată cultului creștin în anul 1912.

Când vine vorba de Sfântul Dimitrie, grecii afirmă că trebuie să vorbim de doi sfinți distincți: Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, fiul guvernatorului, cinstit pe 26 octombrie și Sfântul Dimitrie de la Sirmium, diacon care și-a dat viața pentru Hristos și este pomenit pe 9 aprilie.

Nu se știe dacă această ipoteză a grecilor este adevărată.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – ocrotitorul orașului Tesalonic


 

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul orașului Tesalonic.

Comunitatea creștină de aici a fost înființată de Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de-a doua călătorii misionare.

În ziua de 26 octombrie, în Tesalonic se organizează pelerinaje și procesiuni la sfintele sale moaște.

Punctul culminant al sărbătorii îl constituie deschiderea raclei în care sunt păstrate cinstitele moaște ale Sfântului Dimitrie.

Racla este așezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură și împodobit cu fresce din viața sfântului.

Episcopul care participă la această sărbătoare, se roagă înaintea raclei, apoi sfințește untdelemnul pe care îl toarnă peste mirul izvorât din sfintele sale moaște.

Acest ulei sfințit unit cu mirul izvorât în chip minunat este dăruit credincioșilor spre dobândirea sănătății sufletești și trupești.

 

Originea numelui Dimitrie


 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir (Icoană rusească pe lemn din secolul al XV-lea) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir (Icoană rusească pe lemn din secolul al XV-lea) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter. Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunțat în neogreaca dimomitir.

La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima și diminutive ca Mitrus, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mitus, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenta occidentală), exista și numele femeiesc Dumitra (de unde Mița și alte forme diminutivate).

În calendarul popular românesc, Sâmedru (Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir) împreună cu Sângeroz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați drept sfinți care hotărnicesc domeniul temporal.

Aceștia împart anul în două jumătăți, între care granițele sunt marcate de sărbători cu caracter pastoral.

În acest sens, vara, patronată de Sângeorz, ține de la 23 aprilie la 26 octombrie.

Dacă Sfântul Gheorghe, “cap de primăvară”, mai tânăr și mai năvalnic, are sarcina de a înfrunzi codrul și care și poartă la brâu cheile cu care descuie vara, Sfântul Dumitru are cheile cu care încuie vara și descuie iarna și are misiunea desfrunzirii codrului toamna.

Între cei doi este încheiată o învoială pe viată și pe moarte: dacă arborii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângiorz.

Tudor Pamfile în lucrarea “Sărbătorile la români”, prezintă o legendă în care Sfântul Dumitru apare ca om obișnuit, păstor sau crescător de animale:

Sf. Dumitru a fost la început cioban, avându-și turma într-un miez de codru, necălcat de picior omenesc.

Deci trăia acolo, neștiind ca în lume mai sunt și alți oameni în afară de dânsul. /…/ Într-o noapte, visează Sf. Dumitru că pe lume, în afară de dânsul, mai sunt și alți oameni.

Deci, dornic să știe cum stă treaba, pleacă în lume.

Merge și merge, dă peste râpi și nu cade într-însele, dă peste ape și trece fără ca să se ude măcar, iar după mult mers ajunge într-un sat, într-o zi de duminică.

În sat, vede el o mulțime de oameni intrând într-o casă, de unde nu mai ieșeau.

Se miră cât se miră, dar mai apoi întrebă pe unul despre aceștia, iar cel întrebat îi răspunse că acei oameni merg ca să se închine lui Dumnezeu; cât privește despre casa în care intrau, ea se cheamă “biserică”.

Ce să facă? Hai să intre și el după dânșii, să vadă și el cum este biserica /…/ Într-o strană, vede Sf. Dumitru pe Diavol stând și însemnând pe toți cei ce râdeau și vorbeau în biserică și înciudându-se că nu-i găsește și ciobanului pricina, ca să-l însemneze și pe dânsul.

După o vreme, însă, Diavolul luă o piele de bivol și începu să tragă cu dinții de dânsa.

Și trase, și trase, până când a făcut o mare necuviință.

