Johann Gottlieb Fichte (n. 19 mai 1762 – d. 27 ianuarie 1814) a fost filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant (1).
S-a născut în 1762 la Rammenau într-o familie de țesători.
Un om înstărit a remarcat extraordinara inteligență nativă a băiețelului care păștea gâștele pe islaz și l-a trimis la studii.
Fichte a studiat teologia la Jena și Leipzig.
În 1794 a fost numit profesor de filozofie la Universitatea din Jena.
Într-o vreme în care era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe Kant la Königsberg, pentru a solicita un împrumut și pentru a primi sfaturi în privința filosofiei.
Nu s-a ales decât cu sfaturi, însă vizita a fost, până la urmă, norocoasă.
Prima scriere fichteană importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă.
Recenzenții au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug.
Fichte a devenit celebru peste noapte în clipa în care s-a aflat că este autorul cărții cu pricina.
A fost una dintre cele mai spectaculoase acțiuni de manipulare a comunității științifice din istoria culturii.
Un debutant genial i-a transformat pe Kant și pe cerberii filosofiei oficiale în agenții lui publicitari.
Opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroși inamici în rândurile puterii.
Acești inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viața publică, înscenând o acțiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice.
Mai întâi ei au lansat zvonul că Fichte este autorul unei scrieri anonime în care era atacat creștinismul, apoi l-au acuzat de ateism.
Operațiunea nu a reușit.
Fichte a continuat să-și țină imperturbabil cursurile private în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult, tematica lor a fost adaptată la împrejurări.
Din aceste cursuri a ieșit scrierea Reden an die deutsche Nation, în care autorul încercă să trezească sentimentele patriotice ale germanilor.
Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind pentru puțină vreme, succesiv, funcțiile de decan al Facultății de filosofie și rector al Universității (a fost primul rector ales de corpul profesoral).
S-a stins din viață în 1814, răpus de tifos.
Principalele scrieri
- Versuch einer Kritik aller Offenbarung (Încercare de critică a oricărei revelații, 1792)
- Wissenschaftslehre (Doctrina știintei, 1794)
- Sittenlehre (Etica, 1798)
- Die Bestimmung des Menschen (Menirea omului, 1800)
- Reden an die deutsche Nation (Cuvântări către națiunea germană, 1808)
cititi mai mult despre Johann Gottlieb Fichte si pe en.wikipedia.org
(1) Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg, Prusia – d. 12 februarie 1804, Königsberg, URSS) a fost un filosof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne.
În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.
Într-una din lucrările majore ale lui Kant, Critica rațiunii pure (1781), el a încercat să explice relația dintre rațiune și experiența umană și să meargă dincolo de eșecurile filozofiei și metafizicii tradiționale. Kant a vrut să pună capăt unei epoci a teoriilor inutile și speculative ale experienței umane, rezistând în același timp scepticismului gânditorilor precum David Hume.
Scene din viața Sfântului Mucenic Patrichie, Episcopul Prusei – Icoană sec. XVI, Rusia, Vezi Album „Le icone della grande Novgorod”, Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae”, Iași – foto preluat de pe basilica.ro
Dintre aceştia, Patrichie episcopul Prusei, fiind pârât că credea în Hristos, a stat de faţă înaintea eparhului Iulie, care căutând să-l facă să se închine la idoli, îi spunea că izvorârea apelor celor calde se înfierbântă prin purtarea de grijă a zeilor şi sunt vărsate pentru binele oamenilor.
Iar sfântul mucenic i-a răspuns că întru-adevărat pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinţi, însă prin puterea Domnului nostru Iisus, Care a rânduit două locuri: unul plin de bunătăţi, în care se odihnesc drepţii, iar celălalt plin de întuneric şi de foc, unde vor fi osândiţi păcătoşii după învierea cea din morţi ;
şi căuta sfântul să explice eparhului felul şi rostul acestei rânduieli dumnezeieşti, însă eparhul a poruncit să fie aruncat în mijlocul izbucnirilor de ape fierbinţi, care lui nimic nu i-au stricat ci mai vârtos acelora ce l-au băgat.
Atunci i s-a tăiat capul cu sabia împreună cu Acachie şi Menandru şi Polien. Şi se face soborul lor în casa preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Memnon, făcătorul de minuni.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Dimitri Donskoi, Mare Cneaz al Moscovei (1350 – 1389).
Sfântul Dimitri Donskoi, Mare Cneaz al Moscovei (1350 – 1389) – foto preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
Dmitri Donskoi (rusă Дми́трий Донско́й) (n. 12 octombrie 1350, Moscova – d. 19 mai 1389, Moscova) a fost un cneaz rus.
În a doua jumătate a secolului XIV, Moscova a devenit centrul politic al Rusiei, Dmitri Ivanovici, cneazul Moscovei supunându-i pe toți rivalii săi.
Contemporanul său, stăpân peste Hoarda de Aur era hanul Mamai.
La data de 8 septembrie 1380, pe câmpia Kulikovo, la (250 kilometri sud de Moscova), hoardele tătare-mongole au fost învinse, acesta fiind primul pas spre eliberarea poporului rus de sub jugul mongol.
Moscova devine centrul definitiv al forțelor rusești ce luptau contra Hoardei de Aur.
În cinstea victoriei, cneazului Dmitri Ivanovici i s-a dat numele de Dmitri Donskoi (Kulikovo aflându-se pe malul Donului).
A fost urmat la domnie de fiul său, Vasili Dmietrievici Donskoi, (rusă Василий I Дмитриевич), (1371 – 1425).
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arolot.
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Chiriachi, care prin foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teotimi, care prin sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Arhanghel Mihail din Insula Lesvos
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Mihail din Lesvos – foto preluat de pe doxologia.ro
Pe insula grecească Lesvos, în orașul Mandamados, există o veche mănăstire din secolul al XV-lea, închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Aici se află o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mihail.
Nu e o icoană obișnuită, ci e făcută din pământ îmbibat cu sângele călugărilor martirizați de turci.
Un singur călugăr a scăpat atunci și aceluia i-a apărut Arhanghelul în vis, poruncindu-i să facă icoana sa din pământ și sânge mucenicesc.
Mănăstirea, inițial distrusă de turci, a fost reclădită, și în ea s-a așezat icoana.
La 19 mai 2025 este marcată, pentru prima dată, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, Ziua Mondială Fair Play, o celebrare dedicată promovării sporturilor practicate în spiritul prieteniei, solidarității, toleranței, incluziunii și nediscriminării, conform https://www.un.org/.
La 1 iulie 2024, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția A/RES/78/310 prin care a fost proclamată data de 19 mai drept Ziua Mondială Fair Play.
Recunoscând spiritul fair play și valorile pe care acesta le promovează atât în sport cât și în viața de zi cu zi, textul rezoluției subliniază rolul sporturilor, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, în promovarea păcii, dezvoltării, coeziunii comunității, egalității de gen și consolidării drepturilor femeilor și fetelor.
Începând cu anul 2010 WONCA a desemnat 19 mai drept “Ziua Internațională a Medicului de Familie” pentru a readuce în atenția publică importanța contribuției acestei specialități către sistemul de sănătate. (revmedfam.ro)
Ziua internațională de luptă împotriva bolii inflamatorii intestinale
Anual, în data de 19 mai, este marcată la nivel mondial Ziua Internațională a luptei împotriva Bolilor Inflamatorii Intestinale (BII), boli care afectează deopotrivă copii, tineri, adulți și vârstnici și cărora le aduc zi-de-zi necunoscute și provocări multiple. (aspiir.ro)
Sărbători Naţionale ale Zilei de 19 mai
Turcia – Comemorarea lui Atatürk, Ziua Tineretului și Sportului
Comemorarea lui Atatürk, Ziua Tineretului și Sportului este o sărbătoare națională turcă anuală , celebrată pe 19 mai pentru a comemora debarcarea lui Mustafa Kemal la Samsun pe 19 mai 1919, considerată începutul Războiului de Independență al Turciei în istoriografia oficială .
