Bătălia de la Poitiers (în engleză Battle of Poitiers, în franceză Bataille de Poitiers) a fost o bătălie majoră a Războiului de 100 de Ani, care a avut loc pe 19 septembrie 1356 între forțele engleze conduse de Eduard Prințul Negru pe de-o parte și cele franceze ale regele Ioan al II-lea pe de altă parte.
Context
Pe 10 septembrie 1355 regele Franței, Ioan al II-lea și cel al Navarrei, Carol al II-lea au semnat un acord care reprezenta o potențială amenințare pentru interesele engleze.
De aceea, regele Angliei, Eduard al III-lea i-a poruncit fiului său Eduard Prințul Negru să efectueze o incursiune adâncă, în sud-vestul Franței.
Prințul Negru – erou al Bătăliei de la Crécy, a creat un plan prin care trecând prin Bordeaux, înaintând prin regat, trebuia să-și unească pe râul Loir efectivele sale cu cele ale lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster.
În iulie, englezii au pornit spre nord din bază aflată în Aquitania, ținta fiind Parisul.
Fără a întâlni o oarecare rezistență, trupele engleze au prădat și ars multe orașe și ajungând la malul Loarei, s-au oprit lângă Tours.
Ne reușind să captureze cetatea, au încercat să de-a foc orașului, însă de asemenea, au eșuat din cauza ploii puternice.
Eduard de Woodstock, Prinț de Wales, Duce de Cornwall, Prinț de Aquitania (15 iunie 1330 – 8 iunie 1376) a fost fiul cel mare al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a soției acestuia, Philippa de Hainault, și tatăl regelui Richard al II-lea al Angliei – in imagine, Eduard, Prinț de Wales în uniformă de cavaler al Ordinului Jartierei, 1453 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
De întârzerea regelui Eduard s-a folosit însă Ioan al II-lea, care a ieșit în fața trupelor numeric inferioare ale britanicilor.
Ioan a concentrat o mare parte din trupele sale în Chartres, la nord de Tours-ul asediat.
Cu scopul de a majora viteza de deplasare Ioan a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași.
Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea.
Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud.
Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la câțiva kilometri sud-vest de Poitiers.
Ioan al II-lea (16 aprilie 1319 – 8 aprilie 1364), numit Ioan cel Bun (franceză Jean le Bon), a fost rege al Franţei din 1350 până la moartea sa. A fost al doilea suveran al Casei de Valois şi probabil este cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers şi luat prizonier în Anglia – Portret al regelui Ioan, pictură pe lemn, ca. 1350, Muzeul Luvru – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Desfășurare
În dimineața zilei, înainte de luptă în armata anglo-gasconă s-a ținut o liturgie, mulți ostași fiind ridicați la titlu de cavaler, după care Prințul Eduard a dat ultimele instrucțiuni.
La ordinul său a fost interzisă luarea de prizonieri atât timp cât englezii nu au obținut o victorie decisivă.
Prințul a ordonat oamenilor săi să se abțină de la tentația de a vâna cavaleri eminenți din armata inamică, pentru care s-ar da o răscumpărare mare.
La începutul bătăliei englezii, sub comanda contelui Warrick au simulat retragerea pe flancul stâng.
Nu se cunoaște dacă acest lucru a fost făcut în mod deliberat pentru a ademeni cavaleria franceză, sau o consecință a capturării spionilor englezi.
Orice ar fi fost, a provocat atacul pripit al cavaleriei mareșalului Audrehem împotriva arcașilor englezi, care acopereau retragerea propriilor trupe pe flancul stâng.
Odată cu apropierea cavaleriei franceze, o mare parte din trupele lui Warrick s-au reîntors și se îndreptau spre pozițiile inamice.
În același timp, un alt comandant francez de pe flancul opus, mareșalul Clermont nefiind de acord cu acțiunile lui Audrehem a atacat cu ajutorul cavaleriei și aliaților germani.
Concluziile eronate ale lui Audrehem, referitoare la fuga englezilor, a avut un efect dezastruos asupra cursului ulterior al bătăliei pentru partea franceză.
Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) Ilustrație din secolul al XIV-lea, de Jean Froissart – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Englezii așteptându-se la acest pas, au deschis focul asupra inamicului.
Pe flancul stâng, arcașii englezi sub comanda ducelui de Oxford, care protejau principalele forțele ale lui Warrick, s-au poziționat într-o mlaștină, de netrecut pentru cavaleria grea.
De aceea, cavalerii au fost obligați să atace principalele forțe în retragere, ferindu-se de pozițiile arcașilor inamici. Jean Froissart scria:
„Armura franceză era invulnerabilă săgeților engleze, care fie ricoșau de armură, sau se rupeau în coliziune.”
Versiunea engleză a luptei indică însă faptul că săgețile lor au dovedit capacitatea de a penetra cea mai mare parte armurii din acea perioadă.
Evenimentele ulterioare au dovedit corectitudinea lui Froissart.
Primele salve engleze nu au avut nici un efect.
Cu toate acestea, odată cu apropierea francezilor arcașii au putut trage pe flancul trupelor cavalerești.
Armura pe cai era mai slabă pe părțile laterale și din spate, astfel încât arcașii, care se situau pe partea opusă a cavaleriei, trăgeau asupra cailor pe flancuri.
Era o metodă bine-cunoscută de a stopa un atac al cavaleriei, deoarece calul care cădea deseori distrugea unitatea formațiunii.
Rezultatele au fost devastatoare.
Caii, loviți din lateral, au început să intre în panică, aruncând cavalerii de pe șa și părăsind câmpul de luptă.
Cavaleria franceză a mareșalului Audrehem a suferit pierderi grele înainte de a ajunge la pozițiile soldaților englezi.
Atacul demoralizat și slăbit al francezilor a fost respins de către englezi.
Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Între timp, convins de retragerea englezilor, mareșalul Clermont a atacat pozițiile contelui de Salisbury. Acest atac a fost pregătit mai bine: pentru a ajuta cavaleria, în spatele trupelor atacatoare se deplasa infanteria.
Cavalerii au fost forțați să se deplaseze pe pantă prin găurile din gardul englez sub focul arcașilor englezi, care se aflau pe o poziție sigură în spatele tranșeelor, și sub acoperirea dealurilor.
Mulți nobili francezi datorită greutății armurii și a celei de pe cai au reușit să spargă gardul și să continue atacul.
În curând la locul luptei au sosit și întăririle, astfel anglo-gasconii având o superioritate numerică semnificativă au fost capabili să înfrângă atacul inamic.
Clermont și mulți alți francezi au fost uciși.
De curând a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa.
Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont.
Cavalerii în retragere și caii lor au creat un anumit grad de confuzie în rândurile infanteriei în avansare.
În ciuda armelor bune, cavalerii se mișcau încet și erau ținte ideale pentru arcașii englezi, însă cei mai mulți dintre ei au ajuns la gard, care era mult defalcat după lupta anterioară.
Acest lucru a facilitat în mare măsură înaintarea franceză.
Bătălia feroce care s-a dat, a durat mai multe ore și a fost decisă doar cu sosirea întăririlor trimise de Prințul Eduard.
În bătălia a fost pierdut stindardul Delfinului, fiind capturat de englezi.
În cele din urmă, comandanții francezi, văzând zădărnicia luptei în continuare, au ordonat retragerea.
Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) – Parte din Războiului de 100 de Ani) – Miniatură medievală – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Următoarea linie de infanterie, condusă de ducele de Orléans, văzând oamenii Delfinului care au eșuat, a intrat în panică și a început să se retragă, deși mulți soldați de-ai săi deja se angajaseră în luptă cu englezii.
Întreaga armată, condusă de rege s-a amestecat. Arcașii englezi erau în afara zonei de foc a celor francezi.
Bătălia continua, dar Prințul Negru avea o rezervă în pădure, care era în măsură să atace flancul francez și în spate.
După o scurtă pauză, prințul a ordonat soldaților în rezervă să urce pe cai și să-i atace pe francezi.
Având teamă să fie încercuiți francezii au încercat să fugă.
Cu toate acestea, regele Ioan al II-lea a fost convins orbește că participarea sa ar putea schimba cursul luptei în favoarea compatrioților săi, de aceea s-a aflat în fața ultimului atac.
Pe flanc detașamentul regal era acoperit de arbaletieri echipați cu scuturi mari, numite Pavese.
În ciuda superiorității substanțiale a inamicului, detașamentul regal a fost partea cea mai capabilă și disciplinată a armatei franceze, în plus, englezi și gasconii erau deja epuizați de luptă îndelungată.
Totodată, au fost surprinși de atacul brusc a inamicului, care părea deja înfrânt.
Chiar și Prințul Negru a fost mirat de atacul neașteptat al regelui.
Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) – Jean II, the Good, being captured – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Arcașii englezi au declanșat încăierarea cu arbaletierii francezi, dar din cauza lipsei de săgeți bune și a armurii inamicului, această încăierare a fost ineficientă englezilor.
Cu toate acestea, Eduard efectuând o manevră pricepută a poziționat un detașament gascon în spatele flancului stâng francez, iar apoi a ordonat să atace cavaleria regelui.
După ce arcașii englezi și-au epuizat săgețile, prințul a ordonat atacul general.
După ce unitatea gasconă, situată în spatele francezilor, a lovit inamicul.
Liniile franceze s-au amestecat.
Escadrila regală slăbită și stânjenită a fost aruncată spre sud.
Arcașii au finalizat înfrângerea francezilor.
Regele Ioan cel Bun a luptat cu curaj, dar a fost capturat, împreună cu fiul său Filip.
Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) – Parte din Războiului de 100 de Ani) – Capturarea lui Ioan al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Consecințe
A pierit floarea cavalerismului francez.
Printre cei uciși numărându-se: ducele Petru I de Bourbon, conetabilul Franței Gautier al VI-lea de Brienne, episcopul de Chalon, 16 baroni, 2426 cavaleri, în total fiind uciși cinci mii de ostași, trei mii în timpul retragerii.
Pe 24 mai 1357 rege capturat a fost adus solemn la Londra, fiind semnat un armistițiu cu Franța timp de 2 ani.
Prețul de răscumpărare a regelui a egalat suma veniturilor regale pentru 2 ani.
Prada fiind una imensă.
Franța a fost aruncată în doliu profund.
Vicerege a devenit Carol al V-lea.
Eșecul în război și opresiune răscumpărării a indus oamenii de rând ai Franței la o serie de revolte cunoscute sub numele de Jacqueria.
Luptă propriu-zisă ca și bătălia de la Crécy a demonstrat că tacticile și strategiile pot fi mai importante decât superioritatea cantitativă și calitativă.
cititi despre Bătălia de la Poitiers (19 septembrie 1356) si pe en.wikipedia.org
Cei trei sfinți (+278) au trăit când la Roma împărătea Probus împăratul (276-282), deci pe vremea când încă erau prigoniți creștinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor.
