Articole

Evenimentele Zilei de 26 august în Istorie

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (26 august 1789), pictată de Jean-Jacques-François Le Barbier

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org, youtube.com

 

26 august este a 238-a zi a calendarului gregorian și a 239-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 26 august

(BOR) Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa

Sfinții mucenici Adrian și soția sa Natalia au trăit în Nicomidia (Asia Mică); ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Ss. Adrian și Natalia, soți, martiri († secolul al III-lea)

(BRC) Sf. Cezar de Arles, episcop

 

Astăzi în istorie pentru 26 august

 

Evenimentele Zilei de 26 august în Istorie:

- 26 august 1071 – Bătălia de la Manzikert;

- 26 august 1346 – Bătălia de la Crecy;

- 26 august 1789 - Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului;

- 26 august (S.V.)/7 septembrie (S.N.) 1812 – Bătălia de la Borodino

 

26 August 683 - A murit K’inich Janaab’ Pakal I, conducator al organizării politice Maya din Palenque (n. 603)

K'inich Janaab ‘Pakal (născut în 21 martie 603 și decedat în 26 august 683, cunoscut și ca Pakal cel Mare sau pur și simplu ca Pakal) a fost conducator al organizării politice Maya din Palenque, în perioada clasică târzie (iulie 615 - august 683) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

K’inich Janaab ‘Pakal – foto preluat de pe en.wikipedia.org

K’inich Janaab ‘Pakal (născut în 21 martie 603 și decedat în 26 august 683, cunoscut și ca Pakal cel Mare sau pur și simplu ca Pakal) a fost conducator al organizării politice Maya din Palenque, în perioada clasică târzie (iulie 615 – august 683).

În timpul o domnie lungi de 68 ani, Pakal a fost responsabil pentru construirea sau extinderea inscripții celor mai notabile care au supraviețuit și arhitectură monumentală mayasa.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

26 august 1071 - Bătălia de la Manzikert - Turcii selgiucizi i-au învins pe bizantini și l-au luat prizonier pe împăratul Romanos al IV-lea.

Bătălia de la Manzikert (26 august 1071) - parte a Războaielor dintre bizantini şi turcii selgiucizi - În această miniatură franceză din secolul al XV-lea care prezintă bătălia de la Manzikert, combatanţii sunt înfăţişaţi în armură contemporană celei din Europa de Vest - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Manzikert (26 august 1071) – parte a Războaielor dintre bizantini şi turcii selgiucizi – În această miniatură franceză din secolul al XV-lea care prezintă bătălia de la Manzikert, combatanţii sunt înfăţişaţi în armură contemporană celei din Europa de Vest – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Manzikert  s-a dat între Imperiul Bizantin și turcii selgiucizi pe 26 august 1071, lângă Manzikert (în prezent Malazgirt, Provincia Muș, Turcia).

Înfrângerea decisivă a armatei bizantine și capturarea împăratului Romanos al IV-lea Diogenes a jucat un rol important în subminarea autorității bizantine în Anatolia și Armenia, și a permis turcificarea treptată a Anatoliei.

Lupta a fost dusă de soldați profesioniști din tagmata deoarece un număr mare de mercenari și recruți anatolieni au dezertat înainte și au supraviețuit bătăliei.

Înfrângerea de la Manzikert a fost dezastruaosă pentru bizantini, cauzând conflicte civile și o criză economică care a slăbit grav capacitatea de apărare a Imperiului Bizantin.

A condus la colonizarea turcilor în Anatolia centrală — în 1080 o suprafață de 78.000 de kilometri pătrați a fost câștigată de către turcii selgiucizi.

A fost nevoie de trei decenii de conflicte interne, înainte ca Alexios I (1081-1118) să restaureze stabilitatea Bizanțului.

Istoricul Thomas Asbridge afirmă: „În 1071, selgiucizii au zdrobit o armată imperială în bătălia de la Manzikert (în estul Asiei Mici), și, deși istoricii nu mai consideră acest lucru să fi fost un eveniment catastrofic pentru greci, este totuși o lovitură dureroasă.“.

A fost pentru prima dată în istorie când un împărat bizantin a devenit prizonierul unui comandant musulman.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 august 1346 – Războiul de O Sută de Ani -  Bătălia de la Crecy - Trupele franceze au fost înfrânte de englezi.

Cavaleria franceza, mult mai numeroasa este decimata de arcasii englezi dotați cu arcuri lungi.

În aceasta batalie englezii au folosit pentru prima data in Occident armele de foc.

The Battle of Crécy (26 August 1346), from a 15th-century illuminated manuscript of Jean Froissart's Chronicles - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Battle of Crécy (26 August 1346), from a 15th-century illuminated manuscript of Jean Froissart’s Chronicles – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Crécy a avut loc pe 26 august 1346 în apropiere de Crécy, nordul Franței și a fost una dintre cele mai importante bătălii din Războiul de 100 de ani.

Combinația de noi arme și tactici a făcut ca mulți istorici să ia în considerare această bătălie ca fiind începutul sfârșitului cavalerismului clasic.

Bătălia de la Crécy a fost o bătălie în care armata engleză și galeză, având cca. 9000 – 10.000 oameni (în funcție de sursă), comandată de Eduard al III-lea a învins o armată superioară ca număr, condusă de Filip al VI-lea al Franței care număra cca. 35.000 – 100.000 oameni (în funcție de sursă).

Englezii au fost victorioși ca urmare a unor arme și tactici superioare, demonstrând importanța conceptului militar modern al puterii de foc.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

26 august 1510 - A apărut Octoihul, a doua carte imprimată de ieromonahul şi tipograful Macarie de la Târgovişte.

Octoihul Mare (1742-Râmnic) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Octoihul Mare (1742-Râmnic) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei zile consacrându-i-se succesiv câte un glas.

A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul VIII. Octoihul mare cuprindea toate zilele săptămânii, în timp ce octoihul mic era un extras din cel mare, care cuprindea doar sâmbetele şi duminicile.

Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova).

Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie (ieromonah, 1510).

A doua carte imprimată de Macarie în Ţara Românească a fost Octoihul (Osmoglasnicul), care a ieşit de sub tipar la 26 august 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ (1510-1512). Octoih, tipărit „din porunca lui Io Vlad Voevod şi stăpânitor întregei Ţeri a Ungro-Vlahiei şi a celor de lângă Dunăre în anul 7018 (1510), ostenindu-se întru acesta ieromonachul Macarie.”

 

26 august 1548 - S-a încheiat, la Iaşi, Tratatul de închinare şi credinţă, de comerţ şi de procedură judiciară, între Iliaş, domn al Moldovei, şi principele Ioan Sigismund Zapolya, rege al Ungariei şi Transilvaniei.

S-a stabilit comerţul liber al negustorilor transilvăneni, în schimbul plăţii taxelor vamale.

 

26 august 1740 - S-a născut francezul Joseph-Michel Montgolfier care, împreună cu fratele său, Jacques-Etienne, a conceput şi experimentat balonul cu aer cald (aerostatul); (m. 26 iunie 1810).

 

26 august 1743 - S-a născut savantul Antoine Laurent Lavoisier, fizician şi chimist, unul dintre fondatorii chimiei moderne, membru, la 25 de ani, al Academiei de Ştiinţe; a enunţat legea conservării masei (care îi poartă numele) şi legea conservării elementelor).

A fost decapitat pe ghilotina in timpul Revolutiei Franceze la data de 8 mai 1794, fiind acuzat de „tradare”.

 

26 august 1789 - Revoluția franceză - La Versailles, Adunarea Națională Constituantă a adoptat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, în care se enunțau câteva drepturi elementare individuale și colective ale tuturor oamenilor, pe baza căreia va fi adoptată, în 1848, Declaraţia Universala a Drepturilor Omului”.

Adunarea Constituantă Franceză (9 iulie 1789 – 30 septembrie 1791) a fost un organ al puterii legislative în perioada revoluției din Franța. Constituția adoptată în 1791 a desființat privilegiile feudale, consacrând monarhia constituțională, în timp ce Biserica a fost pusă sub controlul statului.

Adunarea Constituantă a fost urmată de Adunarea Legislativă, îndeplinind un rol istoric și transformând în trei ani Franța feudală într-o țară în care capitalismul s-a dezvoltat liber.

La cererea poporului, Adunarea Constituantă s-a grăbit să adopte unele măsuri cu caracter social.

În noaptea de 4 august („Noaptea minunilor”), nobilimea și clerul au renunțat „benevol” la privilegiile lor, astfel că este elaborat decretul care prevedea lichidarea feudalismului în Franța.

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne.

Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane:

- „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) – articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10,

- “drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile – articolele 6 și 14

- “drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale – articolele 13, 15 și 16.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

26 august (S.V.)/7 septembrie (S.N.) 1812 - A avut loc marea Bătalie de la Borodino, langă Moscova, dintre armata lui Napoleon si cea a Imperiului Rus.

Battle of Moscow, 7th September 1812, 1822 by Louis-François Lejeune - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Moscow, 7th September 1812, 1822 by Louis-François Lejeune – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Borodino (fr: Bataille de la Moskova), a avut loc la 7 septembrie 1812, la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon și trupele rusești conduse de Kutuzov.

Bătălia, deși a fost o victorie tactică și strategică franceză incontestabilă, nu a reprezentat triumful complet de care Napoleon avea nevoie pentru a-l convinge pe Țarul Alexandru I să încheie pacea.

Ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala economică a Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace.

Acestea din urmă nu se vor materializa și, odată cu venirea iernii, francezii sunt nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

26 august 1813 - Ultima victorie a lui Napoleon. In lupta de pe raul Elba armata lui Napoleon invinge armata coalitiei prusiene, austriece si ruse.

 

26 august 1819 - S-a născut Prinţul Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, soţul reginei Victoria; (d. 1861).

 

26 august 1821 - S+a deschis oficial Universitatea din Buenos Aires, in Argentina.

 

26 august 1826 - A avut loc ultima execuție publică la Bucuresti în Tara Romanească: Ghiță Cuțui și Simion au fost spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei.

A doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui sunt plimbați „cu pieile goale” prin târg și bătuți, după care vor fi trimiși la ocnă.

Pedeapsa cu moartea va fi desființată in Principatele Romane de Regulamentul Organic, în iulie 1831.

 

26 august 1834 - Prime încercări de navigaţie aeriană in Moldova.

Cu prilejul înscăunării domnitorului Mihail Sturza, în Moldova, gazeta “Albina românească” relata că “s-a slobozit un mare glob aerostaticesc”, iar după ce “s-au ridicat la oarecare înălţime”, din el s-au împrăştiat foi cu versuri festive.

 

26 august 1834 - A fost prezentată, la Iasi (pentru celebrarea încoronarii lui Mihai Sturza), prima lucrare dramatică româneasca inspirata din istoria nationala.

Piesa “Dragos, întâiul domn suveran al Moldovei” a fost scrisa de Gheorghe Asachi, pe muzica Elenei Asachi.

 

26 august 1850 - A murit Regele Ludovic-Filip al Franţei; (n. 1773).

Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris - d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans - Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ludovic-Filip de Orléans – Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848.

A făcut parte din dinastia Bourbon-Orléans.

Ludovic-Filip d’Orléans s-a născut la palatul regal, reședința familiei Orléans din Paris, fiu al lui Louis Philippe Joseph, duce de Chartres, care a devenit Louis Filip d’Orléans, duce de Orléans (de asemenea cunoscut drept “Philippe Égalité”, în timpul Revoluției franceze) și al Louise Marie Adélaïde de Bourbon.

Începând cu anul 1782 Ludovic-Filip a avut-o ca profesoară pe contesa de Genlis.

Ea a fost cea care i-a insuflat idei liberale.

Când bunicul lui Ludovic-Filip a murit în 1785, tatăl său i-a succedat ca duce de Orléans, iar Ludovic-Filip a devenit duce de Chartres.

În 1788, când se profila Revoluția franceză, tânărul Ludovic-Filip și-a arătat simpatiile liberale când a ajutat la spargerea ușii unei celule de închisoare din Mont Saint-Michel, în timpul unei vizite de acolo cu contesa de Genlis.

Din octombrie 1788 până în octombrie 1789 palatul regal a fost loc de întâlnire pentru revoluționari.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 august 1860 - S-a înfiinţat prima agenţie diplomatică a Principatelor Unite, la Paris.

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I - foto: ro.wikipedia.org

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – foto: ro.wikipedia.org

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor.

Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova.

La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord.

Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881.

Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I

 

26 august 1871 - Sărbătorirea a 400 de ani de la târnosirea mânăstirii Putna, manifestare organizată din iniţiativa studenţilor români de la Viena, în frunte cu Eminescu şi Slavici; (14/26 august).

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc - foto: ro.wikipedia.org

Mănăstirea Putna - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești.

A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei.

Mănăstirea a fost un important centru cultural.

Aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase.

Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469.

Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.

Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist.

Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478.

Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki.

Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662.

Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

26 august 1873 - S-a născut Lee De Forest, inventator american cu peste 300 de invenţii în domeniile telegrafiei făra fir, radiotehnicii.

Contribuţia sa esenţială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii, i-a facut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”; (d. 30.06.1961).

 

26 august 1880 - S-a născut Guillaume Apollinaire (Wilhelm Apollinaris de Kostrowitsky), poet şi critic de artă francez (m. 9 noiembrie 1918).

 

26 august 1881 - S-a născut poetul roman Panait Cerna; (d.26.03.1913).

 

26 august 1885 - S-a născut scriitorul francez Jules Romains (pseudonim pentru Louis Farigoule): romanul-fluviu “Oameni de ispravă”; (m. 14 august 1972).

 

26 august 1886 - Alexandru D. Rădulescu, medic chirurg român, scriitor, membru titular al Academiei Romane, a pus bazele Societatii Romane de Ortopedie; (n.Focşani; d.11.04.1979, Bucureşti).