- 19 mai 1536 – Anne Boleyn, a doua soție a regelui Angliei Henric al VIII-lea, a fost decapitată la Turnul Londrei pentru incest, adulter și înaltă trădare;
- 19 mai 1655 – Războiul anglo-spaniol – Anglia a invadat Jamaica spaniolă, cucerind-o o săptămână mai târziu;
- 19 mai 1743 – Fizicianul francez Jean-Pierre Christin publică proiectul unui termometru cu mercur folosind scara centigradă, unde 0 reprezintă punctul de topire al apei, iar 100 punctul de fierbere;
- 19 mai 1802 – Napoleon Bonaparte, prim consul al Republicii Franceze, a instituit ordinul legiunea de onoare pentru a decora atât civili cât și militari;
- 19 mai 1828 – Congresul Statelor Unite a adoptat cel mai mare tarif vamal din istoria națiunii, ceea ce a dus la dificultăți economice severe în sudul Americii;
- 19 mai 1915 – Primul Război Mondial – Trupele australiene și neozeelandeze au respins al treilea atac asupra Golfului Anzac , provocând pierderi grele forțelor otomane atacatoare;
- 19 mai 1919 – A fost înființată organizația non guvernamentală “Save the Children“;
- 19 mai 1919 – A început Războiul de Independență al Turciei, după ce Mustafa Kemal Atatürk a călătorit la Samsun și a organizat o mișcare de rezistență împotriva dezmembrării Imperiului Otoman;
- 19 mai 2007 – A avut loc primul referendum pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, în urma căruia 74,48% din voturile exprimate sunt împotriva demiterii președintelui.
- 19 mai 2018 – Nunta Prințului Harry și a lui Meghan Markle a avut loc la Capela St. George din Castelul Windsor, Anglia.
19 mai 715 - A fost ales Papă al Romei, Grigore al II-lea (n.669- d.731),
Papa Grigore al II-lea a fost un papă al Romei. El s-a născut în Roma, fiind fiul lui Marcellus din familia Savelli.
În timpul papei Sergius I. a fost bibliotecar, la data de 19 mai 715 a fost ales papă.
Evenimente mai importante din perioada pontificatului sau se poate aminti însărcinarea lui Bonifacius să misioneze sprijinit de franci în Germania, pe care în anul 722 îl numește episcop.
În perioada acea existau conflicte politice și religioase cu Bizanțul. După moartea sa el va fi declarat sfânt.
19 mai 804 - A murit carturarul Alcuin, consilier al lui Carol cel Mare.
Hrabanus Maurus (stânga), ajutat de Alcuin (mijloc), îi predă lui Otgar de Mainz (dreapta) cartea sa – Ilustrație din Manuscriptum Fuldense cca. 830 – foto: ro.wikipedia.org
Flaccus Albinus Alcuinus sau Ealhwine (cca. 735 – 19 mai 804) a fost un învățat anglo-saxon, teolog, profesor la școala palatină din Aachen, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii.
A făcut reforme importante în liturghia romano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.
Deși identificat, prin tradiție, ca autorul cărților caroline și creatorul minusculelor carolingiene, astăzi este recunoscut că a avut un rol mai puțin important în crearea acestora.
A fost și un important consilier politic și un confident al lui Carol cel Mare.
19 mai 1051 - Henric I al Franței se căsătorește cu cea de-a doua soție, Anna de Kiev, fiica lui Iaroslav I cel Înțelept.
Ei vor fi părinții viitorului rege Filip I al Franței.
Henric I (franceză Henri I; 4 mai 1011 – 4 august 1060) a fost rege al francilor din 1031 până la moartea sa.
A fost al treilea rege al Dinsatiei Capețiene și al doilea fiu al regelui Robert cel Pios și a celei de-a treia soții, Constance de Arles.
A devenit moștenitor al coroanei la moartea fratelui său vitreg Hugues în 1025.
Anna de Kiev (1024/1032 – 1075) – foto: ro.wikipedia.org
Anna de Kiev (sau Anna Yaroslavna) (1024/1032 – 1075) a fost regină consort a Franței ca soție a regelui Henric I al Franței și regentă pentru fiul ei, Filip I al Franței.
Iaroslav I cel Înțelept (c. 978, Kiev -20 Februarie 1054, Kiev) a domnit de trei ori ca Mare Cneaz al Novgorodului și Kievului, unind temporar cele două principate.
În timpul îndelungatei sale stăpâniri Rusia Kieveană a atins apogeul înfloririi culturale și al puterii militare.
Filip I (franceză Philippe I; 23 mai 1052 — 29 iulie 1108) a fost rege al francilor din 1060 până la moartea sa.
Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri.
19 mai 1296 - A murit Papa Celestin al V-lea; (n. 1215).
Papa Celestin al V-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Papa Celestin al V- A fost ultimul suveran pontif până la Benedict al XVI-lea, care a renunțat la funcția de conducător al Bisericii Catolice.
Demisia din februarie 2013 a lui Benedict al XVI-lea a cauzat multe comparații între cei doi suverani pontifi.
19 mai 1389 – A murit Dmitri Donskoi, mare principe de Moscova (n. 1350)
Dmitri Donskoi ( 1350 - 1389) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dmitri Donskoi (rusă Дми́трий Донско́й) (n. 12 octombrie 1350, Moscova – d. 19 mai 1389, Moscova) a fost un cneaz rus.
În a doua jumătate a secolului XIV, Moscova a devenit centrul politic al Rusiei, Dmitri Ivanovici, cneazul Moscovei supunându-i pe toți rivalii săi.
Contemporanul său, stăpân peste Hoarda de Aur era hanul Mamai.
La data de 8 septembrie 1380, pe câmpia Kulikovo, la (250 kilometri sud de Moscova), hoardele tătare-mongole au fost învinse, acesta fiind primul pas spre eliberarea poporului rus de sub jugul mongol.
Moscova devine centrul definitiv al forțelor rusești ce luptau contra Hoardei de Aur.
În cinstea victoriei, cneazului Dmitri Ivanovici i s-a dat numele de Dmitri Donskoi (Kulikovo aflându-se pe malul Donului).
A fost urmat la domnie de fiul său, Vasili Dmietrievici Donskoi, (rusă Василий I Дмитриевич), (1371 – 1425).
19 mai 1499 - Caterina de Aragon se căsătorește prin procură cu Arthur Tudor, Prinț de Wales. Caterina are 13 ani și Arthur 12.
Catherine în copilărie, portret de Juan de Flandra, 1485 – foto: ro.wikipedia.org
Catherine de Aragon (n. 15 decembrie 1485, Aragon, Spania – d. 7 ianuarie 1536, Kimbolton, Cambridgeshire, Anglia) a fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilla.
A fost căsătorită succesiv cu 2 fii ai regelui Henric al VII-lea al Angliei: mai întâi cu Arthur, prinț de Wales, decedat la foarte scurt timp după căsătorie, apoi cu Henric, care îi va succede la tron tatălui său.
A fost mama reginei Maria I a Angliei, cunoscută ca Mary cea sângeroasă.
Arthur Tudor, Prinț de Wales (19/20 septembrie 1486 – 2 aprilie 1502) a fost primul fiu al regelui Henric al VII-lea al Angliei și a reginei Elisabeta de York și deci moștenitorul tronului Angliei.
A murit însă înaintea tatălui său și Arthur nu a devenit niciodată rege.
După moartea regelui Henric al VII-lea, tronul a trecut fratelui său mai mic, care a devenit regele Henric al VIII-lea al Angliei
19 mai 1536 - Anne Boleyn, a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei și mama viitoarei regine Elisabeta I, a fost executată în Turnul Londrei pentru presupusul adulter, incest cu fratele ei George și trădare.
Anne Boleyn (1501/1507 – 1536) – foto: ro.wikipedia.org
Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533, la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon.
Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa.
După ce în ianuarie 1536 Anne pierde sarcina, in martie 1536, Henric o curta pe Jane Seymour iar la 2 mai 1536 o acuză pe Anne de înaltă trădare, o aresteză și o închide în Turnul Londrei.
