Articole

Calendar Ortodox 26 noiembrie 2023

/0 Comentarii/în , /de /935 vizite

articole preluate de pe: ziarullumina.ro; www.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 26 noiembrie 2023
✝ Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul
✝) Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

 

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul din cetatea Adrianopole a Paflagoniei a trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641). Din tinereţe a fost râvnitor, fiind hirotonit diacon. Dorind să vieţuiască în linişte şi singurătate, s-a urcat pe un stâlp, aproape de Adrianopol, pe care s-a nevoit 53 de ani. La el venea multă lume pentru a primi sfaturi şi tămăduiri de boli. A adormit în Domnul la vârsta de 100 de ani, ultimii 13 ani suferind din cauza unei răni la picior.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfântul Cuvios Nicon

Sfântul Cuvios Nicon - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Nicon – foto preluat de pe doxologia.ro

Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Nicon, care se trăgea din ţara Armeniei şi a trăit în zilele împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), fiind fiu de mare dregător.

Deci auzind dumnezeiescul glas ce zice: “Tot cel ce va lăsa pe tatăl şi său pe mama sa” şi celelalte, şi-a lăsat tot şi s-a dus la o mănăstire unde a arătat tot felul de nevoinţe şi a întrecut pe toţi monahii cei mai dinainte de dânsul, cu desăvârşita aspră petrecere.

Iar tatăl său aflând că se află la mănăstire, cercetă toate locaşurile călugărilor.

Iar sfântul ieşind din acea mănăstire, a colindat tot Răsăritul propovăduind tuturor şi zicând: “Pocăiţi-vă“.

Deci s-a dus şi în insula Creta la toate cetăţile şi oraşele din ea; apoi s-a dus la cetatea Lacedemoniei în care a făcut multe minuni şi a zidit o biserică în numele lui Hristos, Mântuitorul nostru.

Unde aflându-se până în sfârşit, s-a mutat către Hristos cel dorit, luând cununa nevoinţei.

 

Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul

Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, care a trăit în secolele VII-VIII în provincia Paflagonia din Asia Mică (Turcia). Ca monah a dus o viaţă aspră în sihăstrie, primind darul tămăduirii. Vindeca îndeosebi copiii, pentru că îi iubea foarte mult. A plecat la Domnul la adânci bătrâneţi.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

✝) Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

Luca 18, 18-27

În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, ­zicând:

Bunule Învățător, ce să fac ca să moș­tenesc viața de veci? ­

Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu.

Știi poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

Iar el a zis: ­Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele.

Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor, și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie.

Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.

Și văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui ­Dumnezeu!

Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu.

Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască?

Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Alipie Stâlpnicul (515 – 614)

/0 Comentarii/în , /de /1.201 vizite

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro

 

Alipie Stâlpnicul

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Alipie Stâlpnicul sau Alipie Chionitul (aprox. 515-614) a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci și trei de ani pe un stâlp de lângă orașul Andrianopole din Bitinia/Paflagonia.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 noiembrie.

Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul (515 - 614) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul (515 – 614) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Alipie Stâlpnicul (gr. Ἀλύπιος ὁ Στυλίτης) s-a născut către anul 515 într-o familie pioasă.

Când la vârsta de 3 ani a rămas orfan de tată, mama lui l-a încredințat episcopului Teodor, care l-a educat și l-a învățat Sfintele Scripturi.

Alipie a devenit un tânăr foarte pios slujitor al Bisericii, așa încât episcopul care a urmat, numit și el tot Teodor, l-a făcut pe Alipie econom al Bisericii și diacon.

Doritor a urma deplin lui Hristos, pe la vârsta de 30 de ani Alipie s-a lepădat de toate ale lumii și s-a făcut pustnic, mai întâi pe un munte arid de lângă Andrianopole, iar mai apoi s-a instalat pe o coloană (gr. kion – de unde supranumele de „Chionitul”) dintr-un cimitir păgân.

După mulți ani de asceză și rugăciune Dumnezeu a făcut din el o coloană de lumină pentru toată regiunea Bitinia/Paflagonia.

Când l-a luminat Dumnezeu, sfântul Alipie a acceptat ca lângă coloana pe care trăia să întemeize într-o parte o mănăstire de maici, iar în cealaltă parte o mănăstire de călugări.

După 53 de ani de lupte duhovnicești, sfântul Alipie a paralizat, dar a mai rămas încă 14 ani pe coloană până la moartea sa, la 99 de ani, către anul 614, în timpul împăratului Heraclie (610-641).

Viața sa a fost scrisă de unul din ucenicii săi direcți în prima jumătate a secolului al VII-lea.

 

Moaște

Capul sfântului Alipie se găsește la Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos.

 

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite și vieții celor fără de trup, fiind în trup, Alipie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca pre o pricină a faptelor bune și frumusețe a sihastrilor, Biserica te slăvește pre tine astăzi și te laudă Alipie. Cu rugăciunile tale, dă celor ce cinstesc din dragoste vitejiile și luptele tale, scăpare de cumplite greșeli, ca cela ce ești cu numele ne întristăciunii numit.

Icos:

De viața lui Alipie cea dumnezeiască și întocmai cu a îngerilor veniți de vă mirați, preoți, împărați, călugări și mireni și noroadele cele de Dumnezeu înțelepțite. Și să urmăm faptelor lui, ca și părții lui să ne învrednicim, cu rugăciunile lui, o iubitorule de praznic. Pentru că acesta laudă cerească cântă neîncetat lui Dumnezeu, ca cela ce este cu numele ne întristăciunii numit.

 

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Alipie Chionitul (adică Stâlpnicul) trebuie zugrăvit bătrân, având barba barba lungă rotundă (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 162, 191).

 

cititi mai mult despre Sfântul Alipie Stâlpnicul si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org

 

Viața Sfântului Cuvios Alipie Stâlpnicul

Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul (515 - 614) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul (515 – 614) – foto preluat de pe doxologia.ro

Alipie, sluga lui Hristos, îşi avea patria în cetatea Adrianopole, ce este în părţile Paflagoniei.

Domnul l-a ales chiar din pântecele maicii sale, fiindcă maică-sa când era îngreuiată cu dânsul şi aproape de naştere, a văzut într-o noapte o vedenie ca aceasta.

I se părea că ţine în mâinile sale un miel foarte frumos care avea în coarnele sale două făclii aprinse şi ardea luminat. Iar când avea să se nască pruncul, o mare lumină dumnezeiască a umplut casa.

Acesta era semnul luminării faptelor lui celor bune, căci avea să fie lumina lumii.

După naştere, adormind maică-sa, iarăşi a văzut o vedenie în acest chip: I se părea că vede tot poporul acelei cetăţi adunându-se în casa ei şi cu psalmi şi cu cântări a înconjurat pe pruncul care se născuse.

Aceste vedenii le avea maică să puse în inima sa şi zicea: „Ce are să fie copilul acesta?”.

Nu după multă vreme murind bărbatul ei, petrecea în văduvie, în post şi rugăciuni, nevrând să se mai mărite după al doilea bărbat.

Ci vieţuia lui Hristos în curăţie, dându-se pe sine şi pe fiul său în a Lui purtare de grijă, căci El este părinte al orfanilor şi al văduvelor.

Deci, înţărcând pe copil, l-a adus în biserică şi l-a dat pe el Sfântului Teodor, episcopul acelei cetăţi, care, cunoscând cu duhul darul lui Dumnezeu ce era în copil, l-a iubit pe el foarte mult şi l-a învăţat dumnezeiasca Scriptură.

Venind în vârstă şi sporind cu înţelepciunea mai mult decât alţii, s-a făcut iubit lui Dumnezeu şi oamenilor, pentru obiceiul său cel bun şi pentru faptele lui cele bune şi mari.

Căci Alipie era plin de frica lui Dumnezeu, de smerenie şi de blândeţe.

În vârstă tinereţelor sale arăta înţelepciunea cărunteţelor şi avea viaţa neprihănită.

Drept aceea a fost pus econom al bisericii, apoi hirotonit diacon şi slujea lui Dumnezeu cu credinţă şi evlavie.

După câtăva vreme i-a venit dorinţă ca să vieţuiască deosebit în singurătate, ca fiind în linişte, mai cu osârdie să slujească lui Dumnezeu şi să se îndulcească de neîncetate gândiri către El.

Deci, a descoperit această dorinţă a inimii sale fericitei sale maici, care, asemănându-se proorociţei Ana, nu se depărta de la biserică slujind ziua şi noaptea cu post şi cu rugăciune. Apoi şi-a împărţit toată averea la săraci şi s-a făcut mireasa lui Hristos, fiind diaconiţă.

Acestei plăcute de Dumnezeu i-a spus gândul său Sfântul Alipie, zicând:

„Voiesc să mă duc în părţile Răsăritului, căci aud că mulţi sfinţi vieţuiesc acolo prin pustie, în linişte. Deci, mă voi sălăşlui împreună cu dânşii şi, uitându-mă la viaţa lor cea plăcută, voi urma cu ajutorul lui Dumnezeu faptelor lor celor bune. Iar tu maica mea, roagă-te pentru mine ca să-mi îndrepteze Domnul calea după voia Sa cea sfântă şi ca să-I fie plăcută Lui viaţa mea”.

Iar ea, nesupărîndu-se de despărţirea fiului, şi-a ridicat mâinile în sus şi s-a rugat lui Dumnezeu cu sârguinţă pentru dânsul.

După aceea, binecuvântându-l, l-a slobozit cu pace şi a ieşit fericitul din cetatea Adrianopoli, neştiind nimeni, fără numai maică să. Şi alerga ca şi cerbul spre izvoarele apelor, avându-şi inima aprinsă cu dorinţă dumnezeiască.

Apoi înştiinţându-se episcopul de plecarea lui, s-a supărat foarte şi toţi clericii şi mirenii se mâhniseră că s-au lipsit de un convieţuitor bun ca acela, care cu chipul faptelor bune şi cu viaţa se asemăna îngerilor.

Căci împodobea Biserica lui Dumnezeu şi mult folos aducea credincioşilor, deşteptându-i pe ei către nevoinţă.

Deci îndată a trimis episcopul pretutindeni să caute pe fericitul Alipie, şi după multe zile aflându-l în Evhaita, în ziua praznicului Sfântului Mucenic Teodor, abia l-a putut întoarce iarăşi în patria sa, pe de o parte cu rugăminte, iar pe de alta cu îngrozire, Dumnezeu mai înainte văzând cele bune, ca să nu se lipsească ţara Paflagoniei de un luminător ca acela, prin care mulţi se povăţuiau să se întoarcă de la întunericul păcatelor, la lumina vieţii celei cu plăcere de Dumnezeu.

Întorcându-se fericitul întru ale sale, se mâhnea foarte tare căci i s-a împiedicat nevoinţa şi i s-a tăiat dorinţa lui.

Ci Dumnezeul a toată mângâierea, l-a mângâiat prin oarecare arătare dumnezeiască. Căci a văzut fericitul în vedenie un bărbat prea minunat, iar mai bine zis, pe îngerul lui Dumnezeu, zicând către dânsul:

„Nu te supăra, Alipie, pentru că te-ai întors din calea cea dorită de tine; să ştii bine că acolo este loc sfânt, unde, iubind omul pe Dumnezeu îşi alege a vieţui cu bună credinţă şi cu plăcere de Dumnezeu”.

Cu acest fel de vedenie mângâindu-se Alipie, a încetat de a se mai mâhni şi petrecea după aceea în viaţa călugărească, nevoindu-se cu dinadinsul şi slujind lui Dumnezeu.

Dar avea dorinţă neschimbată de a vieţui deosebit la un loc.

Drept aceea, de multe ori ieşind din chilia sa, înconjura munţii cei dimprejur, câmpiile şi pădurile, căutând un loc ca acela în care i-ar fi cu înlesnire a petrece în gândire la Dumnezeu.

Deci, mergând într-un munte ce era de cetate la partea de miazăzi şi, văzând acolo un loc înalt şi frumos, liber de toată tulburarea, i-a plăcut şi, aducând unelte de săpat, a făcut o fântână pentru apă şi nu atât cu sapa pe cât cu buzele rugându-se cu dinadinsul către Dumnezeu, a scos apă din pământ sus în munte.

Apoi, mergând la episcop, l-a rugat să-i dea voie să vieţuiască acolo şi să zidească o biserică.

Iar episcopul, deşi nu l-a oprit de la dorirea lui, însă trimiţând pe ascuns, a astupat izvorul cu pietre mari şi l-a umplut cu pământ, căci nu voia să locuiască fericitul în acel munte, pentru că muntele era înalt şi cu greu de suit celor ce voiau să vină la dânsul şi foarte departe de cetate; ci voia să vieţuiască mai aproape, la un loc mai lesnicios.

Iar fericitul Alipie, văzând izvorul astupat, a lăsat muntele acela şi, umblând împrejurul cetăţii, îşi căuta alt loc.

Era înaintea cetăţii aceleia o pustie în care se aflau de demult o mulţime de morminte elineşti în care vieţuiau şi duhuri necurate.

Pentru această era tuturor înfricoşat locul acela şi nimeni nu putea să treacă pe acolo pentru îngrozirile cele drăceşti.

Iar fericitul Alipie, văzând că toţi oamenii fug de pustia aceea, s-a sălăşluit acolo într-un mormânt elinesc şi era deasupra un stâlp de piatră, iar deasupra un idol.

Sfărâmând cuviosul idolul ca pe un vas de lut, a pus în locul lui cinstită Cruce şi aşa, netemându-se de înfricoşările şi năpădirile diavolilor, a început a vieţui acolo, izgonind cu arma Crucii şi cu săgeţile rugăciunilor sale, cetele diavoleşti.

Apoi dormind, a văzut în vedenie doi bărbaţi cinstiţi, cu veşminte preoţeşti îmbrăcaţi, care au zis către dânsul:

„Până când ne-ai lăsat să te aşteptăm pe tine aici, o, omule al lui Dumnezeu? Apoi de eşti tu Alipie cel mai înainte rânduit de Dumnezeu ca să sfinţeşti locul acesta şi să înmulţeşti peste dânsul binecuvântarea Lui, fără de zăbavă fă ceea ce se cade ţie a face”.