 

26 august 1886 - S-a născut Alexandru D. Rădulescu, medic, membru al Academiei Române, al Academiei de Chirurgie din Paris.

De numele său se leagă înfiinţarea la Cluj, în 1921, pentru prima dată în România, a unui spital de ortopedie.

În 1931 a pus bazele Societăţii române de ortopedie; (m. 11 aprilie 1979).

 

26 august 1888 - S-a născut Constantin Pantazi, general român (d. 1946)

Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași - d. 23 ianuarie 1958, Râmnicu Sărat) a fost un general de armată român și ministru al apărării în perioada 23 ianuarie 1942 - 23 august 1944. A fost unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Pantazi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași – d. 23 ianuarie 1958, Râmnicu Sărat) general de armată român și ministru al apărării în perioada 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944.

A fost unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 august 1906 - S-a născut Albert Bruce Sabin, microbiolog de origine poloneză, descoperitorul vaccinului antipoliomelitic; (d. 1993).

 

26 august 1910 - S-a născut Maica Tereza, călugăriță catolică de origine albaneză, laureată a Premiului Nobel (1979), (d. 1997)

Mother Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany - foto: ro.wikipedia.org

Mother Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maica Tereza, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu (n. 26 august 1910, Skopje, Provincia otomană Kosovo, Imperiul Otoman – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India) și canonizată de Biserica Catolică cu numele de Sfânta Tereza de Calcutta, a fost o călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950.

Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări.

A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”.

A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979.

A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore.

A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.

La 4 septembrie 2016 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

26 august 1914 - S-a născut scriitorul Julio Cortazar (romane: “Bestiar”, “Învingătorii”, scenarii de film: “Blow up”); (m. 12 februarie 1984).

 

26 august 1920 - Secretarul de Stat al SUA Bainbridge Colby a semnat documentele celui de-al nouăsprezecelea amendament al Constituţiei, care dă femeilor drept la vot.

 

26 august 1938 - A încetat din viaţă Millosh Gjergi Nikolla Migjeni, poet şi prozator, considerat unul dintre întemeietorii literaturii albaneze moderne; (n. 13 octombrie 1911).

 

26 august 1939 - Guvernul şi Marele Stat Major polonez cer României sprijinul pentru tranzitarea prin ţara noastră a materialului de război destinat Poloniei. Cererea este satisfăcută de guvernul român.

 

26 august 1940 - S–a născut Ion G. Dumitrache, inginer, profesor universitar, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Bioinginerie şi Biotehnologie, membru fondator al Societăţii Române de Automatică şi Informatică Tehnică.

 

26 august 1944 - Generalul Charles de Gaulle a intrat în Parisul eliberat de sub ocupatia nazistă.

General de Gaulle and his entourage stroll down the Champs-Élysées following the liberation of Paris in August 1944 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

General de Gaulle and his entourage stroll down the Champs-Élysées following the liberation of Paris in August 1944 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

26 august 1945 - A decedat Franz Werfel, scriitor austriac, unul dintre întemeietorii curentului literar numit expresionism. (“Cerul furat”); (n. 1890).

 

26 august 1947 - S–a născut Nicolae Dobrin, fotbalist român (d. 2007)

Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești – d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist român.

Istoria fotbalului românesc îl reține ca pe unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere.

A fost ales de trei ori Cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 august 1950 - S-a născut Mihai Mălaimare, actor si regizor român, fondator si director Teatrul Masca, om politic, deputat (n. Botosani).

 

26 august 1950 - S-a născut scriitorul italian Cesare Pavese.

 

26 august 1955 - A avut loc prima transmisie TV color (NBC) a unui meci de tenis din cadrul Cupei Davis.

 

26 august 1955 - S-a născut Emil Hurezeanu, jurnalist, realizator programe TV.I n anul 1983, s-a stabilit în Germania unde a primit azil politic.

A fost director al secţiei române a postului de radio Deutsche Welle din Köln (1995-2002) (volumul de interviuri ‘‘ Cutia neagră” 1997); (n. Sibiu)

 

26 august 1957 - S-a născut cantaretul suedez de origine nigeriana Dr. Alban.

 

26 august 1966 - Declanşarea luptei armate a poporului namibian, sub conducerea SWAPO, pentru eliberarea de sub ocupaţia regimului rasist al Africii de Sud.

 

26 august 1972 - S-a deschis la Munchen in Republica Federala Germania a XX-a editie a Jocurilor Olimpice Moderne (26 august -10 septembrie).

 

26 august 1972 - A încetat din viaţă Sir Francis Chichester, câştigătorul primei curse transatlantice.

În 1966, în 226 de zile, a realizat prima cursă solitară în jurul lumii, la bordul ambarcaţiunii “Gipsy Moth IV”, în urma acestui succes fiind înnobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (n. 17 septembrie 1901).

 

26 august 1974 - Portugalia a recunoscut independenţa coloniei sale Guineea-Bissau; recunoaşterea oficială a intrat în vigoare începând cu 10 septembrie 1974.

 

26 august 1974 - A decedat Charles Lindbergh, aviator american, primul care a traversat Oceanul Atlantic în zbor; (n. 4.02.1902).

 

26 august 1976 - A încetat din viaţă Lotte Lehmann, soprană germană, stabilită, în 1945, în SUA; (n. 27 februarie 1888).

 

26 august 1977 - După multe dezbateri, Adunarea Naţională a adoptat Legea 101, sau Carta limbii franceze in Canada.

Această lege prevede utilizarea exclusivă a limbii franceze in provincia canadiana Quebec în cadrul Adunării Naţionale şi instanţele de judecată, in afaceri şi publicitate, precum şi instruirea în limba franceză, cu excepţia vorbitorilor nativi de limba engleza.

 

26 august 1978 - Sigmund Jahn , primul cosmonaut german, zboara la bordul navei sovietice Soyuz 31.

 

26 august 1978 - A încetat din viaţă Charles Boyer, actor de film american de origine franceză.

Aprimit Premiul Oscar special în 1942, pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane: “Lumina de gaz”, “Cum să furi un milion”; (n. 28 august 1897).

 

26 august 1980 - S-a născut Macaulay Culkin, actor american, interpretul principal din filmul ”Singur acasă”.

 

26 august 1981 - Sonda Voyager 2 a ajuns la maximă apropiere de Saturn, trecând la 101.000 km de planetă.

Voyager 2 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Voyager 2 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 26 august 1981, Voyager 2 a trecut la 161.000 km de centrul planetei Saturn, la 9 luni după Voyager 1.

În timp ce trecea în spatele lui Saturn (văzut de pe Pământ), Voyager 2 a sondat atmosfera superioară a planetei adunând informații despre profilele atmosferice de temperatură și densitate.

Voyager 2 a constatat că, la nivelurile de presiune superioare (7 kilopascali presiune), temperatura lui Saturn era de 70 de grade Kelvin (-203 °C), în timp ce, la cele mai profunde niveluri măsurate (120 kilopascali), temperatura creștea la 143 K (-130 °C).

S-a descoperit că polul nord era mai rece cu 10 kelvini, deși acest lucru poate fi sezonier.

Sonda a fost direcționată astfel încât să poată obține vizualizări mai bune ale sateliților decât Voyager 1.

După survolul lui Saturn, platforma ghidată de instrumente s-a oprit temporar, determinând calculatorul principal să anuleze măsurătorile și să piardă o mulțime de date. 24 de ore mai târziu, inginerii misiunii au reușit să remedieze problema platformei (cauzată de o suprasolicitare care și-a epuizat temporar lubrifiantul), dar situația a fost restaurată definitiv 3 zile mai târziu după trimiterea instrucțiunilor de către echipele de la sol.

Traiectoria a permis sondei să utilizeze asistența gravitațională a lui Saturn pentru a se muta la următoarea destinație: Uranus.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 august 1987 - A fost demolată Biserica Sfântul Spiridon Vechi din Bucureşti.

 

26 august 1988 - S-a născut Cristina Neagu, jucătoare de handbal profesionistă.

Cristina Georgiana Neagu (n. 26 august 1988, în București) este o jucătoare profesionistă de handbal din România.

În prezent, ea evoluează la clubul CSM București.

Cristina Neagu este singura handbalistă din istoria acestui sport recompensată de patru ori cu titlul de Cea mai bună handbalistă IHF a anului.

Din anul 2016, Cristina Neagu este și căpitanul echipei naționale a României.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

26 august 1989 - A încetat din viaţă scriitorul american Irving Stone: “Agonie şi extaz”, “Turnul Nebunilor”, “Paria”; (n. 14 iulie 1903).

 

26 august 1999 - Rusia incepe al doilea razboi cecen (26 august 1999 – 31 mai 2000), ca răspuns la invazia fortelor cecene in Daghestan.

Al Doilea Război Cecen (26 august 1999 – 31 mai 2000) - Artileria rusă bombardează poziţiile rebelilor în apropierea satului Duba-Iurt, în ianuarie 2000 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Al Doilea Război Cecen (26 august 1999 – 31 mai 2000) – Artileria rusă bombardează poziţiile rebelilor în apropierea satului Duba-Iurt, în ianuarie 2000 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Al Doilea Război Cecen, în a doua sa fază cunoscut drept Războiul din Caucazul de Nord, a fost o operaţiune militară de amploare lansată de Federaţia Rusă începând din 26 august 1999, ca răspuns la invadarea Daghestanului de către Brigada Internaţională Islamică de Menţinere a Păcii (IIPB).

Invadarea Daghestanului a fost declanşatorul celui de-al Doilea Război Cecen. În august şi septembrie 1999, Şamil Basaev, în asociere cu sauditul Ibn al-Khattab, comandantul mujahedinilor, au condus două armate de până la 2.000 de ceceni, daghestanezi, arabi, mujahedini străini şi militanţi wahabişti din Cecenia în republica vecină Daghestan.

În acest război s-a înregistrat pentru prima dată folosirea de muniţie cu exploziv combustibil (FAE) în zonele populate, cu precădere în satul Tando.

La jumătatea lui septembrie 1999, militanţii au fost alungaţi din satele ocupate şi respinşi înapoi în Cecenia.

Cel puţin câteva sute de insurgenţi au fost ucişi în lupte. Tabăra federală rusă a raportat 279 lucrători ucişi şi aproximativ 900 răniţi.

Spre sfârşitul lui august şi în septembrie 1999, Rusia a declanşat o masivă campanie aeriană de bombardament asupra Ceceniei, cu scopul declarat de a-i alunga pe militanţii care invadaseră Daghestanul în luna anterioară.

Pe 26 august 1999, Rusia a recunoscut că efectuează raiduri de bombardament în Cecenia.

Se consideră că loviturile aeriene ruseşti au obligat peste 100,000 de ceceni să-şi părăsească locuinţele pentru a se refugia în zone mai sigure; republica vecină a Inguşetiei a apelat la ajutor din partea Naţiunilor Unite pentru a face faţă zecilor de mii de refugiaţi.

Pe 2 octombrie 1999, Ministerul Rus pentru Situaţii de Urgenţă a recunoscut că 78,000 de persoane s-au refugiat din calea bombardamentelor ruseşti din Cecenia, majoritatea îndreptându-se către Inguşetia, unde soseau într-un număr de 5.000 până la 6.000 pe zi.

Pe 22 septembrie 1999, ministrul adjunct de Interne Igor Zubov a declarat că trupele ruseşti au încercuit Cecenia şi că erau pregătite să o recucerească, dar strategii militari avertizaseră că o ofensivă terestră se va solda probabil cu pierderi grele de partea rusă.

Spre sfârşitul lui septembrie, forţele ruseşti executaseră deja incursiuni repetate pe teritoriul cecen şi ocupaseră anumite suprafeţe.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

26 august 2004 - Preşedintele ucrainean, Leonid Kucima, a inaugurat canalul Bâstroe, în pofida criticilor venite din Romania si din Occident.

Canalul traversează o rezervaţie protejată din Delta Dunării şi permite Ucrainei să aibă acces navigabil la Marea Neagră. România a înaintat la Curtea Internaţională de la Haga dosarul litigiului privind canalului Bâstroe.

 

26 august 2008 - Preşedintele rus Dmitri Medvedev, a anunţat că Rusia recunoaşte unilateral independenţa fostelor regiuni georgiene separatiste,republicile Abhazia şi Osetia de Sud.

 

26 august 2020 - La Ordinea Zilei

Maica Tereza (1910 – 1997)

Mother Teresa at a hospice for the destitute and dying in Kolkata (Calcutta), India, 1969 – Photo: Terry Fincher/Hulton Archive/Getty Images (preluat de pe www.biography.com)

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgwww.agerpres.ro

 

Maica Tereza (1910 – 1997)

Maica Tereza, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu (n. 26 august 1910, Skopje, Provincia otomană Kosovo, Imperiul Otoman – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India) și canonizată de Biserica Catolică cu numele de Sfânta Tereza de Calcutta, a fost o călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950.

Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări.

A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”.

A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979.

A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore.

A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.

La 4 septembrie 2016 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.

 

Începutul vieții

Agnesë Gonxhe Bojaxhiu (Gonxhe însemnând boboc în albaneză) s-a născut în 26 august 1910, în Üsküb, Imperiul Otoman (acum Skopje, capitala Republicii Macedonia).

Deși s-a născut în 26 august, ea considera că 27 august, ziua în care a fost botezată, era “adevărata ei zi de naștere.”

Familia ei a trăit pe strada Koçina 13 din centrul orașului Skopje unde exista o mare comunitate de vlahi.

Tatăl ei Nikollë Bojaxhiu sau Nikola Boiagiu ar fi fost de origine vlahă potrivit mai multor surse.

Ea a fost cea mai mică dintre copiii familiei din Shkodër, Albania, având ca părinți pe Nikollë și Drana Bojaxhiu.