„Crima” de care a fost acuzată se referea la presupuse legături amoroase cu cinci bărbați, din care unul era chiar fratele ei George.
Deși nu au existat dovezi, toți șase au fost găsiți vinovați atât de adulter cât și de complot pentru a-l ucide pe Henric al VIII-lea.
Anne Boleyn a murit executată pe 19 mai 1536.
Cu toate că în timpul vieții n-a fost o regină populară, după arestarea ei, procesul și execuția, opinia publică a început s-o simpatizeze și să dezaprobe comportamentul lui Henric.
După numai 11 zile de la execuția ei, Henric al VIII-lea s-a căsătorit, pe 30 mai 1536, cu Jane Seymour, cea de-a treia soție a sa.
Jane Seymour (1508/1509 – 1537) – foto: ro.wikipedia.org
Jane Seymour (1508/1509 – 24 octombrie 1537), a fost a treia soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Ca regină a Angliei i-a succedat lui Anne Boleyn.
Turnul Londrei, locul multor execuții regale – foto: ro.wikipedia.org
Palatul Regal și Cetatea Majestății Sale, denumit și Turnul Londrei, este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul Londrei.
El se află în burgul londonez Tower Hamlets, separat de marginea estică a City of London de un spațiu deschis denumit Dealul Turnului (Tower Hill).
Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi normande a Angliei.
Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol al oprimării locuitorilor Londrei de noua elită conducătoare.
Castelul a fost utilizat ca închisoare din 1100 (Ranulf Flambard(en)) până în 1952 (gemenii Kray), deși nu era acesta scopul său principal.
Mare palat la începutul istoriei sale, el a servit drept reședință regală.
În ansamblu, Turnul este un complex de mai multe clădiri aranjate în două inele concentrice de ziduri de apărare, cu șanț.
Au existat mai multe faze de extindere, în principal în timpul regilor Richard Inimă-de-Leu, Henric al III-lea și Edward I în secolele al XII-lea și al XIII-lea.
Aranjamentul general stabilit spre sfârșitul secolului al XIII-lea se păstrează în ciuda activităților ulterioare din zonă.
19 mai 1568 - Regina Elisabeta I a Angliei ordonă arestarea Mariei, regina Scoției.
Elisabeta I , “Darnley Portrait”, c. 1575 – foto: ro.wikipedia.org
Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa.
A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei.
Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I).
Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea.
Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei.
Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură “că îi va purta de grijă până la moarte“.
Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei.
A fost cunoscută și ca Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.
Maria Stuart (1542 – 1587) – foto: ro.wikipedia.org
Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână.
Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei.
Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.
19 mai 1593 - S-a născut Jacob Jordaens, pictor flamand; (d. 1678).
Jacob Jordaens (1593 – 1678) (Jordaens Self-Portrait among Parents Brothers and Sisters detail) – foto: ro.wikipedia.org
Jacob Jordaens (n. 19 mai 1593 la Anvers – d. 18 octombrie 1678 la Anvers) a fost, alături de Peter Paul Rubens (căruia i-a fost discipol) și Anthony van Dyck, unul dintre marii pictori ai barocului flamand.
A fost un exponent de seamă al Școlii de pictură de la Anvers și a jucat un rol important în evoluția picturii flamande a secolului al XVII-lea.
Precum majoritatea reprezentanților școlii de pictură menționate, a reprezentat diverse personaje biblice, în special apostoli sau sfinți.
Jacob Jordaens – “Cei patru evanghelişti”, pictură realizată în perioada 1625–1630 şi aflată la Louvre – foto: ro.wikipedia.org
19 mai 1643 -Războiul de Treizeci de Ani - Forțele franceze sub comanda Prințului de Condé înving decisiv forțele spaniole în Bătălia de la Rocroi, marcând sfârșitul simbolic al Spaniei și începutul hegemoniei franceze.
Este cea mai grea înfrângere din istoria armatei spaniole.
“Războiul de Treizeci de Ani”. Aruncarea delegaților catolici pe fereastrǎ, în Praga (1618) – foto: ro.wikipedia.org
Războiul de Treizeci de Ani a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios.
Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor.
Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani.
Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia – cu regele Gustav Adolf și Transilvania.
De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială.
“Bătălia de la Rocroi”, 1643 – foto: ro.wikipedia.org
19 mai 1655 – Războiul anglo-spaniol – Anglia a invadat Jamaica spaniolă, cucerind-o o săptămână mai târziu.
Invazia Jamaicei a avut loc în mai 1655, în timpul războiului anglo-spaniol din 1654-1660 , când o forță expediționară engleză a capturat Jamaica spaniolă .
Aceasta a făcut parte dintr-un plan ambițios al lui Oliver Cromwell de a achiziționa noi colonii în America, cunoscut sub numele de Planul Occidental .
Deși așezări majore precum Santiago de la Vega, acum Orașul Spaniol , au fost slab apărate și ocupate rapid, rezistența sclavilor evadați, sau a Maronilor jamaicani , a continuat în interior.
Designul vestic a fost în mare parte un eșec, dar Jamaica a rămas în mâinile englezilor și a fost cedată oficial de Spania prin Tratatul de la Madrid din 1670.
Colonia Jamaica a rămas o posesiune britanică până la independența din 1962.
19 mai 1743 – Fizicianul francez Jean-Pierre Christin publică proiectul unui termometru cu mercur folosind scara centigradă, unde 0 reprezintă punctul de topire al apei, iar 100 punctul de fierbere.
Johann Gottlieb Fichte (n. 19 mai 1762 – d. 27 ianuarie 1814) a fost filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant.
S-a născut în 1762 la Rammenau într-o familie de țesători.
Un om înstărit a remarcat extraordinara inteligență nativă a băiețelului care păștea gâștele pe islaz și l-a trimis la studii. Fichte a studiat teologia la Jena și Leipzig.
În 1794 a fost numit profesor de filozofie la Universitatea din Jena.
Într-o vreme în care era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe Kant la Königsberg, pentru a solicita un împrumut și pentru a primi sfaturi în privința filosofiei.
Nu s-a ales decât cu sfaturi, însă vizita a fost, până la urmă, norocoasă.
Prima scriere fichteană importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă.
19 mai 1802 - Napoleon Bonaparte a instituit ordinul ”Legiunea de Onoare”, cea mai inalta recompensa care se acorda in Franta, drept recompensa pentru merite civile si militare deosebite in serviciul Frantei.
Legiunea de onoare, conform originalului în franceză, Légion d’honneur, este cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză, instituită în 1802 și acordată neîntrerupt din 1804 până astăzi.
19 mai 1825 - A murit Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon, teoretician social francez (n. 1760).
Este fondatorul curentului filosofic Saint-Simonist.
Ideile sale au avut o mare influenta asupra multor filosofi materialisti si socialisti utopici din secXIX.
Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon,teoretician social francez – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
19 mai 1828 – Congresul Statelor Unite a adoptat cel mai mare tarif vamal din istoria națiunii, ceea ce a dus la dificultăți economice severe în sudul Americii
19 mai 1841 - S-a născut mitropolitul greco-catolic Victor Mihaly (de Apşa); din 1894, ca mitropolit al Blajului, a îndrumat şcolile româneşti de aici şi s-a împotrivit încercărilor de maghiarizare a învăţământului românesc din Transilvania; membru de onoare al Academiei Române din 1894; (m. 1918).
19 mai 1845 - Exploratorul britanic John Franklin execută cu nava HMS Erebus, HMS Terror și o navă de aprovizionare ultima sa expediție în căutarea pasajului de Nord-Vest.
Doar nava de aprovizionare va reveni din expediția Franklin.
Sir John Franklin (n. 16 aprilie 1786 – d. 11 iunie 1847) a fost un contra-amiral în cadrul Marinei Regale Britanice, explorator al zonei arctice și guvernator al Tasmaniei.
A dispărut într-o expediție al cărei obiectiv era explorarea și cartografierea unei secțiuni a Pasajului de nord-vest.