Deşteptându-se cuviosul din somn, se miră de cuvintele bărbaţilor care se arătaseră şi nu pricepea cine sunt bărbaţii aceia şi ce are de făcut în locul acela, ca să poată înmulţi peste dânsul binecuvântarea lui Dumnezeu.

După aceasta Teodor, episcopul lui, avea trebuinţă să meargă la împărat şi era de nevoie ca Sfântul Alipie, ca un cleric bisericesc ce era, să călătorească împreună cu episcopul său.

Deci, a pornit cu dânsul, făcând voia arhiereului său şi l-a petrecut până la Calcedon.

Iar când era să intre episcopul în corabie, ca să meargă pe apă către Constantinopol, Alipie a intrat într-o biserică ce era acolo aproape de mare şi, rugându-se într-însa, a şezut jos şi a adormit puţin.

Şi iată că i s-a arătat în vedenie o fecioară preafrumoasă, strălucind ca soarele şi zicându-i: „Scoală degrabă Alipie!”.

Iar el, mirându-se de frumuseţea ei, a întrebat-o:

„Cine eşti tu, doamna mea? Şi pentru ce-mi porunceşti a mă scula degrabă?”

Dar ea a zis către dânsul:

„Eu sunt muceniţa Eufimia, roaba lui Hristos. Deci, scoală-te şi dacă voieşti să mergi în patria ta, voi merge şi eu împreună cu tine şi, vrând Dumnezeu, voi fi ţie împreună călătoare şi ajutătoare”.

Acestea zicând sfânta, Alipie s-a deşteptat şi n-a văzut pe nimeni înaintea sa, decât numai a aflat inima sa plină de bucurie duhovnicească şi a cunoscut că voieşte Dumnezeu să se întoarcă la linişte.

Deci, lăsând pe episcop, s-a întors în patria sa, având împreună călători cu dânsul în chip nevăzut, ajutorul şi rugăciunile Sfintei Marei Muceniţe Eufimia, a cărei minunată vedere şi vorba cea dulce avându-le în mintea sa, se veselea cu duhul.

Venind către Adrianopol, la locul său de linişte, s-a gândit să zidească o biserică în numele Sfintei Eufimia.

Dar, neavând avere pentru acest lucru – căci n-a câştigat nici aur, nici argint, nici aramă, ci era sărac cu trupul şi cu duhul, urmând Domnului Celui ce a sărăcit pentru noi -, a rugat pe nişte cetăţeni cunoscuţi ai săi şi vecini că să-l ajute.

Iar aceia, înţelegând dorinţa lui, i-au dat cu bunăvoinţă toate cele de trebuinţă.

Şi degrab, sfinţind locul în mijlocul mormintelor elineşti, a săpat temelie, ca să zidească biserica Sfintei Muceniţe Eufimia.

Fiind săpată temelia, i s-au arătat iarăşi acei doi bărbaţi, mai sus pomeniţi, în veşminte preoţeşti, dintre care unul ţinea în mână o cădelniţă şi cădea temelia, însemnând în ce chip va fi biserica; iar celălalt cânta „Osana” împrejurul locului aceluia.

Dar cine erau bărbaţii aceia, nicidecum nu se ştie, ci după câtăva vreme s-au aflat acolo nişte moaşte nestricate şi cu bună mireazmă, ale unor bărbaţi care erau în chipul cum i-a văzut în două rânduri Cuviosul Alipie în vedenie.

Şi au fost puse acele sfinte moaşte în aceeaşi biserică, după porunca sfântului.

Mai înainte de sfinţirea bisericii, văzând cetele cele diavoleşti că prin sârguinţă Sfântului Alipie, în locul unde era locaşul lor se va face sălăşluire a sfinţilor, şi unde erau nălucirile şi înfricoşările lor, acolo va începe să fie darul lui Dumnezeu, s-au pornit asupra chiliei sfântului şi asupra bisericii celei din nou zidită, cu mare strigare şi zgomot, vrând ca să răstoarne biserica din temelie şi pe sfântul bărbat înfricoşându-l să-l izgonească de acolo.

Deci strigau cu felurite glasuri şi se iuţeau ca nişte războinici mânioşi sau ca nişte fiare întărâtate.

Dar ostaşul lui Hristos îndată a stat la rugăciune şi cu aceea într-armîndu-se, ca şi cu o armă nebiruită, a biruit puterea cea diavolească şi a fugit cu ruşine şi ca nişte praf spulberat de vânt.

Fiind sfinţită biserica, au început a veni oameni din cetate, spre lauda lui Dumnezeu, ca să audă învăţăturile sfântului cele folositoare.

După aceasta, într-armîndu-se cuviosul mai tare asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi, s-a suit pe un stâlp, asemănându-se Sfântului Simeon stâlpnicul cel dintâi.

Şi a stat pe dânsul ca de strajă, luând seamă de departe la cetele diavoleşti, care năvăleau asupră-i, luptându-se cu dânsele cu bărbăţie ziua şi noaptea.

Iar aceia, deşi erau biruiţi de dânsul totdeauna, însă iarăşi se ispiteau fără de ruşine a năvăli asupra lui.

Într-o noapte au început duhurile cele înrăutăţite a năvăli cu pietre asupra sfântului şi a-l răni tare. Iar sfântul, răbdând loviturile pietrelor, zicea către diavoli:

„Ce aveţi cu mine, o, pierzătorilor şi urâtorilor de oameni diavoli? Pentru ce vă tulburaţi în deşert şi cu toată răutatea vă sculaţi asupra robului lui Dumnezeu? Vedeţi pietrele pe care le aruncaţi asupra mea, acestea vor mărturisi răutatea şi îndrăzneala voastră cea fără de ruşine înaintea Hristosului meu, în ziua venirii Lui celei de a doua. Şi să ştiţi că eu nu iau în seamă aruncarea voastră cu pietre asupra mea, ci o socotesc că o jucărie copilărească.

Iată, am să arunc jos aceste scânduri mici, care sunt acoperământ deasupra capului meu, ca mai cu înlesnire să primesc de la voi lovirile cu pietre şi să rabd pentru Domnul meu acestea, cum a răbdat şi Sfântul Ştefan, întâiul mucenic, pe care l-aţi ucis voi prin mâinile iudeilor; căci împreună cu acei jidovi veţi moşteni focul gheenei”.

Iar ei, auzind cuvintele acestea şi cunoscând că este gata pătimitorul cel nebiruit, ca toate să le rabde pentru Dumnezeu, au fugit cu totul din locul acela.

Auzind acestea unii dintre oamenii care treceau pe acolo în noaptea aceea şi care au întâmpinat pe diavoli fugind din locul acela suspinând şi strigând cu tânguire:

„Alipie ne-a izgonit din locaşul nostru! Deci, unde ne vom duce, neavând loc nicăieri?”

Iar Cuviosul Alipie, aruncând acel acoperământ de pe stâlp, ce era deasupra capului său, stătea acolo având acoperământ cerul şi răbdând cu vitejie toate schimbările vremii şi ale văzduhului: iarna, zăduful, ploile, grindină, zăpada, gerul şi gheaţa.

Astfel s-a făcut singur de voia sa mucenic, nu numai un an, ci cincizeci şi trei de ani a pătimit pe acel stâlp, stând ca şi cum ar fi fost pironit pe Cruce.

Şi se adună la dânsul mulţime de popor, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, ca să asculte de la dânsul cuvinte folositoare şi să se tămăduiască de neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti; iar alţii voiau să vieţuiască lingă dânsul.

Pentru aceea a poruncit sfântul să zidească două mănăstiri lângă stâlpul lui, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei, de o parte şi de cealaltă a stâlpului. Iar el, în mijloc pe stâlp, stând ca o făclie în sfeşnic, lumina amândouă mănăstirile cu învăţătura sa şi cu chipul vieţii sale îngereşti.

Apoi cu rugăciunile sale le apăra şi le dădea legile şi rânduielile vieţii călugăreşti, ca să se păzească cu dinadinsul de meşteşugirile diavoleşti. Dar mai ales femeilor le poruncea să nu fie văzute niciodată de ochi bărbăteşti.

Şi vieţuia în mănăstirea de fecioare şi maica fericitului Alipie împreună cu fiica sa Maria, sora lui, şi cu altele din femeile cele de bun neam ale acelei cetăţi, între care erau două, Eufimia şi Euvula, care, lăsându-şi averile lor, copii, rudenii, prieteni şi toată lumea aceasta deşartă şi plăcerile, s-au îmbrăcat în chipul îngeresc şi chiar îngerilor s-au asemănat cu viaţa lor.

Iar maica cuviosului, fiind cu rânduiala diaconiţă, deşi vieţuia călugăreşte în mijlocul călugăriţelor, însă nu voia să se îmbrace în chipul lor, zicând că tot aceeaşi este a fi diaconiţă ori călugăriţă.

Şi o rugă adeseori cuviosul să se îmbrace în chipul călugăresc, dar ea nu-l asculta până când, fiind certată printr-o vedenie, a rugat pe fiul său să o îmbrace în chipul acela.

Căci a văzut odată în vedenie nişte palate foarte frumoase şi auzea într-însele un glas preadulce al celor ce cântau şi slăveau pe Dumnezeu.

Apoi, voind să intre şi ea acolo, un bărbat cinstit şi purtător de lumină care străjuia intrarea acelor palate, a oprit-o, zicând:

„Nu vei intra, pentru că aici dănţuiesc roabele Domnului care I-au slujit în chip călugăresc, iar tu nu ai îmbrăcăminte asemenea lor. Deci nu poţi intra aici şi nici să te împărtăşeşti de veselia lor”.

Aceste cuvinte auzindu-le maica sfântului, s-a ruşinat foarte şi deşteptându-se din somn, l-a rugat cu dinadinsul ca s-o îmbrace în chipul călugăresc.

Fiind îmbrăcată în chipul călugăresc, a început îndoit a se nevoi, adăugând osteneli peste osteneli, apoi nevoindu-se mulţi ani în viaţa călugărească, bine a plăcut lui Dumnezeu şi s-a mutat către El.

Iar fiul ei, Cuviosul Părintele nostru Alipie, atât de plăcut s-a făcut lui Dumnezeu, încât chiar în viaţa sa era luminat cu lumina cerească.

Căci de multe ori se arăta peste capul lui un stâlp prea luminat ca de foc şi tot locul acela îl lumină. Şi aceasta se făcea uneori ziua, iar alteori noaptea, când erau tunete şi fulgere.

Atunci acea lumină cerească se arăta peste sfântul, mai sus de stâlpul acela.

Aceasta mulţi s-au învrednicit a o vedea adesea, dintre cei bine credincioşi şi care vieţuiau cu sfinţenie.

Iar unii, cărora li se întâmpla de vedeau de departe acea minune, li se părea că arde stâlpul sfântului cu foc nematerialnic; iar cei vrednici priveau luminat la acea lumină de negrăită slavă cerească.

Căci aşa preamărea Dumnezeu pe plăcutul Său.

Multe minuni a făcut sfântul, cu darul lui Hristos.

Pe cei bolnavi a tămăduit, pe diavoli din oameni a izgonit şi cele ce erau să fie a proorocit. Iar mai înainte de sfârşitul lui, cu paisprezece ani, au fost lovite cu nişte răni cumplite picioarele lui, încât nu era cu putinţă a sta pe picioarele sale; ci aşa a zăcut pe o parte până la moartea sa.

Şi când voiau ucenicii lui să-l întoarcă vreodată şi pe partea cealaltă, el nicidecum nu-i lăsa, ci răbda că alt Iov, mulţumind lui Dumnezeu, către Care s-a şi mutat cu bucurie.

Iar după mutarea lui, multe tămăduiri dădeau sfintele lui moaşte, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel preamărit, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în veci. Amin.

Stelian Paflagonul (Secolul al VI-lea)

/0 Comentarii/în , /de /3.804 vizite

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul

Sfântul Stelian (în latină: Stylianus, în grecește: Στυλιανός) a fost un sfânt cuvios din secolul al VI-lea, de origine din Paflagonia (Turcia de azi).

Prăznuirea lui se face la 26 noiembrie.

Este cunoscut ca ocrotitor al copiilor.

Sf. Cuv. Stelian Paflagonul (26 noiembrie) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sf. Cuv. Stelian Paflagonul - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Stelian Paflagonul s-a născut în veacul al șaselea în Adrianopole, în provincia Paflagonia (în Turcia de astăzi) într-o familie foarte bogată.

La o vârstă fragedă, Stelian s-a alăturat eremiților din pustie, cu gândul de a-și curăți sufletul printr-o perioadă de meditație și rugăciune precum și prin viețuirea alături de oameni care, precum el însuși, doreau a-și dărui viața Domnului Iisus Hristos.

Spre deosebire de alți pustnici însă, el nu s-a retras complet din lume, preferând să meargă între oameni pentru diverse faceri de bine, pentru a se întoarce apoi în mica lui peșteră pentru liniștire și rugăciune.

Conform tradiției, rugându-se într-o noapte pentru îndrumare în a-i ajuta pe ceilalți, sfântul Stelian a simțit o prezență dumnezeiască, fiind cuprins de slava cea mare a Sfântului Duh.

A doua zi, a ieșit din peștera sa cuprins de o bucurie și pace duhovnicească pe care nu le mai cunoscuse înainte.

În peregrinările lui obișnuite, în care sfătuia și mângâia, s-a simțit atras să-și așeze mâna pe un copil rănit, ceea ce înainte nu îndrăznise să facă.

A simțit puterea Domnului trecând asupra copilașului suferind prin mâna sa cea întinsă.

Copilul și-a revenit imediat, iar de atunci Sf. Stelian a fost căutat de către fiecare suflet aflat în suferință din împrejurimi, tineri sau bătrâni.