Nimeni nu vede și deci nimeni n-a auzit nimic, dar ciobanul vedea, și-a auzit, și-a râs.

Atunci Dracul l-a însemnat la condică și pe dânsul.”

Ca păstor, este de înțeles misiunea sa de paznic al timpului, căci sacrificiul animalului (al oii, chiar în ziua de Sâmedru, sau al porcului, animal cu care sfântul se mai identifică în unele legende) sunt cele care inaugurează lumea din punct de vedere temporal.

 

Focul lui Sâmedru


 

Miniatură cu „Sfântul Dumitru” din manuscrisul „Viersuri la toate praznicele”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1849-1868 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur - foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Miniatură cu „Sfântul Dumitru” din manuscrisul „Viersuri la toate praznicele”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1849-1868 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului


 

De Sâmedru are loc arderea rituală a unui animal-jertfă (oaia) sau numai aprinderea unui rug pe care arde substitutul jertfei, de obicei un arbore, simbol antropomorf.

Potrivit lui Ion Ghinoiu, “toamna târziu, oierii din unele sate subcarpatice celebrează, fără să mai cunoască semnificația obiceiului, moartea și renașterea lui Sâmedru, zeu de origine indo-europeană care a preluat numele și data de celebrare ale Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic din calendarul creștin.

Ceremonialul cuprinde, printre altele, moartea violentă a zeului îmbătrânit la sfârșit de an prin tăierea unui arbore din pădure urmată imediat de renașterea acestuia prin incinerarea trupului neînsuflețit”.

Tot Ion Ghinoiu, în lucrarea “Panteonul românesc”, ne oferă o descriere a ceremonialului în care subliniază spectaculozitatea sa:

În după-amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii însoțite de cate 2-3 feciori merg în pădure, aleg pomul care va fi incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar.

Trupul neînsuflețit (butucul sau trunchiul copacului de 10-15 metri), numit par, fixat în poziție verticală și gătit cu cetină verde se numește Focul lui Sâmedru.

Înălțimea acestuia este, uneori, cât turla bisericii din sat. /…/ La lăsarea serii, în liniște și cuprinși de emoții, copiii aprind Focul lui Sâmedru.

Când rugul începe să lumineze cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focul lui Sâmedru!

În jurul rugului se adună, pe vecinătăți, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renașterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart, ca la înmormântarea oamenilor, covrigi, fructe și băutură…”.

Ca zeu, Sâmedru este așadar unul al sacrificiului legat de înnoirea timpului și a lumii.

În credința populară, anul este împărțit în vară și iarnă.

Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna și înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă toate plantele.

Exista credința că în această zi, căldura intră în pământ și gerul începe a-și arăta colții.

În Ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sănătoși tot anul.

Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții.

După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi.

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor.

Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna.

Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el.

Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru.

Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.

Ziua Sfântului Dumitru era și o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sân-George, de unde și zicerea că “la Sân-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii“.

De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stânele.

Țăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.

În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.

Alte credințe în ziua Sfântului Dumitru:

- dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă;

- nu se pieptănă, că-i primejdios de lupi;

- dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;

- se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.

 

cititi si:

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†306)

Directoratul (1795 – 1799)

Paul Barras, Louis Marie de La Révellière-Lépeaux, Jean-François Rewbell, Étienne-François Le Tourneur, Lazare Carnot

 

Directoratul (1795 – 1799)

Directoratul este regimul politic din Prima Republică Franceză, însărcinat cu puterea executivă, între 26 octombrie 1795 (4 brumar, an IV) și 9 noiembrie 1799 (18 brumar, an VIII). Este urmașul Convenției Naționale.

Organizat pe baza Constituției din 1795 (adoptată de Convenția thermidoriană), Directoratul (un organ executiv alcătuit din cinci persoane) s-a confruntat cu multe dificultăți: inflație, situație financiară catastrofală, tensiuni sociale, acțiunile regaliștilor pentru reinstaurarea monarhiei și ale iacobinilor pentru a reveni la putere.

Pe plan extern, folosind geniul militar al lui Napoleon Bonaparte, Franța obține importante victorii împotriva Austriei, în urma cărora a primit malul stâng al Rinului și Italia de Nord) și a purtat războaie cu Anglia (1798-1799).