Ion Jalea (n. 19 mai 1887, Casimcea, județul Tulcea – d. 7 noiembrie 1983) a fost un sculptor român, membru titular al Academiei Române.
A participat la Primul Război Mondial, unde și-a pierdut mână stângă în luptă și a fost nevoit să sculpteze toată viața doar cu mână dreaptă.
19 mai 1890 - S-a născut liderul comunist vietnamez Ho Și Min; (d. 1969).
A fost un om de stat și revoluționar marxist vietnamez, prim-ministru (1946 -1955 ) și președinte (1955 – 1969) al Vietnamului de Nord.
Ho Și Min, lider comunist vietnamez – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
19 mai 1893 - S-a născut genealogistul roman George D. Florescu.
A efectuat cercetări fundamentale privind boierimea munteană; (m. 1976)
19 mai 1895 - A murit José Martí, scriitor și om politic cubanez; (n. 28 ianuarie 1853).
José Martí, scriitor și om politic cubanez – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
José Julián Martí Pérez este eroul național cubanez și o figură importantă în literatura latino-americana.
A fost poet, eseist, jurnalist, filosof revoluționar, traducător, profesor, editor și un teoretician politic.
Prin scrierile sale și activitateasa politică, el a devenit un simbol al luptei pentru independență a Cubei, împotriva Spaniei în secolul al 19-lea.
19 mai 1897 - Oscar Wilde a fost eliberat din închisoarea Reading Gaol.
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (1854 – 1900)- foto: ro.wikipedia.org
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză.
În 1884 se căsătorește cu Constance Lloyd, cu care are doi fii: Cyril (1885) si Vyvyan (1886).
Tot în 1886, Wilde are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross (la moartea acestuia din urmă, în 1918, cenușa sa va fi înhumată în mormântul lui Oscar Wilde).
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea publică o serie de opere care îi aduc un mare renume în lumea artistică.
Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar îl întâlnește pe lordul Alfred Douglas.
În curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea lui Wilde, patru ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia) va fi condamnat la închisoare.
Oscar Wilde and Lord Alfred Douglas in 1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația sa homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea publică.
Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă numele în „Holland”.
După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine.
Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade.
Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate.
Își găsește sfârșitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche.
Este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
19 mai 1898 - S-a născut Julius Evola, publicist şi filosof politic italian; (d.11 iun. 1974).
Julius Evola, publicist şi filosof politic italian – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
A fost nul dintre cei mai proeminenţi filosofi tradiţionalişti ai secolului trecut si un autor pe cât de prolific şi strălucit pe atât de controversat.
Numit “eternul revoltat împotriva lumii moderne”.
Principalele sale lucrări “Revolta contra lumii moderne” (Rivolta contro il mondo moderno, 1934), “Oamenii printre ruine” (Gli uomini e le rovine, 1953), “Fascismul”(Il Fascismo, 1964), sunt traduse în toate limbile de circulaţie internaţională. Volumul ”Cavalcare la tigre” (A călări tigrul), apărută în 1961, este cartea cea mai controversată a lui Julius Evola.
19 mai 1898 - A murit William Ewart Gladstone ( n.29 decembrie 1809) , om de stat liberal britanic. A fost de patru ori prim ministru al guvernului Marii Britanii.
William Ewart Gladstone om de stat liberal britanic – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
19 mai 1910 - S-a născut pictorul roman Ion Ţuculescu.
Ion Țuculescu (1910 – 1962) – foto: ro.wikipedia.org
Ion Țuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova – d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.
A vazut lumina zilei la Craiova, intr-o familie de intelectuali, iar cursurile priamre si gimnaziale le-a facut in localitatea natala.
A debutat de timpuriu, la varsta de 15 ani, sub indrumarea lui Eustatiu Stoenescu, cu o expozitie personala.
In ciuda aprecierilor, a renuntat la pictura in favoarea studiului biologiei si medicinii umane.
Si-a incheiat s studiile la Facultatea de stiinte naturale in 1936, fiind numit profesor la seminarul teologic de la Manastirea Cernica.
Trei ani mai tarziu a absolvit cu mentiunea Magna cum laude Facultatea de medicina.In timpul studiilor universitare a pictat destul de rar, dedicand mai mult timp stiintei decat artei.
A revenit in prim-plan cu o expozitie personala vernisata la Ateneul Roman in 1938.
A fost trimis pe front in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in calitate de medic.
A activat apoi ca cercetator stiintific la Academia Romana si sef de lucrari la Spitalul Brancovenesc din Bucuresti.
S-a imbolnavit brusc in 1961, iar starea sanatatii sale s-a agravat cu fiecare zi, in 1962 fiind supus unei interventii chirurgicale. Din perioada aceea dateaza lucrarea „Testamentul meu plastic” Ultimul tablou l-a pictat in 27 aprilie, pentru ca in 27 iulie 1962 , la numai 52 de ani, sa se stinga din viata.
A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Cernica, in cavoul familiei Galaction.
Eugen Drăguțescu (n. 19 mai 1914, Iași – d. 1993, Roma) a fost un artist plastic român, pictor și grafician.
Asemenea multor personalități care au plecat din țară și s-au stabilit pe alte meleaguri, Eugen Drăguțescu a fost pentru multă vreme exclus din lucrările de specialitate editate în România.
19 mai 1914 - S-a născut Max Perutz, biolog austriaco-englez, laureat Nobel (d. 2002)
Max Ferdinand Perutz (n. 19 mai 1914; d. 6 februarie 2002) a fost un chimist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1962).
19 mai 1915 - Primul Război Mondial – Trupele australiene și neozeelandeze au respins al treilea atac asupra Golfului Anzac , provocând pierderi grele forțelor otomane atacatoare.
19 mai 1918 - Regele Romanaiei, Ferdinand I isi continua vizita in Basarabia, vizitand dupa Hotin, orasul Balti.
19 mai 1919 - A fost înființată organizația non guvernamentală “Save the Children“ pentru apărarea drepturilor copilului.
Eglantyne Jebb (25 august 1876 – 17 decembrie 1928) a fost o reformatoare socială din Anglia fiind fondatoarea organizației neguvernamentale Salvați Copiii – foto: savethechildren.org.uk
Salvați copiii este o organizație neguvernamentală internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume.
A fost înființată în anul 1919 în Marea Britanie.
Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor.
Face parte din International Save the Children Alliance care este compusă din alte 27 de organizații naționale.
International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic și Social al ONU.
Save the Children- foto: facebook.com
“Salvaţi Copiii România”este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.
Programele Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în situaţii dificile – copiii din comunităţile dezavantajate, copiii victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi etc.
În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 copii au fost implicaţi în campaniile şi programele desfăşurate de Organizaţie.
Salvaţi Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări Misiunea Organizației Salvați Copiii România este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora.
Viziunea Salvați Copiii România este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.
19 mai 1919 - A început Războiul de Independență al Turciei, după ce Mustafa Kemal Atatürk a organizat la Samssun mișcarea de rezistență împotriva dezmembrării Imperiului Otoman.
Războiul de independență al Turciei (19 mai 1919 – 29 octombrie 1923) este astfel numit deoarece naționaliștii turci s-au temut în acea perioadă ca țara lor, învinsă în Primul război mondial, să nu-și piardă independența, fiind împărțită între imperiile coloniale ale învingătorilor.
După înfrângerea suferită de Imperiul Otoman la sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei.
După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un nou tratat: cel de la Lausanne din iulie 1923, care a permis incorporarea Anatoliei și Traciei răsăritene în noul stat, Republica Turcia (1923).
Crearea Mișcării Naționale Turce a dus la prăbușirea sistemului milieturilor otomane și, după punerea în practică reformelor lui Atatürk, a permis apariția unui stat modern, laic și național.
19 mai 1919 - S-a născut Mircea Chiriac, compozitor de muzică simfonică și profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”; (m. 1994)
19 mai 1922 - Este înființată „Organizația de Pionieri” a Uniunii Sovietice.
19 mai 1925 - S-a nascut dictatorul criminal comunist cambodgian Pol Pot; (d. 15 aprilie 1998).
