25 Martie, Buna Vestire: „Dacă n-ar fi Blagoveștenia, n-ar fi nici Paștile”
Pe 25 martie, calendarul creștin și cel popular se întâlnesc într-un punct de cotitură: Buna Vestire sau Blagoveștenia. Este momentul în care cerul atinge pământul prin vestea Arhanghelului Gavriil, dar și ziua în care natura „se dezleagă”, iar limba păsărilor începe să cânte.
Buna Vestire este prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, fixată cu exact nouă luni înainte de Nașterea Domnului. Este praznicul „Bucuriei”, momentul în care Fecioara Maria acceptă planul divin: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.
Tradiția populară subliniază importanța vitală a acestei zile printr-o maximă de o logică fără cusur: „Dacă n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Paștile”. Fără Întrupare, n-ar fi existat Răstignirea și Învierea. De aceea, respectul pentru această zi este imens; se spune că într-un an în care preoții au uitat să pomenească sărbătoarea, soarele a refuzat să răsară până când slujba nu a fost împlinită.
Miniatură cu „Buna Vestire” din manuscrisul „Stihos adecă viers”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1842-1850 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Mare este, în tradiția populară, sărbătoarea Bunei-Vestiri (numită și Blagoveștenie), momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestește Preacuratei Fecioara Maria că din ea va căpăta trup Domnul nostru Iisus Hristos.
De ce este o sărbătoare așa importantă? Fiindcă, ne învață logica impecabilă a tradiției, „dacă n-ar fi Buna-Vestire, n-ar fi nici Paștile” (Sim. Fl. Marian) Dacă Hristos nu s-ar fi născut, nu ne-ar fi izbăvit prin moartea și învierea sa. Prin urmare, este păcat să muncești în această zi sfântă. Și dacă ai munci, strădania ți-ar fi fără roade. Se credea, de pildă, că dacă de Blagoveștenie, macini mălai pentru o mămăligă și o arunci pe apă, peștii nu o vor mânca. Dacă ai presăra mălaiul pe un pom, el nu ar rodi.
Se fac predicții privind vremea: dacă de Buna-Vestire ziua va fi frumoasă, însorită, la fel va fi de Paști. Previziunile sunt importante pentru anul agricol și pentru existența omului legat prin atâtea fire nevăzute, subtile de glie: se spunea că dacă soarele răsare de dimineață, păpușoii care au fost semănați primii vor fi frumoși, iar dacă soarele se ivește pe cer abia spre seară, vor crește frumos păpușoii semănați mai la urmă.
De Buna-Vestire gospodinele iau în mâini tămâie și înconjură casa pentru a o feri de șerpi și alte dihănii. Se aprind focuri prin grădini pentru ca pomii să fie roditori.
În trecut, femeile adunau apă de omăt, pe care o beau când le încercau durerile de cap. Prin Bucovina, întețeau un foc în fața intrării casei și așezau în apropierea ei o cofă cu apă, pâine și sare, crezând că îngerii vor veni și își vor potoli setea și foamea.
De Blagoveștenie se dezleagă limba păsărilor cântătoare. Dintre ele, se evidențiază, clar cucul – prins fiind într-o rețea solidă de practici și semnificații rituale. Despre el se credea că a fost uliu, cât a durat iarna, și că de Buna-Vestire se preschimbă iar în cuc. Românii de pe la sate caută să nu îi surprindă primul cântat al cucului fără bani în buzunar, înfometați sau supărați. Altfel, sărăcia, foamea sau supărarea îi va urmări tot anul. Odinioară, mulți îl întrebau: „Cucule,/Puiucule!/Câți ani îmi vei dărui/Până ce eu voi muri?”. Nici feciorii holtei nu erau mai puțin curioși: „Cucule,/Voinicule!/Câți ani îmi vei da/Pân’ m-oi însura?”.
Din vechime, de Blagoveștenie tot românul, mai sărac sau mai bogat, mănâncă pește. Așa îl învață calendarul creștin, „să dezlege” în această zi postul, dar și credința că dacă va mânca pește va fi, întregul an, sănătos și vioi ca el.
În satele noastre, Blagoveștenia este cunoscută și ca Ziua Cucului. Se crede că în această zi, uliul se preface înapoi în cuc, iar pasărea începe să cânte până la Sânziene, căutându-și perechea pierdută sau strigându-și fratele geamăn.
Cântecul cucului era primul „ceas” al destinului:
Divinația longevității: Oamenii întrebau cucul câți ani mai au de trăit, numărând repetările glasului său.
Condiția întâlnirii: Era esențial să nu te prindă cucul flămând, supărat sau fără bani în buzunar. Dacă erai „gata” (sătul și cu bani), tot anul îți mergea bine.
Norocul în dragoste: Fetele tăiau creanga pe care cântase prima dată cucul și o puneau în apa de spălat pe cap, pentru a fi la fel de îndrăgite ca pasărea primăverii.
Icoană pe sticlă cu temă „Bunavestire”, meșter Popa Sandu, datare sfârșitul secolului al XVIII-lea, zonă Iernuțeni, Transilvania – Colecția Muzelui Național al Țăranului Român, clasată în categoria jurică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
25 martie: Buna Vestire (Blagoveştenie)
Ziua Cucului
În această zi se sărbătoreşte vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, îngerul Gavriil: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvantată eşti tu între femei… căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea, şi Sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”.
25 martie e sărbătoare mare. Se zice că într-un an Buna Vestire a căzut în aceeaşi zi cu Paştele. Preotul s-a dus de cu noapte în biserică şi a citit liturghia Paştelui, dar de Buna Vestire nu a pomenit nimic. Şi oamenii aşteptau să se facă ziuă şi nu se mai făcea. Erau acolo mai mulţi preoţi şi unuia i-a trecut prin cap să facă slujbă şi pentru Buna Vestire. Pe loc s-a făcut lumină! Dar n-a fost lumină de dimineaţă, pentru că soarele era deja la amiază.
Să munceşti de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălai şi din mălai ar face o mămăligă pe care ar arunca-o în apă, peştii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouăle ouate în această zi nu sunt bune de clocit. Nici împerechere făcută între animale în această zi nu e bună.
Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi şi grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu apă de nea ca să scape de purici. În această zi se dezleagă limba păsărilor şi începe să cânte cucul.
Multe se fac în această zi. Amintesc în treacăt că vântorii, în anumite locuri, merg la biserică şi iau anafură. Fac o gaură într-un pom, pun anafura în ea, astupă şi ţintesc. Glonţul va nimeri drept în anafură şi va curge sânge. Peste an, vânătorul va fi un ţintaş bun.
Povestea cucului
Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur şi pe nevasta lui o chema Sava. Şi Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a supărat şi i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagoveştenie până la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu, timp de o lună. Aşa că pasărea pe care o vedem şi o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava.
Într-o altă legendă este vorba de doi gemeni. Pe unul il cheama Cucu. Fratele lui îl căuta mereu. Se crede că, dupa şapte ani, cucul se preface în uliu.
Fiind situată lângă echinocțiul de primăvară, Blagoveștenia este o zi de curățenie rituală:
Focurile de veghe: Femeile aprind focuri în fața casei și pun alături o cofiță cu apă, pâine și sare. Se crede că îngerii păzitori vin să se încălzească și să-și potolească foamea.
Apărarea gospodăriei: Casele și pomii se afumă cu tămâie pentru a goni șerpii și „dihăniile”. Stupii sunt scoși la iernat și trecuți peste foc pentru fertilitate.
Interdicții severe: Este o zi în care munca este oprită cu desăvârșire. Se spune că nici măcar păsările nu-și fac cuib în această zi, iar dacă ai măcina mălai, roadele pământului ar fi blestemate.
Icoană pe sticlă tema „Buna Vestire”, meșter Savu Moga, datare 4/4 sec. XIX, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria juridică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Dezlegarea la pește: Sănătate „ca peștele”
Deși suntem în Postul Mare, Biserica acordă dezlegare la pește. În popor, acest sacrificiu ritual este obligatoriu: cine mănâncă pește de Blagoveștenie va fi tot anul sănătos, vioi și sprinten. Este o „infuzie” de energie vitală necesară pentru muncile agricole care încep acum cu putere.
Notă editorială
Sursă: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului). Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub coordonarea și validarea editorială a echipei Uniți Schimbăm. Utilizăm tehnologia ca un instrument de sinteză și claritate, respectând principiile Umanismului Digital definite în Statutul nostru.
BUNA VESTIRE: ÎNNOIREA SPERANȚEI ÎN LUMINA ANULUI 2026
Astăzi, într-o lume dominată de zgomot și de știri care ne tulbură liniștea, sărbătoarea Bunei Vestiri vine ca un manifest al speranței și al începutului asumed. Nu este doar o filă de calendar religios, ci momentul în care umanitatea, prin glasul Fecioarei Maria, spune un „DA” hotărât planului divin de mântuire. La Uniți Schimbăm, privim această zi ca pe un simbol al curajului de a primi vestea cea bună și de a acționa în consecință. Într-o epocă a incertitudinii, Buna Vestire ne reamintește că marile transformări încep cu un act de credință și cu o inimă curată.