În perioada Directoratului, cei de la conducere au fost preocupați, în primul rând, de menținerea ordinii și au vizat mai puțin schimbările revoluționare, din acest considerent confruntându-se cu o serie de revolte care au fost înăbușite.

Situația internă era dificilă deoarece principiile democratice erau greu de transpus în practică, sistemul nefiind consolidat încă.

Deși era instituit principiul separării puterilor în stat și erau garantate o serie de drepturi și libertăți și alegerile libere, aceste practici democratice erau de multe ori încălcate.

Tot în această perioadă au izbucnit mișcări monarhiste, determinate și de excluderea susținătorilor monarhiei din viața politică, dar ele au fost înfrânte de un grup de tineri ofițeri (printre care și Napoleon Bonaparte).

 

cititi mai mult despre Directoratul si pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – parte din Războaiele Moldoveano-Polone

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

Bătălia de la Codrii Cosminului (1497) a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene.

Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor.

 

Motivele războiului

Începând cu anii 1470, amenințarea otomană în Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare a fost nevoit să uite divergențele sale cu regele poloniei Casimir IV Jagiellon.

În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus Jurământul de la Colomeea, prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei pentru provincia Pocuția.

Spre deosebire de Principatul Moldovei, care era teritoriu independent, Pocuția, deși controlată de domnitorii moldoveni între 1387 și 1532, făcea parte de drept din regatul Polonei, pentru care regii puternici puteau cere domnitorilor slabi un omagiu.

Această practică era obișnuită în Europa medievală și nu însemna decât că o parte din taxe reveneau regelui, iar armata ridicată din regiune trebuia să-l urmeze pe rege.

Suzeranitatea regelui Poloniei nu se transmitea și asupra Moldovei, fiind vorba de o suzeranitate personală între Casimir și Ștefan, nu între țări independente.

Totuși, ea putea servi ca pretext de înlăturare a unui vasal infidel drept încercare de a modifica statutul Moldovei prin înscăunarea unui alt nobil.

Casimir s-a stins în curând din viața, lăsând cinci fii: Casimir, care în loc să devină rege a ales o viață clerică, Vladislav II, care prin căsătorie a unit temporar regatele Boemiei și Ungariei, Ioan Albert, Alexandru și Sigismund I cel Bătrân.

Astfel, al treilea fiu, Ioan Albert, a devenit rege în 1490 fără să fi fost pregătit pentru tron.

Având loc o tranziție de la un rege foarte stimat și temut la un fiu nepregătit, poziția ultimului într-un regat cu o nobilime foarte puternică a devenit curând destul de șubredă. Ștefan i-a cerut ajutorul lui Ioan Albert în virtutea înțelegerii cu tatăl acestuia.

În 1494, Ioan Albert și Ștefan s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții.

Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Totuși, Albert avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova. Ștefan s-a grăbit atunci să ia măsuri și a intrat cu oastea sa în Pocuția, alungând pe reprezentanții regelui.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial - foto preluat de pe historia.ro

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial – cititi mai mult pe unitischimbam.ro - foto preluat de pe historia.ro

 

Conflictul polono-moldovean

Astfel, la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea Suceava, care a început a fi asediată.

Totuși, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni bătute pe loc, infecțiile din tabără și ostilitatea localnicilor moldoveni l-au făcut pe Ioan Albert să decidă o retragere, învinuindu-l pe Ștefan de a se fi aliat cu otomanii.

Ștefan s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță.

Retrăgându-se pe pe drumul Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului.

Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea de un total de doar 22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire pripită și nechibzuită.

Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan.

Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni au intrat drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan.

Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi.

Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în bucăți mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora.

În loc să-și folosească lăncile și spadele pentru a măcelări o oaste de țărani, mulți dintre ei n-aveau niciun fel de zale, cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați de acești țărani între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu gheoagele, și până să apuce a întoarce spada, loviți cu bâtele țăranilor și/sau cu spadele vitejilor.

Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte, însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri.

Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov.