19 mai 1925 – S-a născut activistul radical american Malcolm X, luptator pentru drepturile civile ale populatiei americane de culoare;(d.21 februarie 1965 ).
19 mai 1925 - Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romaniei au incheiat o conventie pentru revalorizarea leului si lichidarea totala a datoriilor statului catre BNR.
Cornel Vulpe (n. 19 mai 1930, Bălcăuți, județul Hotin – d. 4 septembrie 2002, București) a fost un actor român de teatru și film.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în 1953.
La Teatrul de Comedie din București, unde a jucat toată viața, a fost angajat în 1969.
A avut nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic, cu regizorii săi exemplari.
Cu unul dintre aceștia, Cristian Munteanu, a colaborat și la Teatrul “Ion Creangă”, în 1994, interpretând Cristea-Scrooge în “Noapte sfântă” de Ion Creangă după Dickens.
19 mai 1932 - S-a infiintat Institutul Superior de Educatie Fizica din Romania.
19 mai 1932 - Parasutista romana Smaranda Braescu a stabilit recordul mondial de altitudine sarind de la 7 233 metri. Saltul a avut loc in Sacramento, California.
Recordul acesteia a rezistat pana in 8 mai 1951 si a fost doborat tot de un roman, Doru Negulici, care a sarit 7.250 in 104 secunde.
Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).
Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București – d. 29 decembrie 1933, Sinaia), om politic liberal român, a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării fasciste Garda de Fier.
A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.
19 mai 1938 – A fost inaugurat bustul lui Alexei Mateevici, instalat pe mormîntul poetului de către Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Chișinău, România.
Bustul funerar al poetului Alexei Mateevici, Chișinău, sursă:monument.md Mormîntul lui Alexei Mateevici, Cimitirul din strada Armeană, Chișinău, Republica Moldova, sursă:monument.md
La 19 sau 20 mai 1938 este inaugurat bustul lui Alexei Mateevici, instalat pe mormîntul poetului de către Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Chișinău, România.
Bustul poetului, al cărui autor este sculptorul Alexandru Plămădeală, a fost turnat din bronz, în 1933, la București.
Soclul bustului funerar este executat din marmură. Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia de la începutul secolului XX.
Alexei Mateevici este autorul poeziei „Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române.
Astăzi cuvintele poeziei Limba noastră de Alexei Mateevici sunt versurile Imnului de stat al Republicii Moldova.
19 mai 1939 - A murit poetul George Petcu; iniţiază (1938), împreună cu prietenii apropiaţi (şi colegi de studii) Ştefan Baciu şi Laurenţiu Fulga, o „Grupare a scriitorilor tineri”, la care şi-a dat adeziunea Maria Banuş, Magda Isanos, Ion Frunzetti, Radu Stanca ş.a.
Aceasta iniţiativa a eşuat , dar la începutul lui 1939 reia proiectul, sub forma revistei literare, „Contrapunct”, având la bază aceeaşi idee de solidarizare a tinerei generaţii, proiect întrerupt de moartea prematură a poetului (n.13 ianuarie 1917)
19 mai 1941 - S-a născut medicul veterinar şi zootehnistul Alexandru Bogdan.
A efectuat cercetări în domeniul biologiei animale şi al tehnologiei şi patologiei reproducţiei. Este membru corespondent al Academiei Române din 1991.
19 mai 1943 - S-a născut sculptorul francez de origine română Ion Condiescu .
19 mai 1945 - S-a nascut chitaristul englez Pete Townshend (The Who).
19 mai 1947 - S-a deschis Muzeul Zambaccian, cuprinzând colecţii de artă donate de colecţionarul şi criticul de artă Krikor Zambaccian.
Krikor H. Zambaccian, portret de Camil Ressu aflat la Muzeul de Artă din Craiova) – foto: ro.wikipedia.org
Krikor H. Zambaccian (n. 6 februarie 1889, Constanța; d. 18 septembrie 1962, București) colecționar și critic de artă român, de etnie armean, membru corespondent al Academiei Române.
19 mai 1950 - A decedat in inchisoarea comunista de la Sighet, patriotul român Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, Basarabia), om politic, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești și ministru fără portofoliu în patru guverne ale României.
Daniel Ciugureanu în ținuta de gală, purtând decorațiile oferite de Regii României – foto: ro.wikipedia.org
Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fruntașii Partidului Național Moldovenesc, și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești.
Consiliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit de Consiliul de Miniștri, iar ca prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu.
După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia, în patru guverne în perioada 9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919.
La 5/6 mai 1950 a fost arestat, și potrivit lui C.C. Giurescu, ar fi murit – la 6 mai 1950, la Turda, în timpul transportării foștilor demnitari spre penitenciarul Sighet.
În duba care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie cerebrală.
A fost dus la Spitalul din Turda, unde a decedat.
Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19 mai 1950, în penitenciarul Sighet.
Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe necunoscute, având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în contumancie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior 1950 fiind arestat împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică.
Actul de deces a fost întocmit de către securitate cu 15 zile înaintea morții sale.
A fost îngropat în cimitirul comun al deținuților la Sighet.
Locul real unde se află rămasitele sale pamantesti nefiind cunoscut până în prezent, pentru ca informațiile oficiale privind decesul său, s-au dovedit a fi false.
19 mai 1952 - S-a infiintat Institutul de Geriatrie din Bucuresti. Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie, a fost fondat prin Hotarâre a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut Național în 1974, iar în anul 1992, i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”.
Institutul a fost condus de academicianul roman Ana Aslan, intre anii 1958-1988.
În 1964 presedintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate.
În anul 1974 Institutul se extinde cu o secție clinică nouă, remarcabilă prin confortul interior și spațiile largi, situată într-un decor natural pe o suprafață de 33 ha la Otopeni.
Primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale.
Rezultatele acestui studiu fac obiectul lucrării „Novocaina – factor eutrofic și întineritor” publicată împreuna cu Prof. C. I. Parhon în 1955.
Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul este prezentat pentru prima data lumii medicale internaționale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.
Numeroase distinctii internationale – Meritto della republica Italiana, Cavaler al noii Europe – Italia, Cavaler al Ordinului de Malta – Franta, Comandor al Ordinului Orange Nassau – Olanda, dama di Collare del Santo Graal – Franta, Citizenship International Award – Filipine, premiul si Medalia Léon Bernard decernate de OMS pentru contributii exceptionale în domeniul medicinii sociale si geriatriei, premiul Fundatiei Franzheim Franzheim Buckminster Fuller Synergy Trust – distinctie acordata pentru activitatea stiintifica în serviciul sanatatii publice – sunt numai câteva dintre recunoasterile internationale ale unei activitati prodigioase puse în slujba sanatatii.
19 mai 1962 - Actrita Marilyn Monroe canta celebrul “Happy Birthday, Mr President” in onoarea presedintelui John F. Kennedy, la Madison Square Garden.
Marilyn Monroe (născută Norma Jeane Mortensen; n. 1 iunie 1926, Los Angeles, California, SUA – d. 5 august 1962, Brentwood, California, SUA a fost o actriță, model, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea.
Ascensiunea lui Monroe la nivelul de celebritate a început cu selectarea ei pentru a poza în câteva reviste, asta în timp ce primul ei soț făcea parte din Marina Comercială.
Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră.
După câteva apariții minore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediană, ajutată fiind și de remarcabila ei prezență scenică.
Și-a îndreptat eforturile către apariții mai consistente, și, la un anumit moment al carierei sale, a reușit să-și îndeplinească acest scop.
Circumstanțele misterioase ale morții lui Marilyn au fost subiectul multor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai legendară figură publică a tuturor timpurilor.
(…) În mai 1962, Monroe și-a făcut ultima apariție publică importantă, cântând Happy Birthday, Mr. President în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea președintelui american John F. Kennedy.
19 mai 1971 - Uniunea Sovietică lansează „Mars 2“.
19 mai 1979 - Este publicat Decretul privind stabilirea orei oficiale de vară pe teritoriul României.