Tatăl ei era implicat în politica albaneză.

În 1919, după o întâlnire politică, în care Skopje era lăsată în afara Albaniei, el s-a îmbolnăvit și a murit, când Agnesë avea opt ani, pe vremea Imperiului Otoman.

După moartea tatălui ei, mama ei a crescut-o ca romano-catolică.

 

Misionarele Carității

La 10 septembrie 1946, Teresa a avut ceea ce a descris ulterior drept „chemarea dinăuntrul chemării” atunci când a călătorit cu trenul de la Calcutta la mănăstirea Loreto⁠ din Darjeeling pentru odihna anuală.

Trebuia să plec din mănăstire și să-i ajut pe săraci trăind în mijlocul lor. Era o poruncă. A nu o urma ar fi însemnat o încălcare a credinței.”

Joseph Langford avea să scrie „deși nimeni nu știa la acea dată, sora Tereza tocmai devenise maica Tereza”.

Și-a început munca de misionariat cu săracii în 1948, schimbând vechiul veșmânt⁠ tradițional de la Loreto cu un sari simplu din bumbac alb cu contur albastru.

Tereza a adoptat cetățenia indiană, a stat câteva luni în Patna pentru a primi o pregătire minimală în medicină de la Holy Family Hospital apoi s-a aventurat în mahalalele sărace.

A înființat o școală la Motijhil, Kolkata, înainte să înceapă să-i îngrijească pe cei săraci și înfometați.

La începutul lui 1949, Terezei i s-a alăturat un grup de tinere femei, și împreună cu ele a pus bazele unei noi comunități religioase care îi ajută pe „cei mai săraci dintre săraci”.

Eforturile ei au atras rapid atenția oficialilor indieni, inclusiv a prim-ministrului.

Tereza scria în jurnalul ei că în primul ei an a avut multe dificultăți.

Fără niciun venit, a cerșit hrană și provizii și a avut îndoieli, s-a simțit singură și tentată să se întoarcă la confortul vieții la mănăstire:

Domnul nostru vrea să fiu o călugăriță liberă, acoperită cu sărăcia crucii.

Astăzi, am învățat o lecție bună.

Sărăcia celor săraci trebuie să fie atât de grea pentru ei.

Căutând o casă, am mers și am mers până m-au durut mâinile și picioarele.

M-am gândit cât de mult trebuie că-i doare și pe ei, trupul și sufletul, căutând o casă, hrană și sănătate.

Apoi, a venit confortul de la Loreto să mă ispitească.

„Trebuie doar să spui și totul va fi din nou al tău”, îmi tot spunea Ispita …

De bună voie, Domnul meu, și din dragoste pentru tine, doresc să rămân și să fac ce va fi sfânta ta vrere.

N-am lăsat să curgă nici o singură lacrimă.”

La 7 octombrie 1950 Tereza a primit permisiunea Vaticanului pentru congregația diocezană care avea să devină Misionarele Carității.

Aceasta urma, după cum ea însăși spunea, să-i îngrijească pe

cei înfometați, cei dezbrăcați, cei fără de casă, cei schilozi, cei orbi, leproșii, toți cei care se simt nedoriți, neiubiți, neîngrijiți în toată societatea, oameni care au devenit o povară pentru societate și sunt izgoniți de toată lumea”.

Până în 1997 congregația din Calcutta a crescut de la 13 membri până la peste 4.000 de surori care se ocupau de orfelinate, case de îngrijire paleativă pentru bolnavii de SIDA și centre de caritate în toată lumea, unde se oferea asistență refugiaților, nevăzătorilor, persoanelor cu handicap, vârstnicilor, alcoolicilor, săracilor, persoanelor fără adăpost și victimelor inundațiilor, epidemiilor și foametei.

În 1952 Tereza a deschis primul azil⁠ cu ajutorul oficialilor din Calcutta.

Ea a transformat un templu Hindu abandonat în Kalighat Home for the Dying⁠, gratuită pentru cei săraci, și i-a schimbat numele în Kalighat, the Home of the Pure Heart (Nirmal Hriday; „Casa Inimii Pure”).

Cei aduși aici primeau îngrijiri medicale și ocazia de a muri cu demnitate în conformitate cu credința lor:

musulmanilor li se citea Coranul,

hindușii primeau apă din Gange,

iar catolicii primeau taina maslului.

A beautiful death“, Teresa said, “is for people who lived like animals to die like angels—loved and wanted.”

A deschis un azil pentru bolnavii de lepră, denumit Shanti Nagar (Orașul Păcii).

Misionarele Carității au înființat clinici de îngrijire a leprei în toată Calcutta, oferind medicamente, pansamente⁠ și hrană.

Misionarele Carității au primit din ce în ce mai mulți copii fără adăpost.

În 1955, Tereza a deschis Nirmala Shishu Bhavan („Casa Inimii Imaculate pentru Copii”), ca adăpost pentru orfani și tineri fără casă.

Congregația a început să atragă recruți și donații, și în anii 1960 deschisese aziluri, orfelinate și leprozerii⁠ în toată India.

Tereza a extins apoi congregația și peste hotare, deschizând în 1965 în Venezuela o casă cu cinci surori.

Au urmat și alte case în Italia (Roma), Tanzania și Austria în 1968, și în anii 1970 congregația a deschis case și fundații în Statele Unite și în zeci de țări din Asia, Africa și Europa.

Frații Misionari ai Carității a fost înființată în 1963, și o ramură contemplativă⁠ a ordinului a apărut în 1976.

Mireni catolici și necatolici s-au înscris în organizațiile Colaboratorilor Maicii Teresa, Colaboratorilor Bolnavilor și Suferinzilor, și a Misionarilor Mireni ai Carității.

Răspunzând cererilor numeroșilor preoți, în 1981 Maica Tereza a înființat Mișcarea Corpus Christi pentru Preoți și (împreună cu preotul Joseph Langford) Părinții Misionari ai Carității în 1984 pentru a combina obiectivele vocaționale ale Misionarelor Carității cu resursele preoțimii.

Până în 2007, Misionarii Carității numărau 450 de frați și 5000 de surori în toată lumea, operând 600 de misiuni, școli și adăposturi în 120 de țări.

5 septembrie - Ziua internaţională a carităţii (ONU) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

5 septembrie – Ziua internaţională a carităţii (ONU) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

Premiul Nobel pentru Pace

Maica Tereza a primit numeroase premii pentru acţiunile de caritate săvârşite pentru semenii săi, indiferent de religia acestora.

Cea mai prestigioasă distincţie rămâne însă Premiul Nobel pentru Pace, acordat în octombrie 1979, pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă, pentru ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi, pentru îngrijirea copiilor, într-un cuvânt – pentru întreaga sa operă de caritate.

Prin acordarea acestui premiu, Comitetul norvegian al Premiului Nobel îşi exprima recunoştinţa faţă de munca Maicii Tereza în folosul celor mai săraci dintre cei săraci,

pentru activitatea întreprinsă în lupta de a depăşi starea de sărăcie şi de suferinţă, care constituie, de asemenea, o ameninţare la adresa păcii“, potrivit nobelprize.org.

În 1979, întreaga umanitate şi-a îndreptat atenţia către suferinţele copiilor şi ale refugiaţilor, exact acele categorii de oameni pentru care Maica Tereza a lucrat cu abnegaţie atâţia ani.

Comitetul a reliefat, de asemenea, energia care i-a susţinut aceste acţiuni de caritate şi care ilustrează calităţile sale sufleteşti.

O caracteristică a muncii sale o reprezintă respectul faţă de fiecare fiinţă umană în parte.

Cei mai singuri, cei mai năpăstuiţi şi cei mai bolnavi au găsit alinare în braţele sale.

În ceea ce o priveşte pe Maica Tereza, această filosofie de viaţă este adânc înrădăcinată în credinţă.

A adunat în jurul său oameni de diferite religii, a luptat pentru promovarea păcii, pentru eradicarea foametei şi a sărăciei, a creat o comunitate primitoare pentru cei suferinzi.

Ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace a avut loc la 10 decembrie 1979, iar Maica Tereza a primit premiul “Spre slava lui Dumnezeu şi în numele celor săraci“.

Festivitatea de premiere nu s-a încheiat, aşa cum era prevăzut, cu un banchet.

Maica Tereza l-a anulat pentru a dona banii către cei săraci.

Saint Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Saint Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Critici

Conform unui articol publicat de universitarii canadieni Serge Larivée, Geneviève Chénard și Carole Sénéchal, clinicile Terezei primeau donații de milioane de dolari, dar nu furnizau asistență medicală, nu practicau diagnoza sistematică, nu distribuiau pacienților suficientă hrană și suficiente analgezice: „Maica Tereza credea că bolnavii trebuie să sufere ca Hristos pe cruce”.

S-a afirmat că banii primiți ar fi putut transforma starea de sănătate a săracilor înființând stabilimente de îngrijire paleativă.

Grupările pentru dreptul la avort au criticat atitudinea Terezei față de avort, iar adversarii avortului au lăudat-o pentru sprijinirea drepturilor fătului⁠.

Unul dintre cei mai vehemenți critici ai Terezei a fost ziaristul, criticul literar și antiteistul englez Christopher Hitchens, autorul eseului The Missionary Position⁠ (1995; în traducere, „Poziția misionarului: Maica Tereza în teorie și practică”), care într-un articol din 2003 scria:

Aceasta ne duce înapoi la corupția medievală a bisericii, care vindea indulgențe celor bogați în timp ce săracilor le predica focurile infernului și continența. [Maica Tereza] nu era o prietenă a săracilor. 

Era o prietenă a sărăciei.

Ea spunea că suferința este un dar de la Dumnezeu.

Și-a petrecut viața opunându-se singurului leac pentru sărăcie, și anume emanciparea femeilor și eliberarea lor dintr-o variantă animalică de reproducere forțată.

El a acuzat-o de ipocrizie pentru că a ales tratamente avansate pentru boala ei de inimă.

Deși Hitchens credea că este singurul martor chemat de Vatican, Aroup Chatterjee⁠ (autorul cărții Mother Teresa: The Untold Story) a fost chemat și el pentru a argumenta împotriva beatificării și canonizării Terezei; Vaticanul abolise instituția tradițională a „avocatului diavolului”, care servea unui scop similar.

Hitchens afirma că „intenția ei nu era să ajute oamenii”, și i-a mințit pe donatori despre felul în care sunt folosiți banii lor.

Discutând cu ea, am descoperit, și ea m-a asigurat, că nu lucrează pentru a combate sărăcia”, a spus el, „ci lucrează pentru a crește numărul de catolici.

Ea a spus: «nu sunt o asistentă socială.

Nu fac ce fac din acel motiv.

O fac pentru Hristos.

O fac pentru biserică.»

William Anthony Donohue⁠, președintele Ligii Catolice din SUA⁠, a publicat în 2016 un răspuns pe larg la criticile lui Hitchens.

 

Canonizare

La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată.

A fost înmormântată în sediul central al congregaţiei Misionarele Carităţii din Calcutta, mormântul său devenind în scurt timp loc de pelerinaj pentru creştinii din lumea întreagă.

La 19 octombrie 2003, de Ziua mondială a misiunilor, papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piaţa Sfântul Petru din Vatican, săvârşind astfel un prim pas spre sanctificarea celei care şi-a dedicat viaţa nevoiaşilor.

Prin autoritatea noastră apostolică, proclamăm ca venerabila slujitoare a Domnului Tereza de Cacutta să intre de acum încolo în rândul fericiţilor“,

a spus suveranul pontif, potrivit agenţiilor de presă Reuters şi AFP.

Prin ea, resimţim cu toţii necesitatea de a veni în ajutor, în special în ajutorul celor mai săraci şi al celor mai uitaţi, ai ultimilor dintre cei din urmă“,

a mai spus papa Ioan Paul al II-lea, referindu-se la viaţa Maicii Tereza, pusă integral în slujba celor nevoiaşi.

Printre cei aproximativ 300.000 de credincioşi care au asistat la misa din Piaţa Sfântul Petru s-au aflat pelerini veniţi din întreaga lume – din Asia, din Statele Unite sau din America de Sud, din Albania, precum şi sute de călugăriţe aparţinând ordinului Misionarele Carităţii, fondat de Maica Tereza.

Maica Tereza de Calcutta, fondatoarea Misionarilor şi Misionarelor Carităţii, pe care astăzi am bucuria să o înscriu în rândul fericiţilor, a mers pe urmele lui Hristos, pe un itinerar de iubire şi de slujire, care răstoarnă orice logică omenească“,

a spus suveranul pontif, prezentând-o pe noua fericită drept model de sfinţenie.

Să îi aducem laudă acestei mici femei îndrăgostite de Dumnezeu, mesageră umilă a Evangheliei şi neobosită binefăcătoare a omenirii

- a spus papa Ioan Paul al II-lea, în predica sa, potrivit site-ului www.catholica.ro.

De asemenea, papa Ioan Paul al II-lea a amintit, în cadrul ceremoniei de beatificare a Maicii Tereza, că aceasta s-a împotrivit în mod clar avortului, aspect punctat cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Pace:

Dacă auziţi că vreo femeie nu vrea să păstreze copilul şi doreşte să avorteze, căutaţi să o convingeţi să îmi aducă mie acel copil.

Eu îl voi iubi, văzând în el semnul iubirii lui Dumnezeu“,

notează site-ul amintit anterior.

La 4 septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Biserica Romano-Catolică, în cadrul unei ceremonii oficiate de către papa Francisc în Piaţa Sfântul Petru din Vatican.

O declarăm pe Fericita Tereza de Calcutta sfântă şi o trecem printre sfinţi, decretând ca ea să fie venerată ca atare de către întreaga Biserică“,

a declarat Papa Francisc, rostind în latină formula de canonizare.