Peștera sa a devenit un loc de atracție pentru bolnavi și oameni aflați în diverse suferințe, mulți dintre ei primind vindecări complete nu doar prin puterea lui, ci chiar și prin propria lor credință, fără de care oricum cel care suferea nu putea fi ajutat.

În această perioadă, Sfântul Stelian s-a preocupat în principal de copii, nu doar de cei neputincioși trupește, ci și de cei care aveau nevoie de îndrumare duhovnicească.

Familii din toate categoriile sociale se spune că au încredințat Sf. Stelian educarea copiilor lor, iar el a fost constrâns să caute un spațiu mai mare și să aleagă dintre prietenii săi ermiți asistența de care avea nevoie pentru a se îngriji de atât de mulți oameni.

El a creat probabil prima grădiniță din lume, unde mamele își puteau lăsa copiii în siguranță, în timp ce se îngrijeau de treburile zilnice.

Stelian va deveni și sfântul protector al copiilor încă nenăscuți, datorită povestirilor despre rugăciunile sale miraculoase pentru o tânără femeie care îl ajuta cu îngrijirea copiilor, dar care nu putea avea copii.

Când femeia a rămas însărcinată, soțul ei a răspândit vestea despre această minune și femei care nu puteau naște de mulți ani au venit la pustnic.

Cele care au avut credință adevărată în Mântuitorul Iisus Hristos au primit darul nașterii de prunci.

Bucuria senină a chipului Sf. Stelian a fost caracteristica sa definitorie, pentru că zâmbea mereu.

Conform povestirilor orale, a fost căutat de către mercenari lacomi și ispitit cu tot felul de propuneri pentru a-și vinde darurile și a-l jefui de bogăția sa cea curată, dar pentru acești oameni, el a avut întotdeauna același răspuns: că a fost plătit în avans pentru munca sa când pacea Sfântului Duh a venit peste dânsul.

Iar în timp ce ei se îndepărtau, el continua să zâmbească.

A trăit până la adânci bătrânețe și se spune că atunci când a fost înmormântat, chipul său încă păstra strălucirea unui zâmbet discret al luminii Domnului.

 

Sfinte Moaște

Sfinte Moaște ale Sfântului Stelian se păstrează la Biserica Sf. Stelian – Lucaci din București (str. Logofăt Udriște nr. 6-8), unde se află din anul 1736, fiind dăruite acestei biserici de către Mitropolitul Ștefan al Ţării Românești, ctitorul acesteia.

În ziua de pomenire a Sfântului, racla este scoasă în curtea sau pridvorul bisericii, spre închinare credincioșilor.

Fragmente ale moaștelor Sfântului mai sunt și la Biserica Mihai-Vodă și la Biserica Icoanei din București.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Steliane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Cu curăție sufletească dumnezeiască întrarmându-te și cu neîncetata rugăciune, și ca o suliță tare în mâini ținând-o, ai junghiat taberele drăcești, Steliane, Părintele nostru, neîncetat roagă-te pentru noi toți.

 

Moștenirea Sf. Stelian

În zilele noastre, mai multe biserici și mănăstiri din România au hramul Sfântului Stelian.

Sfântul a fost ales și ca ocrotitor al multor centre, asociații, fundații etc. sociale și filantropice din România, el fiind binecunoscut ca mai ales ca ocrotitor al copiilor, dar și de ajutor tuturor celor nevoiași.

 

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Stelian Paflagonul si pe: ziarullumina.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org

 

Viața Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul

Sf. Cuv. Stelian Paflagonul (Secolul al VI-lea) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Stelian Paflagonul (Secolul al VI-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro

Când venea boala aducătoare de moarte și mureau întruna pruncii, iar părinții rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credință numele acestui Sfânt Stelian și zugrăveau sfânta lui icoană, iarăși dobândeau alți prunci, iar pe pruncii bolnavi îi scăpa de boală.

Cuviosul Stelian se naște dintr-o familie de buni creștini într-o vreme în care Răsăritul ortodox era frământat de prigoanele unor împărați ai Bizanțului dezlănțuiți pentru defăimarea sfintelor icoane. Atunci cad victime luptătorilor contra icoanelor numeroși ierarhi, teologi, preoți, călugări și credincioși. Părinții pruncului Stelian, oameni înstăriți, treceau însă printr-o altă durere, aceea a pierderii copiilor lor la scurtă vreme de la naștere.

Singurul rămas în viață a fost Stelian, către care se îndreaptă dragostea părintească împletită cu teama de a nu-l pierde. De aceea, el va crește cu o dragoste nestinsă pentru copii și cu milă pentru cei în suferință, căci lipsa fraților și surorilor din casa părintească va lăsa urme pentru tot restul vieții Cuviosului Stelian. Aplecat spre cele duhovnicești și îndrumat în permanență de părinți pe calea bisericii, drept mulțumire pentru darul vieții primite, Stelian va găsi în biserica din orașul său o a doua casă, iar în atmosfera religioasă din timpul slujbelor bisericești, adevăratul suflu al vieții sale. De aceea, rămânând orfan prin moartea celor doi părinți ai săi, va vinde toată agoniseala părintească, va împărți tot ce avea la săracii lui Dumnezeu, iar el se va îndrepta spre una din numeroasele mânăstiri care împodobeau, în vremurile de atunci, pământul creștin al Asiei Mici (Turcia de azi). Se va stabili așadar într-o asemenea vatră de trăire duhovnicească în provincia Paflagonia, în apropierea străvechii așezări creștine a Cezareei Capadociei, patria Sfântului Vasile cel Mare. Era o provincie muntoasă în care înflorea viața călugărească și pustnicească pe înălțimile munților sau în numeroasele peșteri. Unele din acestea, rămase pustii după năvala turcilor, păstrează până azi frumusețea picturilor creștine.

Într-o astfel de mânăstire se va adăposti și tânărul Stelian, făcând ascultare și urmărind îndeaproape sfaturile duhovnicești ale bătrânilor călugări. Cunoscând râvna pentru trăirea monahicească și dragoste pentru Hristos, starețul rânduiește pregătirea lui Stelian pentru treapta preoției. Dar el, socotindu-se nevrednic a îmbrățișa un cin mai presus de al îngerilor, ca oarecând Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Sfântul loan cel cu Gura de Aur, cere duhovnicului îngăduința de a se pustnici într-una din peșterile din preajma mânăstirii. Într-o asemenea peșteră va viețui ani îndelungați, în post și rugăciune necurmată. Dar starea sa aici, în mijlocul stâncilor și doar cu mintea înălțată la Domnul, nu va împiedica pe Stelian să reverse mai departe dragostea și mila sa față de creștinii în suferință. De aceea, atunci când va afla de la credincioșii care veneau la el să-i ceară sfat duhovnicesc sau să înalțe rugăciuni pentru ei, că în părțile acelea bântuie o molimă cumplită care seceră în primul rând copiii, Stelian, amintindu-și de plânsul părinților săi, se va aprinde de milă. Atunci el își deschide inima spre Dumnezeu și înalță rugăciuni smerite pentru îndepărtarea acestei molime.

Și ca un alt llie, care înviase pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, rugăciunile sale fierbinți la Dumnezeu sunt bine primite, molima încetează și mulți copii sunt salvați de la moarte. Cunoscând căldura inimii sale iubitoare de copii și mila față de toți cei ce erau în suferință, precum și puterea rugăciunilor lui Stelian înălțate lui Dumnezeu, mamele cu prunci bolnavi încep să vină la peștera lui Stelian pentru a câștiga, cu rugăciunile sale, sănătatea și viața copiilor lor.

Rugăciunile sale aveau atâta tărie încât de cele mai multe ori mamele se întorceau fericite la casele lor. Faima sa crește tot mai mult și se răspândește în ținuturile învecinate, dar smerenia lui Stelian depășea cu mult cinstirea pe care încercau oamenii să i-o aducă. În această stare de dragoste aprinsă către Dumnezeu și de milă jertfitoare în rugăciune pentru toți cei care suferă, Cuviosul Stelian va trece la cele veșnice, dar minunile săvârșite în peștera în care a trăit nu vor înceta.

Trupul său neputrezit va fi adus la biserica mânăstirii sale de metanie și va avea aceeași tărie în vindecări ca atunci când Stelian se afla în viață. Cunoscând evlavia mulțimilor, puterea dragostei cu care acestea înconjurau memoria Cuviosului, precum și minunile care se săvârșeau înaintea moaștelor sale, Biserica hotărăște canonizarea sa, adică trecerea sa în rândul cuvioșilor făcători de minuni, rânduind ca zi de pomenire 26 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.

La ordinea zilei – 26 noiembrie 2020

/0 Comentarii/în /de /684 vizite

Situația din România – 26 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Sărbătorile Zilei de 26 Noiembrie

Ortodoxe – Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul

(articol in curs de editare)

 

Iohannis: E important ca discuţiile pe marginea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă să depăşească paradigma populismului

 

Situația din România – 26 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 26 noiembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 449.349 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
323.514 pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 9.005 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 1.338 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 10.712 persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

În intervalul 25.11.2020 (10:00) – 26.11.2020 (10:00) au fost raportate 171 de decese (105 bărbați și 66 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 13.248. Dintre acestea, 1.226 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 4.011.887 de teste. Dintre acestea, 36.271 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 22.829 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 13.442 la cerere.
De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 620 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 26 noiembrie.

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.875 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:

Până la data de 25 noiembrie 2020, au fost raportate 12.359.852 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Franţa, Spania, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*

Franţa2.153.815(+9.155) 50.237(+1.005) 162.130 (+1.873)
Spania 1.594.844(+12.228) 43.668 (+537) 150.376 -
Regatul Unit1.538.794(+11.299) 55.838 (+608) 3.445(+40)
Italia 1.455.022(+23.227)51.306(+853) 637.149 (+31.819)
Germania961.320(+18.633) 14.771(+410) 666.373(+17.303)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 25 NOIEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMAT DECEDAȚI VINDECAȚI*

59.879.877 (+572.384) 1.410.082(+12.410) 38.704.716 (+422.377)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 24 – 25 noiembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe web.facebook.com/ministeruldeinterne

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 26 noiembrie în Istorie;

- Masacrul de la Jilava (26 – 27 noiembrie 1940);

- Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812);

- Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul (†640);

- Sf. Cuv. Stelian Paflagonul

Masacrul de la Jilava (26 – 27 noiembrie 1940)

/0 Comentarii/în /de /6.223 vizite

Reconstituirea asasinatelor de la Jilava – legionarul Marcu Octavian arată cum i-a executat pe prizonieri – legenda identică cu originalul

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Masacrul de la Jilava (26 – 27 noiembrie 1940)

Asasinatele de la Jilava au avut loc în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Închisoarea Militară Jilava, când un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de “dictatură regală”.

 

Contextul politic

După proclamarea Statului Naţional-Legionar, în data de 14 septembrie 1940, prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, a fost înfiinţată Comisia specială de anchetă criminală, cu sarcina de a ancheta şi instrumenta toate crimele comise contra legionarilor în perioada regimului de “dictatură regală”.(24 februarie 1938 – 6 septembrie 1940)

Comisia Specială de anchetă îl avea drept preşedinte pe Eugeniu Bănescu, Consilier al Curţii de Casaţie, plus trei membri. Comisia a anchetat efectiv începând cu 4 octombrie 1940, în 38 de şedinţe, în care s-au luat 60 de interogatorii şi 58 declaraţii de martori, ancheta derulându-se efectiv până în data de 26 noiembrie 1940, prin decretul 3009 din 8 decembrie 1940, comisia fiind desfiinţată.

Iniţiativa arestării marilor vinovaţi de crimele regimului carlist i-a aparţinut lui Ion Antonescu. Listele cu cei învinuiţi de crime contra legionarilor au început să fie întocmite la Prefectura Poliţiei începând cu data de 27 septembrie 1940. Listele erau prezentate de către Constantin Orăşanu, secretarul general al Prefecturii de poliţie, subsecretarului de stat din ministerul de interne, Alexandru Rioşianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu, care hotăra cine să fie arestat. (Ordonanţa definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucţie, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești - d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Poliţia legionară avea să fie înfiinţată abia după o lună, la sfârşitul lunii octombrie, printr-o decizie ministerială, confirmată de un comunicat al lui Horia Sima din 30 noiembrie 1940. În data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un număr de 64 deţinuţi la Jilava, cei 33 menţionaţi anterior, plus încă alţi 31, care fuseseră arestaţi ulterior. Datorită acestui eveniment, lucrările comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind în măsură să-i trimită pe arestaţi în faţa justiţiei. Deşi comisia nu a reuşit să stabilească ierarhia precisă a responsabilităţilor, din documentele de arhivă, cuprinzând declaraţiile martorilor şi participanţilor la aceste crime fără precedent în istoria României, se poate reconstitui firul acelor evenimente şi de asemenea, se pot deduce responsabilii.

Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Făgăraș - d. 25 mai 1993, Madrid) a fost profesor de liceu de limba română, politician fascist român, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS[1], ministru în guvernul Ion Gigurtu (4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele 21-23 ianuarie 1941, Horia Sima a declanșat și a condus Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion Antonescu și a armatei române, pentru care a fost condamnat în contumacie la moarte (14 nov. 1941). În același timp cu rebeliunea, în fruntea legionarior, Sima a inițiat și condus cel mai mare și cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la București - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Făgăraș – d. 25 mai 1993, Madrid) a fost profesor de liceu de limba română, politician fascist român, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, ministru în guvernul Ion Gigurtu (4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Un caz mai deosebit este cel al lui Mihail Moruzov, fost director al Serviciului Secret de Informaţii, arestat în noaptea de 5/6 septembrie 1940, pe când se întorcea de la o consfătuire cu amiralul Canaris, şeful Abwehr-ului, de la Veneţia. Acesta, în calitate de şef direct al lui Nicu (zis Niky) Ştefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să “smulgă mărturisiri” legionarilor arestaţi.

De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operaţiunii de represalii ordonate de către Carol al II-lea în urma asasinării lui Armand Călinescu. Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, care în 6 septembrie 1940 fusese investit prim ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său.

Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat şi de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un “dosar compromiţător” despre doamna Liţa Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, şi-i “regizase” acestuia un proces de bigamie, proces câştigat de general. Adversar ireductibil al activităţilor ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspiraţiilor politice ale acestuia în cadrul SSI.

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940 - in imagine, Carol al II-lea, rege al României, portret oficial, cu bastonul de mareșal - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940 – in imagine, Carol al II-lea, rege al României, portret oficial, cu bastonul de mareșal - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Victime

Lista victimelor

Victimele erau internate în celule închise cu lacăt, repartizaţi după cum urmează, cu tabele nominale pe uşa fiecărei celule:

- Celula Nr.1 : Mihail Moruzov, fost director al SSI. (Serviciul Secret de Informaţii al Armatei)

Mihail Moruzov (n. 16 septembrie 1887 – d. 27 noiembrie 1940) a fost creatorul şi directorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mihail Moruzov (n. 16 septembrie 1887 – d. 27 noiembrie 1940) a fost creatorul şi directorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

- Celula Nr.2 : col. Ştefan Gherovici.

- Celula Nr.3 : Victor Iamandi, fost ministru al Justiţiei, mr. Frederic Damian, slt. Traian Cinghiţă.

Victor Iamandi (n. 15 februarie 1891, satul Hodora, comuna Cotnari, judeţul Iaşi - d. 26 noiembrie 1940, Închisoarea Jilava) a fost un om politic român din perioada interbelică - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Victor Iamandi (n. 15 februarie 1891, satul Hodora, comuna Cotnari, judeţul Iaşi – d. 26 noiembrie 1940, Închisoarea Jilava) a fost un om politic român din perioada interbelică - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

- Celula Nr.4 : gral. Gabriel Marinescu (zis Gavrilă), fost Prefect al Poliţiei Capitalei.

Gabriel Marinescu (adesea Gavrilă Marinescu, n. 7 noiembrie 1886, Tigveni – d. 27 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general și om politic român, care a îndeplinit funcțiile de prefect al Poliției Capitalei (1930-1937), subsecretar de stat la ministerul de interne (1937), ministru de interne (1939) și ministru al ordinii publice (1939).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

- Celula Nr.5 : col. Vasile Zeciu.

- Celula Nr.6 : mr. Alexandru Popescu, mr. Aristide Macoveanu.

- Celula Nr.7 : gral. Gheorghe Argeşanu, fost prim-ministru, col. Anibal Panaitescu.

Gheorghe Argeşanu, scris în evidenţele militare româneşti Gheorghe Argeşeanu,[1] (n. 28 februarie 1883, Caracal – d. 26/27 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general şi om de stat român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Argeşanu, scris în evidenţele militare româneşti Gheorghe Argeşeanu,[1] (n. 28 februarie 1883, Caracal – d. 26/27 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general şi om de stat român - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

- Celula Nr.8 : mr. Iosif Dinulescu

- Celula Nr.9 : gral. Ioan Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei.

Ioan Bengliu (n. 1881 - d. 26 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române (1938 și 1940) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioan Bengliu (n. 1881 – d. 26 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române (1938 și 1940) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

- Celula Nr.10 : Ion Stănciuc, Constantin Sârbu, Vasile Taşcă, Nicolae Zăinescu, Ştefan Niţu, Vasile Moisescu, Nicolae Bularda, Gheorghe Niculescu, Constantin Popescu, Gheorghe Oancea, Crăciun Neacşu, Petre Gheorghe.

- Celula Nr.11 : Ichim Gavrilă, Eugen Zugravu, Paraschiv Coman, Ion Balint, Stanciu Lolescu, Gheorghe Comşa, Olimpiu Mărculeţ, Mihai Radu, Nicolae Bărbulescu, Gheorghe Boghici, Dumitru Marin.

- Celula Nr.15 : Nicu Ştefănescu (zis Niky), fost adjunct al directorului SSI.

- Celula Nr.16 : mr. Alexandru Blebea

- Celula Nr.17 : Ion Panova, Bonea Niculescu, Otto Reiner, Laurenţiu Constantinescu, Petre Malenschi, Nicolae Găman, Iordănescu Iordache, Iuliu Horwath, Victor Horwath, Mihai Vârfureanu, Virgil Diculescu.

- Celula Nr.18 : Constantin Bouleţ, Pavel Patriciu, Nicolae Lescenco, Nicolae Bobocea, Marius Boţu, Tudor Miron, Petre Tudor, Dumitru Bileca, Nicolae Bileca, Marin Georgescu, Constantin Culeţcu, Spiru Dumitrescu, Blănuţă Nicolae.

- Celula Nr.19. Radu Pascu, lt.-col. Dumitru Niculescu.

În total, 64 de persoane, din care 5 foşti demnitari. Cu excepţia gen. Gheorghe Argeşanu, toţi cei 10 ofiţeri ucişi proveneau din Jandarmerie. Singurul politician era Victor Iamandi. Restul erau subofiţeri de poliţie, siguranţă şi jandarmi, şi doi civili, studentul Mihail Vârfureanu şi un anume Virgil Diculescu.

 

Statutul juridic al victimelor

În urma anchetei Comisiei speciale de anchetă criminală, aceasta a emis iniţial un număr de 33 de mandate de arestare, vizând responsabilii prezumtivi de asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, (Corneliu Zelea Codreanu, cei trei Nicadori şi cei zece Decemviri, dar şi de următoarele, cele 252 persoane asasinate în 21/22 septembrie 1939, plus alte 26 asasinate, în total 292 persoane asasinate fără judecată, respectiv:

generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei Capitalei, generalul Ioan Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeşanu, fost comandant al Corpului II de Armată, Radu Pascu, fost preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, colonel Vasile Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ştefan Gherovici şi colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu şi Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareşal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autorităţile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliţiei Capitalei (extrădat din Iugoslavia), Nicu Ştefănescu (zis Niky), fost director în Siguranţa Generală, comisarul Pavel Patriciu din Prefectura Poliţiei Capitalei, agenţii de poliţie ; Gheorghiu Petre, Niculae Găman, Constantin I. Popescu, jandarmul Ion Iordache zis Iordănescu, Gh. Comşa şi Nicolae Lescenco, jandarmi ; plutonier major Niţu Ştefan, plutonierii Nicolae Bularda, Ion N. Caşotă, Neacşu Crăciun, V. Moisescu, Gh. Niculescu, Gh. Oancea, Const. Sârbu, Ion Stănciucu, V. Taşcă şi Nicolae Zăinescu, sergentul instructor Tudor Petre şi soldatul Barabas Ion.

În scurtă vreme, comisia a stabilit că în multe crime mai erau implicaţi 55 prefecţi de judeţ, 55 comandanţi de jandarmi, cel puţin tot atâţia comisari, inspectori şi ofiţeri de jandarmi, plus 20 de executanţi ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emiţând o parte din ele, care a condus la alte arestări.

O parte din mandate, emise pentru închisoarea Văcăreşti, au fost remise comisiei de către Prefectul Poliţiei, colonelul Ştefan Zăvoianu, pentru a fi emise pentru Închisoarea Militară Jilava, cerere ce se baza pe un decret ce prevedea ca închisorile militare să poată primi şi persoane trimise în prevenţie de comisiile de anchetă ale Ministerului de Justiţie.

Pe numele restului de 31 de persoane asasinate la Jilava nu fuseseră emise mandate de arestare în regulă, dat fiindcă închisoarea Jilava era închisoare militară. Comisia de anchetă afirmă că din cele 64 de victime, numai 28 aveau mandate de arestare în regulă, emise de comisie pentru Jilava, dintre care 16 fuseseră reţinuţi de poliţia legionară, fără forme legale, pentru restul de 12, comisia de anchetă găsind probe zdrobitoare, a dispus ulterior emiterea de mandate de arestare în regulă.

Pentru un număr de 6 arestaţi, respectiv agenţii de poliţie Bonea Niculescu, Tudor Miron, Constantin Bouleţ, Marin Georgescu şi Laurenţiu Constantinescu, ca şi pentru slt. Traian Cinghiţă, comisia a făcut o adresă formală către Prefectura Poliţiei (Adresa nr. 206/19 noiembrie 1940) pentru a fi puşi în libertate, dar aceştia au fost reţinuţi şi în zilele următoare, fiind ucişi împreună cu restul.

 

Acuzaţiile aduse victimelor

Scopul urmărit de Comisia Specială de anchetă criminală era de a stabili persoanele responsabile pentru cele 292 asasinate comise contra legionarilor în perioada regimului de “dictatură regală“(24 februarie 1938 – 6 septembrie 1940) Pentru cei 5 demnitari, ca şi pentru restul de ofiţeri superiori proveniţi din Jandarmerie, faptele erau clare, dat fiindcă existau ordinele scrise şi semnate de respectivii, care incriminau fără dubiu participarea acestora la asasinatele din 29/30 noiembrie 1938.

S-a adăugat la toate acestea şi depoziţia plt. Constantin Sârbu, cel care-l strangulase pe Căpitan, singura publicată în presă, care releva rolul fiecăruia din aceşti ofiţeri superiori în asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor, în profanarea cadavrelor şi ascunderea crimei.

Comisia nu a reuşit să descopere implicarea lui Armand Călinescu în aceste asasinate, aceasta apărând mult mai târziu, după publicarea memoriilor fostului prim-ministru. De asemenea, era clară responsabilitatea gen. Gheorghe Argeşanu în asasinatele din 21/22 septembrie 1939, numit prim-ministru pentru a “pacifica ţara”, respectiv pentru a organiza şi executa cele 252 asasinate fără judecată.

Victor Iamandi, de asemenea, în calitate de ministru de justiţie (30 martie 1938-23 noiembrie 1939), a contribuit în mod hotărâtor la emiterea de acte normative menite să acopere “legal” crimele comise. În plus, legionarii îl acuzau că în 30 decembrie 1933 ar fi ordonat asasinarea lui Sterie Ciumetti (Sterie Ciumetti (n. 1904?, Veria, Grecia – d. 30 decembrie 1933, București) a fost un conducător legionar, secretarul și casierul central al Gărzii de Fier – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org), de către comisarii de poliţie Ion Panova şi Aurelian Negrescu, crimă care nu intra în categoria celor investigate de comisie.

Armand Călinescu (n. 22 mai1893, Piteşti - d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost un jurist, filosof, om politic, ministru şi prim-ministru român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Armand Călinescu (n. 22 mai1893, Piteşti – d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost un jurist, filosof, om politic, ministru şi prim-ministru român – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În ceea ce priveşte executanţii crimelor, stabilirea responsabilităţilor era mai complicată. Înfiintarea comisiei de anchetă a deschis o problemă de procedură : stabilirea responsabililor şi responsabilităţilor. Decretul suplimentar din 3 octombrie, a adus noi precizări şi a stabilit normele de procedură în stabilirea vinovăţiilor.

Anterior, în discuţiile avute cu Ion Antonescu, care dorea să fie aduşi în faţa justiţiei şi responsabilii politici pentru aceste crime, ceea ce ar fi însemnat câteva mii de oameni, Horia Sima a propus ca să fie aduşi în faţa justiţiei doar responsabilii direcţi, cei care au dat ordinele, iar dintre executanţi, doar cei care au făcut dovadă de cruzime, în această categorie intrând cei 14 jandarmi strangulatori de la Tâncăbeşti, agenţii de poliţie care supuseseră arestaţii la torturi, “echipele morţii” din cadrul Siguranţei care aruncaseră legionari de vii în cuptorul Crematoriului “Cenuşa” din Bucureşti, etc… .

Din acest moment au început disensiunile cu comisia. Slt. Cinghiţă, acuzat de legionari că în lagărul de la Vaslui, în cazul celor 31 de asasinate petrecute în 22 septembrie 1939, nu ar fi respectat protocolul execuţiei prin împuşcare, mitraliindu-i pe cei 31 de legionari în grup, a fost absolvit de comisie, care a dispus punerea lui în libertate.

În aceste condiţii, col. Ştefan Zăvoianu, Prefectul Poliţiei Capitalei, a refuzat să dea curs acestei decizii. Mai era şi cazul studentului Mihai Vârfureanu, fost comandant legionar, dovedit colaborator al Siguranţei, acuzat de arestarea şi asasinarea Nicoletei Nicolescu.

Unul dintre reţinuţi, plutonierul de jandarmi Tudor Petre, a fost arestat datorită unei neglijenţe a comisiei, având acelaşi nume cu unul din cei 14 jandarmi strangulatori, fiind şi el asasinat. Ulterior s-a susţinut că preşedintele comisiei, Eugeniu Bănescu, ar fi făcut demersuri pentru eliberarea acestuia, dar că poliţia legionară ar fi refuzat să-l elibereze.

Printre victime, în celula Nr. 17 s-a aflat şi un anume Virgil Diculescu, despre care tatăl său a afirmat ulterior că a căzut victimă a secretarului general al Prefecturii de poliţie, chestorul Constantin Orăşanu, individ protejat de Gabriel Marinescu, care avusese un conflict cu Virgil Diculescu, deoarece refuzase să plătească 30 de sticle de şampanie, consumate la nunta fiicei sale.

În sprijinul acestei afirmaţii, comisia de anchetă a asasinatelor de la Jilava, susţine că acest Virgil Diculescu nu a avut nici o funcţie publică şi nici o tangenţă cu crimele comise contra legionarilor, el apărând ca o victimă colaterală a unui poliţist corupt. Chiar şi aşa, lista pe care era trecut Virgil Diculescu, ca şi altele, descoperite ulterior, ale aceluiaşi Constantin Orăşanu, au fost aprobate de subsecretarul de stat din ministerul de interne, Alexandru Rioşianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu. Ulterior, Constantin Orăşanu va fi şi el inculpat în procesul asasinatelor.