19 mai 1991 - Croaţii au votat in cadrul unui referendum pentru independenţa tarii lor fata de RSF Iugoslavia .
19 mai 1992 - Parlamentul Romaniei a adoptat Legea audiovizualului, prin care se înfiinţa Consiliul Naţional al Audiovizualului.
19 mai 1994 - A incetat din viata Jacqueline Kennedy Onassis, sotia presedintelui american John F. Kennedy, asasinat in 1963.
A fost una dintre cele mai mediatizate Prime Doamne de la Casa Alba, aceasta reusind sa se faca placuta de intreaga lume prin personalitatea si eleganta sa.
S-a nascut in 28 iulie 1929, numele sau de fata fiind Jacqueline Lee Bouvier.
In primii ani de viata a locuit la Ney York si East Hampton, iar apoi a studiat la cele mai bune scoli private.
S-a angajat ca fotograf la un ziar local din Washington, ocazie cu care l-a intalnit pe Kennedy, pe atunci senator. Intre ei s-a infiripat o relatie, cei doi casatorindu-se in 1953.
Dupa ce s-a mutat la Casa Alba, Jackie si-a sprijinit enorm sotul si a trecut cu vederea barfele care circulau pe seama lui.
Dupa asasinarea lui JFK, s-a stabilit in New York, iar in 1968 s-a casatorit cu celebrul om de afaceri Aristotel Onassis.
Armatorul grec a incetat din viata in 1975, iar Jackie, in ciuda averii mostenite, a preferat sa lucreze.
Din 1978 si pana la moartea sa a lucrat ca editor la Doubleday.
Funeraliile sale au fost simple, doar membrii familiei fiind prezenti.
Jacqueline Kennedy Onassis a fost inmormantata in cimitirul national Arlington din New York la patru zile dupa ce s-a stins din viata.
19 mai 1997 - Curtea Suprema de Justitie a Romaniei a reabilitat 21 de intelectuali romani, printre care Constantin Noica, Alexandru Paleologu si Nicolae Steinhardt. Acestia au fost acuzati in 1960, pentru “crima de uneltire contra ordinii sociale” si crima de tradare de patrie, fiind condamnati la pedepse cuprinzand intre 25 de ani de munca silnica si sapte ani de inchisoare corectionala, cu confiscarea totala a averii.
19 mai 1999 - A fost lansat episodul I din filmul american de mare succes international, “Razboiul stelelor” .
19 mai 2000 - Patriotul roman basarabean Ilie Ilaşcu, erou al razboiului moldo-rus de pe Nistru, i-a cerut preşedintelui Romaniei, Emil Constantinescu intr-o scrisoare care a fost publicata si de presa de la Chişinău, să nu semneze Tratatul de bază dintre România şi Republica Moldova. Ilaşcu, aflat în detenţie la Tiraspol, susţinea că parafarea documentului „a fost o greşeală imensă a politicii de moment a României”.
Pe banca acuzaţilor tribunalului ilegitim de la Tiraspol în cazul “grupului Ilaşcu”; de la stînga la dreapta: Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Ilie Ilaşcu (1993) – foto: ro.wikipedia.org
19 mai 2002 - Teritoriul din Asia de Sud-Est,Timorul oriental,si-a proclamat independenta, dupa 24 de ani de ocupatie indoneziana.
19 mai 2004 - Guvernul roman a aprobat un proiect de lege conform căruia, începând cu 1 iulie 2005, moneda naţională urmează să fie denominată prin tăierea a patru zerouri.
19 mai 2005 - Partidul Social Democrat (PSD) din Romania devine membru cu drepturi depline al Partidului Socialiştilor Europeni (PES).
19 mai 2006 - A murit inginerul geofizician roman Marius Petre Visarion; s-a preocupat pe prospectarea geofizică a subsolului României; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1991 (n. 1929)
19 mai 2009 - O echipă de cercetători condusă de paleontologul norvegian Jørn H. Hurum a publicat prima descriere a scheletului fosilizat al unei maimuțe vechi de 47 de milioane de ani denumita Darwinius masillae, despre care se susține că reprezintă veriga lipsă în evoluția rasei umane.
Darwinius masillae, denumită astfel pentru a celebra bicentenarul Darwin,[1] a fost un mamifer primat din perioada eocenului, care este foarte similar cu un lemurian de astăzi, care a trăit cu circa 47 de milioane de ani în urmă.
Deși prezentarea lumii de către o echipă de la Muzeul de istorie naturală a Universităţii din Oslo la 19 mai 2009 a iscat oareceva controverse, Darwinius masillae este considerat o importantă „veriga lipsă” din ramura evoluționară umană.
19 mai 2010 - Camera Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei, cu 203 voturi „pentru”, 40 de voturi „împotrivă” şi 12 abţineri.
Legea lustraţiei a fost adoptată de Senat în aprilie 2006, iar în cazul acestui act normativ, forul decizional era Camera Deputaţilor, care a adoptat- o pentru prima oară în mai 2010.
Iniţiată de parlamentari liberali, între care Eugen Nicolaescu, Adrian Cioroianu, Mona Muscă, legea fusese adoptată la limita, în cursul anului 2006, de Senat, însă de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.
Ca persoane lustrabile fuseseră definite atunci următoarele categorii de persoane: cei care au ocupat funcţii de conducere şi au fost remunerate pentru aceasta în PMR, PCR, UTC, UASCR, deputaţii în Marea Adunare Naţională, membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti, membrii Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri, conducătorii instituţiilor de presă sau de propagandă ai PCR, directorii de editură, persoanele din învăţământul de partid, din structurile Securităţii sau colaboratorii acesteia ca poliţie politică, magistraţii cu funcţii de conducere în sistemul judiciar comunist, comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie până la nivelul şefilor de post inclusiv, şefii misiunilor diplomatice şi consulare.
Tuturor acestor persoane urmau să li se interzică să ocupe timp de cinci ani de la intrarea legii în vigoare funcţii publice numite şi alese.
Legea prevedea însă că lustrabilii care deţin orice funcţie aleasă vor avea posibilitatea să-şi ducă mandatul la bun sfârşit.
Judecătorii Curţii Constituţionale au decis însă, pe 7 iunie 2010, cu majoritate de voturi, că Legea lustraţiei este neconstituţională, deoarece încalcă dreptul de a fi ales, consacrat prin Constituţie.
Mai mult, judecătorii credeau că limitarea dreptului de a fi ales, impusă prin legea contestată „aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică”.
In 2012, Camera Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei, care impunea restricţii ale unor drepturi pentru o perioadă de cinci ani persoanelor care au ocupat diverse funcţii în aparatul de partid şi aparatul represiv din regimul comunist.
Proiectul de lege a fost adoptat de plenul Camerei cu 167 „pentru” şi patru abţineri, în absenţa opoziţiei.
Camera Deputaţilor a fost for decizional în privinţa acestui proiect de lege.
Legea a ajuns la preşedintele Traian Băsescu pentru a fi promulgată.
Proiectul de lege îi vizează pe cei care au avut funcţii politice retribuite de Partidul Comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
19 mai 2012 - Disidentul orb Chen Guangcheng a plecat din China spre Statele Unite, punând capăt disputei diplomatice dintre cele două superputeri.
Chen Guangcheng (n. 12 noiembrie 1971) este un activist civic și luptător pentru drepturile omului din China.
19 mai 2018 - Căsătoria Prințului Harry și a lui Meghan Markle a avut loc la Capela St. George din Castelul Windsor, Anglia.
Nunta Prințului Harry și a lui Meghan Markle (19 mai 2018) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Căsătoria Prințului Harry cu Meghan Markle a avut loc la 19 mai 2018 la capela St George de la Palatul Windsor. Mirele, Prințul Harry, este membru al familiei regale britanice, iar mireasa, Meghan Markle, este o actriță americană.
Ebrahim Raisi (n. 14 decembrie 1960, Mașhad, Provincia Khorasan, Iran – d. 19 mai 2024, Bakrabad(d), Provincia Azarbaidjanul de Est, Iran) a fost un politician iranian, jurist de formație, care a fost ales președinte al Iranului în alegerile prezidențiale care au avut loc la 18 iunie 2021.