Buna Vestire (25 martie) – foto preluat de pe basilica.ro
Buna Vestire (25 martie) marchează momentul în care Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Este praznicul situat exact cu nouă luni înainte de Crăciun, simbolizând pragul mântuirii noastre.
Angel Gabriel’s Annunciation to Mary, by Murillo, c. 1655 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Textul Scripturistic: Dialogul dintre Cer și Pământ
Evanghelia ne oferă modelul suprem de smerenie: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”. Răspunsul Mariei, „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”, rămâne peste veacuri etalonul ascultării care eliberează.
“Annunciation” – Leonardo da Vinci, 1475-1480 – una din primele lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Uffizi, 98×217 cm – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Fiind o zi de bucurie în plin Post Mare, Biserica acordă dezlegare la pește. Este, de asemenea, o zi în care libertatea spirituală se întâlnește cu cea națională, marcând simbolic legătura dintre credință și identitate.
Buna Vestire nu este doar despre ce s-a întâmplat acum două milenii, ci despre capacitatea fiecăruia dintre noi de a recunoaște „vestea bună” în propria viață. Să lăsăm această zi să ne lumineze mintea și să ne dea puterea de a spune „DA” binelui și adevărului, indiferent de cât de potrivnice par vremurile.
Vă dorim o Bună Vestire cu lumină în suflet și claritate în gânduri!
Notă editorială: Acest articol a fost reeditat și structurat pentru ediția din 2026 cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub coordonarea și validarea editorială a echipei Uniți Schimbăm. Utilizăm tehnologia pentru a sintetiza arhiva noastră și pentru a vă oferi o experiență de lectură clară, respectând principiile Umanismului Digital definite în Statutul nostru.
Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului.
Şi, pentru că a voit ca acest lucru să rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile cele cereşti, a încredinţat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamăritului Gavriil.
Deci arhanghelul venind în cetatea Nazaret, i-a grăit ei:
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!
Iar aceea a răspuns:
Cum va fi mie aceasta?
Şi el a zis:
Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui preaînalt te va umbri.
Iar Fecioara a grăit:
Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.
Şi îndată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, a zămislit în preacuratul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt.
De atunci s-au săvârşit, prin rânduiala lui Dumnezeu, tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru mântuirea şi izbăvirea noastră.
Căruia se cuvine slava şi stăpânirea în veci. Amin.
Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Senufie, purtătorul de semne, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintelor muceniţe Pelaghia şi Teodosia, care prin sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea unui călău care, ajungând la cunoştinţa lui Hristos şi închis fiind într-o temniţă întunecoasă, s-a săvârşit acolo din viaţă.
A fost foarte activ în acțiunea de extindere a autorității Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanță supremă în soluționarea litigiilor din cadrul Bisericii.
Părintele nostru în rând cu sfinții Tihon al Moscovei (în rusește: Святитель Тихон, Патриарх Московский и всея Руси) (1865–1925), Luminătorul Americii de Nord, a fost Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii (1917–1925).
El și-a stabilit scaunul episcopal în New York City de unde a păstorit o arhiepiscopie vastă, încurajând și autorizând numeroase publicații în limba engleză.
Printre acestea, el a încurajat traducerea liturghiei răsăritene în engleză, realizată de Isabel Florence Hapgood. În plus el a scris un catehism extensiv bazat pe Crezul de la Niceea și pe Tatăl nostru.
Prăznuirea sa se face în 25 martie de către bisericile de stil nou și în 7 aprilie de către bisericile de stil vechi iar canonizarea sa este prăznuită în 26 septembrie.
De asemenea, el este prăznuit împreună cu Noii martiri și mărturisitori ai Rusiei, prăznuiți în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, care este data morții mucenicești a Mitropolitului Vladimir Bogoiavlenski al Kievului și Galiciei, primul episcop dintre noii martiri.
Părintele nostru în rând cu sfinții Tihon al Moscovei (în rusește: Святитель Тихон, Патриарх Московский и всея Руси) (1865–1925), Luminătorul Americii de Nord, a fost Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii (1917–1925).
El și-a stabilit scaunul episcopal în New York City de unde a păstorit o arhiepiscopie vastă, încurajând și autorizând numeroase publicații în limba engleză.
Printre acestea, el a încurajat traducerea liturghiei răsăritene în engleză, realizată de Isabel Florence Hapgood. În plus el a scris un catehism extensiv bazat pe Crezul de la Niceea și pe Tatăl nostru.
Prăznuirea sa se face în 25 martie de către bisericile de stil nou și în 7 aprilie de către bisericile de stil vechi iar canonizarea sa este prăznuită în 26 septembrie.
De asemenea, el este prăznuit împreună cu Noii martiri și mărturisitori ai Rusiei, prăznuiți în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, care este data morții mucenicești a Mitropolitului Vladimir Bogoiavlenski al Kievului și Galiciei, primul episcop dintre noii martiri.
Viața laică
Sfântul Tihon (născut Vasili Ivanovici Belavin, în rusește: Василий Иванович Белавин) s-a născut în 19 ianuarie 1865.
Tatăl său, Ioann Belavin, era preot de țară în districtul Toropeț din eparhia Pskov.
„Încă din copilărie, el a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste de biserică dar și o rară blândețe și smerenie. … Între 1878 și 1883, Vasili a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. … Colegii săi de studenție l-au simpatizat și respectat pentru pietatea sa, pentru progresele deosebite în studii și pentru disponibilitatea constantă de a-i ajuta pe ceilalți, care adesea se transformau în explicarea lecțiilor și, în special, în ajutor pentru schițarea și corectarea numeroaselor compoziții. Vasili era numit de colegii săi de clasă episcop și patriarh.”
„După absolvirea seminarului din Pskov și a Academiei Teologice din St. Petersburg, el a devenit profesor, întâi la Seminarul din Pskov (1888–1891), apoi la Seminarul din Kholm (1891–1897), unde a devenit repede rector. Chiar înainte de transferul său la Kholm e a fost tuns călugăr cu numele de Tihon și hirotonit.”
Viața și opera de după hirotonie
După multe convertiri pe continentul american, Sf. Tihon a înființat Eparhia Aleutinelor și a Americii de Nord, el fiind unul dintre primii episcopi ortodocși cu activitate semnificativă în America de Nord. Considerat cetățean de onoare al Statelor Unite, el a târnosit multe biserici ortodoxe din America la începutul secolului al XX-lea. De asemenea, el este fondatorul principal al Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.
După reîntoarcerea în Rusia în 1907, el a continuat să câștige afecțiunea miilor de credincioși prin pietatea sa umilă și afecțiunea iubitoare. În timpul Primului Război Mondial, ajutoarele sale caritabile au mișcat cetățenii care curgeau spre el. În plus, el a fost cinstit în august 1917 prin alegerea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. Sfântul Tihon a trebuit să depășească fărâmițarea din interiorul Bisericii.
Când regimul bolșevic ateu a preluat controlul țării, proprietățile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuții. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei țarului Nicolae al II-lea în 1918 și a protestat împotriva atacurilor violente ale bolșevicilor asupra Bisericii. În acele vremuri, el a chemat creștinii ortodocși ruși să se unească și să-și întărească tradițiile. Pentru a evita persecuțiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declarație politică.
În 1922 și 1923, Patriarhul Tihon a fost întemnițat în Mănăstirea Donskoy după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietățile Bisericii. Mii de credincioși ruși au fost împușcați. După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea aspră pusă asupra Bisericii. În ciuda declarației sale de loialitate, el a continuat să se bucure de încrederea comunității ortodoxe din Rusia.
Pe măsură ce persecuțiile au continuat, el a început să se simtă copleșit, iar puterea și sănătatea au început să i se înrăutățească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie. El a murit făcându-și Semnul crucii și spunând: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție”. Nu a apucat să-și facă cruce decât de două ori, adormind în Domnul înainte de a termina al treilea Semn al Crucii. După adormirea sa, el a fost considerat mucenic al credinței.
În 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Acest proces este considerat, în general, un exemplu de de dezghețare a relațiilor dintre Biserică și puterea sovietică, în epoca „Glasnost”-ului.
Moscova, 1917. Mitropolitul Moscovei Tihon binecuvântează batalionul de șoc înainte de a fi trimis pe front – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Citate ale Sfântului Tihon
„Dedicați-vă întreaga energie propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu și adevărului lui Hristos, în special în zilele noastre, când necredința și ateismul atacă cu multă îndrăzneală Biserica lui Hristos. Fie ca Dumnezeul păcii și iubirii să fie cu voi cu toți!”