În calendarul catolic, sfânta este celebrată la 5 septembrie, ziua în care aceasta a trecut la Domnul, în anul 1997.

După ceremonie, Papa a oferit un prânz pentru 1.500 de persoane fără posibilităţi financiare, aflate în grija surorilor ordinului “Misionarele Carităţii“, congregaţia fondată de Maica Tereza.

Maica Tereza şi-a dedicat întreaga viaţă celor mai năpăstuiţi dintre semenii săi, săvârşind un număr impresionant de acte de caritate şi marcând, astfel, vieţile a milioane de oameni.

A trăit simplu, după cum se şi prezenta:

După sânge, sunt albaneză.

După cetăţenie – indiană.

După credinţă, sunt călugăriţă catolică.

După chemare, aparţin lumii.

Iar în ceea ce priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Hristos“,

notează site-ul motherteresa.org.

 

Citate:

“Omul este iraţional, ilogic, egocentric. Nu are importanţă, tu iubeşte-l.

Dacă faci bine, vor spune că ai scopuri ascunse. N-are importanţă, tu fă acel bine.

Dacă-ţi atingi propriile ţeluri, vei găsi prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Nu are importanţă, tu realizează-le.

Binele pe care îl faci, mâine va fi uitat. Nu are importanţă, tu să-l faci.

Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Nu are importanţă, tu fii deschis şi cinstit.

Ceea ce ai construit ani în şir poate fi distrus într-o clipă. Nu are importanţă, tu să construieşti.

Dacă îi ajuţi pe oameni, se vor ridica împotriva ta. Nu are importanţă, tu să-i ajuţi.

Dă lumii ce ai mai bun în tine şi lumea te va lua la bătaie. Nu are importanţă, tu dă ce ai mai bun în tine.”

Maica Tereza

 

cititi mai mult despre Maica Tereza si pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org;  motherteresa.org

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (26 august 1789)

Declaration of the Rights of Man and of the Citizen, painted by Jean-Jacques-François Le Barbier

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne.

Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane:

„drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) – articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10,

„drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile – articolele 6 și 14

„drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale – articolele 13, 15 și 16.

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului - 26 august 1789 (Declaration of the Rights of Man and of the Citizen, painted by Jean-Jacques-François Le Barbier)  -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului – 26 august 1789 (Declaration of the Rights of Man and of the Citizen, painted by Jean-Jacques-François Le Barbier) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Istoric

În 1789, Adunarea Stărilor Generale din Franța, reunită la Versailles și constituită în Adunare Națională cu drepturi constituante, a hotărât să elaboreze o declarație de principii fundamentale care să stea la baza unei noi constituții.

Decretele emise de adunare la 4 și 11 august 1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regăsesc dealtfel în primul articol al Declarației drepturilor omului și cetățeanului.

Discuțiile privind declarația au avut ca punct de pornire un proiect compus din 24 de articole, propus de către „biroul al șaselea” al Adunării, birou condus de către Jérôme Champion de Cicé.

Acest proiect a fost simțitor modificat în cursul dezbaterilor în plen.

Atribuirea textului original lui La Fayette (care s-ar fi inspirat din Declarația de independență a Statelor Unite) este deci eronată.

Textul declarației a fost votat articol cu articol între 20 și 26 august 1789 de către Adunarea Națională.

Discuția a fost întreruptă pe 26 august 1789, după adoptarea articolului 17 referitor la dreptul de proprietate, pentru a face loc discuțiilor pe articole la constituția ce era în curs de elaborare.

O serie de decrete emise ulterior de către Adunare, în special cel din 3 octombrie 1789 care permitea persoanelor fizice și societăților comerciale să împrumute bani cu dobândă, au fost ratificate în seara zilei de 5 octombrie 1789 de către Ludovic al XVI-lea, la Versailles, la cererea expresă a Adunării Naționale, care a folosit și presiunea vindicativă a mulțimii venite din Paris (mulțime care de fapt venise pentru alte revendicări, de natură economică).

În final, regele a promulgat la 3 noiembrie 1789 Declarația drepturilor omului și cetățeanului, care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole ale constituției din 1789 și o serie de decrete ale Adunării Naționale (începând cu cel din 4 august 1789, care „a distrus complet sistemul feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că „toate parlamentele regatului vor continua să rămână în vacanță”, de fapt ultimul decret regal).

Declarația drepturilor omului și cetățeanului a rămas ca preambul și al constituției din 1791.

Print of the 17 articles of the Declaration of the Rights of Man and of the Citizen in 1789 (Musée de la Révolution française) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Print of the 17 articles of the Declaration of the Rights of Man and of the Citizen in 1789 (Musée de la Révolution française) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Conținut

Preambul

Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât această declarație, prezentă permanent la toți membrii corpului social, să le amintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor;

astfel încât actele puterii legislative și cele ale puterii executive, putând fi oricând comparate cu scopul oricărei instituții politice, să fie prin urmare mai respectate;

astfel încât cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor.

În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului.”

 

Articolul I

Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”

 

Articolul II

Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.”

 

Articolul III

Principiul oricărei suveranități rezidă în principal în națiune; nici o entitate, nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod explicit de la ea.”

 

Articolul IV

Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi. Aceste limite pot fi determinate numai prin lege.”

 

Articolul V

Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.”

 

Articolul VI

Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.”

 

Articolul VII

Niciun om nu poate fi acuzat, arestat, nici deținut decât în cazurile stabilite prin lege și după formele prescrise de aceasta. Cei care solicită, dau, execută sau fac să se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiți; dar orice cetățean somat sau arestat în virtutea legii trebuie să se supună imediat; dacă opune rezistență, el se face vinovat.”

 

Articolul VIII

Legea nu trebuie să stabilească decât pedepse strict și evident necesare și nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi stabilite și promulgate anterior delictului și aplicată legal.”

 

Articolul IX

Orice om este presupus nevinovat, până în momentul în care a fost declarat vinovat; dacă se consideră necesar să fie arestat, orice act de constrângere, în afara celor necesare pentru reținerea lui, trebuie să fie aspru pedepsit de lege.”

 

Articolul X

Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege.”

 

Articolul XI

Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.”

 

Articolul XII

Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică: această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.”

 

Articolul XIII

Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită egal între toți cetățenii, în raport cu posibilitățile lor“.

 

Articolul XIV

Cetățenii au dreptul să constate ei înșiși sau prin reprezentanții lor necesitatea contribuției publice și s-o accepte în mod liber, să urmărească destinația care i se dă, să-i determine cuantumul, bazele, perceperea și durata.

 

Articolul XV

Societatea are dreptul să ceară socoteală oricărui funcționar public pentru modul în care își îndeplinește funcția.”

 

Articolul XVI

Orice societate care nu asigură garanția drepturilor și nu statornicește separarea puterilor este lipsită de constituție.”

 

Articolul XVII

Proprietatea fiind un drept inviolabil și sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, cu excepția cazurilor în care necesitatea publică, legal constatată, pretinde în mod evident acest lucru, și cu condiția unei juste despăgubiri prealabile.”

 

Influențe ulterioare

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină.

Tradiția revoluționară franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (convenție ratificată și de România, la data de 20 iunie 1994).

 

cititi mai mult despre Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului si pe en.wikipedia.org

Adrian şi Natalia (Secolul al IV-lea)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția sa

Sfinții mucenici Adrian și soția sa Natalia au trăit în Nicomidia (Asia Mică)

Ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea.

Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august.

Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa (Secolul al IV-lea) - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa (Secolul al IV-lea) – foto preluat de pe basilica.ro

 

Martiriul

Adrian (latin. Hadrianus) după o carieră militară de succes, a ajuns să facă parte din Garda Herculiană a împăratului roman Galerius Maximianus (305-311).

La începutul secolului al IV-lea, împăratul Dioclețian reformase imperiul instaurând tetrarhia (cei patru tetrarhi fiind Dioclețian însuși, Maximian, Galerius Maximianus și Constantin Chlorus – tatăl Sfântului Constantin cel Mare).

Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria pe care o repurtase împotriva perșilor, Galerius Maximianus l-a determinat pe acesta să promulge o serie de 4 edicte (decrete) împotriva creștinilor în anii 303-304, edicte care au declanșat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii.

După ce a început această mare persecuție împotriva creștinilor, Adrian a întâlnit un grup de martiri în lanțuri (23 la număr, se spune în Minei; 33 conform altor surse) și i-a întrebat cum de pot îndura astfel de chinuri doar pentru credința lor.

Ei au răspuns că ei suferă pentru a câștiga lucrurile bune pregătite de Dumnezeu pentru cei care au suferit de dragul Lui:

Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit; așa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2, 9).

Auzind aceste cuvinte, Adrian a fost cuprins de harul divin și a spus oficialilor romani prezenți acolo să scrie și numele său pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc.

Când soția sa, Natalia, a auzit că Adrian a fost închis la un loc cu ceilalți martiri, s-a dus în fugă la temniță.

Ea era născută din părinți creștini, dar se temea să mărturisească cuiva credința sa în Hristos, văzând cumplita prigonire ce se făcea creștinilor de către păgâni.

După ce a auzit că soțul ei a crezut în Hristos și că s-a alăturat sfinților mucenici, a avut și ea îndrăzneala să arate că este creștină.

Natalia, intrând în temniță, a căzut la picioarele bărbatului său și i-a sărutat lanțurile cu care acesta era legat, după care, implorându-i pe ceilalți martiri să se roage lui Dumnezeu și pentru soțul ei, s-a întors acasă, așa cum îi ceruse Adrian.

Chiar înainte de ziua stabilită pentru martiriu, Adrian a mituit gărzile ca să-l elibereze temporar și s-a dus acasă, pentru a-i spune Nataliei că a sosit momentul final și a-și lua rămas bun de la ea.

Când l-a văzut venind, Natalia a presupus că el l-a negat pe Hristos și astfel a fost eliberat – ea a refuzat să-i deschidă ușa, mustrându-l că a fost un laș.

Când a aflat în cele din urmă adevărata natură a eliberării sale temporare, ea și-a schimbat tonul, încurajându-l pe Adrian și însoțindu-l la tribunalul imperial.

Când Adrian a apărut în fața împăratului și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, chinuitorii săi l-au întins cu fața în jos și l-au bătut cu toiegele.

Apoi, întorcându-l cu fața în sus, l-au bătut și peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele.

Mucenicul, când pătimea acestea, avea doar de 28 de ani.

I-au fost apoi retezate mâinile și picioarele, iar în final a fost decapitat.

Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu el.

După ce sfinții mucenici și-au dat sfârșitul, urma ca trupurile lor să fie mistuite prin foc.

Natalia a reușit totuși să ia una din mâinile soțului ei, ascunzând-o în sân.

Dar și alte moaște ale acestor sfinți mucenici au fost salvate, deoarece focul a fost stins de o ploaie mare și grea, care a început să cadă ca din senin, iar un credincios creștin, numit Eusebie, a luat aceste moaște și punându-le într-o navă mică (caic) le-a dus pentru înmormântare la Arghiropolis, un mic oraș din apropierea Bizanțului.

Ulterior, Natalia a ajuns și ea acolo; după ce și-a dat sufletul la Dumnezeu, a fost și ea îngropată lângă moaștele cele mucenicești.

 

Unele clarificări istorice

În scrierea sa din Sinaxar despre Sfinții mucenici Adrian și Natalia, autorul (Sfântul Nicodim Aghioritul) s-a bazat pe un manuscris grecesc aflat în Mănăstirea Marea Lavră de la Muntele Athos.

El a plasat martiriul în anul 298, atribuindu-l împăratului Maximianus, în a doua sa domnie.

Dar identificarea și cronologia prezintă unele dificultăți.

În primul rând, deși avuseseră loc hărțuiri și persecuții împotriva creștinilor și mai devreme, Marea Persecuție nu a început până în anul 303.

În al doilea rând, martiriul se spune că a avut loc la Nicomidia, în Asia Mică – în acest caz, probabil că responsabil a fost împăratul (Cezarul) din Răsărit, Gaius Galerius Valerius Maximianus, iar nu împăratul (Augustus) Marcus Aurelius Valerius Maximianus, care stăpânea partea de Apus a Imperiului Roman în aceeași perioadă a Tetrarhiei.

În al treilea rând, Sfântul Nicodim spune că martiriul a avut loc în a doua sa domnie a lui Maximian, ceea ce ar putea însemna că este vorba despre Galerius, după ce acesta a fost promovat de la rangul de Cezar la acela de Augustus atunci când Dioclețian a abdicat în anul 305.

Este, totuși posibil ca datarea martiriului în anul 298 să fie corectă: Galerius a fost numit Cezar în 293, apoi a căzut în dizgrație după eșecul său într-o campanie împotriva sasanizilor la frontiera de est a Imperiului, iar mai târziu, după o altă campanie împotriva sasanizilor, de această dată victorioasă (297), Dioclețian i-a conferit din nou titlul de Cezar.

În acest caz, termenul de „a doua sa domnie”, menționat de către Sfântul Nicodim, s-ar referi la această revenire a lui Galerius după triumful lui asupra sasanizilor.

Influența sa asupra lui cu Dioclețian se știe că a crescut, și este posibil ca Galerius să fi început să-i persecute foarte tare pe creștini încă din 298.

Oricum, fie că martiriul Sfântului mucenic Adrian a avut loc în anul 298, fie în 306 (după începerea „Marii Persecuții”, așa cum precizează sursele catolice), acest martiriu a fost ordonat de către Galerius Maximianus, Nicomidia fiind sub stăpânirea sa atât în 298, cât și în 306.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Credința cea mântuitoare comoară nerăpită ai socotit-o, de trei ori fericite, păgânătatea cea părintească părăsind-o și, urmând Stăpânului, te-ai îmbogățit cu darurile cele dumnezeiești. Adriane mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Dumnezeieștile cuvinte ale femeii tale cea cugetătoare de Dumnezeu în inimă punându-le, Adriane, Mucenice al lui Hristos, la chinuri ai alergat, împreună cu soția ta cunună luând.