A preluat mandatul de președinte începând cu data de 3 august 2021 și l-a încheiat odată cu moartea sa pe data de 19 mai 2024.
Raisi a ocupat mai multe funcții în sistemul judiciar iranian, precum judecător-șef adjunct (2004-2014), procuror general (2014-2016) și judecător-șef (2019-prezent).
De asemenea, a fost procuror și procuror adjunct la Teheran în anii 1980 și 1990.
A fost custode și președinte al Astan Quds Razavi, un bonyad iranian, din 2016 până în 2019.
De asemenea, a fost membru al Adunării Experților din Provincia Khorasan-e-jonubi, fiind ales pentru prima dată la alegerile din 2006.
El a fost ginerele imamului rugăciunii de vineri din Mashhad și Marele Imam al moscheii Imam Reza, Ahmad Alamolhoda.
Raisi a candidat la președinție în 2017 în calitate de candidat al Frontului Popular Conservator al Forțelor Revoluției Islamice, pierzând în fața președintelui de atunci Hassan Rouhani, obținând 38,3% față de 57% cât a obținut învingătorul.
A fost una dintre cele patru persoane din comitetul de urmărire penală, responsabil pentru executarea a mii de prizonieri politici în Iran în 1988, care este etichetat drept Comitetul morții de către grupurile de opoziție ale Republicii Islamice Iran și de o parte a mass-mediei occidentale.
El a fost sancționat de Biroul SUA pentru Controlul Activelor Străine în conformitate cu Ordinul Executiv 13876.
A fost acuzat de crime împotriva umanității de către organizațiile internaționale pentru drepturile omului și de către raportorii speciali ai ONU.
Raisi a candidat cu succes pentru a doua oară la funcția președinte în 2021, succedându-i lui Hassan Rouhani, care nu mai putea candida.
Ebrahim Raisi a murit în 2024 în urma unui accident de elicopter și a fost înmormântat la Moscheea Imamului Ridha.
Referendumul pentru demiterea președintelui României, 2007
Referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu a avut loc sâmbătă, 19 mai 2007.
Traian Băsescu și Theodor Stolojan în Piața Universității (19 aprilie 2007) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Istoric
După ce la 12 februarie 2007 PSD sesizează Curtea Constituțională despre inițierea procedurilor de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu, la 28 februarie, Parlamentul aprobă înființarea unei comisiei de anchetă privind suspendarea președintelui cu 258 de voturi pentru, 76 contra (PD și PLD) și 21 de abțineri (UDMR). Președintele comisiei este ales liderul conservatorilor, Dan Voiculescu.
La 21 martie, Dan Voiculescu a anunțat că raportul elaborat de comisie a stabilit că președintele Băsescu „a încălcat Constituția și este implicat în fapte de natură penală”.
La 5 aprilie, Curtea Constituțională constată, cu majoritate de voturi, că propunerea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu
„se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului care, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept încălcări grave, de natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituție”
și a dat aviz negativ la propunerea de suspendare. Decizia Curții Constituționale era doar consultativă pentru Parlament iar la 19 aprilie 2007 Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv de neconstituționalitate, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Data desfășurării Referendumului a fost stabilită pentru sâmbătă 19 mai 2007, la limita maximă de 30 zile, conform Constituției. Ziua de sâmbătă a fost una neuzuală pentru alegeri în România, duminica fiind preferată în acest scop.
Demisie controversată
Cu două zile înainte de suspendarea de catre Parlament președintele Băsescu declarase că va demisiona „la cinci minute” dacă Parlamentul îl va suspenda.
După ce Curtea Constituțională a validat suspendarea, Traian Băsescu declară că s-a răzgândit motivând că „o demisie ar fi accentuat criza politică până în iulie-august” și că “se pregătea o lege care să-mi interzică să mai candidez“.
Procedura legală
Pe 23 aprilie Parlamentul a votat un amendament propus de PSD conform căruia în situația în care nu se vor prezenta la urne jumătate plus unu din numărul cetățenilor cu drept de vot iar Curtea Constituțională hotărăște că acesta este un motiv pentru invalidarea referendumului, Parlamentul „va decide asupra procedurii de urmat“. Amendamentul a fost adoptat cu 238 de voturi pentru, 2 împotrivă și 4 abțineri după ce PD-ul și PLD-ul s-au retras din sală.
Amendamentul a fost controversat, iar părerile juriștilor împărțite. La 3 mai, Curtea Constituțională decide cu majoritate de voturi:
Articolul 10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: «Art.10. – Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul țării, ale cetățenilor care au participat la referendum. »
Decizia a stârnit noi controverse. Ion Predescu, judecător al Curții Constituționale a susținut că noua Lege a referendumului poate fi aplicată la referendumul din 19 mai; profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir a declarat că regulile nu pot fi schimbate în timpul jocului iar această modificare trebuie aplicată următorului referendum.
Întregul cost al referendumului a fost estimat a se ridica la 60 de milioane de lei (în jur de 18 milioane de euro).
Întrebarea referendumului
Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?
Susținătorii Președintelui trebuiau să voteze “NU”, iar cei care doreau demiterea acestuia să voteze “DA”. Acest fapt a creat confuzie printre cei puțin informați, fiecare tabără încercând să manipuleze electoratul cu diferite argumente.
Reacții ale societății civile
Pe 7 mai, peste 100 de intelectuali români de marcă, precum Gabriel Liiceanu, au semnat un apel intitulat „Pentru respectarea statului de drept și a democrației” prin care cer guvernului să organizeze un referendum corect, cer populației să se prezinte la referendum și semnalează îngrijorarea lor față de „tendința unor autorități de a ocoli sau încălca principiile și practicile statului de drept și ale democrației.”
Pe 15 mai disidenta anticomunistă Doina Cornea a apreciat că intelectualii care ar susține chiar și defectele președintelui Băsescu “fac greșeala căderii în admirație, acțiune care l-a legitimat și susținut pe Ceaușescu“.
Sondaje
- 71% împotriva demiterii: INSOMAR, realizat în data de 25-29 aprilie 2007, pe un eșantion de 1189 de persoane, cu o marjă de eroare de +/-2,8%. Rezultatele nu au fost facute publice oficial, ci de către surse din conducerea PD.[
- 70% împotriva demiterii: CURS și CCSB, la comanda Jurnalului Național, în perioada 7-11 mai 2007, pe un eșantion de 1001 de persoane, cu o marjă de eroare de 3,1%.
- 79,1% împotriva demiterii: INSOMAR și Metro Media Transilvania pentru Realitatea TV, realizat pe 12-14 mai 2007, pe un eșantion de 12480 persoane, cu o marjă de eroare de 1%.
Numărul de alegători cu drept de vot este controversat. Există păreri că cifra oficială este mult exagerată, ținând cont de ultimul Recensământ și de sporul natural al populației. Se spune că pe listele electorale sunt prezenți cetățeni decedați, aceste erori fiind eventual intenționate, pentru a inocula ideea că, datorită unui procent mic de prezență la urne, victoria în alegeri este nereprezentativă.
cititi despre Referendum pentru demiterea președintelui României si pe en.wikipedia.org
(1) Traian Băsescu Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, România) este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD. În 2001 a câștigat în cursul alegerilor interne președinția Partidului Democrat, înlocuindu-l pe Petre Roman. A fost copreședinte al Alianței Dreptate și Adevăr, formată din PNL și PD în 2003. În urma retragerii lui Theodor Stolojan (PNL) din cursă, Traian Băsescu (PD) a devenit candidatul Alianței DA pentru președinția României. La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un mandat de 5 ani, învingându-l pe Mircea Geoană (PSD). La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat la Uniunea Europeană.
Sfântul Sființit Mucenic Patrichie, episcopul Prusei
articol de: Pr. Ştefan Sfarghie – preluat de pe ziarullumina.ro
Sfântul Patrichie a trăit în secolul al 4-lea după Hristos şi a ajuns episcop în Prusa, oraş cu izvoare de ape fierbinţi pe malul dinspre Asia al Mării Negre, din ţinutul Bitiniei, unde mulţime de bolnavi veneau să se tămăduiască.