„Fie ca Dumnezeu să Îl învețe pe fiecare dintre noi să năzuiască pentru adevărul Său și spre binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru ceva de dragul său.”
Imnografie
Tropar (Glasul 1)
Să-l lăudăm pe Tihon, patriarh al întregii Rusii, și luminător al Americii de Nord zelos următor al Tradiției apostolice, și bun păstor al Bisericii lui Hristos. Care a fost ales de Pronia dumnezeiască Și care și-a dat viața pentru oile sale. Să-i cântăm cu credință și nădejde Și să-i cerem arhierească mijlocire: Păstrează Biserica din Rusia în liniște, Și Biserica din America de Nord în pace. Adună-i fiii împrăștiați într-o singură turmă, Adu-i la pocăință pe cei ce au renunțat la credința adevărată, Păzește pământurile noastre de luptele civile, Și imploră mila Domnului pentru tot poporul!
Condac (Glasul 3)
Astăzi soborul Noilor Martiri Stă împreună cu noi în Biserică Și împreună înălțăm cântare de sărbătoare Prăznuind descoperirea moaștelor ierarhului nostru, Părintele Tihon Care pe dușmani i-a înfrânt și credința o a păstrat Păzind turma ce i-a fost încredințată. Pentru că el întotdeauna se roagă pentru noi Ca noi nicicând să fim lipsiți de dragostea lui Dumnezeu.
Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon, în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani dificili! Poate că propriile cuvinte ale Sfântului pot rezuma cel mai bine viața lui: „Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să depunem eforturi pentru Adevărul Său, și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru”.
Sfântul Ierarh Tihon este prăznuit pe 22 februarie (aflarea moaștelor), 7 aprilie (adormirea), 9 octombrie, 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei), 18 noiembrie (alegerea pe Tronul Patriarhal).
Sfântul Tihon, la botez Vasile Ivanovici Belavin, s-a născut pe 19 ianuarie 1865. Tatăl său, Ioan Belavin, era preot de țară în districtul Toropeț din eparhia Pskov. Copilăria și adolescența lui s-au petrecut în contact direct cu țărani și muncile lor. Din primii ani, micul Vasile a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste pentru Biserică, precum și o rară blândețe și smerenie.
Când Vasile era încă un copil, tatăl său a avut o revelație cu privire la fiecare dintre copiii săi. Într-una din nopți, când el și fiii săi au dormit în pod, printre fân, s-a trezit brusc, trezindu-i și pe cei trei fii ai săi. Mama sa, care era moartă de mult i s-a arătat în vis, prezicându-i că moartea sa era aproape, dar și soarta copiilor săi. Ea i-a zis că unul dintre ei va fi nefericit toată viața, altul va muri de tânăr, iar cel de-al treilea, Vasile, va deveni un mare om. Profeția s-a dovedit a fi exactă în toate privințele.
Între 1878 și 1883, Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. Colegii săi de studenție l-au simpatizat și respectat pentru pietatea sa, pentru progresele deosebite în studii și pentru disponibilitatea constantă de a-i ajuta pe ceilalți, care adesea consta în explicarea lecțiilor și, în special, în ajutor pentru schițarea și corectarea numeroaselor compoziții. Vasile era numit de colegii săi de seminar „episcop” și „patriarh”.
În 1888, la 23 de ani, a absolvit Academia de Teologie din Sankt Petersburg. S-a întors apoi la Seminarul Teologic din Pskov, de data asta ca profesor de Teologie Morală și Teologie Dogmatică. A dus o viață austeră și castă, iar în 1891, când a împlinit 26 de ani, a depus voturile monahale. Toată localitatea a participat la slujba de tundere arătându-și dragostea și devotamentul pentru lucrarea Sfântului. Tânărul blând și smerit a primit numele de Tihon, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk.
În anul 1892, monahul Tihon s-a transferat de la Seminarul Teologic din Pskov la Seminarul Teologic din Kholm, și a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Arhimandritul Tihon a fost hirotonit Episcop de Lublin la 19 octombrie 1897, și a revenit la Kholm pentru un an în calitate de Episcop Vicar al Eparhiei Kholm. Episcopul Tihon și-a dedicat cu multă râvnă tot timpul pentru organizarea noii episcopii. Viața morală a Sfântului a câștigat afecțiunea tuturor credincioșilor nu numai ruși, ci și lituanieni și polonezi. Pe 14 septembrie 1898 a fost numit Episcop al Aleutinelor (arhipelagul de insule ce se întinde în nordul înghețat al Oceanului Pacific, între Alaska și Kamceatka) și Alaskăi.
În munca sa de răspândire a credinței ortodoxe pe tărâmul Americii de Nord, Sfântul Tihon a reorganizat structura episcopiei, schimbându-i chiar și numele, în Episcopia Aleutinelor și Americii de Nord, în 1900. El a devenit atât de îndrăgit în rândul clerului și populației laice, încât americanii i-au acordat titlul de cetățean onorific al Statelor Unite ale Americii.
La data de 22 mai 1901, Sfântul Tihon a pus piatra de temelie pentru Catedrala Sfântul Nicolae din New York , și de asemenea, a fost implicat în zidirea altor biserici. La data de 9 noiembrie 1902, a sfințit biserica Sfântul Nicolae din Brooklyn pentru imigranții ortodocși din Siria, iar două săptămâni mai târziu, a sfințit Catedrala Sfântul Nicolae din New York.
Numărul de parohii a crescut de la 15 la 70, toate întreținându-se singure. Cu binecuvântarea sa, au fost traduse în limba engleză cărțile de rugăciuni ortodoxe.
În 1905, Misiunea Americană a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar Tihon a fost făcut Arhiepiscop. A avut drept ajutor în Arhiepiscopie doi episcopi vicari pe PS Episcop Inochentie (Pustznsky) în Alaska și Sfântul Rafail (Hawaweeny) în Brooklyn.
O realizare deosebită a sa a fost unificarea tuturor grupurilor (rusești, grecești, siriene, bulgare, aleutine) sub ocârmuirea sa. Un simbol al acestei unități a fost primul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America, pe care l-a organizat în februarie 1907 în Mayfield, New York.
În iunie 1905, Sfântul Tihon a dat binecuvântarea pentru înființarea Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, din statul Pennsylvania numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.
În anul 1907 s-a întors în Rusia și a fost numit Arhiepiscop de Yaroslavl, unde a câștigat foarte repede încrederea miilor de credincioși prin smerenia și afecțiunea sa iubitoare.
Când sfântul se pregătea să plece în misiune în Lituania, spre sfârșitul anului 1913, la 22 decembrie autoritățile din Yaroslavl îi vor acorda titlul de cetățean de onoare al orașului.
După transferul la Vilnius, Sfântul Tihon a continuat lucrarea misionară deosebită, iar începutul Primului Război Mondial îl găsește în capitala Lituaniei, unde nu a precupețit atunci nici un efort să ajute pe cei întru nevoință. Acțiunile sale caritative au mișcat mulți compatrioți.
După revoluția din februarie și formarea unui nou Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon devine unul dintre membri. Pe 21 iunie 1917, Sinodul Episcopal îl aleg ca Arhiepiscop. La 15 august 1917, Arhiepiscopul Tihon este ridicat la rangul de Mitropolit al Moscovei, iar după câteva luni a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse dintre cei trei candidați, Arhiepiscopul Antonie de Harkov, cel înțelept, Arhiepiscopul Arsenie de Novgorod, cel drept și Mitropolitul Tihon, cel blând, cum erau ei caracterizați de către membrii sinodului. Pe 5 noiembrie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Hristos Mântuitorul, a avut loc întronizarea Patriarhului Tihon al Rusiei.
Când regimul bolșevic-ateist a preluat controlul țării, proprietățile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuții. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei țarului în 1918 și a protestat împotriva atacurilor violente ale bolșevicilor asupra Bisericii. În acele vremuri, el a chemat creștinii ortodocși ruși să se unească și să-și întărească tradițiile. Pentru a evita persecuțiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declarație politică.
Pe 19 ianuarie 1918, Patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toți cei care, fiind botezați, au ucis oameni nevinovați alături de hoarda comunistă. Trei zile mai târziu, pe 22 ianuarie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.
În vara anului 1921 regiunea Volgda a fost cuprinsă de o foamete mare. În luna august, Patriarhul Tihon a făcut un apel către poporul rus și către „oamenii din lume”, pentru a ajuta victimele foametei. El a dat binecuvântare pentru ca preoții să doneze obiecte de valoare deținute de Biserică, cu mențiunea ca se vor dona doar obiectele care nu erau utilizate direct în serviciile liturgice. Cu toate acestea, la 23 februarie 1922, Comitetul Executiv Central Rus a publicat un decret prin care spunea că toate obiectele de valoare din biserici vor fi confiscate.