Din Acatistul Sfinților Adrian și Natalia:

Condacul 1

Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos,
pentru iubirea Lui ați disprețuit deșertăciunea lumească, punându-vă viața ca o jertfă curată,
dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat,
cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie.
Deci, ca cei ce stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă,
rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa:
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prelăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 13-lea

O, sfinților mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie,
fericiți soți și purtători de chinuri străluciți.
Auziți-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică,
rugați-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască noua tuturora
pace în familie, sănătate trupească și sufletească, mântuirea sufletului,
ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia.

 

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Adrian se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu început de barbă.

Atât el, cât și Sf. Natalia, se zugrăvesc după chipul sfinților mucenici, purtând în mână o cruce.

Atunci când se zugrăvește mucenicia lor, Dionisie arată că Sf. Adrian se săvârșește tăindu-i-se mâinile și picioarele, iar Sf. Natalia se săvârșește după ce călăul îi taie picioarele

 

cititi despre Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org

cititi si Sfinţii Adrian şi Natalia sau mucenicia ca virtute a familiei creştine

 

Viața Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, soția sa

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția sa au trăit în Nicomidia (Asia Mică); ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Mucenici Adrian şi Natalia, soția – foto preluat de pe doxologia.ro

Marele prigonitor al Bisericii lui Hristos, păgânul împărat Maximian, omorând pretutindeni mulți creștini, a mers în Nicomidia, cetatea Bitiniei, și a intrat mai întâi în capiștea idolească, de s-a închinat necuraților zei. Apoi, căzând cu fața în jos înaintea idolilor, a adus necuratele lor jertfe, împreună cu toți cetățenii. După aceea a poruncit ca pe cei ce cred în Hristos, să-i caute și să-i aducă la chinuire. Îngrozirea lui era înfricoșată asupra acelora ce ar ascunde un creștin; iar acelora ce ar ști undeva un creștin ascuns și ar spune sau îl va prinde singur și-l va aduce la judecată, îi făgăduia daruri și cinste.

Atunci se dădeau la moarte vecini pe vecini și tată pe fii; pe de o parte, temându-se de îngrozirea împărătească, iar pe de alta, așteptând plata. Pentru aceea, oarecare din păgâni, apropiindu-se de mai marii oștilor, au zis: „Iată, creștinii s-au ascuns în peșteră. Eu i-am auzit acolo în noaptea aceasta, cântând și rugându-se Dumnezeului lor”. Atunci îndată s-au trimis ostași, care, alergând degrabă și ajungând la acea peșteră, au prins pe toți creștinii câți au fost în ea, adică 23 de bărbați, și, legându-i cu lanțuri de fier, i-au adus în cetate ca să-i pună înaintea împăratului.

În vremea aceea împăratul mergea la jertfe cu careta spre capiștea idolească. Pe cale l-au întâmpinat ostașii, care duceau pe acei creștini legați, și i-au zis: „O, împărate, iată aceștia sunt potrivnicii poruncii tale, care batjocoresc pe mai-marii noștri zei”. Iar împăratul, oprind careta, a poruncit să-i aducă mai aproape de el pe cei legați; deci i-a întrebat: „De unde sunteți?”. Iar ei au răspuns: „Suntem născuți aici, iar cu credința suntem creștini”. Zis-a împăratul către ei: „N-ați auzit oare ce fel de chinuri sunt pregătite acelora ce se numesc creștini?”. Răspunseră sfinții: „Am auzit și am râs de nebunia ta și chiar de satana cel ce lucrează în fiii necredinței și cărora tu le ești începător”.

Mâniindu-se, împăratul a zis: „O, ticăloșilor, îndrăzniți a mă numi pe mine nebun și a râde de mine? Mă jur pe mai-marii zei, că voi sfărâma trupurile voastre cu chinuri amare”. Și a zis către ostași: „Întindeți-i și bateți-i cu toiege, și atunci vom vedea de va veni Dumnezeul lor să-i ajute și să-i scoată din mâinile mele”. Astfel sfinții mucenici au fost bătuți de ostași.

Deci, au adus trei muncitori care au bătut pe sfinți cu vine de bou pe trupul gol. Bătându-se, mucenicii ziceau către împărat: „Vrăjmaș al lui Dumnezeu, mai pune încă alți trei ca să ne chinuie; pentru că, cu cât vei înmulți numărul chinuitorilor și vei adăuga chinuri multe, cu atât vei înmulți cununile noastre”. Zis-a împăratul către dânșii: „O, ticăloșilor mai mult decât toți oamenii, eu voi lua capetele voastre și voi mai așteptați cununi! Lepădați-vă de credința voastră cea deșartă și nu vă pierdeți singuri prin nebunia voastră!”. Atunci mucenicii au răspuns: „Te va pierde pe tine Dumnezeu, pentru că îi chinuiești pe robii Săi fără vină, care nu ți-au făcut nici un rău!”.

Zis-a împăratul către slujitori: „Bateți-i cu pietre peste gură”. Atunci slujitorii, luând pietre, i-au bătut peste gură pe mucenici, dar nu i-au vătămat pe dânșii, ci pe ei înșiși; deoarece, înnebunind, își sfărâmau fălcile cu aceleași pietre unul altuia. Sfinții au zis către tiranul Maximian: „Pe noi, cei ce nu ți-am greșit nimic, ne bați fără milă; și pe tine să te bată îngerul lui Dumnezeu și toată casa ta cea necurată să o piardă, nelegiuitule și ocărâtorule de Dumnezeu! Nu poți să te saturi de chinurile cu care ne chinuiești de atâtea ceasuri, mâniindu-te asupra noastră? Dar mai mari chinuri decât acestea te așteaptă pe tine, deoarece n-ai socotit că suntem îmbrăcați și noi cu același trup ca și tine, afară numai că trupul tău este blestemat și necurat, iar al nostru este curățit și sfințit prin Sfântul Botez”.

Chinuitorul Maximian, aprinzându-se cu mânie mai mare, a zis: „Mă jur pe marii zei că voi porunci să vă taie limbile, ca și ceilalți care privesc la voi să se învețe a nu se împotrivi stăpânilor săi”. Iar mucenicii lui Hristos au zis: „Ascultă, chinuitor păgân, dacă tu urăști și chinuiești acei robi, care sunt potrivnici trupeștilor stăpâni, pentru ce pe noi ne silești ca să ne împotrivim Domnului Dumnezeului nostru? Oare voiești ca să luăm și noi aceleași chinuri care-ți sunt gătite ție?”.

Chinuitorul a întrebat: „Spuneți-mi ce chinuri îmi sunt pregătite mie?”. Sfinții au răspuns: „Acelea pe care Dumnezeu le-a pregătit diavolilor și îngerilor lui. Acelea sunt pregătite și vouă, care sunteți vase diavolești. Ele sunt: focul cel nestins, viermele cel neadormit, chinuirea cea neîncetată, pedeapsa cea veșnică, groapa pierzării iadului, întunericul cel din afară și tartarul, unde este plângerea și scrâșnirea dinților, și alte chinuri nenumărate”. Zis-a chinuitorul: „Cu adevărat vă voi tăia limbile”. Sfinții au răspuns: „Nebunule, măcar de ne vei tăia limba, cu care lăudăm pe Dumnezeu, însă suspinele noastre se vor sui mai bine la Domnul și inimile noastre cu mai mare glas vor striga către Dânsul. Asemenea și sângele nostru cel vărsat o să strige ca o trâmbiță către Stăpânul nostru, că pătimim acestea fără vină”.

Astfel grăind sfinții, împăratul a poruncit să-i lege cu fiare și să-i arunce în temniță; iar numele și cuvintele să le scrie în cartea cea de judecată. Când s-au dus sfinții în curte pentru scrierea numelui, unul dintre mai-marii curții, bărbat cinstit, anume Adrian, ținând de elineasca păgânătate și privind la răbdătoarea și vitejeasca pătimire a acelor mucenici, s-a apropiat de ei și le-a zis: „Vă jur pe Dumnezeul vostru, pentru care pătimiți toate acestea, spune-ți-mi adevărul: Ce fel de răsplătire așteptați de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri? Pentru că mari și minunate trebuie să fie acelea care le nădăjduiți de la Dânsul”. Răspunseră sfinții mucenici: „Nici gura noastră nu poate să mărturisească acele bucurii, nici auzul tău să-l încapă, nici mintea nu poate să le ajungă; căci așteptăm să luăm de la Stăpânul nostru cel drept răsplătitor, daruri mari și preaslăvite”.

Zis-a Adrian: „Nu v-ați înștiințat de ele prin legea voastră, de la proroci și din cărțile celorlalți pe care-i aveți?”. Dar sfinții au răspuns: „Nici prorocii singuri n-au putut să înțeleagă desăvârșit acele bunătăți veșnice, pentru că oamenii care au cinstit pe Dumnezeu prin bună credință, prin fapte bune și prin cele ce au luat de la Duhul Sfânt, pe acelea le-au grăit. Iar pentru slavă și pentru răsplătiri, pe care le nădăjduim este scris: Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit. Acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. Auzind Adrian acestea, a stat în mijloc și a zis către scriitorii, cei ce scriau numele mucenicilor: „Să scrieți și numele meu cu acești sfinți, că și eu sunt creștin și, bucurându-mă, voi muri și eu cu dânșii pentru Hristos”. Îndată scriitorii, ducându-se la împărat i-au zis: „Adrian s-a făcut creștin și cere să i se scrie numele lui în numărul celor osândiți”.

Auzind împăratul de acestea, s-a mirat și s-a mâniat și îndată a chemat pe Adrian la dânsul, zicând: „Adriane, oare ai înnebunit? Vrei și tu să sfârșești rău?”. Răspuns-a Adrian: „Nu am înnebunit, dar m-am întors din acea nebunie multă, spre cunoștința cea sănătoasă”. Zis-a împăratul: „Nu grăi multe, ci cere-ți iertare și să mărturisești înaintea tuturor că ai greșit, ca astfel să ștergi numele din numărul celor osândiți”. Răspuns-a Adrian: „De acum voi începe a ruga pe adevăratul Dumnezeu ca să-mi ierte greșelile pe care le-am făcut petrecând în înșelătoarea rătăcire a închinării de idoli”. Mâniindu-se, împăratul Maximian a poruncit să-l ferece cu fiare și să-l arunce în temniță la ceilalți mucenici, hotărând ziua în care avea să-l scoată la chinuire cu ceilalți.

Una din slugile lui Adrian, alergând degrabă acasă, i-a spus Nataliei, stăpânei sale, femeia lui Adrian: „Pe stăpânul nostru l-au dus în temniță legat în obezi”. Auzind ea de aceasta, s-a spăimântat și a plâns cu tânguire. Deci, rupându-și haina de pe sine, a zis către slugă: „Care este pricina pentru care soțul meu este aruncat în temniță?”. Sluga a răspuns: „Adrian, stăpânul meu a văzut pe oarecare oameni chinuindu-se pentru numele unui oarecare, ce se numește Hristos, și, nesupunându-se să se lepede de El și să aducă jertfe zeilor, domnul nostru a zis scriitorilor ca și numele lui să-l scrie între acei osândiți la moarte, pentru că voiește să moară cu ei”.

Natalia iarăși a întrebat pe slugă: „Știi bine pentru ce a chinuit pe acei bărbați?”. Răspuns-a slugă: „Ți-am spus că i-a chinuit pentru un oarecare Hristos și că nu au ascultat porunca împăratului, ca să se închine zeilor”. Atunci Natalia s-a bucurat cu duhul și a încetat a plânge. Deci, schimbându-și hainele cele rupte, s-a îmbrăcat în altele mai bune și a alergat la temniță. Ea era născută din părinți credincioși și sfinți; însă se temea ca mai înainte să spună cuiva credința sa cea întru Hristos, pe care o păzea în taină, de vreme ce vedea cumplita prigoană și tiranie ce se făcea creștinilor de pagini. După ce a auzit că bărbatul ei a crezut în Hristos și că s-a numărat cu sfinții mucenici, atunci a luat și ea îndrăzneala să se arate că este creștină.

Fericită Natalia, intrând în temniță, a căzut la picioarele bărbatului său și i-a sărutat legăturile, apoi i-a zis: „Adrian, domnul meu, ești fericit că ai aflat comoara pe care nu ți-au lăsat-o părinții tăi; pentru că așa se va binecuvânta omul care se teme de Domnul. Cu adevărat, tocmai acum ai adunat bogăție în tinerețile tale crezând în Hristos, bogăție pe care n-ai fi aflat-o nici la bătrânețe în păgânătatea elinească. Atunci vei merge cu adevărat fără de grijă în viața veșnică, care va să fie, păzind comoara pe care o afli la vreme de trebuință. Acea comoară nu o vor afla acolo aceia care își adună aici multe bogății și câștigă averi, că atunci nu vor avea vreme să câștige ceva sau să dea cu împrumut sau să ia de la cineva, când nimeni nu va putea să se izbăvească din moartea cea veșnică, din iad și din muncile gheenei. Niciunul altuia nu-și vor ajuta, nici tatăl pe fiu, nici mama pe fiică, nici mulțimea bogăției vremelnice pe care a adunat-o, nici slugile pe domnul lor, că fiecare își va purta sarcina sa. Iar ale tale, domnul meu, vor merge cu tine la Hristos, ca să primești de la Dânsul bunătățile făgăduite și pregătite celor ce-L iubesc. Deci vino la dânsul cu îndrăzneală, netemându-te de răutățile ce au să fie, că acum ai călcat peste focul cel nestins și peste celelalte chinuri.