“Martir autentic, a dat mărturie despre Cristos prin sângele său; neclintit în faţa ameninţărilor şi ademenirilor, el a obţinut coroana gloriei”.
Ca pentru atâţia alţi martiri ai primelor secole, este dificil să delimităm cu precizie figura istorică a lui Ianuariu.
Un lucru este însă cert în existenţa sa, şi anume legătura sa cu regiunea Campania şi, într-un mod special, cu Napoli, şi martiriul său, care a avut loc în anul 305, în timpul persecuţiei lui Diocleţian.
Deja din timpul sfântului Paulin de Nola, cultul său era răspândit în regiune.
Despre acest lucru ne vorbeşte biograful sfântului Paulin, prezbiterul Uraniu.
Acesta, povestind ultimele zile ale episcopului său, scrie:
Paulin a început să întrebe cu voce tare unde erau fraţii săi;
atunci, unul dintre cei prezenţi, crezând că îi caută pe confraţii săi episcopi, care celebraseră împreună cu el (Euharistia, în camera sa), a spus:
“Iată, fraţii tăi sunt aici în jurul tău”.
Dar el, răspunzând, a spus:
“Eu am vorbit despre fraţii mei întru episcopat, Ianuariu şi Martin (din Tours), care tocmai au vorbit cu mine, promiţându-mi că în curând vor veni (să mă ia)”. Cu primul dintre cei doi episcopi, Ianuariu, episcop martir, a fost împodobită Biserica din Napoli”.
La 19 septembrie 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata 3, se realizează doborârea primului avion inamic de către o baterie de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise (calibru 75 mm Deport), şi nu cu tunuri terestre adaptate.
Evenimentele Zilei de 19 septembrie în Istorie
- 19 septembrie 1863 – În cadrul Războiului Civil American, armata confederată a oprit avansul unioniștilor în nord-vestul Georgiei în bătălia de pe Chickamauga;
- 19 septembrie 1893 – Femeile din Noua Zeelandă primesc dreptul de vot;
- 19 septembrie 1944 – Finlanda și URSS au semnat la Moscova un armistițiu prin care au pus capăt războiului de continuare;
- 19 septembrie 1946 – S-a fondat Consiliul Europei în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich;
- 19 septembrie 1995 – The Washington Post și The New York Times au publicat pentru prima oară Manifestul teroristului Ted Kaczynski.
19 septembrie 86 - S-a născut în Italia, la Lanuvium,Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius, fiul consulului Aurelius Fulvus si împărat Roman în perioada 138-161.
Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius – foto: ro.wikipedia.org
Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (19 septembrie 86 – 7 martie 161) împărat Roman în perioada 138-161.
A fost cel de-al patrulea din “Cei cinci împărați buni”.
A devenit consul în anul 120 și guvernator al provinciei Asia (134-135).
A fost adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 și proclamat succesor la tron.
În timpul domniei lui Antoninus Pius a fost sarbatorita în anul 148 cea de-a 900-a aniversare a fondării Cetății Eterne.
Domnia lui a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.
19 septembrie 335 - Flavius Dalmatius a fost ridicat la rangul de Cezar de către unchiul său, împăratul Constantin I.
Dalmatius sau Flavius Dalmatius (d. 337/338) caesar (locțiitor de împărat) între anii 335 și 337, până la moartea unchiului său Constantin cel Mare. În anul 337, după moartea lui Constantin, a fost omorât de soldați romani.
A fost fiul lui Flavius Dalmatius, fratele vitreg a lui Constantin si a fost caesar (locțiitor de împărat), între anii 335 și 337, până la moartea unchiului său Constantin cel Mare.
În anul 337, după moartea lui Constantin,in perioada tulbure cu lupte interne în care multe rude de ale împăratului au fost ucise, a fost omorât de soldații romani.
19 septembrie 634 - S-a încheiat Asediul Damascului de catre armatele musulmane conduse de Rachidun, acesta fiind primul oras important bizantin cazut in timpul razboiului de cucerire a Siriei.
19 septembrie 866 - S-a născut împaratul bizantin Leon al VI-lea supranumit „Filosoful”; (d. 11 mai 912).
A domnit între 886 si 912 , fiind fiul lui Mihail al III-lea și fiul adoptiv al lui Vasile I Macedoneanul.
Leon VI Filozoful/ Înțeleptul – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Leon VI Filozoful/ Înțeleptul (19 septembrie, 866 – 11 mai, 912) împărat bizantin între 886 și 912, fiul lui Mihail III Bețivul și fiul adoptiv al lui Vasile I Macedoneanul.
19 septembrie 1339 - A murit împaratul Go-Daigo din Japonia; (n. 1288).
Emperor Go-Daigo (November 26, 1288 – September 19, 1339) was the 96th emperor of Japan, according to the traditional order of succession – foto: en.wikipedia.org
19 septembrie 1356 -Bătălia de la Poitiers: Armata engleza sub comanda lui Edward, Prinţul Negru înfrange armata franceză şi il capturează pe regele francez, Ioan al II-lea.
Bătălia de la Poitiers (în engleză Battle of Poitiers, în franceză Bataille de Poitiers) a fost o bătălie majoră a Războiului de 100 de Ani, care a avut loc pe 19 septembrie 1356 între forțele engleze conduse de Eduard Prințul Negru pe de-o parte și cele franceze ale regele Ioan al II-lea pe de altă parte.
A fost una dintre marile bătălii din Razboiului de 100 de ani Regele francez Ioan cel Bun a luptat cu curaj, dar a fost capturat, împreună cu fiul său Filip A pierit in lupta floarea cavalerismului francez, printre cei uciși numărându-se: ducele Pierre I de Bourbon, conteabilul Frantei Gautier al VI-lea de Brienne , episcopul de Chalon, 16 baroni si 2426 cavaleri, în total fiind uciși cinci mii de ostași,din care trei mii în timpul retragerii.
Pe 24 mai 1357 regele capturat a fost adus solemn la Londra,fiind semnat un armistitiu cu Franța timp de 2 ani.
Prețul de răscumpărare a regelui a egalat suma veniturilor regale pentru 2 ani.
Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 – 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois.
La naștere a fost botezat Alexandre-Édouard, iar în 1564 numele lui i-a fost schimbat în Henric.
A fost rege al Frantei între 1574 – 1589 și primul rege al Uniunii Polono – Lituaniene, între 1573 și 1574, cu titlul de Henric de Valois.
Henric al III-lea mostenit un regat sfasiat de lupte intre factiuni rivale, în care autoritatea lui este doar parţial recunoscuta.
Domnia sa a fost marcată de foarte grave disensiuni religioase, politice şi de probleme economice.
In timpul domniei sale s-au purtat patru războaie religioase intre catolici si protestantii hughenoti.
A murit la Saint-Cloud pe 2 august 1589, fiind înjunghiat de călugăr fanatic dominican , Jaques Clement.
Datorită decesului ultimului său frate, dinastia Valois se stinge, iar tronul revine lui Henric al III-lea de Navarra care devine Henric al IV-lea al Frantei, primul monarh din Dinastia Bourbon.
19 septembrie 1710 - A murit Ole Rømer, astronom danez (n. 1644)
Ole (Christensen) Rømer- foto: ro.wikipedia.org
Ole (Christensen) Rømer (25 septembrie 1644 în Århus; † 19 septembrie 1710 în Copenhaga) astronom danez.
A fost cunoscut prin măsurarea cantitativă pentru prima dată a vitezei luminii.
19 septembrie 1777 – A început Bătălia de la Saratoga (19 septembrie – 7 octombrie 1777)
Bătălia de la Saratoga (19 septembrie – 7 octombrie 1777) – Parte a Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii – Capitularea generalului Burgoyne, un portret din 1822 de John Trumbull care îl înfățișează pe John Burgoyne, un general al armatei britanice, predându-se generalului Horatio Gates, care a refuzat să-i ia sabia. Tabloul se află în prezent în Rotunda Capitoliului Statelor Unite – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Saratoga este considerată de mulți istorici ca un punct de cotitură în istoria americană.
Ea fost o bătălie hotărâtoare în evoluția Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii.
În primăvara anului 1777 trupele engleze ocupă forturile Crown Point (New York) și Ticonderoga, obligând trupele răsculate americane să se retragă.
Trupele regulate engleze sosite din Canada în vara anul 1777, cu un efectiv de 10.000 de soldați, erau sub comanda generalului John Burgoyne.
Țelul lor era de a ocupa orașul Albany, New York pentru a prelua controlul asupra regiunii văii râului Hudson și de a o izola de restul coloniei.
Înaintarea trupelor britanice a fost încetinită printr-o tactică de acțiuni sistematice de hărțuire, blocare a drumurilor și distrugerea podurilor.
În regiunea lacurilor Champlain și Lake George, englezii au reușit să înainteze numai câțiva kilometri pe zi.
Trupele coloniale engleze conduse de Burgoyne, care aveau acum un efectiv de 15.000 soldați, au fost oprite de trupele americane conduse de generalul Horatio Gates, în nordul văii Hudson, la Saratoga (New York).
Rezultatul bătăliei a fost un dezastru pentru armata engleză, la sfârșitul luptelor generalul englez s-a predat.
19 septembrie 1783 - A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier, având la bord trei pasageri: o rață, un cocoș și o oaie.
Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând ca și alte vietăți decât păsările pot suporta înalțimile.
Primul balon, fără echipaj, a fost înalțat la 5 iunie 1783.
First public demonstration in Annonay, 4 June 1783 – foto: en.wikipedia.org
Balon cu aer cald al Fraţilor Montgolfier la 19 Octombrie 1783 – foto: ro.wikipedia.org
19 septembrie 1802 - S-a născut Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare de la 1848; (d. 20.03.1894).
Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard- foto: ro.wikipedia.org
Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848.
19 septembrie 1821 - S-a născut Luigi Mercantini, poet italian, autorul “Imnului lui Garibaldi”, care a devenit cântec national al poporului italian; (d.17 noiembrie 1872).
Poetul Luigi Mercantini (Ripatransone, 19 settembre 1821 – Palermo, 17 novembre 1872) impreuna cu familia sa – foto: it.wikipedia.org
19 septembrie 1825 - S-a născut Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile unor familii boiereşti din Ţara Românească; membru de onoare al Academiei Române; (d.01.08.1908).
Stema mare a Regatului României - foto: ro.wikipedia.org
Stema României adoptată în 1872. Proiectul aparţine lui Ștefan Dimitrie Grecianu (n. 19 septembrie 1825, București – d. 1 august 1908, București) academician român, istoric, genealogist, heraldist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române.