În conformitate cu Canonul 73 Apostolic, astfel de acțiuni au fost considerate ca un sacrilegiu, iar Patriarhul a protestat public împotriva confiscării totale, mai ales că mulți se îndoiau că obiectele de valoare ar putea fi folosite pentru a combate foametea. Această confiscare forțată a stârnit indignarea poporului din toată Rusia.
Mesajul Patriarhului a fost privit ca sabotaj, și pentru aceasta a fost arestat în 1922, petrecând ultimii ani din viață în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova. Pe 16 mai 1922 toate atribuțiile patriarhale au fost cedate mitropolitului Agatanghel al Yaroslavului.
În iunie 1923, Patriarhul a fost eliberat continuând să se bucure de încrederea comunității ortodoxe din Rusia. Pe măsură ce persecuțiile au continuat, el a început să se simtă copleșit, iar puterea și sănătatea au început să i se înrăutățească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie murind două zile mai târziu.
Pe 7 aprilie, Patriarhul Tihon l-a primit pe Mitropolitul Petru și spre seară după ce s-a odihnit la 23:45 pm, a trecut la Domnul, făcându-și semnul crucii și spunând: „Slavă ție, Doamne, slavă ție.” Mai bine de un milion de credincioși au participat la slujba înmormântării ce s-a săvârșit la Catedrala Mănăstirii Donsk. El a fost considerat încă din acele vremuri mucenic.
La 9 octombrie 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Sinodul Episcopilor din Biserica Ortodoxă Rusă. Pentru aproape șaptezeci de ani s-a crezut ca moaștele Sfântului Tihon s-au pierdut, însă în februarie 1992 au fost descoperite într-un loc ascuns din Mănăstirea Donsk, aflându-se acum la mare cinstire.
Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani dificili. Poate că propriile cuvinte ale Sfântului pot rezuma cel mai bine viața lui: „Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să depunem eforturi pentru Adevărul Său, și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru”.
Cel întru sfinți Părintele nostru Inochentie I al Romei (Inocențiu) a fost episcop al Bisericii Romei între anii 401-417.
A fost foarte activ în acțiunea de extindere a autorității Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanță supremă în soluționarea litigiilor din cadrul Bisericii.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 25 martie.
Inochentie I al Romei (†417)- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Viața
Se știu puține lucruri despre tinerețea Sf. Inochentie. Data nașterii sale este necunoscută. În Liber Pontificalis se amintește că acesta ar fi fost originar din Albano, acum o suburbie a Romei și că tatăl său s-ar fi numit Inochentie (Inocențiu).
Contemporanul său, Sf. Ieronim afirmă că tatăl Sf. Inocențiu ar fi fost predecesorul imediat al acestuia pe scaunul roman, episcopul Anastasie I.
În acea vreme, clerul roman nu se putea căsători după hirotonie, însă o căsătorie contractată înainte de intrarea în cler nu reprezenta un obstacol la hirotonie.
Crescut în mijlocul clerului roman și în slujba Bisericii Romei ca diacon, Inochentie a fost ales episcop al Romei cu unanimitate de voturi de către cler și popor la începutul anului 402, după moartea lui Anastasie I, pe 19 decembrie 401.
Printre activitățile sale la Roma se numără recuperarea mai multor biserici din mâinile novațienilor [1] și exilarea lui Marcus, un discipol al ereticului Fotinus.
A luat și o atitudine fermă împotriva pelagianismului, confirmând hotărârile sinodului local de la Cartagina din anul 416.
În timpul asediului lui Alaric și al vizigoților asupra Romei din anul 408, Inochentie a făcut parte din ambasada romană trimisă la Ravenna, la împăratul Honorius pentru a încerca să îl convingă să facă pace cu Alaric, încercare care a eșuat.
Când asediul a fost reluat, Inochentie și ceilalți membri ai ambasadei nu s-au putut întoarce la Roma înainte ca aceasta să cadă în mâinile vizigoților.
În timpul episcopatului să, tulburările care s-au produs în Biserică dreptu urmare a controversei ariene i-au oferit Ep. Inochentie mai multe prilejuri de a acționa ca arbitru în dispute.
Pornind de la premisa că el era conducătorul întregii Biserici creștine, episcopul Inochentie i-a reamintit arhiepiscopului Anisie al Tesalonicului (prăznuit la 31 decembrie), într-o scrisoare prin care îi anunța alegerea sa în scaunul roman, că unele privilegii ale funcției sale depindeau de Roma, printre care acela de a hirotoni episcopi în Iliria Răsăriteană.
După ce a clarificat unele chestiuni disciplinare legate de un apel al episcopului Victricius de Rouen, Inochentie a emis, pe 15 februarie 404, un decret prin care stabilea că unele chestiuni precum cele legate de celibat, de hirotonia clerului și de primirea în Biserică a novațienilor sau donatiștilor trebuiau trimise spre rezolvare Scaunului apostolic de la Roma.
Un apel al Sf. Ioan Gură de Aur, ca urmare a depunerii sale de către Sinodul de la Stejar din anul 403, sinod prezidat de Teofil al Alexandriei, i-a oferit episcopului Inochentie prilejul de a acționa ca mediator într-o dispută dintre episcopii Constantinopolului și Alexandriei prin intermediul unui sinod ecumenic.
Încercarea sa a eșuat întrucât împăratul răsăritean, Arcadie, care îi ținea partea lui Teofil, a refuzat să convoace un sinod care i-ar fi permis scaunul roman să acționeze într-o chestiune care privea Biserica Răsăriteană.
Sf. Inochentie a trecut la Domnul pe 12 martie 417.
privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și aprobarea listei țărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în contextul pandemiei de COVID-19
Având în vedere analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generată de virusul SARS-CoV-2, pe teritoriul României la data de 24.03.2021, realizată la nivelul Centrului Național de Coordonare și Conducere a Intervenției, precum și propunerile Institutului Național de Sănătate Publică referitoare la țările/zonele/teritoriile de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea,
luând în considerare propunerile Grupului de Suport Tehnico-Științific privind Gestionarea Bolilor Înalt Contagioase pe teritoriul României referitoare la măsurile necesar a fi adoptate pentru limitarea răspândirii virusului,
ținând cont de creșterea constantă a numărului de cazuri noi de infectare cu virusul SARS-Cov-2, creștere determinată în principal de circulația virusului pe teritoriul național fapt care generează o presiune constantă asupra capacității de gestionare a unităților administrativ – teritoriale și a sistemului sanitar,
în contextul necesității de menținere a condițiilor socio – economice necesare desfășurării activităților specifice economiei naționale, concomitent cu menținerea unui nivel de alertă adecvat la nivelul componentelor Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență
în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) și art. 81 din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 5, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 32 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2) și (3), art. 45 alin. (1) și art. 71 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 cu modificările și completările ulterioare, ale art. 4 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 136/2020 republicată, privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic şi biologic, ale art. 20 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 2 și art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcționarea și componența Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență,
Comitetul Național pentru Situații de Urgență adoptă prezenta HOTĂRÂRE:
Art.1 - Se propune modificarea și completarea măsurilor adoptate pentru prevenirea răspândirii și controlul infecțiilor generate de virusul SARS-CoV-2, valabile pe perioada stării de alertă, după cum urmează:
a) Reducerea intervalului orar, în care este permisă circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei fără restricții, în localitățile în care incidența cumulată în ultimele 14 zile este mai mare de 4 la 1.000 de locuitori și mai mică de 7,5 la 1.000 de locuitori, până la ora 20.00, pentru zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Aplicabilitatea măsurii încetează când rata de incidență cumulată în ultimele 14 zile scade sub 3,5 la 1.000 de locuitori.
b) Reducerea intervalului orar, în care este permisă circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei fără restricții, în localitățile în care incidența cumulată în ultimele 14 zile este mai mare de 7,5 la 1.000 de locuitori, până la ora 2000 pe întreaga durată a săptămânii. Aplicabilitatea măsurii încetează când rata de incidență cumulată în ultimele 14 zile scade sub 7 la 1.000 de locuitori și intră în vigoare măsura prevăzută la lit. a).
c) Limitarea intervalului de timp în care este permisă desfășurarea activității operatorilor economici care desfășoară activități de comerț/prestări de servicii în spații închise şi/sau deschise, publice şi/sau private, în localitățile în care incidența cumulată în ultimele 14 zile este mai mare de 4 la 1.000 de locuitori și mai mică de 7,5 la 1.000 de locuitori, până la ora 1800 pentru zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Aplicabilitatea măsurii încetează când rata de incidență scade sub 3,5 la 1.000 de locuitori.
d) Limitarea intervalului de timp în care este permisă desfășurarea activității operatorilor economici care desfășoară activități de comerț/prestări de servicii în spații închise şi/sau deschise, publice şi/sau private, în localitățile în care incidența cumulată în ultimele 14 zile este mai mare de 7,5 la 1.000 de locuitori, până la ora 1800 pe întreaga durată a săptămânii. Aplicabilitatea măsurii încetează când rata de incidență scade sub 7 la 1.000 de locuitori și intră în vigoare măsura prevăzută la lit. c).
e) Suspendarea activității operatorilor economici desfășurată în spații închise în domeniul sălilor de sport/fitness, în localitățile în care incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 4 la 1.000 de locuitori. Aplicabilitatea măsurii încetează când rata de incidență scade sub 3,5 la 1.000 de locuitori.
f) În perioadele 03.04-04.04.2021 și 01.05–02.05.2021 se permite circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, în intervalul orar 20.00-02.00 pentru deplasarea și participarea la slujbele religioase.
g) În datele de 27.03.2021 și 28.03.2021 se permite circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, în intervalul orar 18.00-22.00 pentru deplasarea și participarea la serviciile religioase oficiate pentru sărbătoarea Pesah.