Ioan I Albert (n. 27 decembrie 1459, Cracovia – d. 17 iunie 1501, Toruń) a fost rege al Poloniei (1492–1501) şi duce de Głogów (1491–1498) - in imagine, Ioan I Albert, portret de Bacciarelli - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioan I Albert (n. 27 decembrie 1459, Cracovia – d. 17 iunie 1501, Toruń) a fost rege al Poloniei (1492–1501) şi duce de Głogów (1491–1498) – portret de Bacciarelli - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Urmările bătăliei

Așteptându-se la a pierde jumătate din armată în acest conflict, Ștefan a rămas și el surprins când a devenit clar că pierderile sale militare au fost minime.

Printre cei răniți în luptă era fiul și moștenitorul lui Ștefan (după moartea fiului mai mare Alexandru), viitorul domnitor Bogdan cel Orb (Bogdan al III-lea), care în bătălie a pierdut un ochi din cauza lanciei unui cavaler polonez.

Boierii din preajma lui Bogdan au povestit după luptă că acesta ar fi continuat să se bată totodată strigând de durere.

Deși au recunoscut că Bogdan “le nimerea mai mult alăturea“, ei continuau să afirme că urletele, avântul și înfățișarea unui om cu un ochi scurs pe obraz ar fi avut un efect nu tocmai de întărire a încrederii și siguranței asupra nobililor polonezi care-l vedeau.

Surpriza cea mare a bătaliei au fost cele trei steaguri militare ale regiunilor Cracovia, Liov și Sandomir capturate de moldoveni, plus nouă steaguri provinciale, la care se adăugau multe steaguri ale familiilor nobiliare.

Aceasta însemna că a fost practic un măcel. Ioan Albert, care a avut inspirația de a nu intra în pădure cu cavalerii, a fost condus de garda sa direct până la Liov, temându-se că un popas pentru noapte în Pocuția sau Stanislau ar fi fost foarte periculos.

Deși a continuat a mai fi rege 2 ani, Ioan Albert a rămas în memoria polonezilor ca “regele în timpul căruia cavalerii au fost nimiciți“.

Locul bătăliei, din ordinul lui Ștefan a fost curățat și în loc a fost sădită o dumbravă, cunoscută în cultura populară sub numele de Dumbrava Roșie.

Se spune că din stejarii semănați de polonezi a mai rămas până astăzi doar unul singur, numit de localnici Stejarul lui Ștefan cel Mare.

În anul următor, 1498, Ștefan a întreprins o campanie în Pocuția, anexând-o pentru 34 de ani la Principatul Moldovei (fără obligații vasale față de Polonia). Pocuția va fi pierdută de Moldova în 1532 in urma Bătăliei de la Obertyn (sau Obertin) dintre Petru Rareș și hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) care a avut loc pe 22 august 1531, fiind iarăși cucerită și anexată de Polonia.

În urma bătăliei, Ștefan a dorit de asemenea să dezvolte nordul Moldovei, timp în care au fost aduși printre alții si primii țărani ruteni (strămoșii ucrainenilor) în Moldova.

În 1775, numărul polonezilor și rutenilor din Moldova a ajuns la 10.000 dintr-o populație de 1.5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10%.

Există o supoziție modernă, care spune că Ștefan cel Mare s-ar fi inspirat în organizarea ambuscadei dintr-o cronică bisericească, în care era descrisă Bătălia din Codrii Plonini în 1368 (cronicarul polonez Jan Długosz menționează anul 1359, dar astăzi este acceptat că acesta a greșit și bătălia a avut loc în 1368), în care a avut loc o ambuscadă similară, însă mult mai mică, oastea poloneză având atunci doar 2.000 de oameni.

De partea Moldovei, oastea ar fi fost condusă de tinerii frați Petru și Roman Mușat, viitorii domnitori ai Moldovei.