19 septembrie 1863 -Bătălia de pe Chickamauga - În cadrul Războiului Civil American, armata confederată a oprit avansul unioniștilor în nord-vestul Georgiei.
Bătălia de pe Chickamauga(litografie de Kurz și Allison, 1890) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de pe Chickamauga, ce a avut loc în zilele de 19–20 septembrie 1863, a marcat sfârșitul unei ofensive unioniste în sud-estul statului Tennessee și în nord-vestul statului Georgia, denumită Campania Chickamauga.
Bătălia a reprezentat cea mai semnificativă înfrângere a Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu cele mai numeroase victime în această conflagrație, după Bătălia de la Gettysburg.
Lupta s-a dat între Armata Cumberlandului condusă de general-maiorul unionist William Rosecrans și Armata Tennessee-ului condusă de generalul confederat Braxton Bragg, și își trage numele de la pârâul Chickamauga de Vest, care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de centrul orașului Chattanooga).
Asediul Parisului a avut loc între 19 septembrie 1870 și 28 ianuarie 1871 și s-a încheiat cu capturarea orașului de către forțele diferitelor state ale Confederației Germane de Nord, conduse de Regatul Prusiei.
Asediul a fost punctul culminant al războiului franco-prusac, care a văzut cel de-al doilea Imperiu francez încercarea de a-și reafirma dominația asupra Europei continentale declarând război Confederației Germane de Nord.
Confederația Germaniei de Nord, dominată de Prusia, a ieșit recent învingătoare în Războiul Austro-Prusac din 1866, care a dus la punerea sub semnul întrebării a statutului Franței de putere dominantă a Europei continentale.
Odată cu declarația de război de către parlamentul francez la 16 iulie 1870, Franța imperială s-a confruntat în curând cu o serie de înfrângeri în mâinile germane în următoarele luni, ducând la Bătălia de la Sedan, care, la 2 septembrie 1870, a văzut o înfrângere decisivă a francezilor. forțelor și capturarea împăratului francez, Napoleon al III-lea.
Odată cu capturarea lui Napoleon al III-lea, al Doilea Imperiu Francez s-a prăbușit și a fost declarată a treia Republică Franceză, condusă provizoriu de Guvernul de Apărare Națională.
În ciuda faptului că forțele germane au ajuns și au asediat Parisul până la 19 septembrie 1870, noul guvern francez a pledat pentru continuarea războiului, ducând la încă patru luni de lupte, timp în care Parisul a fost asediat continuu.
Cu orașul complet încercuit, garnizoana pariziană a încercat trei încercări de evadare nereușite, iar forțele germane au început o campanie de bombardament de artilerie relativ ineficientă a orașului în ianuarie 1871.
Ca răspuns la rezultatele slabe ale bombardamentelor de artilerie, prusacii au adus la iveală mari- artilerie grea de asediu de calibrul Krupp pentru a ataca orașul începând cu 25 ianuarie 1871.
Odată cu reînnoirea atacului de artilerie și o populație și garnizoană pariziană tot mai înfometată și bolnavă, Guvernul de Apărare Națională avea să încheie negocierile de armistițiu cu Confederația Germaniei de Nord la 28 ianuarie 1871.
În timp ce armistițiul a dus la permisiunea imediată a transporturilor de alimente în oraș, capturarea capitalei lor și dezastrul războiului în sine ar avea un impact de lungă durată asupra populației franceze, a relațiilor franco-germane și a Europei în ansamblu.
Înfrângerea Franței în război ar duce direct la o Confederație germană de Nord victorioasă, care se unește cu statele sud-germane încă independente și declara Imperiul German, precum și o populație pariziană nemulțumită și radicalizată care preia controlul Parisului și formează Comuna Paris.
19 septembrie 1881 - Al 20-lea presedinte american, James Abram Garfield (n.19 noiembrie 1831), moare in urma ranilor primite in dimineaţa zilei de 2 iulie 1881, cand a fost împuşcat de două ori de către asasinul, Charles J. Guiteau, cu un pistol de calibrul 44.
James Abram Garfield – foto (1881) preluat de pe ro.wikipedia.org
James Abram Garfield (n. 19 noiembrie 1831 — d. 19 septembrie 1881) a fost cel de-al douăzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii și cel de-al doilea președinte american care a fost asasinat.
Termenul său al fost cel de-al doilea ca scurtime, după cel al lui William Henry Harrison, al nouălea președinte american, fiind în funcție în perioada 4 martie 1881 – 19 septembrie 1881.
Garfield a servit în cea mai înaltă funcție a statului american un total de doar șase luni și cincisprezece zile.
Președintele Garfield a fost asasinat prin împușcare: în iulie 1881 un avocat dement – Charles Julius Guiteau (1841 – 1882) – a tras în el cu arma.
Rănile cauzate de asasin au cauzat infecția fatală care a dus la decesul său.
Garfield, împușcat de Charles J. Guiteau, se prăbușește în timp ce secretarul de stat Blaine îi cere ajutor. Gravura din ziarul ilustrat al lui Frank Leslie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
19 septembrie 1893 - Prin Legea Electorală, promulgată de guvernatorul insulei, femeile din Noua Zeelandă primesc dreptul de vot.
19 septembrie 1895 - Împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph I, i-a graţiat pe memorandiştii romani din Transilvania, sub presiunea opiniei publice romanesti şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României.
Semnatarii Memorandului Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Petiţia fusese aprobată la 25 martie 1892 de liderii Partidului National Roman şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători.
La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a primit delegaţia si deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, l-a trimis autorităţilor maghiare.
Memorandumul, scris de liderii Partidului Național Român: Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Eugen Brote, Vasile Lucaciu, facea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea naţiunilor, legea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii erau discriminaţi, neavând nici un drept politic.
Documentul contesta şi modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania.
De asemenea, combătea declararea statului maghiar ca „stat naţional”, în care elementul maghiar minoritar detinea puterea, în timp ce românii erau supuşi unui proces de maghiarizare si discriminare.
Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice ale vremii din alte țări.
Ambasadorul Belgiei la Viena, Borchgrave, îi scria ministrului de externe Merode Westerlo, într-un raport din 19 nov. 1892:
„Dintre popoarele care trăiesc sub dominația maghiară, românii sunt cei mai nemulțumiți. Acești strănepoți ai lui Traian nu pot uita că sunt frații românilor din regatul înfloritor și prosper.”,
iar Georges Clemenceau, scria în ziarul La Justice din 12 mai 1884:
„Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice… În număr de 3,5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are Camera și nu au niciunul.”
Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania – foto: ro.wikipedia.org
Autorităţile maghiare au deschis acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi a altor fruntasi ai romanilor ardeleni, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.
Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.
Cu acest prilej, Ioan Rațiu, unul din liderii memorandistilor, a rostit celebra frază:
„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.
În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph, ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I al Romaniei pe lângă Curtea de la Viena.
19 septembrie 1909 - A decedat Nicolae Hurmuzaki, om politic român, membru de onoare al Academiei Române; (n.19.03.1826).
Stema baronilor Hurmuzaki din 1881 – foto: ro.wikipedia.org
19 septembrie 1911 – S-a născut William Golding, romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (d. 1993)
Sir William Gerald Golding – foto: ro.wikipedia.org
Sir William Gerald Golding (n. 19 septembrie 1911, Newquay, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 19 iunie 1993, Perranarworthal, Cornwall, Anglia, Regatul Unit) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983.
El prezintă în romanele sale criza conștiinței omului modern confruntat cu problemele realității contemporane.
(romane: „Împăratul muştelor”, „Cădere liberă”)
Motivația juriului Nobel
„…pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi.”
19 septembrie 1916 - Prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda.
Pe timpul executarii manevrei de la Flamânda de catre Armata a 3 a română, în data de 19.09.1916, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian si a doborât un avion inamic.
Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler.
Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptata, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene.
19 septembrie 1922 - S-a născut Emil Zatopek, sportiv ceh, unul dintre cei mai mari alergatori ai secolului trecut pe cursele lungi; (d.21 noiembrie 2000).
A fost supranumit “Locomotiva” datorita stilului sau de alergare.
Emil Zátopek - foto: ro.wikipedia.org
Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000, Praga) atlet ceh.
Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu campion național, olimpic și deținător de record mondial.
În Cehoslovacia era sărbătorit ca erou național.
A intrat in legenda dupa ce la Olimpiada din 1952 din Helsinki a castigat aurul la probele de 5.000, 10.000 metri maraton.
Sportivul a dominat cursele pe distantele lungi intre anii 1948-1954, in aceasta perioada castigand de 38 de ori consecutiv intrecerile pe 10.000 de metri.
A stabilit 18 recorduri mondiale pe diferite distante, fiind si primul alergator din lume care a reusit sa termine o cursa de 10.000 de metri in mai putin de 29 de minute.
Zatopek s-a nascut intr-o familie modesta in localitatea Koprivnice din Cehoslovacia.
A inceput sa munceasca de la varsta de 16 ani.
În 1940 a participat pentru prima oara la o competitie sportiva si a reusit sa termine pe locul doi chiar daca nu avea antrenament.
În acea perioada a inceput sa ia sportul in serios, iar dupa patru ani a reusit sa doboare recordurile tarii sale pe distantele lungi.
Seria victoriilor a continuat pana in 1956, cand a participat pentru ultima data la maratonul din cadrul Olimpiadei de la Melbourne.
Avea vederi antisovietice,iar în timpul evenimentelor din mai 1968, numite Primavara de la Praga, Zatopek s-a cățărat pe un tanc rusesc, cerându-le soldaților sovietici să se întoarcă acasă.
Acest lucru i-a atras o serie de probleme, ca pierderea tuturor funcțiilor iar în ultimii ani a fost nevoit să lucreze într-o mină de uraniu.
A fost decorat pentru meritele sale de catre presedinte ceh Vaclav Havel.
19 septembrie 1926 - S-a născut Masatoshi Koshiba, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel.
19 septembrie 1927 - S-a născut la Chisinau, Angela Moldovan, cunoscuta cantareaţă de muzică populară românească. (d. 13 octombrie 2013, București)
Angela Moldovan (n. 19 septembrie 1927, Chișinău, d. 13 octombrie 2013, București) a fost cântăreață română de muzică populară.
A fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precumŞ
Mi-am făcut bundiță nouă, Fata neichii, Sârba de la Deleni, Ia mai zi-i măi fluieraș, Merge satul la cules, Dorul mă cată pe-acasă
19 septembrie 1931 - S-a născut actorul si scenaristul francez Jean-Claude Carrière.
Jean-Claude Carrière în 2008 – foto: ro.wikipedia.org
Jean-Claude Carrière (n. 19 septembrie 1931, Colombières-sur-Orb, Hérault, Franța) scenarist renumit (nominalizat pentru creațiile sale de două ori la Oscar) și actor.