 

Asasinatul

Pregătirea

În data de 26 noiembrie 1940, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriş, iar paza deţinuţilor, reţinuţilor şi condamnaţilor era asigurată de o gardă legionară. Garda avea 7 posturi/3 schimburi, un caporal de gardă, un comandant, un planton/3 schimburi în corpul de gardă, plus 4 oameni auxiliari. Personalul gărzii era furnizat în general de Corpul Muncitoresc Legionar. Paza închisorii era asigurată de militari.

Echipa de legionari ce urma să schimbe garda din 25/26 noiembrie, având drept comandant pe un anume Ion Tapangea, s-a format în jurul orelor 20, la Prefectura Poliţiei Capitalei, fiind condusă de comisarul legionar Gheorghe Creţu. Schimbul anterior, din 24/25 noiembrie avea drept comandant pe un anume Constantin Savu, care a rămas în continuare în incinta fortului.

Garda legionară, sub comanda comisarului Gheorghe Creţu s-a deplasat la Jilava, folosind o maşină a poliţiei. Aceasta a fost însoţită de un autoturism în care se aflau Dimitrie Grozea (Dumitru Groza), comandantul Corpului Muncitoresc Legionar (CML), chestorul legionar Romulus Opriş şi de comisarul legionar Pavel Grimalschi.

Odată ajunşi la Închisoarea Militară Jilava, s-a procedat la predarea-primirea schimbului (schimbarea gărzii), fiecare legionar trecând la post. În jurul orelor 24, Dimitrie Grozea i-a strâns pe toţi legionarii în corpul de gardă, explicându-le că trebuie ucişi în acea noapte toţi cei 64 deţinuţi politici, pentru a răzbuna moartea Căpitanului.

Ulterior, comisarul legionar Gheorghe Creţu avea să declare că se luase această decizie, deoarece aflaseră că în ziua următoare garda legionară urma să fie înlocuită cu una formată exclusiv din militari. Dimitrie Grozea avea deja o listă cu împărţirea pe celule a legionarilor ce urmau să execute prizonierii.(text preluat integral din Ordonanţa definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucţie, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

 

Execuţia

(text preluat integral din Ordonanţa definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucţie, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

Odată împărţiţi, legionarii s-au întors la post, aşteptând schimbarea gărzii militare şi trecerea rondului. În prealabil, înlăturaseră lacătele de la uşile celulelor. În jurul orelor 1 – 1.30, în urma unui semnal convenit dinainte, un foc de pistol, legionarii au pătruns în celulele repartizate fiecăruia, împuşcându-i pe prizonieri. Lista cu legionarii din echipa lui Gheorghe Creţu nu a mai fost afişată în corpul de gardă, aşa cum se proceda zilnic la schimbarea gărzii, pentru a nu se afla identitatea asasinilor. Gheorghe Creţu, în declaraţia sa, făcută în faţa tribunalului afirmă :

„ Eu am fost repartizat la celula nr.18. La ora 0.30 s-a auzit semnalul. Am deschis uşa celulei, am comandat “drepţi”, după care am tras, executând prin împuşcare toţi 14 deţinuţi[note 3] care se găseau înăuntru. După executare am recunoscut cadavrele următorilor : Panova, Otto Reiner, Bonea Niculescu, Marin Georgescu, Horwath Iuliu, Horwath Victor, Petre Tudor, Bobocea Gh., Vârfureanu, Malenschi Gh. şi fraţii Bileca (doi).[note 4] Ceilalţi doi nu i-am cunoscut. Repet că execuţia am făcut-o prin împuşcare şi nu am desfigurat nici un cadavru cu toporul. Execuţia s-a făcut cu revolvere automate Mausser[note 5], cu care era înarmată garda legionară. Dintre executanţi cunosc pe următorii : Romulus Opriş, Grozea Dumitru, Marcu Octavian, Pavel Grimalschi, Popescu Ilarion, Sauciuc Vanghele, Iftimescu Ion, Rădulescu Ilie. [...] Execuţia a durat aproximativ 10 minute…”

După executarea asasinatelor, grupul de legionari care trebuia să asigure paza deţinuţilor, au părăsit posturile şi s-au întors în Bucureşti.

 

Descoperirea asasinatelor

Descoperirea asasinatelor a fost făcută imediat de către unul din soldaţii de santinelă, un anume Dumitru Gălbinaş, care în jurul orei 1.40, raportează acest fapt comandantului gărzii militare, plt. Dumitru Forţu. Un alt soldat, Manea Constantin, care avea postul chiar în sala pe care se aflau celulele celor asasinaţi, a declarat ulterior că asasinatele s-au produs în jurul orei 1.30, fiind executate de o echipă de cca. 20 de legionari.

Plt. Dumitru Forţu a luat măsuri de întărire a pazei, pentru a nu fi compromise probele materiale, după care şi-a anunţat superiorii. Comandantul închisorii, col. Opriş, a fost anunţat în jurul orei 2.20. Comisarul de serviciu la prefectura poliţiei, un anume Tofan, a anunţat Parchetul de crimele comise la Jilava.

Primele bănuieli au fost îndreptate contra legionarilor care lucrau la deshumarea osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor şi Decemvirilor. (text preluat integral din Ordonanţa definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucţie, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huși - d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul. A fost asasinat în timpul detenției din ordnul regelui Carol al II-lea - foto - ro.wikipedia.org

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huși – d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul. A fost asasinat în timpul detenției din ordnul regelui Carol al II-lea - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Miercuri, 27 noiembrie 1940, la orele 1,45 – Ministerul de Interne comunică conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, că grupul de legionari ce făceau paza deţinuţilor politici de la Închisoarea Militară Jilava au asasinat cu focuri de armă şi corpuri contondente pe toţi cei 64 de deţinuţi, după care au dispărut.

La orele 2,00, s-a dat alarma la toate ministerele şi instituţiile de stat din Bucureşti, iar Subsecretarul de Stat al Armatei a ordonat imediat consemn general al trupelor din garnizoană (Divizia a 3-a Infanterie), precum şi măsurile urgente de siguranţă a instituţiilor de stat şi folos obştesc.

La orele 10,00, Horia Sima, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, este chemat de către Ion Antonescu pentru a da relaţii asupra evenimentelor de la Jilava. Ca primă măsură, Horia Sima va da un comunicat, în care preciza : “orice abatere de pe linia dreaptă legionară [...] va fi sancţionată fără cruţare şi conform cu legile speciale“. (Comunicatul nr. 153/27 noiembrie 1940, semnat Horia Sima)

La orele 11.00 are loc o şedinţă a Consiliului de Miniştri, în care s-au analizat evenimentele din noaptea precedentă, şi măsurile ce urmează a fi luate. În cadrul acestei şedinţe, la orele 13.00, Horia Sima cere un răgaz pentru a depista făptaşii. Concluzia trasă va fi că “şeful mişcării şi principalii săi locotenenţi, sau nu stăpânesc situaţia în propriul lor partid, sau sunt complici cu elementele teroriste [...]”

 

Comunicatul oficial

În data de 28 noiembrie 1940, un comunicat oficial a fost publicat în presă :

„În noaptea de 26/27 noiembrie, – cu ocazia deshumării osemintelor de la Jilava, – legionarii care lucrau la această deshumare, – au pătruns în închisoare şi au împuşcat pe unii dintre deţinuţii politici aflaţi acolo şi consideraţi ca autorii principali ai crimelor săvârşite împotriva Căpitanului şi a legionarilor, – sub fostul regim.”

La ancheta din 1941, acest comunicat se va dovedi fals – fiind evident că nu legionarii care participau la deshumare i-au asasinat pe deţinuţi. Horia Sima ulterior va susţine totuşi această idee.

 

Consecinţe imediate

Înainte de 23 ianuarie 1941 nu au fost iniţiate acţiuni în justiţie pentru prinderea şi pedepsirea asasinilor, ci doar o anchetă privind împrejurările asasinatelor şi ancheta medico-legală obligatorie pentru înhumarea victimelor. În schimb, Ion Antonescu a dispus măsuri asiguratorii de ordin militar, menite a exercita presiune asupra legionarilor, respectiv : deplasarea trupelor Div. a 3-a Infanterie în dispozitiv, deplasarea unui batalion de care blindate de la Târgovişte spre Bucureşti, acesta ajungând în Capitală în data de 28 noiembrie 1940, ora 5 dimineaţa, concomitent cu înlocuirea prefectului poliţiei Capitalei, Ştefan Zăvoianu, cu colonelul adjutant Pălăngeanu.

Ștefan Zăvoianu (n. 1882 – d. 28 iulie 1941, Valea Piersicilor, Jilava) a fost un militar român, fost Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul pentru fapte de arme în primul război mondial, eliberat cu gradul de colonel (apoi degradat), ziarist, fondator și proprietar al ziarului „Dacia”, înființat în 1919 și politician de extremă dreaptă (în decembrie 1937 a fost ales senator pe listele partidului legionar Totul pentru Țară) Numit de Horia Sima Prefect al Poliției capitalei, a organizat și condus Masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 când, în fruntea unui grup de legionari, a asasinat 64 de foști demnitari și ofițeri români. Judecat de un tribunal militar, a fost degradat, condamnat la moarte și executat la 28 iulie 1941, în Valea Piersicilor, situată la sud-est de penitenciarul Jilava (la acea vreme Închisoarea Militară Jilava).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

În data de 28 noiembrie 1940, la orele 12,00 – Ion Antonescu îl numeşte în calitate de Prefect de Poliţie pe Radu Mironovici, Comandant al Bunei Vestiri, colonelul Pălăngeanu nefiind acceptat de Horia Sima. Din comunicatul oficial emis cu această ocazie, nu lipsesc asigurări că : “Guvernul este în căutarea vinovaţilor, cărora li se vor aplica severe sancţiuni, potrivit legilor în vigoare“. În data de 9 decembrie 1940, generalul Constantin Petrovicescu, ministru de interne, va emite Ordinul nr. 4766/940 prin care va desfiinţa poliţia legionară, argumentând că “Mişcarea legionară rezervă membrilor săi alte misiuni de importanţă cu mult mai mare“. În consecinţă, poliţia legionară este desfiinţată începând cu data de 1 decembrie 1940.

Constantin Petrovicescu (n. 22 octombrie 1883, Târgu Jiu - d. 8 septembrie 1949, penitenciarul Aiud) a fost un general, jurist doctor în drept şi om politic român, ministru de interne în perioada Statului naţional-legionar (14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Petrovicescu (n. 22 octombrie 1883, Târgu Jiu – d. 8 septembrie 1949, penitenciarul Aiud) a fost un general, jurist doctor în drept şi om politic român, ministru de interne în perioada Statului naţional-legionar (14 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Ancheta medico-legală

În data de 27 noiembrie 1940 a fost dispusă o anchetă medico-legală privind cele 64 de asasinate. Majoritatea celor asasinaţi muriseră datorită “suprimării funcţiilor cerebrale consecutiv fracturilor craniene şi rănirii creierului prin proiectile de armă de foc“. În cadavrele victimelor au fost găsite între 2 (Ion Balint) şi 34 de gloanţe (Niky Ştefănescu). O parte din victimele din celula nr.17, cea în care a operat Gheorghe Creţu, s-a constatat că fuseseră lovite în cap cu “un corp tăios greu, cum ar fi un topor“. Mihail Moruzov a fost singurul care nu a fost împuşcat în cap, decesul acestuia datorându-se rănilor produse de mai multe gloanţe care l-au lovit în gât.

 

Opiniile principalilor responsabili

Horia Sima a continuat şi ulterior să susţină ideea din comunicatul oficial, că asasinatele din noaptea de 26/27 noiembrie 1940 ar fi fost executate de legionarii participanţi la deshumarea osemintelor Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor. În realitate, deshumarea propriu-zisă s-a făcut în data de 28 noiembrie 1940.

Pentru a nu adânci disensiunile dintre Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară, Ministrul Reichului (ambasadorul Germaniei) la Bucureşti i-a comunicat lui Antonescu că execuţiile de la Jilava nu sunt un motiv ca să se pună în primejdie existenţa Statului National-Legionar. Participarea lui Baldur von Schirach şi a lui Ernst Wilhelm Bohle la funeraliile Căpitanului, au avut menirea să aplaneze aceste disensiuni, indicând că guvernul Reichului nu doreşte pe moment o schimbare a sistemului de guvernare. În discuţiile purtate cu Baldur von Schirach şi cu Ernst Wilhelm Bohle, Horia Sima a reluat aceeaşi idee :

„I-am explicat starea sufletească a acestor oameni care au lucrat la deshumarea osemintelor Căpitanului şi revolta care i-a cuprins când au descoperit trupul Căpitanului ars de vitriol şi cu ştreangul la gât.”

În legătură cu afirmaţia lui Ion Antonescu, referitor la cele 64 de persoane împuşcate în noaptea de 26/27 noiembrie la Jilava, asupra căreia au existat controverse, generalul Constantin Petrovicescu a declarat la proces că Ion Antonescu ar fi afirmat : “Nu îmi pare rău de nici unul dintre aceştia, pentru că au făcut prea mult rău acestei ţări.” Atunci când Preşedintele, Alexandru Voitin (Voitinovici) i-a cerut lui Ion Antonescu să confirme acest lucru, acesta a afirmat că : “Aceasta nu are nici o legătură cu atitudinea mea“.

Procesiunea funerară a lui Corneliu Zelea Codreanu, la 30 noiembrie 1940 - foto preluat de pe pt.wikipedia.org

Procesiunea funerară a lui Corneliu Zelea Codreanu, la 30 noiembrie 1940 – foto preluat de pe pt.wikipedia.org

 

Ancheta din 1941

După evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute îndeobşte sub denumirea de “Rebeliunea legionară“, în afară de judecarea şi condamnarea celor care participaseră la aceste evenimente, Ion Antonescu a decis deschiderea unei anchete privind asasinatele din noaptea de 26/27 noiembrie 1940.

Prin Ordinul de urmărire nr. 19 860 din 26 martie 1941, comandantul militar al Capitalei a ordonat punerea sub urmărire penală a 16 persoane, legionari, suspectaţi de implicare în asasinatele din noaptea de 26/27 noiembrie 1940, de la Jilava, cazul fiind repartizat Cabinetului 10 Instrucţie al Tribunalului Militar C.M.C.