Domnul meu, te rog să petreci în această chemare, la care ai venit prin dumnezeiasca milostivire. Să nu te împiedice de la această bună alegere nici cruțarea tinereților frumuseți, nici dragostea neamului, nici prietenii, nici bogățiile, nici slugile, nici slujnicele, nici orice lucru pământesc, că toate acelea se învechesc și se strică. Dar numai pe acelea să le ai înaintea ochilor, care sunt veșnice, nici înapoi să nu cauți la cele vremelnice, care se par a fi bunătăți ale lumii acestea, dar care pier degrabă. Să nu te amăgească cuvintele cele îmbunătoare ale rudelor și prietenilor tăi, să nu-ți fure credința cu sfaturile lor cele viclene. Urăște înșelăciunea lor și leapădă cele ce te sfătuiesc dânșii. Să nu voiești a asculta cuvintele lor cele înșelătoare, ci privește numai către sfinții mucenici care sunt cu tine. Ia aminte cuvintele lor, urmează răbdării lor, neîndoindu-te în nimic. Să nu te înfricoșeze minia chinuitorului și să nu te sperie cumplitele lui chinuri, pentru că toate acelea sunt necurate, iar slava cea cerească a robilor lui Hristos Dumnezeu, care pătimesc pentru El, este veșnică”.

Natalia, grăind acestea, a tăcut, căci se făcuse seară. Adrian a zis către dânsa: „Sora mea, acum du-te acasă și mănâncă, iar când vom afla vremea în care ne vor scoate la chinuire, îți voi da de știre, ca să vii să vezi sfârșitul nostru”. Sculându-se ea de la picioarele lui, a înconjurat pe toți cei 23 de sfinți legați și, căzând la dânșii, le săruta lanțurile, zicându-le: „Mă rog vouă, robii lui Hristos, întăriți pe această oaie a lui Hristos, sfătuiți-o să rabde până la sfârșit, spuneți-i răsplătirile care li s-au gătit celor care își aduc sângele lor spre jertfă lui Hristos Dumnezeu, precum și voi v-ați adus sângele vostru Aceluia și aveți că rod al pătimirii voastre mântuirea cea veșnică. Câștigați dar și sufletul acestuia cu sufletele voastre și să-i fiți părinți, în locul părinților lui trupești, care au fost pagini. Întăriți-i sufletul cu sfintele voastre îndemnuri, ca, crezând cu neîndoire, să-și săvârșească cu bine alergarea sa cea mucenicească”.

Natalia, zicând astfel, a căzut la picioarele sfinților și, sărutându-le legăturile, s-a întors iarăși la Adrian, care era în temnița cea mai dinăuntru și mai adâncă și a zis către dânsul: „Domnul meu, vezi să nu-ți cruți tinerețile și frumusețile trupului tău, că acest trup de pământ este mâncarea viermilor. Să nu te gândești la averile tale de aur și de argint, pentru că acelea nimic nu folosesc în ziua înfricoșatei judecăți, nici poate acolo cineva cu daruri să-și răscumpere sufletul din pierzarea cea veșnică, nici va fi cineva să primească daruri, fiindcă Dumnezeu va primi numai lucrurile cele bune ale sufletelor sfinților, ca pe niște daruri”. Natalia, grăind acestea, s-a dus acasă.

Trecând câteva zile, Adrian a auzit că împăratul voiește să-l scoată la judecată și la chinuire împreună cu ceilalți legați și a zis către sfinții mucenici: „Domnii mei, mi se cade mie a mă duce, cu binecuvântarea voastră, la casa mea, ca să chem pe roaba voastră și sora mea, Natalia, ca să vadă pătimirea noastră, pentru că i-am făgăduit s-o chem în ceasul pătimirii”. Sfinții l-au binecuvântat și s-au chezășuit pentru dânsul. Deci, dând el daruri străjerilor temniței, a ieșit. Pe când era pe cale, l-a văzut unul din cetățeni. Acela îndată a alergat înainte și i-a spus Nataliei, că bărbatul ei este liber din legături și vine spre casă. Ea, auzind aceasta, n-a crezut și a zis: „Cine a putut să-l libereze? Să nu fie aceasta, ca bărbatul meu să se despartă de sfinții mucenici”. Ea grăind acestea, una din slugi alergând, i-a zis: „Doamnă, știi că domnul nostru este liber și vine acasă?”. Ea, socotind că s-a lepădat de Hristos și a scăpat de la mucenicie, s-a mâhnit foarte și a plâns cu amar.

Văzând pe fereastră că se apropie, s-a sculat degrabă, a aruncat lucrul care îl avea în mâini și a alergat de a închis ușile înaintea lui și strigă, zicând: „Du-te de la mine, depărtatule de Dumnezeu. Du-te, cel ce ai mințit pe Domnul meu! Să nu-mi mai fie mie a vorbi cu cel lepădat de Dumnezeu! Eu nu voiesc să ascult cuvintele unei guri mincinoase. O, nedumnezeitule și mai ticălos decât toți oamenii! Cine te-a silit la lucrul pe care n-ai putut să-l săvârșești? Cine te-a despărțit de sfinți? Cine te-a amăgit ca să te desparți de la prietenia lor? Cine te-a pus pe fugă, pe tine cel ce n-ai ieșit încă la război? N-ai văzut încă pe potrivnici și ai lepădat armele? Încă nu s-au slobozit săgețile asupra ta și ești rănit? Mă miram, gândind în mine: Se poate oare din neamul unui om fără Dumnezeu și din cetate păgâneasca să fie cineva bun! Mă miram că cineva din seminția de chinuitor, să poată să se aducă jertfă curată lui Dumnezeu! Oare din cei ce au vărsat sângele cel nevinovat, va fi tămâie bine primită celui Preaînalt! Ce voi face eu, ticăloasa, care m-am însoțit cu acest păgân? Nu mi s-a dat acea cinste, ca să pot totdeauna a mă numi femeie de mucenic, ci m-am făcut femeie a depărtatului de Dumnezeu. Scurtă mi-a fost bucuria mea și s-a prefăcut în amărăciune, defăimare de puțină vreme mi-a fost lauda între femei și de acum întotdeauna mă voi rușina între dânsele”.

Deci, fericitul Adrian, stând în urmă, se bucură cu duhul, auzind cuvintele ei și, întărindu-se spre nevoință, mai cu căldură dorea să-și împlinească făgăduința sa cea spre Hristos. El se miră de cuvintele acelei femei tinere, cu care nu de mult era însoțit prin nuntă, pentru că abia trecuseră 13 luni de când se căsătorise. Văzând mâhnirea ei cea mare, a început a bate în ușă, grăind către dânsa: „Doamna mea, Natalio, deschide-mi ușa, că n-am fugit de la chinuire precum socotești tu, să nu-mi fie mie această! Eu am venit, precum ți-am făgăduit, ca să te iau și pe tine să vezi sfârșitul nostru”. Dar ea, necrezând cuvintele lui, a răspuns: „Iată cum mă amăgește călcătorul de lege! Iată cum minte călcătorul de lege! Iată cum minte al doilea Iuda! Depărtează-te de la mine, ca să nu mă omor singură!”.

Astfel, nevrând ea să deschidă, Adrian i-a zis: „Deschide mai degrabă, că apoi mă voi duce fără să te văd. Atunci vei plânge, că nu m-ai văzut mai înainte de ducerea mea. Pentru mine au chezășuit sfinții mucenici și de nu mă voi afla la vremea hotărâtă, atunci voi fi căutat de cei mari. Astfel răbdătorii de chinuri, pe lângă ale lor chinuri, vor lua și pe ale mele, chinuindu-se și pentru mine. Deci, vor putea ei suferi chinuirea, fiind acum mai mult morți?”. Aceasta auzind-o Natalia, îndată i-a deschis cu bucurie ușa și au căzut unul în brațele altuia. Apoi Adrian a zis către dânsa: „Fericită ești între femei, pentru că tu singură ai cunoscut pe Dumnezeu, ca să-ți mântuiești bărbatul tău. Cu adevărat tu singură ești pe pământ iubitoare de bărbat. Fericită este cununa ta, că ești părtașă cu mucenicii, măcar că nu pătimești chinuri”. Apoi, luând-o pe ea, s-a dus.

Mergând pe cale, el a zis către dânsa: „Cum vom rândui averea noastră?”. Însă ea a zis lui: „Nu pomeni nimic despre cele pământești, domnul meu, ca să nu ți se întoarcă mintea ta spre dânsele. Singur ia aminte de tine și te îngrijește, ca să-ți săvârșești nevoința la care ești chemat. Să iasă din mintea ta toate cele lumești, stricăcioase și vătămătoare de suflet și sârguiește-te să vezi și să câștigi veșnicile bunătăți, cele pregătite de Dumnezeu ție și sfinților acelora cu care ai început a alerga în calea Domnului”. Roaba lui Dumnezeu, Natalia, intrând în temniță, a căzut la picioarele sfinților mucenici și, sărutând legăturile lor, le-a văzut trupurile putrezite de răni, încât și viermii cădeau dintr-însele. Din trupurile lor se rupeau bucăți din greutatea lanțurilor cu care erau legați; deci s-a plecat la dânșii și le-a șters puroaiele rănilor.

Apoi a trimis degrabă slujnicele sale să aducă pânze curate și basmale de mult preț, că bogăția lor era mare, deoarece amândoi se născuseră din părinți bogați și slăviți. Aducând acelea, cu mâinile sale lega rănile lor, și pe cât putea făcea ușurare durerilor sfinților, slujindu-le în temniță șapte zile; pentru că atâta vreme mai era până când i-au scos pe ei la întrebare. Apoi, venind ziua cercetării lor și împăratul Maximian șezând la judecată, a poruncit să-i aducă înaintea sa pe cei legați. Atunci îndată slujitorii au alergat la temniță și au poruncit ca mucenicii să iasă; dar, văzându-i pe ei slabi cu trupurile, din cauza rănilor celor dureroase, și neputând să meargă, i-au târât cu un lanț pe toți cei 23, ca pe niște trupuri dobitocești; iar pe Adrian l-a dus dinapoia lor, legându-i mâinile la spate.

Apropiindu-se ei de divan, au înștiințat pe împărat că i-au adus pe cei legați, iar împăratul a zis: „Să se aducă aici toți împreună, ca să-și vadă unul altuia chinul; însă cei pregătiți acum spre chin, să fie aduși goi, numai părțile lor de jos să fie acoperite”. Atunci Comentarisie a zis către împărat: „Acei care au fost chinuiți mai înainte, nu mai pot fi aduși acum la întrebare. Numai Adrian singur să se ducă, pentru că el este nou și sănătos cu trupul și poate suferi toate chinurile, iar celorlalți le-au putrezit trupurile și oasele lor se văd prin răni. De vor începe iarăși a-i chinui, atunci îndată vor muri, fără să mai sufere chinurile care li s-au pregătit lor. Noi nu voim ca ei să moară cu moarte scurtă, ca și cum ar fi greșit puțin, ci să li se mai lase puțină vreme până ce se vor însănătoși, ca astfel trupurile lor să poată să sufere iarăși chinuri pentru fărădelegile lor”.

Atunci împăratul a poruncit ca pe Adrian singur să-l aducă la chin gol, numai părțile de jos să-i fie acoperite. Când slujitorii l-au dezbrăcat și încă și uneltele de chin i le-a dat în mâinile lui, sfinții mucenici au zis: „Fericit ești, Adriane, că te-ai învrednicit a-ți duce crucea ta și a urma pe Hristos. Deci, vezi să nu te înfricoșezi și să te întorci înapoi, că-ți vei pierde răsplata ta. Păzește-te ca diavolul să nu fure comoara ta. Nu te teme de chinurile cele văzute, ci caută spre răsplătirile cele așteptate; deci, apropie-te cu îndrăz-neală și rușinează pe chinuitor. Să știi că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, față de slava care are să se arate întru noi și pe care așteptăm să o câștigăm cu darul Domnului”.

Asemenea și fericită Natalia a zis către dânsul: „Domnul meu, să-ți adâncești mintea către Dumnezeu și de nimic să nu se înfricoșeze inima ta. Osteneală este puțină, iar odihna este fără de sfârșit. Scurtă este pătimirea, iar slava cea mucenicească este veșnică. Puțin vei suferi durerile și degrabă cu îngerii te vei bucura. Dacă ai slujit pământescului împărat, te-ai luptat pentru puțină leafă și nu ți-ai cruțat sănătatea ta, îndrăznind la războaie; iar acum cu multă bărbăție ți se cade să suferi toate chinurile și să mori pentru Împăratul ceresc, cu Care singur ai să împărățești”.

Deci, Adrian fiind dus înaintea păgânului chinuitor, împăratul Maximian a căutat spre dânsul și a zis: „Tot mai petreci în nebunia ta și voiești ca rău să te lipsești de viața aceasta?”. Adrian a răspuns: „Ți-am spus că n-am înnebunit, ci mai mult m-am înțelepțit și sunt gata ca în viața aceasta să mor”. Dar împăratul i-a zis: „Nu aduci încă jertfă și nu te închini zeilor, precum eu și toți cei cu mine ne închinăm lor și le aducem jertfe?”. Adrian a răspuns: „Nebunule, singur rătăcind, pentru ce și pe alții îi aduci în aceeași rătăcire?”. Dar nu numai pe ține singur te duci la pierzare, ci și pe tot poporul care te ascultă pe tine, în aceeași pierzare îl tragi, sfătuindu-l și silindu-l să se închine zeilor celor ciopliți și fără de suflet și părăsind pe Dumnezeul cel adevărat, Care a făcut cerul și pământul”. Împăratul a zis: „Oare ți se pare că zeii noștri sunt mici, când ei sunt mari?”. Adrian a răspuns: „Eu nu-i numesc pe ei nici mici, nici mari, de vreme ce nu sunt nimic”.