Art.2 - Prin excepție de prevederile art. 1, lit. c) și d), în intervalul orar 1800-0500, operatorii economici pot activa doar în relația cu operatorii economici cu activitate de livrare la domiciliu.
Art.3 - Se abilitează ministerele de resort să modifice ordinele comune care reglementează condițiile de desfășurare a activității operatorilor economici pentru limitarea răspândirii COVID-19, în sensul stabilirii concrete a numărului maxim de persoane cărora le este permis simultan accesul în interiorul incintelor acestora raportat la suprafața obiectivelor.
Art.4 – (1) Prin ”incidența cumulată în ultimele 14 zile” se înțelege incidența cumulată a cazurilor calculată pe un interval de 14 zile, cuprins între a 17-a zi și a 3-a zi, anterioare datei în care aceasta se realizează, prin raportare la numărul de persoane din fiecare localitate, actualizat săptămânal de Direcția pentru Evidența Populației și Administrarea Bazelor de Date.
(2) Zilnic, pe baza rezultatelor testelor persoanelor nou confirmate, gestionate în aplicația “corona-forms”, Serviciul de Telecomunicații Speciale va prezenta automat, la ora 10:00, pe platforma “alerte.ms.ro” rezultatul calculului ratei de incidență conform formulei de la alin. (1).
Art.5 - Se aprobă lista țărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologic ridicat pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, prevăzută în anexă.
Art.6 - Anexa la Hotărârea nr. 9 din 11.02.2021 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență, modificată prin Hotărârea nr. 18 din 18.03.2021, se modifică și se înlocuiește cu lista prevăzută în anexa.
Art.7 - Începând cu data prezentei hotărâri, măsurile ce vizau persoanele care sosesc din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord prevăzute în Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 9 din 11.02.2021, își încetează aplicabilitatea.
Art.8 - Prezenta hotărâre se comunică tuturor componentelor Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, pentru punere în aplicare prin ordine și acte administrative ale conducătorilor acestora.
PREŞEDINTELE COMITETULUI NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
PRIM-MINISTRU
FLORIN-VASILE CÎȚU
Primul Război Daco-Roman (101-102) – Battle scene. The Dacians (on the left) are attacking Trajan’s men. From en:Trajan’s Column; this is from the plaster-cast reproduction at the Museum of Romanian History in Bucharest, Romania
Buna Vestire (“Annunciation” – Leonardo da Vinci, 1475-1480) una din primele lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Uffizi, 98×217 cm – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bunavestire(Buna Vestire sau Buna-Vestire) sau Blagoveștenia (gr. Evangelismos) către Maica Domnului este un Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie[1]. Aceasta este una din doar cele două zile în care este permis peștele în Postul mare, cealaltă fiind Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).
În conformitate cu Evanghelia după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gavriil îi apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”. După sfânta tradiție, Maria avea doar cincisprezece ani când a fost vizitată de Gavriil.
Această zi este exact la nouă luni înainte de Crăciun, fiind astfel aleasă de Părinții Bisericii ca să indice că Iisus Hristos a fost conceput într-o perioadă de timp perfectă „din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, așa cum este precizat în Crezul Niceo-Constantinopolitan.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) (†) Buna Vestire
(BRC) (†) Buna Vestire – Vestirea Întrupării Domnului; Sf. Dismas
Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi (ONU)
La data de 25 martie este marcată Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi, proclamată de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia A/RES/62/122, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2007.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua internaţională a solidarităţii cu angajaţii reţinuţi şi cu cei dispăruţi (ONU)
La 25 martie 2021 este marcată, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua internaţională a solidarităţii cu angajaţii reţinuţi şi cu cei dispăruţi, pentru a creşte gradul de conştientizare asupra expunerii pe durata desfăşurării misiunilor a personalului specializat al ONU. În acest fel, se urmăreşte consolidarea măsurilor de protejare a personalului agenţiilor organizaţiei, a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale şi a jurnaliştilor, conform un.org.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Națională a Pădurilor
Ziua naţională a pădurilor este sărbătorită la 25 martie, evenimentele prilejuite de aceasta desfăşurându-se în cadrul ”Lunii plantării arborilor”, care are loc, de regulă, între 15 martie şi 15 aprilie.
Această zi a fost instituită prin Legea 23/2017, promulgată la 20 martie 2017 şi având ca scop creşterea gradului de responsabilizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Totodată, potrivit legii, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului, ocoalele silvice private, împreună cu autorităţile publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestei zile.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Politiei Romane
Ziua Poliţiei Române este sărbătorită la 25 martie, zi în care este prăznuită sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, al cărei simbol se afla pe primul steag al Marii Agii, preluat ulterior şi pe actualul drapel al Poliţiei Române, după cum se arată pe site-ul oficial al Poliţiei Române, www.politiaromana.ro.
Agia era instituţia care avea atribuţii poliţieneşti în cele două Principate Române, până la revoluţia din 1848, şi funcţiona în capitalele Bucureşti şi Iaşi, la conducerea ei aflându-se un agă, cuvânt de origine turcească care, potrivit “Dicţionarului Explicativ al Limbii Române”, desemnează comandantul pedeştrilor însărcinaţi cu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şeful agiei.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua nationala a Greciei – Proclamarea independentei fata de Imperiul Otoman in 1821.
Astăzi în istorie pentru 25 martie
Evenimentele Zilei de 25 martie în Istorie:
- 25 martie 101 – Începutul primului război daco-roman (101-102);
- 25 martie 1957 – Tratatul de la Roma;
- 25 Martie 2018 – Proclamația Marii Adunări Centenare de la Chișinău
25 martie 101 - Împaratul Traian părasește Roma, indreptandu-se spre Moesia Superioară, pentru a incepe luptele cu dacii, condusi de regele Decebal; aceasta data marchează Începutul primului război daco-roman (101-102)
Battle scene. The Dacians (on the left) are attacking Trajan’s men. From en:Trajan’s Column; this is from the plaster-cast reproduction at the Museum of Romanian History in Bucharest, Romania – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Împăratul a traversat Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) şi Dierna (Orsova) pătrunzîand prin Banat în Dacia. La Tapae, în vara anului 101, regele dac Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Crîncena şi îndelungata bătalie se încheie însă cu victoria romană. Spre sfîrşitul anului 101 importante forţe dace, aliate cu sarmaţi şi bastarni, traversează Dunărea şi pătrund în Moesia, obligîndu-l pe împăratul Traian să se deplaseze spre noul teatru de război deschis de Decebal.
Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian să nu poată exploata succesul de la Tapae, se prabuşeşte însă după înfrîngerea forţelor lui Decebal în iarna şi primăvara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum şi în Dobrogea la Adamclisi), initiativa militară trecînd definitiv în tabăra adversă. În toamna anului 102, îndîrjita rezistenţă a lui Decebal îl obligă pe Traian să încheie pacea cu regele dac, pace inţeleasă însa de ambele tabere doar ca un simplu armistiţiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalţă între Dobreta şi Pontes, în anii 103-105, un durabil pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, iniţiind cel de-al doilea Război dacic.
25 martie 421 - A fost fondată Veneția. Nu există date verificabile asupra originii orașului, însă legenda acreditează ziua de 25 martie a anului 421 drept moment al întemeierii sale.
Se pare că Veneția s-a născut ca urmare a fluxului de refugiați care au abandonat campia paduanai din nordul Italiei, sub amenintarea invaziilor longobarzilor si hunilor în decursul secolului al V-lea și la începutul secolului al VI-lea. Locuitorii și-au ridicat așezămintele pe mlaștinile instabile ale lagunei și au trăit din comerțul cu sare și din pescuit.