În urma anchetei, încă alte 22 de persoane au fost inculpate în asasinatele de la Jilava, în alte asasinate petrecute în arestul Prefecturii de Poliţie, şi în asasinarea profesorilor Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.

Procesul a început în data de 9 iulie 1941 la Curtea Marţială C.M.C. din Bucureşti. Au compărut în faţa curţii 17 acuzaţi, toţi în stare de arest. Au fost lipsă 21 de acuzaţi, din care 20 dispăruţi, unul fiind mobilizat. Sentinţa a fost pronunţată în 22 iulie 1941. 20 de acuzaţi, printre care Ştefan Zăvoianu, Gheorghe Creţu, Dumitru Groza, etc…, au fost condamnaţi la moarte. 5 acuzaţi au fost condamnaţi la muncă silnică, 6 acuzaţi au fost condamnaţi la câte 10 ani închisoare, iar 5 acuzaţi au fost achitaţi. Printre cei achitaţi s-a numărat şi fostul secretar al prefecturii de poliţie Constantin Orăşanu, apărat de Ionel Teodoreanu.

Ancheta a relevat şi existenţa unei a 65-a victime, plutonierul de jandarmi Nicolae Ciurea, care a scăpat cu viaţă în împrejurări neelucidate. Din cei 20 de condamnaţi la moarte, 14 erau dispăruţi. Restul de 6, respectiv Ştefan Zăvoianu, Gheorghe Creţu, Octavian Marcu, Constantin Savu, Anghel Dumitru şi Ion Tănăsescu, ultimii 5 fiind participanţi direcţi la asasinatele de la Jilava, au fost executaţi în data de 28 iulie 1941.

Cu toate acestea, principalele scopuri ale anchetei nu au fost atinse. Nu s-a stabilit cu exactitate lista asasinilor, nu s-a stabilit modul în care au acţionat aceştia, nu s-a stabilit cine a dat ordinul, şamd. Ancheta nu reuşit să determine vreo implicare a lui Horia Sima în aceste asasinate, deşi în rechizitoriu s-au făcut la un moment dat unele aluzii care au dat naştere ulterior la speculaţii pe această temă.

De asemenea, nu au apărut indicii că Ion Antonescu ar fi avut cunoştinţă de pregătirea acestor asasinate. Comisarul Gheorghe Creţu a luat asupra sa responsabilitatea asasinării a 17 persoane, deşi este imposibil să fi acţionat singur. Nici Dumitru Groza, participant direct şi organizator al asasinatelor, într-un interviu din 6 septembrie 1995, urmat de un altul în 10 mai 2000, nu a furnizat detalii despre asasinat.

 

Speculaţii privind asasinatele

Majoritatea speculaţiilor privind asasinatul privesc cazul lui Mihail Moruzov, precum şi relaţiile acestuia cu Ion Antonescu şi Horia Sima.

În ceea ce-l priveşte pe Ion Antonescu se afirmă că Mihail Moruzov ar fi deţinut unul sau mai multe dosare compromiţătoare privindu-l pe acesta. Aşa zisele dosare compromiţătoare, care oricum nu erau de resortul SSI, o priveau pe Liţa Baranga, mama mareşalului, octogenară la acea dată, ca şi presupusa “bigamie”, pentru care Ion Antonescu obţinuse câştig de cauză în instanţă.

Aceste dosare fuseseră “instrumentate” din ordinul lui Carol al II-lea, pentru a avea un pretext de a-l înlătura pe general. În ceea ce-l priveşte pe Ion Antonescu, acesta avea toate motivele să-l trimită pe Moruzov în faţa justiţiei, dat fiindcă astfel de dosare privind viaţa privată a demnitarilor statului, nu puteau face obiectul activităţii unui serviciu de contraspionaj al armatei.

În ceea ce-l priveşte pe Horia Sima, despre care se afirmă că ar fi fost “spionul (uneori şi informatorul) lui Moruzov, plătit cu 200.000 de lei lunar (70 de salarii medii)” Această afirmaţie apare în biografia lui Moruzov, făcută de Gheorghe Cristescu, unul din şefii SSI, afirmaţie citată fără însă a indica vreo sursă.

Această chestiune este lămurită însă mai departe, de această dată in extenso, pe baza documentelor de arhivă. Relaţiile lui Horia Sima cu SSI, datează din primăvara lui 1940, atunci când Sima arestat fiind, a fost contactat de Moruzov din însărcinarea lui Ernest Urdăreanu, pentru a încerca o mediere care să pună capăt conflictului sângeros dintre Carol al II-lea şi Mişcarea Legionară.

Chestiunea este cuprinsă într-un referat (Referatul din 31 august 1940, întocmit de Mihail Moruzov), prin care acesta solicita Ministerului Apărării Naţionale, “aranjarea” situaţiei militare a 12 căpetenii legionare (mobilizate deja la unităţile militare), cap de listă fiind Horia Sima, pentru a putea fi detaşate la SSI.

Se recomanda de asemenea punerea acestuia în libertate. În schimb, cele 12 căpetenii legionare se obligau să facă propagandă cu formula “Credinţă pentru Rege şi în slujba intereselor ţării“, scopul principal fiind culegerea de informaţii privind activitatea “comunistă, teroristă şi iredentistă“. 7 zile de la încheierea convenţiei cu Moruzov, regele avea să abdice. Horia Sima vorbeşte şi el despre această înţelegere menită să-i asigure libertatea de mişcare în organizarea loviturii de stat de la 6 septembrie 1940.

Alte afirmaţii fanteziste privesc implicarea lui Mihail Moruzov, împreună cu Carol al II-lea şi cu Horia Sima în asasinarea lui Armand Călinescu.(21 septembrie 1939) Această ipoteză a fost lansată de către Ştefan Palaghiţă, un dizident legionar “codrenist”, ipoteză exploatată ulterior de către istoriografia comunistă.

În realitate, atentatul reuşit contra primului ministru a demonstrat ineficienţa serviciului român de informaţii condus de Mihail Moruzov, spulberând tocmai teza falsă că Horia Sima ar fi fost informator al lui Moruzov “plătit cu 200.000 lei pe lună“. De altfel, Horia Sima apare în evidenţele SSI de abia în februarie 1939, când a intrat în atenţia autorităţilor, fiind dat în urmărire generală, fotografia sa fiind distribuită sub consemn la frontieră.

Jurnalistul Mihai Pelin, într-un articol pe blogul personal, reluat în presă, printre alte afirmaţii fanteziste fără acoperire în documente, afirmă că Horia Sima ar fi fugit în Germania, pentru a face spionaj în slujba lui Moruzov. Istoricul Armin Heinen, care a făcut cercetări zeci de ani în arhivele naziste, pe urmele legăturilor dintre nazişti şi Mişcarea Legionară a demonstrat că aceste legături au fost cvasi-inexistente.

În Germania, atât Horia Sima, cât şi ceilalţi legionari, aveau statutul de refugiaţi politic, cu un regim extrem de sever – supraveghere permanentă, orice activitate politică era categoric interzisă, libertatea de deplasare extrem de redusă, contactul cu cetăţeni germani redus la strictul necesar – în caz contrar, riscau să fie extrădaţi, iar acasă îi aştepta execuţia.

Altă afirmaţie fantezistă a fost făcută de fiica lui Moruzov, Aurora Florina, care într-un interviu afirmă că tatăl ei nu ar fi fost asasinat de legionari, ci de soldaţi, din ordinul lui Ion Antonescu, susţinând că a văzut răni produse de baionetă pe cadavrul tatălui ei (11 gloanţe şi 5 lovituri de baionetă), chestiune contrazisă de certificatul medico-legal.

 

Rezonanţe cinematografice

În filmul Un comisar acuză, regizat de Sergiu Nicolaescu în 1973, eroul principal este însărcinat să ancheteze un masacru similar cu cel de la Jilava. Numele persoanelor şi locurilor sunt însă schimbate — de exemplu, închisoarea Jilava este numită “Viraga”, prof. Iorga se numeşte prof. Jugu, etc… Filmul aparţine “curentului realist-socialist” iar faptele istorice sunt adaptate punctului de vedere al istoriografiei comuniste. Scenariul menţionează în genericul filmului :

“În toamna anului 1940, vîrfurile cele mai reacţionare ale burgheziei şi moşierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănţuie odios. În acest timp, în întreaga ţară, au loc acţiuni de masă, se desfăşoară lupta antifascistă condusă de comunişti,” perpetuate în timp prin adevărate “legende urbane”, cum este cea conform căreia într-una din celulele vecine celor în care se găseau cei 64, s-ar fi găsit şi Nicolae Ceauşescu.

 

cititi despre Masacrul de la Jilava (26 – 27 noiembrie 1940) si pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812)

/0 Comentarii/în /de /4.128 vizite

Napoleon’s crossing of the Berezina an 1866 painting by January Suchodolski oil on canvas, National Museum in Poznań

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812)

Bătălia de la Berezina face parte din războaiele napoleoniene, având loc la data de 26 – 28 noiembrie 1812 și soldându-se cu o înfrângere a armatei franceze în timpul retragerii ei din Rusia. În ciuda înfrângerii, 50.000 de oameni din armata franceză, mai ales Garda Imperială, au reușit să traverseze râul Berezina și să se salveze.

Bătălia de la Berezina (26 - 29 noiembrie 1812) - parte din războaiele napoleoniene - Campania din Rusia (1812) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) – parte din războaiele napoleoniene – Campania din Rusia (1812) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Descriere

Bătălia a avut loc după ce trupele lui Napoleon au părăsit orașul Smolensk și au început să treacă podul de pontoane peste apele înghețate ale râului Berezina la nord de Borisov. În timpul retragerii trupelor franceze, ca urmare a campaniei militare contra Rusiei, trupele lui Napoleon sunt aproape încercuite de trei armate rusești la 21 noiembrie 1812, pe malul estic al râului Berezina.

Trupele franceze care porniseră cu un efectiv de 500.000 de soldați, au fost decimate în timpul campaniei și reduse la circa 49.000 de soldați și 40.000 de diferiți însoțitori ai trupelor. Corpul II de armată, sub comanda mareșalului Nicolas Oudinot, redus la numai 8.000 de soldați, cuprindea 4 regimente elvețiene și divizia Merle.

Acești oameni, împreună cu Corpul IX al lui Victor vor fi cei care vor duce greul luptei de acoperire a retragerii. Pontonierii generalului Éblé au construit două poduri unul pentru infanterie și celălalt pentru artileria ecvestră. La 27 noiembrie Corpul II de armată reușește să traveseze Berezina ajungând pe malul de vest unde începe să atace trupele rusești care căutau să împiedice trupele franceze să treacă podul.

În dimineața de 28 noiembrie paticipă la lupte și divizia elvețiană care ocupă drumul spre Borisov și pădurea de la Stahov ei fiind atacați de trupele rusești. Elvețienii sunt obligați să recurgă, din cauza lipsei muniției, la lupta la baionetă. Astfel elvețienii au înlesnit manevra diviziilor Legrand și Maison, care ajung într-o poziție avantajoasă și în final pot traversa podul. Au rămas în viață numai un număr 300 de elvețieni care s-au putut prezenta în data de 29 noiembrie la apelul de seară.

 

cititi mai mult despre Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) si pe en.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 26 noiembrie în Istorie

/0 Comentarii/în /de /7.114 vizite

Protest “STOP Legile Justiției! Nu scăpați!” (Bucuresti – 26 Noiembrie 2017) 

foto realizat de Dan Mihai Balanescu
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org, youtube.com

 

26 noiembrie este a 330-a zi a calendarului gregorian și a 331-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 26 noiembrie

(BOR) Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul

Sfinţii Cuvioşi Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul (26 noiembrie) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfinţii Cuvioşi Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Alipie, sluga lui Hristos, îşi avea patria în cetatea Adrianopole, ce este în părţile Paflagoniei. Domnul l-a ales chiar din pântecele maicii sale, fiindcă maică-sa când era îngreuiată cu dânsul şi aproape de naştere, a văzut într-o noapte o vedenie ca aceasta. I se părea că ţine în mâinile sale un miel foarte frumos care avea în coarnele sale două făclii aprinse şi ardea luminat. Iar când avea să se nască pruncul, o mare lumină dumnezeiască a umplut casa. Acesta era semnul luminării faptelor lui celor bune, căci avea să fie lumina lumii.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Stelian (în latină: Stylianus, în grecește: Στυλιανός) a fost un sfânt cuvios din secolul al VI-lea, de origine din Paflagonia (Turcia de azi). Prăznuirea lui se face la 26 noiembrie. Este cunoscut ca ocrotitor al copiilor.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Alip Stilitul, cuvios († secolul al VII-lea); Sf. Nicon, cuvios († secolul al X-lea)

Sfântul Cuvios Nicon. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 26 noiembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Nicon - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Nicon.

 

(BRC) Sf. Ioan Berchmans, student

 

Mongolia – Ziua Independenței

Mongolia - foto: ro.wikipedia.org

Mongolia este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia și la sud cu Republica Populară Chineză. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921).

Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți (în nord si vest) si Deșertul Gobi în sudul țării. Cca. 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populație.

 

Astăzi în istorie pentru 26 noiembrie

 

Evenimentele Zilei de 26 noiembrie în Istorie:

- 26 noiembrie 1940 – Masacrul de la Jilava;

- 26 noiembrie 2000 – Alegeri parlamentare şi prezidențiale în România;

- 26 Noiembrie 2017 – Proteste in România si in afara țării, impotriva modificarii legilor justitiei

 

26 noiembrie 399 - A decedat Papa Siricius. A fost primul papă care a purtat și titltul de “Pontifex Maximus” împreună cu cel de Papă, titlu care a fost folosit apoi regulat de succesorii săi. A fost sanctificat si este sărbătorit de catolici pe 26 Noiembrie.