19 septembrie 1934 - Bruno Hauptmann a fost arestat pentru răpirea și uciderea copilului lui Charles Lindbergh.
Începutul lunii martie 1932. O știre despre o răpire face vâlvă în presa americană.
Lucru normal, dacă avem în vedere că cel răpit nu era altul decât fiul celebrului Charles A. Lindbergh, eroul Americii, omul care realizase primul zbor transatlantic.
În perioada desfășurării nefericitului eveniment, familia Lindbergh (Charles, soția acestuia, Anne Morow, și fiul lor Charles jr., în vârstă de 1 an și 8 luni), se afla la proprietatea sa din Hopewell, New Jersey.
Pe 1 martie, soții Lindberg hotărâseră să meargă într-o vizită la părinții Annei, numai că micuțul Charles a contractat o răceală și plecarea a fost contramandată.
Hotărâre care se va dovedi a avea consecințe dintre cele mai nefericite…
În acea noapte, pe la ora 22.00, bona lui Charles jr., Betty Gow, urcă în camera copilului pentru a-i verifica starea și constată cu stupoare că acesta dispăruse.
Părinții sunt alertați și, după o căutare fără rezultate în casă și în jurul acesteia, cheamă autoritățile.
Singurele probe descoperite de polițiști au fost: o urmă de picior în noroi și o scară de lemn, sub fereastra copilului.
S-a găsit și o scrisoare de răscumpărare, în care i se cerea lui Lindbergh să pregătească 50.000 de dolari (în bancnote de valori diferite), pe care să-i plătească în schimbul vieții fiului său; la patru zile de la răpire, a sosit o altă notă de răscumpărare, în care prețul fusese urcat la 70.000 de dolari și apoi încă una în care se solicitau 100.000 de dolari.
În ciuda opoziției oamenilor legii, Lindbergh, după ce s-a sfătuit și cu avocatul său, Henry Breckinridge, a fost de acord să plătească răscumpărarea.
(…)
La mai bine de doi ani de la comiterea crimei, pe 15 septembrie 1934, când aproape se risipiseră toate speranțele de a-l mai găsi pe răpitor, polițiștii l-au arestat pe Bruno Richard Hauptmann, un nativ german, tâmplar de meserie, în vârstă de 35 de ani, care folosise la o benzinărie bancnote marcate, folosite pentru răscumpărare.
Hauptmann avea antecedente penale.
El fusese condamnat pentru tâlhărie, la comiterea uneia din infracțiuni folosind… o scară de lemn.
Ce dovezi au găsit anchetatorii, care l-au incriminat pe Hauptmann? În garajul locuinței acestuia au fost găsiți 14.000 de dolari din cei folosiți în operațiunea din 2 aprilie 1932 (Hauptmann a declarat că i-au fost împrumutați de un conațional, Isador Fisch, care între timp fusese deportat în Germania); apoi, s-au găsit materiale similare celor din care fusese făcută scara găsită la geamul lui Charles Lindbergh jr.; în ultimul timp renunțase la meseria de tâmplar, dedicându-se speculațiilor la bursă, lucru ce nu putea fi făcut în lipsa unui capital destul de consistent; de asemenea, Lindbergh i-a identificat vocea ca fiind similară cu cea a lui „John”, pe care îl auzise în cimitirul din Bronx; expertiza grafologică a confirmat că el a scris biletele de răscumpărare; în plus, Hauptmann avea o mare pasiune pentru aviatori, fiului său născut în 1933 dându-i numele de Manfred, după faimosul aviator german din primul război mondial, Manfred von Richthofen, supranumit „Baronul Roșu”.
19 septembrie 1941 - În timpul războiului împotriva Uniunii Sovietice, trupele germane cuceresc capitala ucraineană Kiev.
19 septembrie 1944 -URSS si Finlanda au semnat la Moscova un armistițiu prin care au pus capăt Războiului de Continuare.
Războiul de Continuare (25 iunie 1941 – 19 septembrie 1944) Parte din luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial – Finnish soldiers at the defensive VT-line during the Soviet Vyborg–Petrozavodsk Offensive in June 1944 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Războiul de Continuare a fost un conflict armat între Finlanda și Uniunea Sovietică, parte a celui de-al Doilea Război Mondial.
Conflictul a debutat cu acțiunile agresive purtate de pe teritoriul finlandez împotriva sovieticilor la 21 și 22 iunie și bombardamentele rusești de la 25 iunie 1941 și s-a încheiat cu încetarea focului de partea finlandeză la 4 septembrie și de partea sovietică la 5 septembrie 1944.
Marea Britanie a declarat război Finlandei la 6 decembrie 1941, dar nu a participat direct la război.
Sprijinul material și cooperarea militară cu Germania nazistă a fost de maximă importanță pentru finlandezi în lupta lor cu mult mai marele lor vecin.
Războiul a sfârșit în mod oficial odată cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947.
Războiul de Continuare (25 iunie 1941 – 19 septembrie 1944) Parte din luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial – Tunuri de asalt finlandeze Sturmgeschütz III – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Finlandezii au folosit acest nume pentru conflictul cu sovieticii pentru a face clară legătura acestuia cu Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939 – 12 martie 1940).
Din punctul de vedere sovietic acest război nu este decât cel mult un alt front al Marelui Război pentru Apărarea Patriei împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei.
Acest război a fost tot timpul considerat de finlandezi ca un conflict separat de cel de-al Doilea Război Mondial, poziție considerată inacceptabilă de conducerea politică a Germaniei, principalul sprijinitor al Finlandei.
19 septembrie 1946 - Se deschide primul Festival al filmului de la Cannes dupa ce a fost amânat timp şapte ani, datorită celui de-al doilea război mondial.
19 septembrie 1946 - Se fondează Consiliul Europei, în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich.
Harta membrilor şi observatorilor în Consiliul Europei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională.
A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei.
Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
19 septembrie 1946 -Festivalul de Film de la Cannes se reia după o întrerupere de șapte ani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
19 septembrie 1948 - S-a născut Jeremy Irons, actor englez
Jeremy Irons (n. 19 septembrie 1948) actor englez.
A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1991.
19 septembrie 1957 - Are loc prima experienta americană subterana de testare a bombei nucleare in cadrul Operaţiunii Plumbbob.
19 septembrie 1961 - A încetat din viaţă marea actriţă româncă Lucia Sturdza-Bulandra (n. 1873)
Lucia Sturdza-Bulandra (1873 – 1961) – foto preluat de pe playtech.ro
Lucia Sturdza-Bulandra (n. 25 august 1873, Iași – d. 19 septembrie 1961, București) a fost o renumită actriță de teatru din România.
Lucia Sturdza-Bulandra a fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generații întregi de actori:
Nicolae Baltățeanu, George Calboreanu, Nae Roman, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc. Lucia Sturdza-Bulandra a fost fata cuplului Emil Sturdza și Magda (născută Diamandy).
Bunicul ei este Vasile Sturdza căsătorit cu Ecaterina (născută Balș) și este nepoata lui Constantin Sturdza și Raluca (născută Manu). Strănepoata lui Constantin Sturdza și Ecaterina Sturdza (Cantacuzino-Pașcanu).
Stră-stră-nepoata lui Vasile Sturdza și Ileana Solomon Sturdza (Costaki).
În 1898 a debutat la Teatrul Național din București iar în 1914, împreună cu soțul ei, a întemeiat o companie particulară.
Din 1941 este actriță a Teatrului Municipal din București iar din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea acestui teatru, astăzi Teatrul Bulandra.
A fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din București timp de 30 de ani.
A fost distinsă, de asemenea, cu titlul de Artist al Poporului (ante 1955).
19 septembrie 1967 - Ministrul Afacerilor Externe al României comuniste, Corneliu Mănescu (d. 26.06.2000), a fost ales preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU.
A fost pentru prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie.
Corneliu Mănescu- foto: ro.wikipedia.org
Corneliu Mănescu (n. 6 februarie 1916, Ploiești – d. 26 iunie 2000, București) om politic român, care a fost, printre altele, ministru de externe al României.
19 septembrie 1970 - Kostas Georgakis, un student grec, isi da foc în Piaţa Matteotti din Genova, in Italia, in semn de protest protest împotriva regimului dictatorial al lui Georgios Papadopoulos .
Kostas Georgakis – foto: snipview.com
19 septembrie 1973 - Întronarea regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei.
Regele Carl XVI Gustaf în iunie 2010 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Carl XVI Gustaf (Carl Gustaf Folke Hubertus; n. 30 aprilie 1946) este rege al Suediei din 15 septembrie 1973.
Carl Gustaf este cel mai mic copil însă singurul fiu al Prinţului Gustaf Adolf, Duce de Västerbotten şi a Prinţesei Sibylla de Saxa-Coburg şi Gotha.
A devenit rege al Suediei la moartea bunicului său, regele Gustav VI Adolf.
19 septembrie 1977 - S-a născut la Braila, Ioana Maria Lupascu, pianista româncă considerata de presă „noua vedetă a generaţiei sale”’
Ioana Maria Lupașcu (n. 19 septembrie 1977, Brăila) pianistă română – foto: ioanalupascu.ro
19 septembrie 1978 - Insulele Solomon sunt admise in Organizaţia Naţiunilor Unite.
19 septembrie 1982 - Scott Fahlman postează pentru prima dată emoticoanele și într-un mesaj.
19 septembrie 1982 - După 122 de ani, tramvaiele sunt retrase din circulatie, din San Francisco.
19 septembrie 1983 - Insulele St.Kitts şi Nevis din Caraibe isi câştiga independenţa fata de Marea Britanie.
19 septembrie 1985 - Un cutremur de 8,1 grade pe scara Richter lovește orașul Mexico, capitala Mexicului.
Peste 9.000 de oameni au decedat, 30.000 au fost răniți și 95.000 au rămas fără adapost.
Au fost distruse aproximativ 400 de clădiri.
19 septembrie 1991 - Un cuplu german de turisti a gasit în Alpii Austrieci, corpul unui om preistoric “înghetat tun”. Omul gheturilor, supranumit Otzi, avea 1,5 metri înaltime si a trait in urma cu aproximativ 5 000 de ani.
19 septembrie 1995 -The Washington Post și The New York Times au publicat pentru prima oară Manifestul teroristului Ted Kaczynski.
Theodore Kaczynski (n. 22 mai 1942, Chicago, Illinois – d. 10 iunie 2023, Comitatul Durham, Carolina de Nord), cunoscut și ca Unabomber, a fost un matematician american și critic social opozant al industrializării, care a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă.