25 martie 708 - Este ales Papa Constantin . A fost papa al Romei pana la 9 aprilie 715, data mortii sale. Papa Constantin s-a Născut la Siria in anul 664 . În anul 711 Papa Constantin a fost primit la Nicomedia (azi Izmit, Turcia) de imparatul Iustinian al II-lea, in semn semn de reconciliere intre bisericile apuseana si rasariteana, dupa Conciliul de la Trulan, unde au fost adoptate 102 canoane care accentuau diferențele dintre ele. Reconcilierea cu Papa Constantin a dus la revolta populației si a armatei impotriva lui Iustinian al II-lea si la asasinarea sa. Constantin a fost ultimul Papa care a vizitat Constantinopol până la Papa Paul al VI- lea în 1967.
25 martie 717 - Împaratul bizantin Teodosiu al III-lea a abdicat. A urcat pe tron in anul 715 . El s-a confruntat imediat dupa preluarea puterii cu o invazie araba în Anatolia. În 716 el a încheiat un tratat favorabil bulgarilor într-un efort de a-si asigura un sprijin împotriva invaziei arabe. Această politică a dat roade în 719, când au ajutat la ridicarea celui de-al doilea asediu arab al Constantinopolului.
După abdicarea sa in anul 717 a devenit calugar si se crede că in anul 729 a devenit episcop de Efes. Istoricii moderni presupun insa ca episcopul a fost de fapt fiul său. Oricum, acest episcop a fost ultimul înregistrat în viață la 24 iulie 754 si a participat la Consiliul iconoclast de la Hieria.
25 martie 1199 - Richard I a fost rănit de o sageata în timp lupta Franța, ceea ce duce la moartea sa la 6 aprilie. Richard I (n. 8 septembrie 1157), cunoscut sub numele de Richard Inima de Leu, din cauza reputației sale de mare conducător militar și războinic, a fost rege al Angliei din 6 iulie 1189 până la moartea sa. De asemenea, el a fost duce de Normandia (sub numele de Richard al IV- lea), Duce de Aquitania, Duce de Gasconia, Contele de Poitiers, Conte de Anjou, Conte de Maine, Conte de Nantes și Overlord de Bretania. Era al treilea din cei cinci fii ai regelui Henric al II-lea al Angliei și al Eleanorei de Aquitania.
La vârsta de 16 ani, Richard a preluat comanda propriei sale armate, invingand rebeliunea din Poitou împotriva tatălui său. Încoronat rege la treizeci de ani, Richard conduce, în mod firesc, cea de-a treia cruciadă. Richard pasionat după mașini de război și expert în atacuri asupra locurilor întărite, cucerește într-o săptămână Saint-Jean-d’Acre, pe când Filip al II-lea al Frantei bătuse pasul pe loc timp de șase luni. Conducerea cruciadei îi revine în întregime atunci când regele Frantei, dezamăgit că nu dobândise nici un laur din această aventură cavalerească, se retrage și se întoarce în țara sa, pretextând că ar fi fost bolnav.
Richard a recucerit coasta Palestinei, dar nu și Ierusalimul. Saladin, generos, acordă liberă circulație pelerinilor în Orașul Sfânt. Supărat că nu s-a putut acoperi de glorie în Palestina, la fel ca Richard, Filip al II-lea îl ajută pe Ioan fără de Țară să-i ia coroana lui Richard, luat prizonier în Germania pe când se întorcea din Țara Sfântă. Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat Robin Hood (zis și “Robin al Codrilor”), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței.
După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost îngropat la catedrala din Rouen dar revoluționarii francezi i-au distrus mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie, inima lui Richard Inimă de Leu. Proprietățile lui Richard au fost de fapt proprietățile Angliei din Franța și au constituit unul dintre motivele războiului de 100 de ani.
25 martie 1245 - O scrisoare a Papei Innocenţiu al IV-lea (1234-1254) menţionează existenţa românilor în spaţiul danubiano-pontic.
25 martie 1306 - Robert Bruce devine rege al Scotiei. Robert I (nascut 11 iulie 1274- d.7 iunie 1329), cunoscut popular ca Robert Bruce, a fost rege al Scotiei din 1306 până la moartea sa în 1329. A fost unul dintre cei mai faimosi războinici scotieni care si-a condus tara în timpul războaielor de independență împotriva Angliei. A luptat cu succes pentru recâștigarea locului Scoției ca națiune independentă și este considerat în Scoția erou național.
25 martie 1409 - Se desfasoara Conciliul de Pisa convocat de majoritatea cardinalilor Bisericii Catolice impartita acel moment între ascultarea papei de la Roma și ascultarea papei de la Avignon ( Marea Schisma Apuseana). Acest conciliu, convocat pentru a depăși conflictul dintre papii Benedict al XIII-lea (Avignon) și Grigore XII (Roma), in loc sa puna capăt Schismei Apusene, a ales un al treilea pretendent papal, in persoana lui Alexandru al V- lea. Aceasta noua divizare în cadrul Bisericii Catolice, a purtat numele de “obedienta Pisana”.
25 martie 1608 - Ridicarea Manastirii Cernica, ctitorie a lui Cernica Stirbei.
Manastirea Cernica este o manastire ortodoxa aflata in apropiere de Bucuresti, in judetul Ilfov. Asezat la o distanta de numai 12 kilometri spre rasarit de capitala, complexul monahal se intinde pe doua dintre insulele lacului Cernica. In obstea monahala a acestei manastiri au trait nenumarati barbati cu viata sfanta, cei mai renumiti dintre acestia fiind : Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica si Sfantul Cuvios Irodion de la Lainici. Ctitorie a marelui vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale, doamna Chiajna, cinstita Manastire Cernica este atestata documentar inca din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Voda Serban, fiul lui Mihnea Voda. In acel an, vornicul Cernica reface un vechi schit, il inzestreaza cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a numelui si a neamului sau.
Astfel, incepand cu anul 1608, schitul se va numi “Cernica”, pana la aceasta data el fiind numit “Gradistea Florestilor”. Hrisovul amintit consemneaza urmatoarele: “Am cumparat satul Floresti, de pe Colentina, de la Nedelcu si Stroe, feciorii lui Radu Captaru, si am zidit o manastire, la leatu 1608, cu hramul Sfantului Ierarh si facator-de-minuni Nicolae de la Mira Lichiei, in capul mosiei mele cea de mai sus aratata, intr-un ostrov, langa Florestii din mijloc, ce se vecinesc cu Serban Voda.” Înca dintru inceput, ctitorul a precizat: “Nimeni din neamul meu sa nu fie slobod de a se atinge de dansa sau sa puna egumen, ci sa fie staret din acei parinti ce vor petrece cu viata de obste, spre pomenirea mea, a sotiei mele si a neamului meu, in veacul de acum si in cel ce va sa fie.”
25 martie 1643 - S-a tiparit, la Iasi, lucrarea “Cartea romaneasca de invatatura”, a mitropolitului Varlaam. Cartea începe cu un „Cuvânt“ adresat de Vasile Lupu „la toată semenția românească de pretutindeni ce se află pravoslavnici într-această limbă“, arătând că oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“. Urma apoi un „Cuvânt către cetitoriu“ al mitropolitului. Din aceste două prefețe se desprinde ideea unității de neam și de limbă a românilor din Moldova, Muntenia și Transilvania.
Mitropolitul moldovean și-a cules materialul „din multe scripturi din limba slavoniască“, arătând în prefață că este „adunată din toți tălcovnicii Sfintei Evanghelii, dascălii Bisericii noastre“. Varlaam are meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii, care circulau în țările românești în manuscris, traduse din grecește sau din slavonește, le-a revizuit și le-a dat ca „dar“ întregului popor român.
Cazania a adus un aport prețios la formare limbii noastre literare, fiind scrisă într-un stil viu și plin de culoare, cu fraze bogate în comparații pitorești și expresii plastice. Prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, Cartea românească de învățătură a lui Varlaam a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, ajungând nu numai în mâna episcopilor și a preoților, ci chiar a credincioșilor de la sate.
25 martie 1646 - Tratatul de alianță dintre principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, și domnul Moldovei, Vasile Lupu (1634 – 1653).
25 martie 1655 - Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, a fost descoperită de matematicianul și fizicianul olandez Christian Huygens.
Titan – Pictured in 2012 in natural color. The thick atmosphere is orange due to a dense organonitrogen haze – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Titan a fost descoperit la 25 martie 1655 de către astronomul olandez Christiaan Huygens. Huygens a fost inspirat de descoperirea de către Galileo Galilei a patru sateliți ai planetei Jupiter în 1610 și a îmbunătățit tehnologia sa de construcție a unui telescop. Christiaan, cu ajutorul fratelui său Constantijn Huygens, Jr., a început să construiască telescoape în jurul anului 1650. Christiaan Huygens a descoperit acest satelit ce se rotește în jurul lui Saturn cu primul telescop pe care l-au construit.