Codrii Cosminului. Stejarul lui Ştefan cel Mare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Codrii Cosminului. Stejarul lui Ştefan cel Mare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

cititi si:

- Ştefan cel Mare (1433 – 1504)

Bătălia de la Doljeşti (12 aprilie 1457) și Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457)

Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467)

Bătălia de la Lipnic (20 august 1470)

Bătălia de la Soci (7 martie 1471)

Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486)

Revolta lui Asan şi Petru (1185 – 1187)

Spaţiile ocupate de vlahi şi bulgari în timpul Revoltei lui Asan şi Petru (sau Revolta vlaho-bulgară) 1185 – 1187

foto preluat de pe adevarul.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; adevarul.ro

 

Revolta lui Asan şi Petru

La începutul mileniului al II-lea, Imperiul Bizantin era considerat drept cea mai mare forţă a Europei.

Astfel, mai multe state ce au fost ocupate de către bizantini erau obligate să plătească taxe reprezentanţilor imperiului.

Revolta vlaho-bulgară (sau Revolta lui Asan şi Petru) a fost o revoltă a vlahilor care trăiau în Imperiul Bizantin, revoltă cauzată de o creştere a taxelor dar mai ales de refuzul împăratului de a satisface cererile vlahilor.

Revolta a început în 1185/1186 şi s-a încheiat cu crearea regatului Vlaho-bulgar, cunoscut şi ca Ţaratul Vlaho-Bulgar, condus de dinastia Asăneştilor.

Conducătorii vlahilor din spaţiul munţilor Hemus şi din zona cetăţii Anchialos, Petru şi Asan au fost primiţi în audienţă de împărat în 1185, în tabăra de la Kypsella, datorită funcţiilor militare locale dar şi datorită contribuţiei la luptele lui Isaac al II-lea Angelos împotriva normanzilor şi a altor duşmani.

Ei cereau pământ şi dreptul de a exploata resursele locale şi de a fi scutiţi de unele impozite ca urmare a participării la războaie.

Cererea lor, destul de minoră, a fost respinsă.

Choniates a scris că vlahii intenţionau să unească Mysia şi Bulgaria într-un singur imperiu şi că vina rebeliunii o poartă Isaac Angelos

Iar după ce s-au potolit şi neamurile din Răsărit, primind atât daruri întâmplătoare, cât şi dări anuale, căci aşa ştiu cârmuitorii romeilor din zilele noastre să-şi câştige bunăvoinţa străinilor, năzuind după tihnă, asemenea slujnicelor tinere care se indeletnicesc cu torsul, <> vru să-şi ia soţie de neam străin, căci pe aceea pe care o avusese o pierduse prin moarte. Intrând dar în tratative, prin solii, cu Bela, regele Ungariei, ia de soţie pe fiica acestuia, care nu împlinise încă zece ani.

Dar zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruţare din propriile-i ţinuturi; şi a jegmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părţile Anhialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi.

Aceştia, încredinţaţi de inaccesibilitatea ţinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreţele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeţit şi altădată împotriva romeilor; atunci însă, găsind aşa-numitul pretext al lui Patroclu în răpirea turmelor lor şi în oprimarea lor înşile, au dezlănţuit o răscoală violentă. Şi erau izvoditori ai nenorocirii şi agitatori ai întregului neam, unul Petru şi cu Asan, de acelaşi neam şi obârşie”,

a arătat cronicarul bizantin Niketas Choniates conform traducerii din volumul Izvoarele Istoriei României.

Spaţiile ocupate de vlahi şi bulgari în timpul Revoltei lui Asan şi Petru (sau Revolta vlaho-bulgară) 1185 - 1187 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Spaţiile ocupate de vlahi şi bulgari în timpul Revoltei lui Asan şi Petru (sau Revolta vlaho-bulgară) 1185 – 1187 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Isaac a pornit imediat o campanie împotriva vlahilor, în primăvara anului 1186, reuşind să-i alunge pe rebeli peste Dunăre.

După retragerea trupelor romane, vlahii au revenit şi, cu ajutorul cumanilor, au reocupat poziţiile din munţii Hemus.

Isaac a revenit cu trupele sale împotriva vlahilor în 1187, 1188, 1190 şi 1192 dar vlahii răsculaţi reveneau mereu împreună cu bulgarii şi cumanii.

În 1191 Isaac a atacat răsculaţii din Serbia lui Stefan Nemanja, aducându-i sub suzeranitatea romanilor.