Dovedind o inteligență extraordinară încă din copilărie, Kaczynski a absolvit la Harvard, apoi și-a luat doctoratul în matematică la Universitatea din Michigan.
La vârsta de 25 de ani a devenit asistent universitar la Universitatea din California, Berkley, dar a renunțat la acest post doi ani mai târziu.
În 1971 s-a izolat într-o cabană fără electricitate și apă curentă în Lincoln, Montana, unde a început să învețe tehnici de supraviețuire într-o încercare de a deveni independent.
Între 1978 și 1995 Kaczynski a trimis un număr de 16 bombe având ca țintă oameni din cadrul universităților și transporturilor aeriene, omorând 3 persoane și rănind alte 23.
Kaczynski a trimis o scrisoare ziarului The New York Times în data de 24 aprilie 1995 promițând că „renunță la terorism“ dacă cele două ziare, The Times și The Washington Post, îi vor publica manifestul.
În cadrul acestui manifest, intitulat „Societatea industrială și viitorul ei“, acesta susținea că atentatele au fost doar o măsură extremă, dar necesară, pentru atragerea atenției asupra eroziunii libertății omenești, din cauza avansului tehnologic și al implicațiilor care rezultă din acesta.
Soluția propusă constă în distrugerea completă a întregii societății tehnico-industriale și revenirea la stadiul primitiv și comunal al vieții.
În urma unei ample acțiuni derulate de FBI pentru capturarea lui, acesta a fost prins în final după ce fratele lui Ted, David, i-a recunoscut stilul literar publicat în ziar .
Ca să evite condamnarea la moarte, Kaczynski a pledat vinovat, ispășind sentința de condamnare pe viață în închisoarea de maximă siguranță Admax din statul Colorado.
19 septembrie 1996 - Actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila a încetat din viaţă la vîrsta de 71 de ani.
Ștefan Mihăilescu-Brăila- foto: ro.wikipedia.org
Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila – d. 19 septembrie 1996, București) actor român, artist emerit.
Născut în 3 februarie 1925 la Brăila, el a jucat pe scena Teatrului Giuleşti (astăzi Odeon), la televiziune şi în numeroase filme. A cîştigat Premiul ACIN în 1984 pentru rolul din „Secretul lui Bachus”.
19 septembrie 2000 - Au început, la Târgu Jiu, lucrarile de restaurare la “Coloana Infinitului”, opera a marelui sculptor roman Constantin Brancusi.
Coloana Infinită – foto: wallpaperforcomputer.net
Coloana Infinită este o sculptură a sculptorului român Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta.
19 septembrie 2006 - Lovitura de stat militara in Thailanda. Constituţia este suspendata si este instaurata legea marţială.
19 septembrie 2010 - A încetat din viaţă popularul actor de revista roman Horia Şerbănescu.
Johnny Răducanu (n. 1 decembrie 1931, Brăila – d. 19 septembrie 2011) contrabasist, pianist, compozitor, aranjor și conducător de formație român de etnie romă.
Pe numele său real Răducanu Crețu, s-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețu Solcanu.
S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani.
A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953-1956).
Îndrumător activ al tinerei generații si muzician de exceptie, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.
19 septembrie 2022 – Au avut loc Funeraliile de stat ale reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit au loc la Westminster Abbey, Londra.
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont (†278).
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împărăţiei lui Prob (anul 277).
Dintre ei, Savatie, stând înaintea guvernatorului la Antiohia, şi fiind bătut foarte rău, a fost băgat în temniţă, şi astfel şi-a dat sufletul în chinuri.
Iar pe Trofim încălţându-l cu încălţăminte de fier, şi urgisindu-l l-au dus la Synad, şi suferind multe chinuri împreună cu Dorimedont, li s-au tăiat capetele.
Imnografie
Troparul Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Glasulul al 8-lea
Dumnezeu Cel Lăudat în Treime a preamărit treimea mucenicilor; pe Sfântul Trofim, pe Sfântul Savatie şi pe Sfântul Dorimedont; căci, întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmaşul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Condacul Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Glasul al 8-lea
Ca o pârgă a firii…
Ca unul ce eşti întărire nevoitorilor şi reazem al dreptei credinţe, Biserica cinsteşte şi laudă nevoinţa ta cea luminată, pururea pomenite, pătimitorule, viteazule Mărite Mucenice Trofim. Împreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, fericite, cere milostivire pentru cei ce te laudă pe tine, ca unul ce eşti nebiruit.
Viaţa Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (†278) – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Rău-credinciosul Probus (276-282) avea sceptrul împărăţiei Romei, iar în Antiohia stăpânea Attic, care se numea şi Eliodor. Atunci se săvârşea praznicul pierzător de suflet al lui Apolo şi locuitorii cetăţii, precum le era obiceiul, toată ziua aceea se îndeletniceau cu aduceri de jertfe, beţii, dănţuiri şi toate lucrurile cele de desmierdare. Atunci au venit acolo din părţile din afară doi necunoscuţi, Trofim şi Savatie, bărbaţi dreptcredincioşi şi închinători ai adevăratului Dumnezeu. Aceştia văzând orbirea şi pierderea marii mulţimi de suflete, au suspinat cu greu şi, amestecându-şi cuvintele cu lacrimi, au zis către Dumnezeu: “Dumnezeule! Cel ce cu cuvântul din nefiinţă toate Le-ai alcătuit şi pe om după chipul Tău l-ai zidit, Tu caută din cer şi scoate pe aceşti oameni din mâinile vrăjmaşului”. Grăind ei acestea, închinătorii la idoli, cei ce i-au văzut pe dânşii, au cunoscut că nu fac parte din păgânătatea idolească, şi, prinzindu-i, i-au dus la stăpânitorul şi judecătorul lor cel mai dinainte pomenit, Attic Eliodor, care văzându-i, îndată a poruncit să-i despartă pe unul de altul. Aducând de faţă întâi pe Sfântul Trofim îl întrebă de nume, de viaţă şi de credinţă. Iar el a răspuns: “Numele meu este Trofim şi m-am născut din părinţi slobozi şi de neam bun; însă am fost robit păcatului fără de necinstire; până ce, prin botezul lui Hristos, am luat cea mai bună libertate şi neamul cel mai bun”. Iar judecătorul a zis: “De care credinţă eşti?” Răspuns-a Trofim: “Iată, ţi-am spus, dar ascultă mai lămurit: Sunt creştin, rob al lui Hristos şi lui Hristos jertfă vreau să fiu”. Judecătorul a zis: “Dar eşti străin sau cetăţean?” Iar sfântul, cel ce cu adevărat era străin de lume, a zis că este străin. Iar judecătorul l-a întrebat: “Oare ai citit poruncile împărăteşti?” Răspuns-a sfântul: “Le-am citit, însă ce este nouă că între dreapta credinţă şi între înşelăciunea diavolească este atâta deosebire pe cât între zi şi între noapte”.
După aceste cuvinte, mâniindu-se prigonitorul, a poruncit ca pe Sfântul Trofim, dezbrăcându-l, să-l întindă în patru părţi şi să-l bată fără milă. Şi l-au bătut mult pe mucenic, până s-a roşit pământul de sângele lui. Apoi, judecătorul a poruncit ca să înceteze a-l bate şi i-a zis: “Jertfeşte zeilor, Trofime, că de nu vei jertfi, apoi te voi trimite în Frigia, la Dionisie prigonitorul”. Acel Dionisie era foarte cumplit. Prin tirania sa cea fără de omenie era vestit în toată lumea. Răspuns-a Sfântul Trofim: “Nu mi se cade mie nici a mă gândi la aceasta, chiar dacă voi fi ucis de tine ori de altul, că de voi fi chinuit ori de Eliodor, ori de voi fi chinuit de Dionisie, tot o moarte îmi este înainte, pentru că amândoi au acelaşi gând: să ucidă pe aceia care au hotărât să slujească cu dreaptă credinţă lui Dumnezeu”.
La aceste cuvinte judecătorul mai tare s-a mâniat şi a poruncit să-l spânzure pe lemn pe sfânt şi să-i rupă trupul. Şi îndată veniră de faţă speculatorii (Cei care taie capetele) cu unelte ascuţite, cu care tăind trupul mucenicului şi strujindu-l până la oase ajunseră la cele dinlăuntrul lui. Iar el, răbdând, grăia încet şi lin: “Doamne, ajută robului Tău”. Iar judecătorul a zis către dânsul: “Unde este Hristos al tău, Trofime?” Iar el a răspuns: “Hristos al meu este cu toţi cei ce-L chiamă pe El în adevăr şi de mine nu se desparte. Semnul adevărat al venirii lui Hristos la mine este acesta: că rabd cu înlesnire chinurile pe care nu le poate răbda firea omenească, de nu ar fi lângă dânsa ajutorul lui Dumnezeu”.
După aceste chinuri îl aruncară pe Sfântul Trofim în temniţă, apoi aduseră la judecată pe fericitul Savatie. Şi îndată a zis către dânsul judecătorul: “Nu te întreb pe tine de eşti creştin, ci spune mai întâi de ce rânduiala eşti”, pentru că singur cuvântul creştin era aşa de urât acelui necurat, încât nici nu voia să-l audă; precum cel bolnav de ochi nu suferă să vadă lumina cea bineprimită la toţi, fiindu-i ochii sufleteşti aşa de întunecaţi nu suferea să caute cu dânşii la lumina numelui lui Hristos. Pentru aceea i-a zis: “Nu te întreb pe tine de eşti creştin”. Iar Sfântul Savatie a răspuns: “Mie, o, judecătorule, dregătoria, vrednicia, moştenirea, mărirea şi bogăţia îmi este Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel pururea viu, cu a Cărui purtare de grijă toată lumea durează şi se cârmuieşte”.Iar judecătorul, socotind răspunsul cel îndrăzneţ al muce-nicului ca o jignire, s-a mâniat şi l-a lovit peste obraz, zicându-i: “Na, să răspunzi precum te întreb eu! Şi mai înainte, până nu te voi pierde pe tine cu chinurile, apropie-te de zei şi le jertfeşte lor”. Sfântul a ocărât pe zeii lor şi a râs de nebunia lor şi a dat pe faţă păgânătatea lor. Atunci, după porunca prigonitorului l-au spânzurat şi cu unghii de fier l-au strujit atât de mult, până ce au rămas oasele goale, cazând carnea şi cele dinlăuntrul lui se vedeau rupte, încât chinuitorii nu aveau ce să mai rupă de pe dânsul, că toată carnea căzuse. Rămânând numai oasele spânzurate, îl dezlegară de pe lemn şi îndată Sfântul Savatie, în acele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Mutându-se Sfântul Savatie către Domnul, a rămas singur în chin fericitul Trofim. Judecătorul, pierzând speranţa că-l va întoarce spre păgânătate, a gândit să-l trimită în Frigia la prigonitorul Dionisie, de care am pomenit mai înainte. Drept aceea, a scris către dânsul o scrisoare, înştiinţându-l despre Trofim, despre câte chinuri a răbdat, şi că s-a arătat mai tare decât cei care l-au chinuit şi că pe Hristos Unul îl cinsteşte şi pe ei ca pe nimic îi socoteşte.