Christiaan Huygens (n. 14 aprilie 1629 – d. 8 iulie 1695) a fost un matematician, astronom şi fizician olandez – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
El l-a numit simplu Saturni Luna (sau Luna Saturni, în latină cu sensul de „Luna lui Saturn”) în lucrarea sa publicată în 1655 De Saturni Luna Observatio Nova. După ce Giovanni Domenico Cassini și-a publicat descoperirile sale privind încă patru sateliți ai planetei Saturn în perioada 1673 -1686, astronomii au început să se refere la acestea ca Titan sau ca Saturn I până la V (cu Titan în poziția a patra).
Alte epitete timpurii pentru Titan includ „un satelit obișnuit al lui Saturn”. Titan este numit oficial Saturn VI deoarece după noile descoperiri din 1789 schema de numerotare a fost înghețată pentru a se evita orice noi confuzii (Titan a mai fost botezat cu numerele II, IV și VI). Numeroși sateliți mici mai aproape de Saturn au fost descoperiți de atunci.
Numele Titan, la fel ca numele a toți cei șapte sateliți cunoscuți ai lui Saturn în acel moment, a fost dat de către John Herschel (fiul lui William Herschel, cel care a descoperit Mimas și Enceladus) în publicația sa din 1847 Results of Astronomical Observations Made at the Cape of Good Hope.
El a propus numele de Titani mitologici (greaca veche: Τῑτάν), surorile și frații lui Cronos, cel care a fost numit Saturn de către romani. În mitologia greacă, titanii erau o rasă de zeități puternice, fii lui Uranus și ai Gaiei, cei care au domnit în timpul legendarei Epoci de Aur.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
25 martie 1699 - Compozitorul german Johann Adolph Hasse este botezat. Înzestrat cu o voce frumoasă de tenor, el a avut si o cariera de cântăreț, evoluand in trupa de operă de la Gänsemarkt din Hamburg condusă de Reinhard Keiser, ( d.23 decembrie 1783, Veneția)
25 martie 1767 - S-a născut Joachim Murat, mare duce de Clèves și Berg, mareșal al Imperiului Francez și rege al Regatului celor Două Sicilii din 1808 pana la 1815. A fost căsătorit cu Caroline Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte; (d. 13 octombrie 1815). În calitatea lui de Mare Duce de Clèves și Berg, în cadrul Confederației Rinului, Murat a promovat căsătoria nepoatei lui de frate, Marie-Antoinette Murat, cu Prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen (1785-1831), bunicul regelui Carol I al României. Avand in vedere ca acesta din urmă a fost urmat la tron de nepotul lui de frate, Ferdinand, bunicul Regelui Mihai I, se poate spune ca Joachim Murat este o rudă îndepărtată a Regelui Mihai I al României.
25 martie 1801 - A murit poetul romantic german Novalis ; (n. 1772) . Pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772), Novalis a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, a cultivat idealismul magic și extazul mistic. Volumul sau “Hymnen an die Nacht” ( Imnurile noptii), reprezintă cea mai înaltă culme a creației sale poetice, dar și a liricii germane din perioada romantismului timpuriu.
25 martie 1802 - Generalul britanic Cornwallis şi primul consul francez, Napoleon Bonaparte, au semnat tratatul care marchează sfârşitul războaielor cu ce-a de-a doua coaliţie antifranceza. In Franţa este în sfârşit în pace, după 10 ani de conflict. Dar calmul a fost de scurtă durată pentru ca războiul a fost reluat un an mai târziu. ” Pacea de la Amiens“, va lua mai tarziu numele de “armistiţiul din Amiens “…
25 martie 1807 - În Marea Britanie este abolit comertul cu sclavi
25 martie 1821 - Data tradițională de început războiului de independență al Greciei (dupa calendarul iulian). Războiul de independenta al Greciei fata de Imperiul Otoman, a început de fapt, la 23 februarie 1821 si s-a incheiat in 1829, in contextul puternicei redesteptari a sentimentului national al grecilor. Răscoalele a populaţiei împotriva turcilor provoaca numeroase masacre de ambele parti. În ianuarie 1822, o reuniune la Epidaurus proclama independenţa Greciei, dar turcii replica rapid, continuând masacrarea populatiei grecesti. În mai puţin de zece ani, dar cu pretul a numeroase jertfe, grecii vor câştiga recunoasterea internationala a independenţei lor şi eliberarea de turci pe 3 februarie 1930.
25 martie 1857 - S-a nascut la Craiova, Elena Teodorini, soprană, prima artistă lirică din România care a evoluat pe scena Operei Scala din Milano (d. 27 februarie 1926, Bucuresti).
25 martie 1867 - S-a născut dirijorul italian Arturo Toscanini; (d. 1957).
25 martie 1881 - S-a născut Bela Bartok, compozitor, pianist și folclorist, unul dintre marii creatori ai muzicii moderne (d. 1945)
Béla Bartók – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria – d. 26 septembrie 1945, New York, New York, SUA) a fost un compozitor şi pianist maghiar, unul din reprezentanţii de seamă ai muzicii moderne.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
25 martie 1882 - Mitropolitul primat al Ungrovlahiei, Calinic Miclescu, săvârșește la București sfințirea marelui mir, pas care a însemnat autocefalia (independența) Bisericii Ortodoxe Romane față de Patriarhia de la Constantinopol. Patriarhia de Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române la data 25 aprilie 1885.
25 martie 1885 - S-a născut Mateiu Caragiale, scriitor român Craii de Curtea Veche, Remember).
Mateiu Caragiale – foto: ro.wikipedia.org
Mateiu Caragiale (n. 25 martie 1885, București – d. 17 ianuarie 1936, București) a fost un autor, istoric al heraldicii, poet și scriitor român, întâiul născut al lui al scriitorului Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie. În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie si iși căuta cu pasiune strămoșii pe care îi credea aristocrați.
25 martie 1903 - Marea Britanie şi Statele Unite cad de acord cu privire la delimitarea frontierei dintre Alaska şi Canada
25 martie 1907 - În România este aprobat Decretul privind obligativitatea ortografiei stabilite de Academia Română.
25 martie 1918 - S-a constituit Republica Populară Belarus. Republica Populară Belarus a fost primul stat modern independent belarus, care și-a proclamat independența în 1918. Acest stat mai este cunoscut și ca Republica Democrată Belarusă.
Republica Populară Belarus a fost proclamată independentă pe 25 martie 1918, în timpul primului război mondial, după ce Belarusul a fost ocupat de Imperiul German, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Brest-Litovsk. În Carta Constitutivă, următoarele teritorii erau considerate ca făcând parte din republică: gubernia Moghilev, părți principale din guberniile Minsk, Hrodna (inclusiv Białystokul), Vilnia, Vitebsk și Smolensk, ca și teritorii mai mici din alte câteva gubernii de frontieră.
Aceste zone erau considerate ca trebuind să facă parte din noul stat datorită majorității elementului etnic belarus, deși, în conformitate rezultatele cercetărilor demografice, existau în regiune și numeroși lituanieni, polonezi și evrei (în special în orașe, unde, uneori, formau majoritatea populației). O parte dintre evrei declarau că limba lor maternă este rusa, o altă parte, yiddish.
A fost adoptat un steag bicolor cu trei benzi orizontale: alb – roșu – alb, ca și noul sigiliu al statului – Pahonia, care avea la bază stema Marelui Ducat al Lituaniei.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
25 martie 1918 - A incetat din viata compozitorul francez Claude Debussy; (n.22 august 1862).
Este considerat a fi cel mai important compozitor de pian, de după Frederic Chopin si totodata unul dintre cei mai influenți compozitori, creatorul unui stil inovativ si a unei opere care a constituit o evadare din conceptele tradiționaliste.
25 martie 1919 - S-a născut Şerban Ghica, membru fondator al P.N.Ţ, secretar al lui Iuliu Maniu. (d. 2006)
Serban Ghica – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro
Serban Ghica (n. 25.03.1919 – d. 26.07.2006) Inginer, absolvent al Politehnicii din Birmingham. Membru P.N.Ţ, secretar al lui Iuliu Maniu. Implicat în manifestaţia din 8 noiembrie 1945, apoi în campania electorală din 1946. Arestat la 14 noiembrie 1950, condamnat administrativ la 24 luni, pedeapsă majorată cu încă 12 luni. Detenţia la penitenciarele Jilava şi în lagărele Capu Midia, Ghencea şi Bragadiru. Eliberat la 17 iunie 1954. După 1990, se implică în refacerea Partidului Național Țărănesc. Prieten apropiat al lui Corneliu Coposu.
cititi mai mult pe www.memorialsighet.ro
25 martie 1921 - S-a născut Simone Signoret, actriță franceză (d. 1985)
Simone Signoret este numele de scenă al Simonei Kaminker (n. 25 martie 1921, Wiesbaden, Germania – d. 30 septembrie 1985 Autheuil-Authouillet, Normandia, Franța), născută într-o familie de evrei și devenită o faimoasă actriță franceză de film, laureată a premiului Oscar în 1960 și a Festivalului de la Cannes în 1959, pentru creația artistică izbutită în filmul Drumul spre înalta societate, unde a jucat alături de Laurence Harvey.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com
25 martie 1924 - În Grecia este proclamata republica. Sărbătoare națională.