În 1194 vlahii înving armata romană condusă de Alexios Gidos şi Basil Vatatzes la Arkadiopolis.

Isaac a plănuit un contraatac cu sprijinul ungurilor dar în primăvara anului 1195 este înlăturat de la domnie.

Următorul împărat a fost Alexios al III-lea care a pierdut teritorii în favoarea vlahilor şi a bulgarilor până la linia Philippopolis, Beroe, Anchialos şi Varna.

În baza mărturiilor viabile, mişcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit şi a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoşii românilor de azi. S-au alăturat şi bulgarii şi într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre.

Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecţia a fost pornită de valahi. Liderii insurecţiei Petru şi Asen aparţineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor.

De fiecare dată când Nicetas i-a menţionat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menţionarea valahilor/românilor”, a explicat istoricul rus Aleksandr Aleksandrovic Vasiliev.

Din 1197 vlahii şi bulgarii au fost conduşi de Ioniţă Caloian, care a acaparat noi teritorii.

Tot în 1197, Alexios al III-lea a trebuit să lupte împotriva vlahului Dobromir Chrysos, care dorea autonomie în zona Strumiţa (Macedonia).

Luptele s-au încheiat cu un compromis.

În 1200 Alexios al III-lea a trebuit să lupte împotriva vlahului Ivancu care ocupase Mosynopolis, Xantheia, Abdera şi apoi thema Smolena în valea Strymon.

În final revolta lui Ivancu a fost înăbuşită.

În 1200 un raid vlaho-cuman a ajuns până la zidurile Constantinopolului, dar atacatorii s-au retras în urma unei incursiuni a unei armate din Galiţia în teritoriile vlahilor şi cumanilor.

Ioniţă Caloian a cerut şi a primit de la papă în 1202 titulatura de rex Bulgarorum et Blachorum (rex Bulgarie et Blachie), dar nu pe cea imperială aşa cum dorea.

Ţaratul vlaho – bulgar a dispărut în jurul anului 1260, după ce s-a împărţit în mai multe state, care la rândul lor au fost cucerite de către Imperiul Otoman la sfârşitul anilor 1300.

 

cititi mai mult despre Revolta lui Asan şi Petru si pe en.wikipedia.org

 

La ordinea zilei – 26 octombrie 2020

foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro

 

Sărbătorile Zilei de 26 octombrie

Ortodoxe – †) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Greco-catolice – Sf. M. Dumitru, Izvorâtorul de Mir

Romano-catolice – Ss. Dumitru, m.; Paul al VI-lea, pp.; Lucian şi Marcian, m.

 

Este a 300-a zi a anului 2020.
Au mai rămas 66 de zile până la sfârşitul anului.

Soarele răsare la 06 h 45 m şi apune la 17 h 13 m.
Luna apune la 01 h 11 m şi răsare la 15 h 35 m.

 

Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din 26 octombrie 2020

Art. 3 În localităţile sau judeţele în care portul măştii de protecţie este obligatoriu în spaţiile deschise, este permisă înlăturarea acesteia pentru perioade scurte de timp în vederea fumatului, consumului de produse alimentare sau băuturi în afara teraselor, cât şi pentru desfăşurarea activităţilor sportive individuale sau altor asemenea activităţi, doar dacă persoanele sunt în afara zonelor de trafic pietonal şi la minim 2 metri faţă de alte persoane.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Lansarea procesului de consultare publică pentru elaborarea Strategiei privind digitalizarea Educației

 

CAB: Nicuşor Dan – validat definitiv în funcţia de primar general al Capitale

Curtea de Apel Bucureşti l-a validat, luni, pe Nicuşor Dan în funcţia de primar general al Capitalei, după ce instanţa a respins toate cele 52 de apeluri formulate în acest caz. Decizia instanţei este definitivă.