Trimişii, luând scrisoarea, au scos pe sfânt din temniţă şi, după porunca prigonitorului, l-au încălţat cu încălţăminte de fier care avea în ea mulţime de piroane ascuţite, cu care să-l ducă încălţat pe cale. Şi luând ostaşii pe sfânt îl duceau şi îl sileau să meargă deopotrivă cu dânşii; ei pe cai, iar sfântul pe jos, în încălţămintea cea de fier, înţepându-i-se picioarele de piroane, mergea întrecând pe cei pedeştri şi călări şi se uda calea cu sfântul lui sânge. Acolo cu adevărat chinuitoare a fost calea ce a dus la viaţa veşnică, unde cu câţi paşi a măsurat, atâtea răni noi a luat în picioare şi câte răni noi erau, atâtea dureri şi necazuri a răbdat. Însă Domnul fiind calea, îl întărea pe robul său pe cale şi pentru fiecare pas îi gătea lui răsplătire.
Mergând trei zile a ajuns la cetatea Frigiei, care se numea Sinad. Şi acolo ostaşii au dat lui Dionisie scrisoarea de la Eliodor. Acesta, citind-o, a poruncit să-l aducă înaintea sa pe Sfântul Trofim, şi, văzându-l, l-a întrebat: “Oare tu eşti Trofim?” Iar mucenicul a răspuns: “Trofim mă numesc şi sunt rob al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, în care cei ce cred nu se ruşinează niciodată”. Iar Dionisie a zis: “Şi încă te afli tot în nesupunere şi pe Acel Hristos zadarnic şi în deşert Îl mai chemi; El la mulţi a fost pricinuitor al morţii. Dacă n-ai vrut mai întâi să te lepezi de El, apoi acum lasă nădejdea pe care ai avut-o spre Dânsul şi jertfeşte idolilor ca, scăpând de muncile cele cumplite şi de moarte, să-ţi petreci zilele tale în pace”. Viteazul Trofim a răspuns: “De moarte şi dacă aş vrea să scap, nu este cu putinţă, că de nu mă vei ucide tu, apoi însăşi firea cu adevărat este datoare să moară. Iar prin moarte se cade a dobândi viaţa aceea care fără de măsură este mai bună şi mai mare decât aceasta care este plină de răutăţi şi scurtă. Bunătăţile vieţii ce va să fie, ochiul cel de tină nu poate să le vadă şi urechea să le audă, nici nu se suie la inima omului. Deci, cu mare dorinţă sunt robit de viaţa aceea şi mă bucur auzind de la tine de moartea cu care mă îngrozeşti”.
Atunci Dionisie, oftând de mânie, a poruncit ca să-l bată pe sfântul Trofim cu vine crude. Iar când îl bătea îi zicea prigonitorul: “Să zici numai cu buzele, Trofime: “voi jertfi zeilor” şi îndată te vei izbăvi din chinuri”. Iar el, nesocotind bătăile şi cuvintele prigonitorului, tăcea. Apoi, slujitorii au turnat oţet cu muştar amestecat în nările lui, după porunca prigonitorului. După aceasta, spânzurându-l pe un lemn, îi spintecau coastele, făcându-i răni lungi şi adânci, încât ieşeau râuri de sânge din ele. Iar el, răbdând, zicea în sine: “Multe-s necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul”. Aceasta auzind-o Dionisie, i-a zis: “Deşartă este nădejdea ta, Trofime, şi zadarnice gândurile tale, pentru că cine va veni la tine din Cer ca să te izbăvească de răutăţile cele de aici? Deci, te sfătuiesc pe tine, jertfeşte zeilor, şi îţi vei ajuta ţie”. Iar sfântul, râzând de nebunia prigonitorului, a zis: “De Dumnezeul meu cel adevărat şi viu nu mă voi lepăda niciodată”.
Dionisie a zis cu mânie către slujitori: “Mai groaznic să-l chinuiţi pe el”. Şi se silea chinuindu-l foarte cumplit, iar sfântul se rugă: “Caută din Cer, Dumnezeul meu, şi mă izbăveşte de cursa vânătorilor, că Tu eşti aşteptarea mea Doamne”. Prigonitorul a poruncit ca să toarne pe rănile lui oţet cu sare adăugindu-i mai multă durere. Iar fericitul a zis către judecător: “Mai tare acum ai făcut trupul meu, ca să nu se strice de bătăile ce mi-ai dat tu”. Apoi, cu lumânări aprinse îi arse coastele, dar nici aşa nu s-a slăbit ostaşul lui Hristos cel nebiruit. După aceasta, îl aruncară în temniţă.
Era acolo un bărbat, anume Dorimedont, singlitic, întâi între sfetnici, creştin binecredincios, dar tăinuit pentru frica muncitorului. Acela, mergând adeseori în temniţă în taină la Sfântul Mucenic Trofim, îi spăla sângele, îi ştergea ranele cu pânze curate, şi-i lega umflăturile, având şi în toate grijă de dânsul.
Dar nu s-a tăinuit multă vreme această faptă bună a lui înaintea muncitorului, pentru că îndată a sosit praznicul cel urât de Dumnezeu care se numea “Dioscoria”, adică ziua lui Castor şi a lui Polux, şi se sărbătorea de către întregul popor acel praznic păgânesc în cetatea Sinad. Dionisie, cu toţi mai mării şi sfetnicii săi, se închinau idolilor în acea vreme; dar văzând că nu este cu dânşii şi Dorimedont, au trimis după dânsul ca să se veselească cu dânşii. Iar fericitul Dorimedont a răspuns celor ce veniseră la dânsul: “Sunt creştin, şi nu mi se cade a veni la ospeţe păgâneşti!” Auzind aceasta Dionisie, a poruncit ca să-l aducă cu sila pe acela la sine. Întrebându-l pentru ce n-a venit cu dânşii la ospăţ, s-a înştiinţat că într-adevăr este creştin; însă, nevrând în acea zi să-l judece pe el, a poruncit să-l ia sub pază.
Deci, trimitea la dânsul pe oarecare din prietenii săi, îndemnându-l să se pocăiască şi să se întoarcă la zeii lor. Iar el, privind cu iuţime la dânşii, le-a zis: “Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii fărădelegii”. Apoi iar tăcea şi s-a făcut ca un om ce nu aude şi nu avea în gura lui mustrări. Iar a doua zi a şezut prigonitorul la judecată, şi aducând de faţă pe Dorimedont, a zis către dânsul: “Omule înşelat, ce ţi-a fost ţie ieri că te-ai depărtat de zei şi n-ai împlinit poruncile împărăteşti? Oare nu erai tu îndestulat ca să te cinsteşti de toţi şi să ai între noi locul cel mai de pe urmă?” Răspuns-a sfîn-tul: “Cel ce iubeşte pe adevăratul Dumnezeu, întru nimic socoteşte toată cinstea şi slava. Pentru că ce folos este ca mai mult decât alţii a se mândri, în haine de mult preţ a se îmbrăca, şi celor fără de suflet idoli a se închina? Toate acestea sunt vremelnice şi deşarte, despart pe om de Dumnezeu, şi mijlocesc gheena focului”.
Chinuitorul se sârguia mult, cu îmbunări şi cu îngroziri, ca pe sfântul Dorimedont să-l despartă de Hristos; dar după ce n-a sporit nimic, a poruncit să-l dezbrace şi să-l spânzure şi cu ţepi de fier înfocate să-i ardă coastele lui. Şi zicea nelegiuitul: “Voi vedea de va veni Hristos ca să-i ajute lui”. Iar sfântul fiind chinuit, chema nu-mele Domnului Dumnezeului său, şi batjocorea pe idolii păgâneşti şi cu cuvintele sale rănea inima prigonitorului, mai mult decât acela cu ţepile rănea trupul lui. Iar Dionisie se repezea la slujitorii cei ce munceau pe sfântul, şi îi mustra pe ei că nu pot să biruiască limba unuia ce huleşte pe zeii lor, ca să tacă. Iar ei, umplându-se de mânie, cu unghii de fier au rupt faţa sfântului şi i-au dezrădăcinat dinţii lui; însă nici aşa n-au putut să încuie cu tăcerea gura cea gră-itoare de Dumnezeu care mărturisea pe Hristos, şi ocăra pe idolii cei fără de suflet. Apoi, au aprins foc sub dânsul şi l-au pus pe cărbuni aprinşi. Iar el, ca pe nişte flori roşii umblând, se bucura în pătimirile sale, arătându-se gata să rabde mai multe şi mai cumplite munci pentru Hristos. După aceasta prigonitorul a poruncit să-l aducă pe el în temniţă, iar pe Sfântul Trofim să-l scoată din nou la chinuri, pe care, spânzurându-l, cu unghii de fier îi rupea carnea de pe trupul lui, îndoind ranele cele dintâi. După aceasta cu ţepuşi înfocate i-au scos ochii, iar sfântul, pătimind, mulţumea lui Hristos, apoi îl aruncară iar în temniţă.
Deci se sfătui Dionisie cu sfetnicii săi cum să piardă pe Trofim şi pe Dorimedont, că de toate muncile nu băgau seamă. Astfel, se hotărî să-i dea pe ei la mâncarea fiarelor. Apoi, a poruncit chinuitorul ca să pregătească nişte fiare flămânde şi să hotărască ziua priveliştii. Sosind ziua aceea în care sfinţii erau să fie mâncaţi de fiare, a ieşit Dionisie cu toţi sfetnicii şi cu slugile sale la privelişte, şi s-a adunat popor mult. Apoi, scoaseră pe sfinţii mucenici Trofim şi Dorimedont, goi şi răniţi, fiindu-le tot trupul ca o rană.
Punându-i pe ei în privelişte, au dat drumul din cuşcă la o ursoaică; iar ea, cu mânie repezindu-se, alerga spre dânşii. Când s-a apropiat de ei, îndată minia fiarei a schimbat-o în blândeţe. Iar Sfântul Dorimedont, dorind ca mai degrab să se dezlege din trup şi cu Hristos să vieţuiască, a luat pe ursoaică de ureche şi o întărită pe ea, ca doar mai degrab ar fi sfâşiat de dânsa; iar ea, ca şi cum se ruşina de el, îşi plecă şi-şi întorcea capul ei. Iar muncitorul se mânia mai mult decât fiara, şi singur întru sine se mânca, văzând pe sfinţi, nevătămaţi de acea ursoaică.