Atunci chinuitorul, mâniindu-se, a poruncit să-l bată cumplit cu toiege. Când a auzit fericită Natalia că au început a-l bate pe bărbatul ei, îndată a spus sfinților mucenici, zicând: „Iată, domnul meu a început a pătimi”. Atunci sfinții îndată s-au întins la rugăciune către Dumnezeu pentru dânsul, ca El să-l întărească în chinuri. Chinuitorul poruncea celor ce-l băteau: „Ziceți-i lui: Nu huli pe zei”. Mucenicul, fiind bătut, zicea către împărat: „Dacă eu sunt chinuit astfel, că hulesc pe zeii care nu sunt zei, apoi ce fel de chinuire vei suferi tu, hulind pe Dumnezeul cel viu și adevărat?”. Împăratul a zis: „Niște cuvinte ca acestea ai învățat de la cei amăgitori?”. Mucenicul a răspuns: „Pentru ce numești amăgitori pe povățuitorii spre mântuire și pe conducătorii spre viața veșnică? Voi mai ales sunteți amăgitori, fiindcă amăgiți pe oameni spre pierzare”. Maximian, mâniindu-se, a poruncit la patru slujitori puternici ca să-l bată cu pari. Adrian, fiind bătut, zicea: „O, chinuitorule, pe cât mai multe chinuri îmi vei afla mie, pe atât îmi vei fi mijlocitor de cununi mai frumoase”.

Fericită Natalia spunea sfinților mucenici toate cuvintele câte le zicea împăratul și câte răspundea Adrian. Muncitorul a zis: „Măcar acum cruță-ți tinerețile tale și mărturisește pe zei. Pentru ce voiești a muri de bunăvoie așa, în deșert? Mă jur pe marii zei că mă doare inima foarte mult pentru tine, văzându-te că te chinuiești și-ți pierzi frumusețile tale”. Mucenicul a răspuns: „Mă cruți pe mine, ca să pier cu totul?”. Muncitorul a zis: „Mărturisește pe zei ca să te miluiască pe tine și iarăși te vei rândui în cinstea ta cea dintâi. Nu ți se cade ție să fii asemenea cu aceia care au fost cu tine în legături, căci tu ești de neam bun, fiu de părinți cinstiți; deși ești tânăr, ești vrednic de mare cinste. Dar cei legați sunt de neam prost, nebuni și necunoscători”. Mucenicul a răspuns: „Te știu pe tine că-mi știi neamul și patria, dar, de ai fi știut neamul acelor sfinți și patria lor cea bogată, pe care ei o așteaptă, tu mai întâi ai cădea la picioarele lor și i-ai ruga să se roage pentru tine, și cu mâinile tale ai sfărâma zeii cei fără de suflet”. Atunci muncitorul, iuțindu-se mai mult, a poruncit celor patru ostași puternici, să-l bată pe mucenic peste pântece. Deci, sfântul a fost bătut până ce i s-a deschis pântecele și au început a-i ieși măruntaiele. Muncitorul, văzând acest lucru, a poruncit să înceteze de a-l bate.

Fericitul era tânăr cu vârsta, având numai douăzeci și opt de ani. Împăratul a zis către dânsul: „Vezi cum te cruț pe tine? Deci, măcar cu cuvântul cheamă pe zei, că îndată îți vor fi milostivi; iar eu voi chema pe doctori, ca să-ți tămăduiesc rănile și astăzi vei fi cu mine în palatul împărătesc”. Mucenicul a răspuns: „Deși îmi făgăduiești mie îngrijire de doctori și cinste în palatul tău, și îmi spui de zeii tăi că-mi vor fi milostivi, însă eu voiesc că singuri ei cu gura lor să-mi spună ce voiesc să-mi dea și ce facere de bine îmi făgăduiesc. Când voi auzi din gura lor cuvântul, atunci le voi aduce lor jertfă și mă voi închina precum voiești”. Împăratul a zis: „Ei nu pot să vorbească”.

Mucenicul a zis: „Dacă nu pot să vorbească, atunci pentru ce să mă închin lor, fiind muți și fără suflet?”. Împăratul, mâniindu-se și iuțindu-se, a poruncit să lege iarăși pe mucenic cu ceilalți legați și să-l ducă în temniță, hotărând ziua în care voia să-i mai scoată încă la întrebare. Ostașii luând pe sfinții mucenici, pe unii i-au târât, pe alții i-au dus în căruțe, fiind foarte slabi de durerile trupești și neputând să meargă. Astfel a fost dus Sfântul Adrian în temniță, care a primit iarăși pe legații lui Hristos.

Fericită Natalia, întărind pe Adrian și punând mâna sa pe grumajii lui, îl mângâia și îi zicea: „Fericit ești, domnul meu, că te-ai învrednicit părții sfinților mucenici. Fericit ești, lumina ochilor mei, că pătimești pentru Cel ce a pătimit pentru tine. Iată, te duci să vezi slava Lui și să fii părtaș aceleia; că cel ce se împărtășește patimilor Lui, va fi părtaș și slavei Aceluia”. Natalia, zicându-i aceasta, îi ștergea sângele și își ungea cu el trupul său, iar sfinții mucenici se bucurau foarte mult de vitejeasca răbdare a lui Adrian și, apropiindu-se, îl sărutau, zicându-i: „Pace ție, frate!”. Iar cei ce nu puteau să umble de răni, zăcând aruncați, aceia, târându-se pe pământ, se apropiau de dânsul ca să-l mângâie și toți ziceau către el: „Bucură-te în Domnul, iubite frate, căci numele tău este scris cu robii cei desăvârșiți ai lui Dumnezeu”. Sfântul Adrian a răspuns: „Bucurați-vă și voi, robii lui Hristos, căci osteneala voastră pentru mine este cununa voastră. Rugați-vă Domnului pentru mine ca să mă întărească, fiindu-mi trupul foarte slăbit, că vrăjmașul diavol să nu poată nimic și să nu se scoale împotriva mea”.

Sfinții i-au zis: „Nădăjduiește spre Domnul, că nu te va birui pe ține satana. Pătimirea ta l-a gonit departe, deși noi la început ne temeam pentru tine, gândind la neputința cea omenească din tine; dar acum ai covârșit firea cea omenească prin răbdarea cea tare. De acum nu ne mai îndoim de tine și credem în ajutorul lui Dumnezeu, căci de acum nimic nu va mai spori vrăjmașul asupra ta; deci, nu te teme, Hristos este cu tine, El este Cel ce biruiește pe vrăjmaș”. Cu Sfânta Natalia erau și alte femei dreptcredincioase, care slujeau sfinților, tămăduindu-le rănile și legându-le cu feșe. Ele își împărțeau între ele pe sfinții mucenici, ca fiecare să facă slujirea celui al său.

Păgânul împărat, înștiințându-se despre aceea că multe femei credincioase merg la temniță, că fac slujbă celor legați și pun tămăduiri pe rănile lor, a oprit să se mai fac aceasta. El a poruncit să nu lase nici o femeie în temniță la cei legați. De aceea, Sfânta Natalia, văzând că nu este cu putință femeilor să meargă la mucenici, și-a tuns părul capului și s-a îmbrăcat în haine bărbătești. După săvârșirea slujbei, șezând la picioarele lui Adrian, zicea: „Domnul meu, mă rog ție, adu-ți aminte de însoțirea noastră, de această zăbovire a mea de față în pătimirea ta, și de dorința ta de cununi. Roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos, ca, împreună cu tine, să mă ia și pe mine; și, precum am fost în această viață plină de primejdii și de păcate, tot așa să petrecem nedespărțiți în viața cea fericită. Mă rog ție, domnul meu, când vei sta înaintea lui Hristos, mai întâi să-I faci această rugăciune pentru mine; pentru că știu că toate cele ce le vei cere de la El, Domnul îți va da ție, că iubește rugăciunea ta și este primită cererea ta. Știi păgânătatea acestor cetățeni și împărăteasca lor nedumerire, pentru aceea mă tem că nu cumva să mă silească pe mine a lua un alt bărbat necurat și închinător de idoli; și astfel patul tău se va întina și se va necinsti sfânta noastră însoțire. Mă rog, păzește pe soția ta, precum învață apostolul. Dă-mi plata aceasta a întregii mele înțelepciuni, ca să mă sfârșesc cu tine”.

Astfel grăind ea, s-a sculat și iarăși a slujit sfinților, hrănindu-i, adăpându-i și curățind rănile lor, le lega. Înștiințându-se și celelalte femei binecredincioase, că Natalia slujește sfinților în chip bărbătesc, au făcut și ele asemenea, adică s-au tuns și s-au îmbrăcat bărbătește și, intrând în temniță, slujeau sfinților că și mai înainte. Deci, nu i s-a tăinuit nimic păgânului împărat despre ceea ce făceau femeile; căci s-a înștiințat de aceasta, că legații au slăbit cu totul, putrezindu-le rănile și sunt aproape de moarte. Atunci a poruncit să aducă în temniță la dânșii o nicovală și un ciocan de fier, cu care să le sfărâme fluierele și mâinile, pentru că zicea: „Să nu moară cu moartea de obște a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnică”. Aducând ucigașii slujitori ai muncitorilor, nicovala și ciocanul în temniță și văzându-le Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a întâmpinat, rugându-i să înceapă de la Adrian, de teamă că nu cumva să se înfricoșeze bărbatul ei, văzând o chinuire așa de cumplită și sfârșitul celorlalți mucenici.

Ucigașii au ascultat-o și s-au apropiat mai întâi de Adrian, iar ea, ridicând picioarele bărbatului său, le-a întins pe nicovală. Chinuitorii, lovindu-l tare cu ciocanul, i-au sfărâmat fluierele picioarelor. Atunci fericită, fecioară Natalia a zis către mucenic: „Mă rog ție, domnul meu și robul lui Hristos, întinde mâna cât mai ești încă în viață, ca s-o sfărâme cu voia ta, pentru ca să fii întocmai cu ceilalți mucenici, căci ei au pătimit mai mult decât tine”. Sfântul Adrian, întinzând mâna spre ea, Natalia i-a întins-o spre nicovală, iar ucigașul, lovind-o cu tărie, i-a rupt-o. Deci, Sfântul Adrian îndată din acea mare durere și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel omorând ucigașii pe Sfântul Adrian, au mers cu nicovala și ciocanul la ceilalți mucenici, iar ei singuri își întindeau picioarele și mâinile pe nicovală, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre!”. Astfel, suferind sfărâmarea mădularelor, și-au dat sufletele în mâinile Domnului.

După aceea, necuratul împărat a poruncit ca trupurile mucenicilor să le dea focului, zicând că nu cumva să vină galileenii, să le ia. Auzind Sfânta Natalia de această poruncă, a aruncat în taină mina bărbatului ei, ascunzând-o ca să nu fie aruncată în foc. Slujitorii tiranului, arzând cuptorul, scoteau trupurile sfinților din temniță și le duceau la cuptor, iar Sfânta Natalia și celelalte cinstite și binecuvântate femei, sângele cel ce pică din trupurile mucenicești îl luau în hainele lor cele de mult preț, ungându-și trupurile cu el. Hainele acelor slujitori, care erau stropite cu sângele mucenicilor, le-au cumpărat pentru ele cu aur și argint. Aruncând trupurile mu-cenicești în cuptor, femeile acelea au strigat cu lacrimi: „Pomeniți-ne și pe noi întru odihna voastră”. Sfânta Natalia s-a pornit spre gura cuptorului, vrând să se arunce în foc, ca să fie arsă împreună cu bărbatul său, dar a fost oprită. Deci, îndată au tunat tunete mari, încât toată cetatea s-a cutremurat, s-au făcut fulgere înfricoșate și s-a vărsat o ploaie mare, de s-au umplut toate locurile cu apă, asemenea și cuptorul s-a stins, umplându-se cu apă. Toată cetatea înota ca într-un potop; iar paginii slujitori, văzând frica aceea, au fugit. Alții, căzând cu fața în jos, au murit, pentru că i-au ucis trăsnetele.

Credincioșii bărbați ce se întâmplaseră să fie acolo cu Sfânta Natalia și cu celelalte femei, după fuga chinuitorilor, au luat din cuptor trupurile sfinților mucenici întregi și nevătămate, încât nici de părul lor nu se atinsese focul. Un bărbat oarecare dreptcredincios și cu femeia sa, căzând, au început a ruga pe Natalia și pe ceilalți, zicând: „Noi petrecem la un loc ascuns dinaintea cetății; deci, nemaiputând suferi păgânătatea și vărsările de sânge pe care păgânul împărat le face în cetate, voim acum că, lăsându-ne locul nostru, să ne ducem la Vizantia. Dați-ne nouă trupurile sfinților mucenici, să le punem în corabie, ca să le ducem de aici și, acolo petrecând, le vom păzi până ce va pieri necuratul chinuitor Maximian. După pierzarea aceluia, iarăși aici – de ne vom afla printre cei vii -, ne vom întoarce, ca aici să fie cinstite de toți. Dacă vor rămâne aici, împăratul iar va porunci să le ardă, și vă veți face vânzători de trupurile sfinților, trupuri pe care Dumnezeu le-a ferit de foc”. Cuvintele bărbatului aceluia au plăcut fraților care au dus trupurile mucenicilor în corabie; deci, au pornit spre Vizantia, având vintul spre înotare cu bună sporire.