Pe 12 octombrie, Nicuşor Dan a fost validat de Tribunalul Bucureşti în funcţia de primar general al Capitalei, însă el nu şi-a putut prelua mandatul, deoarece decizia instanţei a fost contestată de 52 de persoane. Curtea de Apel a respins luni cele 52 de apeluri ca fiind tardiv formulate şi l-a validat pe Nicuşor Dan în funcţia de primar general.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Nicușor Dan: Curtea de Apel București a luat azi decizia firească de a respinge contestațiile pesediste total nejustificate privind alegerile locale de acum o lună și a validat mandatul de primar general al Capitalei, acordat de cetățeni.
În această săptămână, voi putea prelua oficial funcția și începem să construim împreună Noul București, adică să facem un oraș bun pentru oamenii cinstiți.
Le mulțumesc din nou bucureștenilor pentru încrederea exprimată la urne și pentru dorința de a aduce o schimbare în acest oraș vitregit de către o administrație incompetentă. Ne revedem la depunerea jurământului, iar apoi, zi de zi, în calitate de parteneri

 

Ministrul Educaţiei a retras acreditarea Şcolii doctorale de la Academia de Poliţie ”Alexandru Ioan Cuza”

În urma recomandărilor Consiliului de Etică şi Management Universitar (CEMU), formulate în Hotărârea nr. 79/08.10.2020 (transmisă Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi înregistrată în data de 19.10.2020), ministrul Monica Cristina Anisie a aprobat retragerea acreditărilor celor două şcoli doctorale ale Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti: Drept, respectiv Ordine Publică şi Siguranţă Naţională.”, se arată în comunicat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

ISU Bucureşti-Ilfov: O persoană a decedat şi alte 18 au fost evacuate după o explozie într-un apartament din Sectorul 5

O persoană a decedat, luni dimineaţa, şi alte 18 au fost evacuate în urma unei explozii într-un apartament, urmată de un incendiu, la etajul 7 al unui bloc din strada Aleea Podul Giurgiului din Sectorul 5 al Capitalei. “Fumul rezultat a pătruns în apartamentele învecinate, astfel că s-a procedat la evacuarea a 18 locatari de la etajele inferioare. Un bărbat cu probleme locomotorii a fost expus la fum şi a fost transportat la spital. Alţi 30 de locatari au ieşit din bloc după producerea exploziei”, informează Biroul de presă al ISU Bucureşti-Ilfov.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

ANM: Vremea se răceşte accentuat din 31 octombrie; următoarele zile vor fi mai calde decât în mod obişnuit

După o perioadă de câteva zile în cursul acestei săptămâni, când valorile termice vor fi mai ridicate decât în mod normal, după data de 31 octombrie va urma o răcire accentuată, iar precipitaţiile vor fi din ce în ce mai prezente, în zonele montane chiar sub formă de lapoviţă şi ninsoare, relevă prognoza publicată, luni, de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM), valabilă pentru perioada 26 octombrie – 8 noiembrie.

În Muntenia, până în data de 30 octombrie, valorile termice se vor menţine mult mai ridicate decât cele obişnuite, cu maxime de 18 – 20 de grade şi minime de 10 – 14 grade, mediat regional. După ace interval, vremea se va răci accentuat, determinând un regim termic uşor sub cel normal, în medie cu 10 – 13 grade ziua şi 4 – 6 grade noaptea. A doua săptămână de prognoză va debuta cu o încălzire uşoară a vremii, iar estimările indică valori termice în general în jurul mediilor multianuale până la sfârşitul intervalului de referinţă. Probabilitatea de ploaie va fi mai ridicată la începutul intervalului şi în jurul datei de 29 octombrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 26 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 26 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 212.492 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
151.811 pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 2.844 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Coeficientul infectărilor cumulate la 14 zile, raportate la 1.000 de locuitori, calculat de către Direcțiile de Sănătate Publică, la nivelul Municipiului București și al județelor este următorul:

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 357 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 6.470 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 25.10.2020 (10:00) – 26.10.2020 (10:00) au fost raportate 79 de decese (45 bărbați și 34 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.726. Dintre acestea, 823 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.064.698 de teste. Dintre acestea, 8.709 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 6.229 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 2.480 la cerere.

Situația din România - 26 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România – 26 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.851 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.

Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 25 octombrie 2020, au fost raportate 5 905 285 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Spania, Franţa, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*

Franţa 1.086.497(+45.422) 34.645 (+137) 114.534 (+898)

Spania 1.046.132 – 34.752 – 150.376 -

Regatul Unit 854.010 (+23.012) 44.745 (+174) 2.685(+9)

Italia 504.509 (+19.640) 37.210 (+151) 266.203 (+2.086)

Germania 429.181(+11.176) 10.032 (+29) 320.004 (+4.222)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 25 OCTOMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAȚI*

42.758.015 (+478.939) 1.151.323 (+6.009) 28.960.204 (+194.360)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/

* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 24 octombrie – 25 octombrie 2020

* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Evoluţia COVID-19 în România şi în lume până la 26 octombrie 2020

Coronavirus: Vaccinul testat de Universitatea Oxford şi AstraZeneca a generat un răspuns imun robust la vârstnici (Financial Times)

 

Manifestaţii contra interdicţiei avortului au avut loc duminică în numeroase oraşe poloneze

Manifestaţii au vizat duminică numeroase biserici catolice din Polonia, în a patra zi de proteste contra unei interdicţii cvasitotale a avortului în această ţară membră a Uniunii Europene, transmite AFP. Mii de persoane, în special femei, s-au strâns duminică şi la Cracovia, Gdansk, Lodz, Rzeszow, precum şi în zeci de oraşe mai mici tradiţional conservatoare.

Protestatarii au reacţionat astfel la decizia luată joi de Tribunalul constituţional conform căreia avortul din cauza malformaţiilor congenitale contravine Constituţiei, instituind un cadru legal echivalent practic cu interdicţia întreruperii sarcinii în ţara predominant catolică. După intrarea în vigoare a verdictului, avortul va mai fi permis doar în caz de viol, incest sau existenţa unei ameninţări la viaţa şi sănătatea mamei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Manifestaţii contra interdicţiei avortului au avut loc duminică în numeroase oraşe poloneze (25 octombrie 2020) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Manifestaţii contra interdicţiei avortului au avut loc duminică în numeroase oraşe poloneze (25 octombrie 2020) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

 

Nigeria: Preşedintele Buhari lansează un apel la ”pace” într-o ţară pradă violenţelor

Preşedintele nigerian, Muhammadu Buhari, a lansat duminică un apel la “pace” în Nigeria unde autorităţile întâmpină dificultăţi în a pune capăt jafurilor după două săptămâni de contestare socială în cea mai populată ţară din Africa, notează AFP.

Şeful statului nigerian a adăugat că sprijină principiul unei anchete judiciare la Lagos “pentru a face dreptate manifestanţilor paşnici care şi-au pierdut viaţa, oamenilor din forţele de securitate au fost asasinaţi” şi celor care şi-au pierdut bunuri în timpul zilelor de violenţe, potrivit unui comunicat dat publicităţii de preşedinţie.

De asemenea, el “a îndemnat populaţia din ţara întreagă să menţină pace şi fraternitatea”, potrivit documentului. Represiunea sângeroasă a manifestaţiilor paşnice la Lagos, marţi seară, care a făcut 12 morţi potrivit Amnesty International, a provocat indignare în ţară şi pe glob. Buhari a fost aspru criticat pentru că nu s-a exprimat după aceste violenţe.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Taifunul Molave a lovit insula filipineză Luzon; 12 pescari daţi dispăruţi

Puternicul taifun Molave a lovit peste noapte partea sudică a insulei Luzon din Arhipelagul Filipine aducând ploi torenţiale şi vânturi puternice care au dus la întreruperea alimentării cu energie electrică. Doisprezece pescari au fost daţi dispăruţi, transmite luni Reuters.

Taifunul Molave, o furtună cu viteza vântului de 125 km/oră şi intensificări de până la 150 km/oră, a provocat inundaţii şi evacuarea a zeci de mii de filipinezi.

Deocamdată nu există informaţii despre eventuale victime, însă, potrivit autorităţilor, 12 pescari din provincia Catanduanes (coasta de est a Filipinelor) nu s-au mai întors de pe mare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 26 octombrie

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 26 octombrie în Istorie

- †) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†303)

- Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)