Apoi, a dat drumul din cuşcă asupra lor unui pardos, dar şi acela, ca un câine bucurându-se, lingea picioarele lor. După aceea a dat drumul unui leu, însă şi acela a făcut tot ca şi cei dintâi, ară-tîndu-se ca un mieluşel blând. Apoi, s-a mâniat chinuitorul asupra celui ce avea grijă de fiare, şi-l îngrozea pe el cu moarte de nu va întărita pe fiară, ca pe acei doi creştini să-i mănânce. Şi când acela vrea să întărâte leul, îndată s-a repezit leul la dânsul şi a rupt pe stăpânul său. Deci, tot poporul văzând o minune ca aceea, se mira şi cunoştea puterea Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru. Numai singur muncitorul cel fărădelege nu voia să cunoască, şi cu mai mult întuneric de nebunie se acoperea, hulind pe Hristos, şi pe robii lui numindu-i fermecători. Apoi a poruncit să le taie lor capetele cu sabia. Şi aşa sfinţii mucenici Trofim şi Dorimedont, după multe şi amare munci, au murit cu ucidere de sabie, iar acum, în viaţa cea fără de moarte, adăugindu-se Sfântului Savatie, dănţuiesc cu îngerii, slăvind pe Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu cel de toţi slăvit în veci. Amin.
Tot în această lună, pomenirea Sfinţilor Mucenici Ianuarie, episcop de Bénévent, şi cei împreună cu dânsul.
Tot în această lună, pomenirea Sfinţilor Teodor, prinţ de Smolensk, şi a copiilor săi David şi Constantin.
Tot în această lună, pomenirea Sfântului Ierarh Teodor din Tars, arhiepiscop de Canterbury (†690)
Cel între sfinți Teodor din Tars (†690), numit și Teodor de Canterbury, a fost al optulea arhiepiscop de Canterbury [26 martie 668 – 19 septembrie 690, precedat de Wighard (ne-hirotonit), urmat de Berhtwald].
Este cunoscut mai ales pentru reformele sale în Biserica Ortodoxă din Insulele Britanice și pentru crearea unei școli care a devenit reputată la Canterbury.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 19 septembrie.
Teodor s-a născut în jurul anului 602 în Tarsul Ciliciei (Asia Mică), o dioceză (eparhie, sub-provincie) a Imperiului Roman de Răsărit.
În copilăria sa, Teodor a fost martor la războaiele devastatoare dintre Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Persan, conflict care a dus la căderea marilor orașe creștine Antiohia, Damasc și Ierusalim în anii 613 și 614.
Tars a fost capturat de forțele persane cânt Teodor avea 11 sau 12 ani.
Există dovezi că Teodor a cunoscut cultura persană.
Este probabil că el a studiat în Antiohia, locul istoric al unei școli distincte de exegeză, căreia el i-a fost partizan.
De asemenea, Teodor era cunoscător al culturii, limbii și literaturii siriene și, probabil, a călătorit până la Edessa.
Cucerirea arabă, care a cuprins și Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la Constantinopol.
Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia și retorica greacă și utilizarea horoscopului.
Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma și s-a alăturat unei comunități de călugări răsăriteni, cel mai probabil la Mănăstirea Sfintei Anastasia.
În timp ce se afla la Roma, la cunoștințele sale deja cuprinzătoare asupra moștenirii intelectuale grecești, el a adăugat atât literatura latină sacră cât și cea seculară.
În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, scaunul din Canterbury, Aglia, devine vacant.
Ecgberht, rege în Kent, și Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la Papa Vitalian al Romei pentru a fi hirotonit arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury.
Dar, Wighard a murit pe neașteptate pe când se afla la Roma.
În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui Hadrian. Hadrian era prima opțiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziția și l-a recomandat în loc pe Teodor.
Teodor a fost hirotonit arhiepiscop de Canterbury la Roma în 26 martie 668 și a plecat spre Anglia însoțit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în 27 mai 669.
Deși avea aproape șaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză și hirotonind episcopi în scaunele care erau vacante de ceva vreme.
În 672, Teodor a convocat Sinodul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paști, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria și interzicerea consangvinității și privind alte câteva probleme.
De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăți Teodor îl numise în scaunul de York.
Teodor l-a depus și l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărțit eparhiile în consecință.
Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.
În 679, Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith de Northumbria, a fost ucis în bătălia împotriva mercienilor.
Teodor a intervenit în dispută, evitând escaladarea conflictului și aducând pacea între cele două regate, o pace în care regele Æthelred al Merciei a plătit o compensație pentru moartea lui Aelfwine.
Teodor și Hadrian au înființat o școală la Canterbury care instruia creștini din ambele tradiții, celtă și romană, reușind astfel să apropie mult cele două grupări și să ducă la apariția unei “epoci de aur” a culturii anglo-saxone.
Hadrian, care ulterior a devenit mai cunoscut sub numele de Adrian, a fost conducătorul acestei școli.
Pe lângă instruirea în Sfintele Scripturi, instruirea primită de studenți mai cuprindea: poezie, astronomie și calculul calendarului Bisericii.
Teodor avea un rol activ în această școală, predând muzica sacră, predând texte diferite, cunoștințe despre sfinți răsăriteni și, se pare, că el este responsabil pentru introducerea Litiei sfinților, o inovație liturgică majoră în Apus.
O parte din gândurile sale este accesibilă în Comentarii Biblice, note transcrise de studenții săi de la școala din Canterbury.
De un interes deosebit este textul, atribuit lui de curând, numit Laterculus Malalianus.
Trecut cu vederea mulți ani, această carte a fost redescoperită în anii 1990 și, de atunci, s-a demonstrat că are numeroase elemente interesante care reflectă formarea trans-mediteraneeană a lui Teodor.
Teodor a murit la vârsta de 88 de ani, în 690, după ce a stat pe scaunul arhiepiscopal timp de douăzeci și doi de ani.
El a fost înmormântat în biserica Sfântul Petru din Canterbury, în ceea ce se va numi apoi Abația Sfântul Augustin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Thailanda: Cea mai mare manifestaţie din ultimii ani împotriva guvernului (19 septembrie 2020)
Mai multe zeci de mii de manifestanţi s-au adunat sâmbătă seară în apropierea fostului palat regal din Bangkok pentru a cere mai multă democraţie şi demisia prim-ministrului, unii pronunţându-se chiar pentru o reformă a monarhiei, un subiect tabu în Thailanda, comentează AFP.
După această manifestaţie cea mai importantă după mulţi ani, un nou miting este prevăzut duminică dimineaţă în faţa sediului guvernului. Organizatorii speră ca participarea să se ridice la 10.000 de persoane.
Sub o mare de umbrele multicolore pentru a se proteja de ploaia care a continuat să cadă, peste 18.000 de persoane potrivit poliţiei, “zeci de mii” potrivit organizatorilor, au ascultat sâmbătă până târziu în noapte discursurile figurilor emblematice ale mişcării.
Pro-democracy protesters raise their mobile phones during a rally against the royalist elite, the military-backed…
Corespondenţi ai agenţiei France Presse au evaluat mulţimea la circa 30.000 de persoane, cea mai mare manifestaţie de la lovitura de stat din 2014 care l-a adus la putere pe premierul Prayut Chan-O-Cha, un fost militar organizator al puciului.
Unii participanţi au lansat un apel la democratizarea instituţiilor, eradicarea corupţiei şi reducerea decalajului dintre bogaţi şi sărăci în Thailanda, una din ţările cele mai marcate de inegalităţi la nivel mondial.
Manifestaţia a început la orele după-amiezii în campusul Universităţii Thammasat, scenă în 1976 a unui masacru, când zeci de studenţi cerând democraţie au fost ucişi de forţele de ordine sprijinite de miliţii ultra-regaliste.
Opozanţii s-au deplasat apoi la Sanam Luang, o piaţă situată în faţa cunoscutului Mare Palat, unde sunt organizare ceremoniile regale. Mulţi intenţionau să îşi petreacă noaptea acolo. Duminică, un nou marş urmează să se desfăşoare în centrul capitalei.
Campionatele Balcanice de Atletism pentru seniori în aer liber, ediția a 73-a – MEDALII DE AUR Rareș Toader – greutate – 19,44 m; Claudia Bobocea – 800 m – 2:03.32 min.;
Greco-catolice – Sâmbăta după Înălţarea Sfintei Cruci. Sf. m. Trofim, Savatie şi Dorimedont
Romano-catolice – Sf. Ianuariu, ep. m.
Ziua mondială a donatorilor de celule stem hematopoietice
Ziua mondială a donatorilor de celule stem hematopoietice (World Marrow Donor Day – WMDD) este sărbătorită în a treia zi de sâmbătă a lunii septembrie. În 2020, are loc la 19 septembrie şi este marcată în peste 50 de ţări din întreaga lume.
Iniţial a fost marcată ca un eveniment european iar ulterior a fost extinsă la nivel mondial în 2015. Obiectivul marcării acestei zile este de a sensibiliza publicul larg şi factorii de decizie privind importanţa calităţii de donator de celule stem şi a impactului transplantului de celule stem asupra vieţii pacienţilor, potrivit worldmarrowdonorday.org. Anul acesta, această zi va fi marcată printr-un eveniment virtual, în contextul pandemiei de COVID-19, cu scopul de a organiza o acţiune globală pentru a înregistra cât mai mulţi donatori posibili.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene
Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene este marcată la 19 septembrie, dată la care, în 1916, în timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata 3, a fost doborât primul avion inamic de către o baterie de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise, şi nu cu tunuri terestre adaptate, potrivit www.mapn.ro.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Protest al Alianţei pentru Unirea Românilor în Piaţa Victoriei şi în Piaţa Universităţii
Un protest anunţat de Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) se desfăşoară sâmbătă în Piaţa Victoriei şi în Piaţa Universităţii, copreşedintele formaţiunii, George Simion, afirmând că manifestanţii cer “inclusiv revenirea la dreptul de protest” care “a fost anulat în pandemie” şi acuzând actuala putere de “represiune politică împotriva partidelor din afara Parlamentului”.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; romania.europalibera.org
Protest în Piața Universității contra măștilor anti-COVID
Ministerul Afacerilor Interne se dotează cu 50 de noi autoutilitare marca FORD, înzestrate cu sisteme informatice moderne și tehnică video mobilă ce detectează o țintă de la 7 km și recunoaște facial o persoană de la 4 km, atât ziua, cât și noaptea
Vor fi folosite în teren neamenajat sau greu accesibil, pentru supravegherea frontierei terestre, în scopul combaterii și prevenirii migrației, contrabandei sau a orice are legătură cu fenomenul infracțional transfrontalier, inclusiv detectarea persoanelor suspecte de acte teroriste. Luna aceasta, 26 de astfel de autospeciale vor intra în dotarea Poliției de Frontieră, urmând ca până la sfârșitul anului să fie achiziționate încă 24. Achiziția a fost făcută din fonduri europene nerambursabile.