25 martie 1939 - Cardinalul Eugenio Pacelli devine Papa sub numele de Pius al XII-lea.
25 martie 1940 - S-a desfăşurat prima adunare generală a membrilor Societăţii Scriitorilor din Basarabia, România.
25 martie 1942 - S-a născut Aretha Franklin, cântăreață americană (d. 2018)
Aretha Franklin (n. 25 martie 1942, Detroit) este o cântăreață, compozitoare și pianistă americancă. Deși cunoscută pentru melodiile ei soul și fiind numită Regina muzicii Soul, cântă de asemenea jazz, blues, R&B, muzică gospel și rock. Aretha Franklin a câștigat 18 premii Grammy și este considerată una dintre cele mai de succes cântărețe din istorie, cu peste 75 de milioane de înregistrări vândute în întreaga lume.
Pe parcursul carierei sale a primit o multitudine de onoruri, în 1987 fiind prima femeie inclusă în Rock and Roll Hall of Fame. Ulterior a fost inclusă și în UK Music Hall of Fame în 2005, dar și în Gospel Music Hall of Fame în august 2012. Rolling Stone a clasat-o pe primul loc în topul „Cei mai mari cântăreți ai tuturor timpurilor”, iar în clasamentul „Cei mai mari artiști din istorie” pe locul nouă. Conform publicației Time, a fost una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
25 martie 1942 - S-a născut Ana Blandiana, poetă română.
Ana Blandiana – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942, Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).
Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj, România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasa dizidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi in paginile unor publicaţii din străinătate. Anei Blandiana i s-au decernat un şir de premii valoroase: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional “Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul “Opera Omnia”, 2001; Premiul Internaţional “Vilenica”, 2002.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
25 martie 1947 - S-a născut Elton John, cântăreț și compozitor britanic de succes.
Sir Elton Hercules John CBE (n. 25 martie 1947, Harrow, Regatul Unit), cunoscut sub numele de scenă Elton John, este un cântăreț, compozitor, cantautor și pianist englez. A lucrat cu partenerul său muzical Bernie Taupin din 1967; până în prezent au colaborat la peste 30 de albume.
Într-o carieră de patru decenii Elton John a vândut peste 450 de milioane de discuri la nivel mondial, devenind unul dintre cei mai de succes artiști din istorie. Melodia sa Candle in the Wind 1997 a fost vândută în peste 37 de milioane de exemplare, fiind cea mai bine vândută melodie din istorie. A avut peste 50 de melodii Top 40, șapte albume consecutive pe locul 1 în topurile din Statele Unite, 56 de melodii Top 40, 16 melodii Top 10, patru melodii numărul 2 și nouă melodii numărul 1. A câștigat cinci premii Grammy, un premiu Tony, iar pentru muzica de film The Lion King / Regele Leu a primit în 1995 premiul Oscar și un Glob de Aur. În 2004, revista Rolling Stone l-a poziționat pe locul 49 în Top 100 cei mai buni artiști din istorie.
John a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1994. S-a implicat intens în lupta contra SIDA începând cu sfârșitul anilor 1980 și a fost numit cavaler în 1998. S-a căsătorit cu David Furnish pe 21 decembrie 2005 și continuă să fie un apărător al comunității LGBT. În 2008, revista Billboard l-a numit cel mai de succes artist masculin din istorie in The Billboard Hot 100 Top All-Time Artists și pe locul trei la general (după The Beatles și Madonna).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.eltonjohn.com
25 martie 1949 - Ia fiinta Uniunea Scriitorilor din Romania prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani cu Societatea Autorilor Dramatici.
25 martie 1957 - Se semnează Tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, prin care s-au pus bazele Comunității Economice Europene (CEE), devenită Uniunea Europeană de la 1 noiembrie 1993, data intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht.
Treaty of Rome (25 March 1957) – The signing ceremony of the Treaty at the Palazzo dei Conservatori on the Capitoline Hill – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul “Economic” atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.
În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Tratatul inițial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secțiune de sine stătătoare în cadrul acestuia. Deși intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcția integrării europene, luarea majorității deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislației comunitare.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org;
25 martie 1975 - Regele Faisal al Arabiei Saudite a fost asasinat de către unul din nepoții sai, Faisal bin Imsaad. Faisal bin Abdulaziz Al Saud ( n.14 aprilie 1906), a fost rege al Arabiei Saudite din 1964 moartea sa. Ca rege, el a pus în aplicare o politica de modernizare a tarii și reforme, iar principalele sale teme de politică externă au fost pan-islamismul, anti-comunismul, și sprijinirea luptei palestinienilor.
25 martie 1991 - Au fost pronuntate sentintele in procesul membrilor C.P.Ex al C.C. al fostului P.C.R, dupa un proces de 248 de zile. Pedepsele au variat intre 5 luni si 6 ani de inchisoare, fiind achitati: Gh. David, C. Olteanu, Gh. Oprea, C. Radu, Gh. Pana, Iosif Szasz.
25 martie 1994 - Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, i-a gratiat pe membrii supleanti ai C.P.Ex. ai fostului P.C.R.: Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Suzanica Gadea, Mihai Gere, Ana Muresan, Ioan Toma, Ion Stoian.
25 martie 1997 - Prin Ordonanța de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene. Astfel, din ultima duminică a lunii martie, ora 03:00 devine ora 04:00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie.
25 martie 1998 -Comisia Europeană recomandă adoptarea monedei unice, Euro, de către 11 țări.
25 martie 1999 - Iugoslavia a introdus starea de razboi si a rupt relatiile diplomatice cu Statele Unite, Marea Britanie, Germania si Franta.
25 martie 1999 - Revoltă antiNATO la Skopje. Aproximativ 10.000 de protestatari au atacat cu cockteiluri Molotov Ambasadele Statelor Unite, Germaniei și Marii Britanii, precum și Hotelul Aleksander (unde erau găzduiți verificatorii OSCE evacuați din Kosovo) și Hotelul Continental, sediul NATO la Skopje, provocînd pagube clădirilor și incendiind automobilele diplomatice.
25 martie 1999 - A murit Valentin Lipatti, om de cultura, ilustră figură a diplomației românești; (n. 26 martie 1923). A fost fiul lui Theodor Lipatti, diplomat, si al Anei (n. Racoviceanu si frate cu pianistul Dinu Lipatti. Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti, unde a fost elevul lui Basil Munteanu si al lui Tudor Vianu. A avut o cariera universitara la Facultatea de Limbi Romanice si Clasice din Bucuresti si, in paralel, o prodigioasa cariera diplomatica: ambasador, delegat al Romaniei la UNESCO, participant la pregatirea reuniunii de la Helsinki. A tradus din Moliere, Beaumarchais, Hugo, Balzac, Anouilh. Paul Vialar.
25 martie 2002 - Se are în vedere începerea lucrărilor de construcție a Catedralei Mântuirii Neamului în perimetrul cuprins între străzile Nerva Traian, Mircea Voda și Bulevardul Mărășești din București. Catedrala patriarhală va purta hramul Înălțarea Domnului și Sfântului Apostol Andrei, iar ansamblul arhitectural va include două pasaje subterane semi-îngropate și o piață pietonală.
25 martie 2002 - A avut loc, la București, summitul Grupului de la Vilnius (Primăvara noilor aliați) ce a adus în discuție extinderea Alianței către Estul Europei și aderarea statelor candidate la NATO, după evenimentele din 11 septembrie 2002 în care s-a confirmat interesul strategic pe care îl reprezintă zona Mării Negre (25-26)
25 martie 2004 - În localitatea Cislău (județul Buzău), în prezența ministrului Apărării, Ioan Mircea Pașcu, pirotehniștii români au distrus ultimul lot de mine antipersonal; evenimentul a reprezentat contribuția României la eforturile comunității internaționale de a combate acest flagel, în calitate de semnatară a Convenției de la Ottawa privind interzicerea minelor antipersonal (convenție intrată în vigoare în 1999)
25 martie 2005 - Se deschide Expo Aichi 2005 – prima expoziție mondială a secolului XXI, având ca temă Înțelepciunea naturii (Japonia, Aichi)
25 martie 2006 - A murit Buck Owens, cântăreț și chitarist american (n. 1929) Alvis Edgar Owens, Jr., cunoscut ca Buck Owens, a fost un muzician, cântăreț, compozitor și lider al trupei americane Buckaroos.
25 martie 2021 - A murit regizorul francez Bertrand Tavernier (n. 1941)
Bertrand Tavernier (n. 25 aprilie 1941, Lyon, Regimul de la Vichy – d. 25 martie 2021, Sainte-Maxime, Franța) a fost un regizor, scenarist, actor și producător de film francez.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