Sfânta Natalia a rămas în casa sa, având mina iubitului ei bărbat, Sfântul Adrian, pe care, ungând-o cu mir și învelind-o cu porfiră, a pus-o la căpătâiul patului său, neștiind nimeni din casă. După câteva zile, un bărbat cinstit din acea cetate, cu dregătoria tribun, a voit să ia de femeie pe Natalia, pentru că era de neam bun, bogată și frumoasă la față ca o fată tânără. Apropiindu-se de împărat, l-a rugat să-i poruncească să-și ia în însoțire pe femeia lui Adrian. Împăratul nu l-a oprit, ca să-i fie după cerere. Tribunul îndată a trimis la Natalia niște femei cinstite ca să-i zică de însoțire. Sfânta Natalia a răspuns femeilor ce veniseră la ea: „Bucuroasă sunt de vestea aceasta, și cine mi-ar fi dat mie ca să mă căsătoresc cu un bărbat ca acela, însă vă rog să mă lăsați trei zile ca să mă gătesc, pentru că nu m-am așteptat ca atât de iute să mă ia cineva de soție”. Acestea le grăia fericită Natalia, dar cu mintea se gândea ca să fugă acolo unde sunt duse trupurile sfinților.

Astfel a eliberat pe femeile trimise de tribun. Ea a intrat în cămara unde era mâna Sfântului Adrian și, căzând cu fața la pământ, a plâns, zicând către Domnul: „Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor scârbiți, Cel ce ești aproape de cei zdrobiți cu inima, caută spre mine, roaba Ta, și nu lăsa să se spurce patul mucenicului Tău, Adrian. Nu uita, Stăpâne, pătimirile robului Tău, pe care le-a răbdat pentru numele Tău cel sfânt. Milostive Doamne, adu-ți aminte de zdrobirea fluierelor lui și de tăierea mâinilor. Asemenea și de ale celorlalți robi ai Tăi, care au răbdat pentru Tine, să nu le fie în zadar pătimirile cele dureroase, ci miluiește-mă pe mine pentru aceia. Scoate-mă de la împreuna-viețuire cu vrăjmașii Tăi, Tu, Care ai izbăvit din foc pe sfinții Tăi, și izbăvește-mă de așteptarea omului cel necurat”.

Rugându-se așa, sfântă a adormit de multă mâhnire și, dormind ușor, iată în vis i-a stat ei de față unul din acei sfinți mucenici, zicându-i: „Pace ție, Natalie, roaba lui Hristos! Îndrăznește, că nu te-a trecut Dumnezeu cu vederea, nici noi n-am uitat ostenelile tale, pe care le-ai suferit slujindu-ne nouă pe când eram în legături, ci, stând înaintea feței lui Hristos, L-am rugat pe El să-ți poruncească să vii degrabă la noi”. Fericită Natalia a zis către dânsul: „Spune-mi mie, sfinte mucenice, oare Adrian, stăpânul meu, a stat cu voi înaintea Domnului Hristos?”. Mucenicul a răspuns: „El a stat mai înainte de noi înaintea stăpânului. Iar tu, sculându-te, nu zăbovi, ci intră în corabie și mergi la locul acela unde sunt trupurile noastre; pentru că acolo te va cerceta Domnul și te va aduce la noi”. Sfânta Natalia, deșteptându-se din somn, îndată a lăsat toate și, luând numai mâna Sfântului Adrian, a ieșit din casă, a mers la malul mării unde a găsit o corabie, ca și cum o aștepta, și cu aceea a mers la Vizantia. Intrând într-însa, a văzut în ea bărbați și femei, toți fiind creștini, care fugeau de chinuirea păgânului împărat Maximian, și astfel a preamărit pe Dumnezeu, pornind în cale.

Tribunul, înștiințându-se de plecarea Nataliei, a cerut de la împărat ostași în ajutor și, șezând în altă corabie, a plecat după dânsa. Plutind el ca la o mie de stadii, s-a ridicat pe mare un vânt puternic, încât a întors corabia tribunului înapoi și a aruncat-o iarăși pe același mal de unde a plecat, nu fără vătămare, pentru că mulți din cei de pe corabie s-au înecat în valuri. Iar corabia creștinească, în care era Sfânta Natalia, a plutit în calea sa fără primejdie. La miezul nopții, s-a arătat duhul vrăjmașului împotriva lor, ca și cum venea în corabie din partea răsăritului, părând că are cu sine oameni călători, și a zis corăbierilor celor creștinești, ca printr-un glas de cârmaci: „De unde veniți și unde mergeți?”. Aceștia au răspuns: „Venim din Nicomidia și mergem în Vizantia”. Vrăjmașul le-a zis: „Ați rătăcit din calea cea dreaptă, întoarceți corabia spre partea stângă”. Duhul cel necurat, zicând aceasta, voia să-i amăgească, să-i ducă în rătăcire și să-i înece. Creștinii, crezând minciuna și socotindu-i pe ei că sunt corăbieri de la răsărit, au început a îndrepta pânzele și corabia spre stânga, dar îndată li s-a arătat Sfântul Mucenic Adrian, strălucind ca o lumină, și a strigat cu glas mare, zicând: „Să mergeți înainte pe calea pe care ați început și să nu ascultați glasul dușmanului, care vă meșteșugește pierzarea cu vicleșug”.

Zicând aceasta, mucenicul se vedea că merge înaintea corabiei pe apă, iar duhul diavolului s-a stins cu corabia cea închipuită. Fericită Natalia, sculându-se, a văzut pe Sfântul Adrian mergând înaintea corăbiei, și s-a bucurat foarte mult și a strigat, zicând: „Iată, domnul meu!”. Atunci îndată sfântul s-a făcut nevăzut. Vântul le suflă cu bună sporire, astfel că au ajuns în Vizantia mai înainte de a se lumina de ziuă. Deci, s-au oprit la malul unde era biserica, în care se puseseră trupurile sfinților mucenici, și au ieșit pe uscat cu bucurie. Sfânta Natalia, mergând la trupurile sfinților mucenici, s-a veselit cu duhul; deci, căzând la dânșii și sărutându-i, vărsa lacrimi de bucurie. Apoi, lipind mâna Sfântului Adrian de trupul lui și plecându-și genunchii, s-a rugat mult.

Sculându-se după multă rugăciune, a sărutat pe frații și pe surorile care se aflau în acel loc, căci se adunaseră acolo mulți credincioși. Aceia au primit-o pe ea cu bucurie și, ducând-o în casa cea dinăuntru, au rugat-o să se odihnească puțin, căci o văzuseră pe ea foarte ostenită de acea călătorie pe mare. Ea odihnindu-se, i s-a arătat în vis Sfântul Mucenic Adrian, zicându-i: „Bine ai venit aici, roaba lui Hristos și fiica mucenicilor. Vino de acum la odihna cea pregătită ție de Domnul! Vino și-ți primește răsplătirea cea cuvenită ție!”. Ea, deșteptându-se din vedenia aceea, a spus fraților și surorilor ceea ce a văzut și a auzit, și i-a rugat să se roage pentru dânsa. După aceasta, iarăși i s-au închis ochii și a adormit. După un ceas, frații au mers ca s-o deștepte și au găsit-o sfârșită; căci sfântul ei suflet se dusese la Domnul în odihna cea veșnică.

Astfel, degrabă după săvârșirea pătimirii sfinților mucenici, și-a sfârșit și Sfânta Natalia alergarea sa cea mucenicească, deși fără de vărsarea sângelui; pentru că a pătimit mult, slujind sfinților mucenici în legături și privind la pătimirea lor, fugind încă din casă și din patria sa pentru întreaga înțelepciune. Ea a stat în ceata mucenicilor înaintea lui Hristos, Mântuitorul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

La ordinea zilei – 26 august 2020

Situația din România – 26 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 26 august

Ortodoxe – Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa

Greco-catolice – Sf. m. Adrian şi Natalia

Romano-catolice – Fer. Veronica Antal, fc. m.; Ss. Ioana, fc.; Melchisedec, rege

 

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 26 august a.c., la Palatul Cotroceni, o conferință de presă

Vă prezentăm în continuare transcrierea conferinței de presă:

Bună ziua!

Peste două zile debutează campania electorală pentru alegerile locale, care vor avea loc în luna septembrie. Este pentru prima dată când, în România, scrutinul electoral și campania aferentă se vor desfășura în condiții excepționale, generate de epidemia de COVID-19. O premieră pe care nu și-a dorit-o nimeni, dar la care trebuie să ne adaptăm cât mai bine cu putință.

Obiectivul principal este acela de a organiza atât evenimentele din campania electorală, cât și scrutinul propriu-zis, în condiții de maximă siguranță sanitară, pentru a proteja sănătatea oamenilor și pentru a reduce riscul infectării participanților la procesul electoral.

Acest lucru este posibil dacă vom respecta cu toții un set de reguli și măsuri venite tocmai să asigure un cadru optim de desfășurare a acțiunilor electorale în condiții speciale. Există precedente, sunt țări care au organizat mai multe tipuri de alegeri în această pandemie, fără ca acest lucru să fi avut ulterior un impact negativ asupra numărului de infectări.
cititi mai mult pe www.presidency.ro

 

Ziua Internațională a Câinelui

Astăzi este Ziua Internațională a Câinelui! Este cel mai potrivit moment să vă mulțumim tuturor celor care ați înțeles demersul nostru și ne-ați trimis propuneri pentru îmbunătățirea Legii privind protecția animalelor. Așteptăm în continuare sugestiile voastre pentru a definitiva acest act normativ care să asigure o protecție clară a animalelor. Vă asigurăm că vom analiza cu atenție fiecare mesaj pe care ni-l trimiteți. La mulți ani acestor ființe minunate care ne fac viața mai frumoasă!

 

Comunicat de presă – Societatea Română de Dermatologie

Două mari organizaţii s-au unit pentru a lansa o campanie globală de sensibilizare a publicului în lupta împotriva cancerului cutanat. În Raportul pentru 2020: oprirea epidemiei globale, Euromelanoma împreună cu The Global Coalition for Melanoma Patient Advocacy au identificat trei puncte cheie pentru combaterea cancerului cutanat: îmbunătăţirea cunoştinţelor publicului cu privire la factorii de risc ai cancerului cutanat; reducerea expunerii intenţionate la soare; modalităţi de a face din auto-examinarea pielii o practică frecventă.

Datele adunate de World Health Organization (WHO) au arătat că în România, în anul 2018, au fost diagnosticate 1107 cazuri de melanom cutanat şi 1400 de cazuri de cancer cutanat non-melanom, cu o rată a mortalităţii de 438 pentru melanomul cutanat şi de 500 pentru cancerul cutanat non-melanom, numărul de cazuri fiind însă mult mai mare, acestea fiind doar cazurile care au avut cod de diagnostic. WHO prezice faptul că până în anul 2025, numărul cazurilor de melanoma cutanat va înregistra o creştere atât a ratei incidenţei de 1% cu 1 120 de cazuri, cât şi a ratei mortalităţii cu 3% mai mare cu 451 de cazuri. Până în anul 2040, aproape 1 122 de persoane vor fi diagnosticate cu melanoma cutanat, înregistrând o creştere de 1 % faţă de datele pentru 2018, corelat cu o rată a mortalitaţii ce va creşte la rândul ei cu 9%, cu 479 de decese datorită melanomului cutanat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 26 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 26 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 81.646 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
36.286 pacienți au fost declarați vindecați și 9.911 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.256 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 572 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 3.421 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 25.08.2020 (10:00) – 26.08.2020 (10:00) au fost înregistrate 54 de decese (33 bărbați și 21 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.205 Dintre acestea, 502 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.705.368 teste. Dintre acestea 25.320 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 14.886 în baza definiției de caz și a protocolului medical, iar 10.434 la cerere. De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 434 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 26 august.

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.585 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 124 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 338 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 25 august 2020, au fost raportate 2 078 775 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 326.614 (+972) 41.433 (+4) 1.551 (+1)
Spania 405.436 (+19.382) 28.872 (+34) 150.376 -
Italia 260.298 (+953) 35.441 (+4) 206.015 (+353)
Franţa 244.854 (+1.955) 30.528 (+15) 85.757 (+405)
Germania 234.853 (+1.278) 9.277 (+5) 210.333 (+1.680)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 25 AUGUST 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

23.673.902 (+232.321) 813.944 (+4.522) 15.489.563 (+149.139)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 24– 25 august 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe

 

Israelul revendică lovituri aeriene asupra poziţiilor Hezbollah din Liban

Armata israeliană a revendicat miercuri dimineaţă lovituri aeriene împotriva poziţiilor Hezbollah din Liban, de-a lungul graniţei libanezo-israeliene, ca răspuns la “tiruri” ale mişcării şiite spre soldaţii săi, informează France Presse. “S-au tras focuri din Liban spre soldaţii israelieni (…). Soldaţii au răspuns cu rachete de semnalizare şi foc. Apoi, în timpul nopţii, elicopterele şi avioanele de luptă au lovit posturi ale Hezbollah“, a declarat armata israeliană într-un comunicat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Incident de securitate la graniţa israeliano-libaneză

 

Brazilia: Incendiile din Amazonia provoacă numeroase probleme de sănătate, potrivit unui raport

Incendiile rezultate din defrişările necontrolate otrăvesc aerul pe care îl respiră milioane de oameni, cu efecte asupra stării de sănătate locuitorilor de pe teritoriul Pădurii Amazoniene din Brazilia, se precizează într-un raport dat miercuri publicităţii, potrivit DPA.

Incendiile şi defrişările în Amazon au crescut dramatic de la preluarea preşedinţiei ţării de către Jair Bolsonaro, în ianuarie 2019, potrivit unui raport întocmit de Institutul de cercetare a mediului din Amazon (IPAM), Institutul de studii pentru politici sanitare (IEPS) şi Human Rights Watch.

Defrişările au crescut cu 85% în primul an de mandat al lui Bolsonaro, mai precizează raportul. (…) Potrivit studiului, în august 2019, aproape 3 milioane de oameni din 90 de municipalităţi ale regiunii amazoniene au fost expuşi la niveluri toxice de poluare atmosferică, peste limita recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Numărul a crescut la 4,5 milioane de persoane în 168 de municipalităţi în septembrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 26 august

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 26 august în Istorie