Atletism: România a cucerit 13 medalii în prima zi a Campionatelor Balcanice de la Cluj-Napoca
România a cucerit 13 medalii, dintre care 3 de aur, 6 de argint şi 4 de bronz, sâmbătă, în prima zi a Campionatelor Balcanice de atletism pentru seniori, care au loc pe Cluj Arena din Cluj-Napoca. La ediţia a 73-a a Campionatelor Balcanice în aer liber, Ucraina se află pe primul loc în clasamentul pe medalii (6-8-3), după prima zi, urmată de Turcia (5-1-7) şi România (3-6-4).
La competiţia participă aproximativ 300 de sportivi din 12 ţări, România fiind prezentă cu o delegaţie formată din 64 de sportivi, potrivit site-ului FRA. Medaliile de aur ale României au fost obţinute de Rareş Toader la aruncarea greutăţii, de Claudia Bobocea la 800 m şi de ştafeta feminină de 4×100 m.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
România (Ana Maria Roșianu, Iulia Banagă, Anamaria Nesteriuc, Marina Baboi) – aur la ștafetă 4×100 m, a 12-a medalie…
Prima piaţă agroalimentară cu produse exclusiv româneşti certificate se deschide sâmbătă în Capitală
Bucureştenii vor putea cumpăra, începând de sâmbătă, alimente bio şi produse tradiţionale din Piaţa Românilor, fosta piaţă Colentina, fiind unicul loc unde se vor putea găsi cele mai multe alimente bio româneşti certificate, alături de produse tradiţionale şi naturale româneşti atestate.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Lucrări ale lui Isaac Newton, Galilei și Goya, furate din Marea Britanie, găsite într-o groapă din Neamț
Aproximativ 260 de cărți vechi de secole și manuscrise, din secolele XVII- XVIII, care au dispărut dintr-un depozit din Marea Britanie în 2017, inclusiv lucrări ale lui Galileo Galilei, Isaac Newton și Dante Alighieri, au fost recuperate de procurorii antimafia români după o percheziție domiciliară făcută pe raza județului Neamț.
Primele ediții ale lucrărilor lui Galileo și Newton, un text al cărturarului italian Petrarca, versiuni rare ale lui Dante și 80 de schițe ale pictorului spaniol Francisco de Goya au fost furate în ianuarie 2017 dintr-un depozit din Feltham, lângă Londra.
Hoții au intrat prin acoperiș, evitând senzorii de mișcare, pentru a petrece ore întregi scotocind mii de lucrări destinate unei licitații în SUA. Au plecat pe același traseu cu o pradă estimată la aproximativ 2,5 milioane de lire sterline.
cititi mai mult pe romania.europalibera.org
Situația din România – 19 septembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 19 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 111.550 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
89.119 de pacienți au fost declarați vindecați.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.333 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 665 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 4.402 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 18.09.2020 (10:00) – 19.09.2020 (10:00) au fost înregistrate 42 de decese (21 bărbați și 21 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 6.996. Dintre acestea, 461 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.210.071 teste. Dintre acestea 23.030 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 14.305 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 8.725 la cerere.
Situația din România – 19 septembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.612 cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 338 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 18 septembrie 2020, au fost raportate 2.759.394 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 381.614 (+3.395) 41.705 (+21) 2.213 (+12)
Spania 625.651 (+11.291) 30.405 (+162) 150.376 -
Italia 293.025 (+1.583) 35.658 (+13) 216.807 (+853)
Franţa 415.481 (+10.593) 31.095 (+50) 92.700 (+935)
Germania 267.773 (+1.916) 9.378 (+7) 239.654 (+956)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
SITUAȚIE GLOBALĂ LA 18 SEPTEMBRIE 2020
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*
30.214.496 (+312.009) 946.665 (+5.374) 20.779.174 (+246.861)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 17 – 18 septembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Thailanda: Cea mai mare manifestaţie din ultimii ani împotriva guvernului
Mai multe zeci de mii de manifestanţi s-au adunat sâmbătă seară în apropierea fostului palat regal din Bangkok pentru a cere mai multă democraţie şi demisia prim-ministrului, unii pronunţându-se chiar pentru o reformă a monarhiei, un subiect tabu în Thailanda, comentează AFP.
După această manifestaţie cea mai importantă după mulţi ani, un nou miting este prevăzut duminică dimineaţă în faţa sediului guvernului. Organizatorii speră ca participarea să se ridice la 10.000 de persoane.
Sub o mare de umbrele multicolore pentru a se proteja de ploaia care a continuat să cadă, peste 18.000 de persoane potrivit poliţiei, “zeci de mii” potrivit organizatorilor, au ascultat sâmbătă până târziu în noapte discursurile figurilor emblematice ale mişcării.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Thailanda: Cea mai mare manifestaţie din ultimii ani împotriva guvernului (19 septembrie 2020)- foto preluat de pe www.agerpres.ro
ONU: Marea Britanie, Franţa şi Germania susţin menţinerea eliminării sancţiunilor impuse Iranului după 20 septembrie
Marea Britanie, Franţa şi Germania au anunţat vineri Consiliul de Securitate al ONU că ridicarea sancţiunilor ONU la adresa Iranului, convenită în temeiul acordului nuclear din 2015, va continua şi după 20 septembrie, dată la care Statele Unite doresc ca acestea să fie reimpuse, transmite Reuters. Într-o scrisoare adresată membrilor Consiliului, cele trei ţări europene, părţi la acordul nuclear cu Iranul, susţin că orice decizie sau acţiune vizând reimpunerea sancţiunilor ONU “nu ar putea produce efecte juridice”. În 2018, preşedintele Trump a retras SUA din acest acord. “Am lucrat neobosit pentru a păstra acordul nuclear şi rămânem angajaţi în continuare”, se arată în scrisoare, iar cele trei state rămân angajate pentru “a implementa deplin” rezoluţia Consiliului de Securitate din 2015 care consacră pactul nuclear din care mai fac parte Rusia şi China.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
SUA: Judecătoarea progresistă a Curţii Supreme Ruth Bader Ginsburg a încetat din viaţă la vârsta de 87 de ani
Decana de vârstă a Curţii Supreme Americane, judecătoarea progresistă Ruth Bader Ginsburg a murit vineri la vârsta de 87 de ani, a anunţat înalta curte, o lovitură pentru progresişti care ar putea afecta pe termen lung echilibrul instituţiei în beneficiul conservatorilor, transmite AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Opozantul rus Alexei Navalnîi a postat pe Instagram o fotografie cu el mergând
Politicianul rus de opoziţie Alexei Navalnîi este văzut coborând scările într-o fotografie postată sâmbătă pe contul său de Instagram, la cinci zile după ce spitalul din Berlin unde este internat a anunţat că a fost deconectat de la aparatul de ventilare pulmonară şi poate respira singur, relatează Reuters. “Să vă spun cum merge recuperarea. Este deja un drum clar, deşi e unul lung“, a scris Navalnîi. Într-o postare ulterioară, el a precizat că încă nu îşi poate folosi telefonul şi are dificultăţi să-şi toarne apă în pahar sau să urce scări din cauză că îi tremură picioarele.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Doi morţi în urma ”uraganului mediteranean” care a lovit vestul şi centrul Greciei
Două persoane şi-au pierdut viaţa în urma furtunii extrem de puternice, descrisă drept un “uragan mediteranean” (Medicane), care a lovit sâmbătă centrul Greciei, inundând străzi şi locuinţe, conform autorităţilor elene, transmite Reuters.
Furtuna denumită “Ianos” a smuls copacii din rădăcini şi a provocat vineri întreruperi ale energiei electrice în insulele Ionice şi în vestul Peloponezului. Apoi a trecut peste zona centrală a Greciei, cele mai afectate fiind regiunile din jurul oraşelor Karditsa şi Farsala.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Bătălia de pe Chickamauga, ce a avut loc în zilele de 19–20 septembrie 1863, a marcat sfârșitul unei ofensive unioniste în sud-estul statului Tennessee și în nord-vestul statului Georgia, denumită Campania Chickamauga. Bătălia a reprezentat cea mai semnificativă înfrângere a Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu cele mai numeroase victime în această conflagrație, după Bătălia de la Gettysburg.
Lupta s-a dat între Armata Cumberlandului condusă de general-maiorul unionist William Rosecrans și Armata Tennessee-ului condusă de generalul confederat Braxton Bragg, și își trage numele de la pârâul Chickamauga de Vest, care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de centrul orașului Chattanooga).
După succesul din Campania Tullahoma, Rosecrans și-a reluat ofensiva, cu scopul de a-i înlătura pe confederați din Chattanooga. La începutul lui septembrie, Rosecrans și-a strâns forțele împrăștiate prin Tennessee și Georgia și a împins armata lui Bragg din Chattanooga, către sud. Armatele unioniste i-au urmărit și s-au ciocnit scurt cu acestea la Răscrucea lui Davis. Bragg era hotărât să reocupe Chattanooga și a luat decizia de a întâmpina o parte din armata lui Rosecrans, de a o învinge, și apoi de a recuceri orașul. La 17 septembrie, el s-a îndreptat spre nord, cu intenția de a ataca Corpul XXI, care era izolat. În timp ce Bragg mărșăluia spre nord la 18 septembrie, cavaleria și infanteria armatei sale s-au ciocnit cu trupe de cavalerie și infanteriști călare unioniști, înarmați cu carabine Spencer cu repetiție.
Luptele cele mai grele au început în dimineața de 19 septembrie. Oamenii lui Bragg au atacat în forță, dar nu au putut rupe liniile unioniste. A doua zi, Bragg și-a reluat asalturile. Spre sfârșitul dimineții, Rosecrans a fost informat greșit că ar exista o breșă în linia sa. Deplasând unități pentru a acoperi presupusa breșă, Rosecrans a creat accidental una adevărată, direct în calea unui asalt de opt brigăzi pe un front îngust, condus de general-locotenentul confederat James Longstreet. Atacul lui Longstreet a scos din luptă o treime din armata unionistă, inclusiv pe Rosecrans însuși. Unitățile unioniste s-au regrupat spontan pentru a crea o linie defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru linia general-maiorului George H. Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au lansat alte asalturi masive și hotărâte, Thomas și oamenii săi au rezistat până seara. Forțele unioniste s-au retras apoi în Chattanooga, în vreme ce confederații au ocupat înălțimile din jur, asediind orașul.
cititi mai mult despre Bătălia de pe Chickamauga (19–20 septembrie 1863) pe en.wikipedia.org
și 
într-un mesaj.