 

26 noiembrie 1252 - A decedat Blanche de Castilia, soţia regelui Ludovic al VIII-lea al Franţei; (n. 4 martie 1188).

Blanche a Castiliei (în spaniolă Blanca de Castilla) (4 martie 1188 – 26 noiembrie 1252), regină consoartă a Franței ca soție a regelui Ludovic al VIII-lea. A fost regentă de două ori în timpul domniei fiului ei, Ludovic al IX-lea - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Blanche a Castiliei - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Blanche a Castiliei (în spaniolă Blanca de Castilla) (4 martie 1188 – 26 noiembrie 1252), regină consoartă a Franței ca soție a regelui Ludovic al VIII-lea. A fost regentă de două ori în timpul domniei fiului ei, Ludovic al IX-lea.

 

26 noiembrie 1288 - S-a nascut Go-Daigo, al 96-lea împărat al Japoniei; (d. 19.09.1339).

 

26 noiembrie 1346 - Carol al IV-lea din dinastia de Luxembourg, este incoronat la Bonn.

Împăratul Carol al IV-lea, din dinastia de Luxemburg, (n. 14 mai 1316, Praga - d. 29 noiembrie 1378), Rege al Germaniei din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1355 foto: ro.wikipedia.org

Împăratul Carol al IV-lea, 
foto: ro.wikipedia.org

Împăratul Carol al IV-lea, din dinastia de Luxemburg, (n. 14 mai 1316, Praga – d. 29 noiembrie 1378), Rege al Germaniei din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman – German din 1355 si este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrală, care se numește și astăzi ” Universitatea Carolina”, în amintirea sa.

 

26 noiembrie 1504 - A decedat regina Isabela I a Spaniei ; (n. 1451).

Isabela I (Spaniola: Isabel I, Ysabel, Galiciana: Sabela I) (n. 22 aprilie 1451 - d. 26 noiembrie 1504), Regina Castiliei și Leonului - foto: ro.wikipedia.org

Isabela I - foto: ro.wikipedia.org

Isabela I (n. 22 aprilie 1451 – d. 26 noiembrie 1504), Regina Castiliei și Leonului și impreuna cu soțul său Ferdinand al II-lea de Aragon ambele regate au devenit baze ale unificării Spaniei, realizată de nepotul lor, Carol Quintul. Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Isabella si pe soțul ei Monarhi Catolici si de aceea mai este cunoscută sub numele de Isabel la Católica (Isabela Catolica).

In 1492, in timpul domniei sale, a avut loc cucerirea ultimului bastion arab din Spania, Granada, finalizandu-se astfel Reconquista si de asemenea s-a facut epocala calatorie a lui Columb catre noul continent, care avea sa fie numit America.

 

26 noiembrie 1604 - S-a nascut Johann Bach, primul compozitor din familia Bach. Johann Bach (n. 26 noiembrie 1604 în Wechmar; înmormântat la 13 mai 1673 în Erfurt) a fost un compozitor și organist german. Numit și Johann Bach al III-lea atunci când este vorba despre membrii familiei Bach, a fost fratele mai mare al lui Christoph Bach, care a fost bunicul lui Johann Sebastian Bach. Este primul reprezentant al familiei de la care s-au păstrat compoziții proprii: 3 motete.

 

26 noiembrie 1607 - S-a nascut pastorul englez John Harvard, cel care a sprijinit dezvoltarea colegiului denumit ulterior, in onoarea sa, Harvard College; (d. 14.09.1638).

John Harvard (n. 26 noiembrie 1607, Southwark - d. 14 septembrie sau 24 septembrie 1638, Charlestown, Massachusetts), teolog puritan american de origine engleză - foto (Statuia lui John Harvard din 1884 la Universitatea Harvard): ro.wikipedia.org

Statuia lui John Harvard din 1884 la Universitatea Harvard – foto: ro.wikipedia.org

John Harvard (n. 26 noiembrie 1607, Southwark – d. 14 septembrie sau 24 septembrie 1638, Charlestown, Massachusetts), teolog puritan american de origine engleză.

 

26 noiembrie 1778 - O expediție condusă de James Cook a debarcat pe insula Maui, a doua insulă ca mărime din arhipelagul hawaiian.

Kalaniʻōpuʻu, King of Hawaiʻi, brings presents to Captain Cook - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Kalaniʻōpuʻu, King of Hawaiʻi, brings presents to Captain Cook – foto preluat de pe en.wikipedia.org

James Cook (n. 28 octombrie/8 noiembrie 1728, Marton, Anglia, Regatul Marii Britanii – d. 14 februarie 1779, Kealakekua Bay, Ancient Hawaii) a fost un explorator, navigator și cartograf englez ce a ajuns la rangul de căpitan în Marina Regală. Cook a realizat hărți detaliate ale insulei Newfoundland înainte de a realiza trei expediții în Oceanul Pacific, unde a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei și Insulele Hawaii, precum și prima circumnavigare a Noii Zeelande.

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) Cook a fost ucis în Hawaii în timpul unei altercații cu băștinașii în timpul celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în 1779. A lăsat în urmă o moștenire de cunoștințe științifice și geografice ce au influențat succesorii săi inclusiv în secolul al XX-lea iar numeroase memoriale i-au fost dedicate în toată lumea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1810 – S-a nascut William George Armstrong, inginer şi inventator englez; a realizat acumulatorul electric;(d.27.12.1900).

 

29 noiembrie 1812 - A început Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) – parte din războaiele napoleoniene – Campania din Rusia (1812)

Bătălia de la Berezina (26 - 29 noiembrie 1812) - parte din războaiele napoleoniene - Campania din Rusia (1812) - (Napoleon's crossing of the Berezina an 1866 painting by January Suchodolski oil on canvas, National Museum in Poznań) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) – parte din războaiele napoleoniene – Campania din Rusia (1812) – (Napoleon’s crossing of the Berezina an 1866 painting by January Suchodolski oil on canvas, National Museum in Poznań) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Berezina face parte din războaiele napoleoniene, având loc la data de 26 – 28 noiembrie 1812 și soldându-se cu o înfrângere a armatei franceze în timpul retragerii ei din Rusia. În ciuda înfrângerii, 50.000 de oameni din armata franceză, mai ales Garda Imperială, au reușit să traverseze râul Berezina și să se salveze.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 noiembrie 1832 - In New York City este pus în funcţiune primul tramvai stradal din lume.

Mule-drawn streetcar, 1870s - foto: en.wikipedia.org

Mule-drawn streetcar, 1870s – foto: en.wikipedia.org

Primele tramvaie constau in platforme largi acoperite, cu scaune in interior si loc pentru bagaje pe acoperis, care se deplasau pe sine, fiind trase de cai. Primul serviciu de acest fel a legat orasele Swansea si Mumbles din Tara Galilor incepand cu ziua de 25 martie 1807, linia avand o lungime de aproximativ 8 kilometri.

Acest traseu detine si acum recordul mondial pentru cele mai multe forme de energie folosite in istoria existentei sale: cai, panze, aburi, electric, petrol si diesel. Primul tramvai stradal beneficiind de o retea de linii in cadrul unui oras este considerat a fi cel din New York, pus in functiune in 1832, urmat fiind de orasul New Orleans, tot din Statele Unite, in 1835.

Acestea foloseau cai si magari pentru tractiunea vagoanelor, de regula cate doi la un vagon. Ocazional erau folosite si alte animale iar in cazuri de urgenta, oameni. In Romania, primul tramvai, de asemenea tras de cai, a functionat in Timisoara incepand cu anul 1869, fiind inlocuit in 1899 de tramvaiul electric.

Tramvaiul electric din Timișoara - 1899 - foto: ro.wikipedia.org

Tramvaiul electric din Timișoara – 1899 – foto: ro.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1855 - A murit poetul polonez Adam Mickiewicz, luptător pentru independența și reîntregirea patriei sale, unul dintre cei mai mari poeti romantici polonezi din secolul XIX; (n. 24.12.1798).

Adam Bernard Mickiewicz (n. 24 decembrie 1798, Zaosie - d. 26 noiembrie 1855, Istanbul), poet și scriitor polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale - foto - portretul lui Mickiewicz, de Walenty Wańkowicz (1828): ro.wikipedia.org

Mickiewicz, de Walenty Wańkowicz (1828) – foto: ro.wikipedia.org

Adam Bernard Mickiewicz (n. 24 decembrie 1798, Zaosie – d. 26 noiembrie 1855, Istanbul), poet și scriitor polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale. Este considerat unul dintre cei mai buni poeți romantici polonezi din secolul al XIX-lea, alături de Zygmunt Krasiński, Juliusz Słowacki și Cyprian Kamil Norwid.

 

26 noiembrie 1857 - S-a născut părintele lingvisticii moderne, elveţianul Ferdinand de Saussure; (m. 22 februarie 1913).

Ferdinand de Saussure (n. 26 noiembrie 1857, Geneva, Elveția, d. 22 februarie 1913 la castelul Vufflens, Morges, cantonul Vaud, Elveția), lingvist elvețian. Este considerat părintele lingvisticii moderne - foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand de Saussure - foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand de Saussure (n. 26 noiembrie 1857, Geneva, Elveția, d. 22 februarie 1913 la castelul Vufflens, Morges, cantonul Vaud, Elveția), lingvist elvețian. Este considerat părintele lingvisticii moderne. A definit concepte fundamentale (distincția dintre limbaj, limbă și vorbire, între sincronie și diacronie.

A făcut diferența dintre lingvistica sincronică, care studiază o limbă în stadiul în care se află ea într-un anumit moment, și lingvistica diacronică, care compară diferitele stadii ale unei limbi, care ulterior vor inspira nu numai știința lingvistică, dar și alte sectoare ale științelor umaniste.

 

26 noiembrie 1893 - S-a nascut actorul roman Nicolae Balţăţeanu; (d.27.02.1956).

 

26 noiembrie 1894 - S-a născut Norbert Wiener, matematician american (lucrări în domeniile teoriei probabilităţilor, teoriei cuantelor, teoriei relativităţii şi al electrotehnicii); este considerat fondatorul ciberneticii; (m. 18 martie 1964).

 

26 noiembrie 1901 - S-a născut Mihail Drumeş, scriitor roman (d. 1982).

Mihail Drumeș (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București), dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihail Drumeș - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihail Drumeș (pseudonim pentru Mihail V. Dumitrescu, n. 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman – d. 7 februarie 1982, București, RS România) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. “Scrisoarea de dragoste”, “Invitaţie la vals”, “Elevul Dima dintr-a şaptea”
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1909 - A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei “Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

 

26 noiembrie 1909 - S-a nascut in Slatina, Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), renumit dramaturg francez de origine romana.

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugen Ionescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6).

A debutat in 1927 in revista Liceului “Sfantul Sava”. Si-a luat licenta in limba franceza la Universitatea din Bucuresti, iar primul volum publicat a fost “Elegii pentru fiinte mici”, aparut in 1931, urmat de “Nu”, volum premiat pentru critica literara. Zece ani mai tarziu s-a stabilit in Franta, unde s-a remarcat ca si creator al teatrului absurdului.

Prima sa piesa, “Cantareata cheala”, a avut premiera in 1950, urmate de “Lectia”, “Scaunele”, “Ucigasi fara simbrie”, “Rinocerii” – toate scrise in limba franceza. In 22 ianuarie 1970, a fost ales membru al Academiei Franceze, in 7 mai 1989 a primit premiul Moliere, iar in 30 decembrie a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Francezi, impreuna cu un alt scriitor roman celebru – Emil Cioran.

S-a stins din viata la resedinta sa din Paris in 28 martie 1994, fiind inmormantat in cimitirul din Montparnasse. Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu.

Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate. Cu această ocazie, fiica sa, Marie France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1917 - Se încheie la Focşani armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare noi intervenite în urma armistiţiului Ruso-German de la Brest-Litovsk semnat la 22 noiembrie 1917.

 

26 noiembrie 1919 - S-a nascut Ryszard Kaczorowski, fost preşedinte anticomunist polonez din exil. Ryszard Kaczorowski a murit in data de 10 aprilie 2010 la varsta de 90 de ani, in catastrofa aeriana de la Smolensk, care a costat viata a numerosi conducatori ai statului polonez , printre care s-a numarat si presedintele in exercitiu de atunci Lech Kaczynski. Din 19 iunie 1989 pana la 22 decembrie 1990 a fost al saselea si ultimul presedinte in exil al Republicii Polonia.

 

26 noiembrie 1922 - Howard Carter și Lord Carnarvon au intrat pentru prima data în mormântul faraonului Tutankhamon.

26 noiembrie 1922: Howard Carter și Lord Carnarvon au intrat pentru prima data în mormântul faraonului Tutankhamon - foto: ro.wikipedia.org

Mormântul faraonului Tutankhamon – foto: ro.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1931 - Are loc la Paris, Franţa, o Conferinţă a dezarmării, la care au participat delegaţii din 30 de ţări printre care şi România.(26-27 noiembrie).

 

26 noiembrie 1939 - Armata Roșie a bombardat satul Mainila, după care a acuzat Finlanda pentru incident, cu scopul de a avea un pretext de declanșare a Războiului de Iarnă. - Bombardarea satului Mainila (în finlandeză Mainilan laukaukset) a fost un incident militar din ziua de 26 noiembrie 1939, când Armata Roșie a Uniunii Sovietice a bombardat satul rusesc Mainila (aflat lângă Beloostrov), pentru a declara că tirul a pornit din Finlanda, fiind executat peste frontieră. URSS a folosit această manevră pentru propagandă și ca pretext pentru declanșarea Războiului de Iarnă după patru zile.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org;

 

26 noiembrie 1939 - S-a nascut Tina Turner, cântăreață americană.

Tina Turner (n. Anna Mae Bullock, n. 26 noiembrie 1939, Nutbush, Tennessee, SUA) este o cântăreață și compozitoare pop-rock americana, câștigătoare a opt premii Grammy, actriță și scriitoare populară.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1940 - “Masacrul de la Jilava“. În închisoarea Jilava au fost împuşcaţi de legionari 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie).

Reconstituirea asasinatelor de la Jilava – legionarul Marcu Octavian arată cum i-a executat pe prizonieri – legenda identică cu originalul – foto: ro.wikipedia.org

(text preluat integral din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

Odată împărțiți, legionarii s-au întors la post, așteptând schimbarea gărzii militare și trecerea rondului. În prealabil, înlăturaseră lacătele de la ușile celulelor. În jurul orelor 1 – 1.30, în urma unui semnal convenit dinainte, un foc de pistol, legionarii au pătruns în celulele repartizate fiecăruia, împușcându-i pe prizonieri. Lista cu legionarii din echipa lui Gheorghe Crețu nu a mai fost afișată în corpul de gardă, așa cum se proceda zilnic la schimbarea gărzii, pentru a nu se afla identitatea asasinilor. Gheorghe Crețu, în declarația sa, făcută în fața tribunalului afirmă :

„ Eu am fost repartizat la celula nr.18. La ora 0.30 s-a auzit semnalul. Am deschis ușa celulei, am comandat “drepți”, după care am tras, executând prin împușcare toți 14 deținuț care se găseau înăuntru. După executare am recunoscut cadavrele următorilor : Panova, Otto Reiner, Bonea Niculescu, Marin Georgescu, Horwath Iuliu, Horwath Victor, Petre Tudor, Bobocea Gh., Vârfureanu, Malenschi Gh. și frații Bileca (doi). Ceilalți doi nu i-am cunoscut. Repet că execuția am făcut-o prin împușcare și nu am desfigurat nici un cadavru cu toporul. Execuția s-a făcut cu revolvere automate Mausser, cu care era înarmată garda legionară. Dintre executanți cunosc pe următorii : Romulus Opriș, Grozea Dumitru, Marcu Octavian, Pavel Grimalschi, Popescu Ilarion, Sauciuc Vanghele, Iftimescu Ion, Rădulescu Ilie. [...] Execuția a durat aproximativ 10 minute…”

După executarea asasinatelor, grupul de legionari care trebuia să asigure paza deținuților, au părăsit posturile și s-au întors în București.

În data de 28 noiembrie 1940, un comunicat oficial a fost publicat în presă :
„În noaptea de 26/27 noiembrie, – cu ocazia deshumării osemintelor de la Jilava, – legionarii care lucrau la această deshumare, – au pătruns în închisoare și au împușcat pe unii dintre deținuții politici aflați acolo și considerați ca autorii principali ai crimelor săvârșite împotriva Căpitanului și a legionarilor, – sub fostul regim.”
La ancheta din 1941, acest comunicat se va dovedi fals – fiind evident că nu legionarii care participau la deshumare i-au asasinat pe deținuți. Horia Sima ulterior va susține totuși această idee.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 noiembrie 1941 - Preşedintele american Franklin D. Roosevelt stabileşte ca Ziua Recunoştiinţei (Thanksgiving Day), să fie celebrată în fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie.

 

26 noiembrie 1942 - Filmul “Casablanca” are premiera la New York .

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

26 noiembrie 1949 - Adunarea Constituantă a Indiei adoptă o nouă Constituţie: India devine republică federală în cadrul Comunităţii Britanice de Naţiuni (Commonwealth) .

 

26 noiembrie 1949 - S-a nascut la Mila 23, jud.Tulcea, Ivan Patzaichin, sportiv canoist roman lipovean, supranumit “amiralul flotilei romanesti”. A fost cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint si a obtinut 30 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionatele mondiale si cele europene, precum si alte 100 de titluri in calitate de antrenor.

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea), fost canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Este lipovean - foto: ro.wikipedia.org

Ivan Patzaichin - foto: ro.wikipedia.org

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea), fost canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Este lipovean. Prima medalie de aur la Olimpiada a obtinut-o pe cand avea 18 ani, la editia din Ciudad de Mexico, cand a concurat alaturi de mai experimentatul Serghei Covaliov. Inainte de a fi prezent la Olimpiada din Mexic, Patzaichin practica canoe de numai un an si ceva. Au urmat apoi alte patru titluri olimpice, in 1972 la Munchen, unde in calificari i s-a rupt pagaia, in 1980, la Moscova, si in 1984 la Los Angeles, castigator impreuna cu Toma Simionov.

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea), fost canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Este lipovean - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ivan Patzaichin  - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Supranumit „amiralul flotei de aur a sportului românesc”, multiplu campion naţional, olimpic şi mondial, în prezent antrenor al lotului naţional de kaiac-canoe; în anul 2002 o statuie a multiplului campion, realizată de Alexandru Papuc, a fost amplasată la intrarea în Parcul Sportiv Dinamo şi dezvelită la împlinirea a 53 de ani de viaţă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 1956 - A decedat Constantin C. Popovici, astronom şi matematician, membru de onoare al Academiei Române.  (n.12/24.03.1878)

Constantin C. Popovici (n. 12/24 martie 1878, Iași - d. 26 noiembrie 1956, București), matematician și astronom român, membru de onoare al Academiei Române - foto: ro.wikipedia.org

Constantin C. Popovici - foto: ro.wikipedia.org

Constantin C. Popovici (n. 12/24 martie 1878, Iași – d. 26 noiembrie 1956, București), matematician și astronom român, membru de onoare al Academiei Române. A înfiinţat la Iaşi Observatorul Astronomic (1913) şi a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti (1937-1943).

 

26 noiembrie 1957 - Adunarea Generala a ONU adoptă în unanimitate rezoluția inițiată de România, intitulată “Bazele cooperarii economice internaționale“.

 

26 noiembrie 1963 - A încetat din viaţă, în California, renumita soprană de coloratură italiana Amelita Galli-Curci; (n. 18 noiembrie 1882).

 

26 noiembrie 1965 - A fost lansat primul satelit artificial francez, “Asterix-1″, Franţa devenind a patra putere spaţială din lume.

 

26 noiembrie 1967 - A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați, “Colegiul Național Vasile Alecsandri“.

Colegiul National "Vasile Alecsandri" Galati - foto: cnva.eu

Colegiul National “Vasile Alecsandri” Galati – foto: cnva.eu

 

26 noiembrie 1968 - A murit scriitorul german de origine evreiasca Arnold Zweig; (n. 10 noiembrie 1887).

Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887, Glogau, Silezia, azi în Polonia, d. 26 noiembrie 1968, Berlinul de Est), scriitor și militant pacifist german de origine evreiască - foto: ro.wikipedia.org

Arnold Zweig - foto: ro.wikipedia.org

Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887, Glogau, Silezia, azi în Polonia, d. 26 noiembrie 1968, Berlinul de Est), scriitor și militant pacifist german de origine evreiască . După venirea nazistilor la putere emigrează în Cehoslovacia , iar mai apoi în Elvetia. În 1948 a revenit în Germania , stabilindu-se în zona sovietica de ocupație. Între 1950 și 1953 a fost președinte al Academiei de Arte din RDG.

 

26 noiembrie 1968 - S-a nascut campionul roman de box Francisc Vaştag, multiplu campion european şi mondial.

Francisc Vaștag, în maghiară Vastag Ferenc, (n. 26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin), sportiv maghiar din România, primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa - foto: snipview.com

Francisc Vaștag - foto: snipview.com

Francisc Vaștag, în maghiară Vastag Ferenc, (n. 26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin), sportiv maghiar din România, primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa.

 

26 noiembrie 1968 - A fost adoptată Convenţia ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii.

 

26 noiembrie 1970 - A încetat din viaţă Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), poet şi critic literar; (n. 23 mai 1902).

Vladimir Streinu (n. 23 mai 1902, Teiu - d. 26 noiembrie 1970, București), autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog - foto: ro.wikipedia.orgscriitor român -

Vladimir Streinu - foto: ro.wikipedia.org

Vladimir Streinu (n. 23 mai 1902, Teiu – d. 26 noiembrie 1970, București) a fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român.

 

26 noiembrie 1981 - A murit Max Euwe, mare maestru olandez de şah; (n.20.05.1901).

Machgielis (Max) Euwe (n. 20 mai 1901 — d. 26 noiembrie 1981), mare maestru internațional olandez de șah și fost campion mondial (1935-1937) - foto: en.wikipedia.org

Machgielis (Max) Euwe - foto: en.wikipedia.org

Machgielis (Max) Euwe (n. 20 mai 1901 — d. 26 noiembrie 1981), mare maestru internațional olandez de șah și fost campion mondial (1935-1937).

 

26 noiembrie 1987 - A fost semnată Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi tratamentelor inumane şi degradante, elaborată de Consiliul Europei.

 

26 noiembrie 1991 - Polonia a fost primită în Consiliul Europei.

 

26 noiembrie 1998 - Tony Blair este investit în funcţia de premier al Marii Britanii.

Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit. Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anthony Charles Lynton Blair - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit. Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit.

 

26 noiembrie 2000 - Au avut loc alegeri parlamentare si prezidentiale in Romania. In primul tur, primii sapte clasati in cursa pentru Cotroceni au fost Ion Iliescu, care a intrunit 36,35% din voturi, C.V. Tudor – 28,34%, Theodor Stolojan – 11,7%, Mugur Isarescu – 9,54%, Gyorgy Frunda – 6,22%, Petre Roman – 2,99% si Teodor Melescanu – 1,91%.

26 noiembrie 2000: Au avut loc alegeri parlamentare si prezidentiale in Romania foto: mediafax (catalin lutu)

26 noiembrie 2000: Au avut loc alegeri parlamentare si prezidentiale in Romania foto: mediafax (catalin lutu)

Ca urmare a voturilor exprimate pentru candidatii la Presedintie, in finala de pe 10 decembrie au ramas Iliescu si Vadim, astfel incat in rastimpul ramas pana la turul doi de scrutin s-au facut apeluri si, inclusiv lideri ai opozitiei, au sugerat electoratului sa voteze cu reprezentantul PDSR pentru a impiedica venirea la putere a PRM. Pentru Senat voturile au fost distribuite astfel: PDSR – 37,09%, PRM – 21,01%, PD – 7,58%, PNL – 7,48%, UDMR 6,90%, CDR 2000 – 5,29% si ApR – 4,27%. La Camera Deputatilor s-a votat astfel: PDSR – 36,61%, PRM – 19,48%, PD – 7,03%, PNL – 6,89%, UDMR – 6,80%, CDR 2000 – 5,04% si ApR – 4,07%.

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița), politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. Din (2006) este președinte de onoare al PSD - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion Iliescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița), politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. Din (2006) este președinte de onoare al PSD.

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București – d. 14 septembrie 2015, București), scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar - foto: stirileprotv.ro

Corneliu Vadim Tudor - foto: stirileprotv.ro

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București – d. 14 septembrie 2015, București), scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar.

 

26 noiembrie 2003 - A avut loc ultimul zbor al avionului Concorde.

Aérospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation - foto - en.wikipedia.org

Aérospatiale-BAC Concorde - foto – en.wikipedia.org

Aérospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation.

 

26 noiembrie 2008 - A început o serie concertată de atacuri teroriste în orașul Mumbai, soldate cu moartea a 173 de persoane – Atacurile din 26 noiembrie 2008 de la Mumbai – O serie de 10 atacuri teroriste simultane au avut loc în ziua de 26 noiembrie 2008 în cel mai mare oraș din India, Mumbai. Cel puțin 200 persoane, prin care se numără și zeci de străini, au murit și alte sute de oameni au fost răniți. Atacurile s-au produs în South Mumbai, în gara Chhatrapati Shivaji Terminus, la două hoteluri de 5 stele, la restaurantul turistic Leopold Café, la spitalul Cama și la sediul poliției.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 noiembrie 2013 - A decedat Temistocle Popa, compozitor român (n. 1921)

Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa, n. 27 iunie 1921, Galaţi - d. 26 noiembrie 2013, Bucureşti) a fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) şi actor de film român - foto: ro.wikipedia.org

Temistocle Popa - foto: ro.wikipedia.org

Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa, n. 27 iunie 1921, Galaţi – d. 26 noiembrie 2013, Bucureşti) a fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) şi actor de film român. Laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină); în anul 2004 a primit Ordinul Naţional Serviciu Contencios, în grad de Cavaler.

A debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compoziţiile sale mai cunoscute pot fi menţionionate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moşilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”. La 20 octombrie 2011 s-a lansat cartea biografică dedicată compozitorului. A fost căsătorit cu actriţa Cornelia Teodosiu şi a locuit în Bucureşti. Este creatorul muzicii pentru filmele Veronica, Veronica se întoarce, Mama, Trahir etc.

 

26 Noiembrie 2017 – “STOP Legile Justiției! Nu scăpați!”  Proteste in  Bucuresti si in multe alte localitati din România si din afara țării

Protest 26 Noiembrie 2017 (Bulevardele Nicolae Balcescu si I.C. Bratianu. Bucuresti 26 Noiembrie 2017) - foto: Dan Mihai Balanescu

Protest 26 Noiembrie 2017 (Bulevardele Nicolae Balcescu si I.C. Bratianu. Bucuresti 26 Noiembrie 2017) – foto: Dan Mihai Balanescu

 

26 noiembrie 2019 - Cel puțin 46 de persoane au murit și alte peste 750 au fost rănite într-un cutremur din nord-vestul Albaniei. Albania de nord-vest a fost lovită de un puternic cutremur cu magnitudinea de 6,4 cu un epicentru de 12 kilometri (7,5 mi) la vest-sud-vest de Mamurras, la 03:54 CET, la 26 noiembrie 2019.

Cutremurul a fost simțit în capitala Albaniei Tirana și în locuri cât mai îndepărtate ca Taranto, Italia și Belgrad, Serbia aproximativ 370 kilometri (230 mi) nord-est de epicentru. Cel puțin 46 de persoane au fost ucise în cutremur, 750 fiind rănite. A fost cel mai mare cutremur care a lovit Albania în patruzeci de ani.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; stirileprotv.ro

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com