Acolo, romanii, în timpul lui Iulian Apostatul (361-363), au aşezat o capişte şi o statuie a lui Esculap, în semn de mulţumire adusă zeului păgân, cinstit de ei ca mare vindecător de boli.
În acea vreme, s-a întâmplat ca însuşi dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, să se vindece la acele ape.
El nu s-a mulţumit numai cu jertfa de închinare către Esculap, ci, pentru a aduce mulţumire zeului păgân, i-a silit pe toţi locuitorii să-i aducă cinstire.
Deci, fiind adus şi Episcopul Patrichie, i s-a poruncit să aducă jertfe idolului.
Dar Patrichie, răspunzând cu îndrăzneală dregătorului, i-a arătat cât de deşartă este credinţa lui în puterea unui zeu fără de viaţă şi i-a tâlcuit atunci adevăratele motive ale tămăduirilor ce se săvârşeau la acele ape.
Sfântul Patrichie L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos, arătând dregătorului că nu Esculap l-a vindecat, ci Dumnezeul Cel viu al creştinilor, care a zidit acele ape spre binele oamenilor.
Dregătorul, spumegând de furie, a poruncit ca Patrichie să fie aruncat în clocotul apelor, dar episcopul a ieşit de acolo nevătămat.
Drept aceea, a dat poruncă să li se taie capul atât lui Patrichie, cât şi celor trei preoţi aflaţi împreună cu el.
Şi astfel, într-o zi de 19 mai, Patrichie, Acachie, Menandru şi Polien au primit cununile de biruinţă de la Hristos Domnul nostru.
Imnografie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Patrichie şi a celor dimpreună cu dânsul
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Patrichie şi a celor dimpreună cu dânsul
Glasul 4
Ca nişte pârgă a firii…
Ca o sfinţită vistierie a lui lisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ţie: prin tine toată lumea în pace adâncă se ţine, şi se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.
Scene din viața Sfântului Mucenic Patrichie, episcopul Prusei – Icoană sec. XVI, Rusia, Vezi Album „Le icone della grande Novgorod”, Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae”, Iași – foto preluat de pe basilica.ro
Scaunul Sfântului Episcop Patrichie a fost cetatea Prusei din Țara Bitiniei. Acolo a propovăduit credința în Hristos, certând rătăcirea elinească și întorcând pe mulți de la închinarea idolilor la Hristos Dumnezeu. De aceea a fost prins de păgâni împreună cu trei preoți – Acachie, Menandru și Polien – și au fost aduși spre cercetare la Iulie, ighemonul Bitiniei, slujitorul cel mai osârdnic al dracilor. Iar acela mergând la apele cele calde, a poruncit să lege cu lanțuri de fier pe episcopul creștin și pe preoții lui și să-i ducă după sine. Și ajungând la apele cele calde și scăldându-se pentru sănătate, a adus jertfe spurcatului zeu Asclipie și urâtei zeițe Sotirei. Apoi șezând la judecată și punând de față pe arhiereul Patrichie cu preoții săi, a zis către ei: „O, nebunule, cel ce te-ai alipit la basmele cele deșarte și chemi pe Hristos, vezi cât este de mare puterea zeilor noștri? Vezi ce fel de lucrare de tămăduire au dat apelor acestora calde spre sănătatea noastră? Dar mai întâi să cunoști ce fel este puterea și ce fel este darul tatălui nostru, Asclipie, căruia și tu să-i cazi înainte cu smerenie, cu rugăminte și cu jertfe, de voiești să scapi din legături și munci și să petreci cu pace în patria ta”.
Iar Sfântul Patrichie a răspuns: „O, cât de multe răutăți ai spus în puține cuvinte, ighemoane”. Atunci ighemonul a zis cu mânie: „Ticălosule, ce fel de răutăți grăiesc eu, de care mă cerți pe mine? Ești dator a mărturisi că sunt adevărate, fără de înșelăciune și vicleșug, toate lucrurile care se văd cu ochii. Oare nu vezi cu ochii tăi tămăduirile ce se fac din aceste ape calde, cu puterea zeilor noștri atotputernici?”. Grăit-a Sfântul Patrichie: „Luminate ighemoane, pentru începătura, curgerea și puterea de căldură a acestor ape, dacă dorești să știi adevărul, eu îți voi spune, dacă voiești să mă asculți cu blândefe”.
Zis-a ighemonul: „Deși nu aștept de la tine altceva, decât numai basme împodobite cu cuvinte, însă grăiește, ca să aud ce ai să spui”. Grăit-a sfântul: „Nu am să-ți spun basme, ci adevărul”. Zis-a ighemonul: „Deci, care este începutul acestor ape calde, dacă nu vei zice că este puterea zeilor noștri?”. Iar sfântul a grăit: „Sunt creștin și tot cel ce mărturisește această sfințenie a creștinătății și se închină adevăratului Dumnezeu al tuturor, are mintea plină de înțelegerea dumnezeieștilor taine; deci și eu, măcar că sunt om păcătos, însă mărturisindu-mă a fi rob al lui Hristos, știu a arăta adevărul acestei ape”. Zis-a ighemonul: „Dar cine va fi atât de îndrăzneț și nesocotit, ca să creadă că este mai înțelept decât filosofii?”.
Grăit-a sfântul: „Înțelepciunea acestei lumi este nebunie la Dumnezeu, pentru că este scris:Cel ce prinde pe cei înțelepți întru viclenia lor. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, mulțumind Tatălui Său, zice:Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Și iarăși Apostolul zice:N-au cunoscut adevărul că, dacă l-ar fi cunoscut, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”. Zis-a ighemonul către el: „Mari lucruri grăiești, dar neînțelese; spune-mi însă cu a cui putere și rânduială curg aceste ape calde și fierb cu atâta căldură? Eu, cu adevărat, o socotesc aceasta semn al purtării de grijă a zeilor noștri, care au voit cu un chip ca acesta, să ajute sănătății omenești”. La acestea răspunzând Patrichie, arhiereul lui Hristos, a zis către ighemon: „Mai înainte de a începe a grăi, poruncește, ighemoane, să se ridice îngrădirea aceasta, ca toți să poată asculta cuvintele mele”. Și poruncind ighemonul, s-a luat acea îngrădire și a umplut poporul locul acela împrejur.
Deci sfântul a început a grăi așa cu mare glas: „Focul și apa le-a făcut din nimic același Făcător, Care a făcut neamul omenesc prin Fiul Său cel unul născut, Atotputernicul și veșnicul Dumnezeu. Deci, din foc cu Cuvântul a făcut lumina, soarele și pe ceilalți luminători și i-a rânduit astfel: pe unul să strălucească noaptea, iar pe altul să lumineze ziua; pentru că până acolo a întins puterea Lui cea atotputernică întru zidirea a toată făptura, până unde Voirea Lui a voit. Din ape a alcătuit tăria cerului și pe aceleași ape a întemeiat pământul; iar cu purtarea Sa de grijă cea mai înainte știutoare, le-a rânduit pe toate acestea în cer și pe pământ, fără de care nu era cu putință să viețuiască omul, pe care îndată avea să-l zidească.
Și știind mai înainte că oamenii cei zidiți de El Îl vor mânia pe Atotputernicul Dumnezeu, Ziditorul lor, și lepădând cinstirea cea adevărată a lui Dumnezeu, își vor face idoli fără de suflet și se vor închina lor, de aceea a gătit două locuri la care se vor muta oamenii după această viață pământească. Locul cel dintâi l-a luminat cu lumina cea veșnică și l-a umplut cu bogate și negrăite bunătăți; iar pe celălalt loc, l-a umplut cu întunericul cel neluminat, cu focul cel nestins și cu muncile cele veșnice, pentru ca în locul cel luminos să fie puși aceia care, ascultând poruncile Lui, se sârguiesc a-I plăcea Lui, iar în cel întunecos să se arunce aceia care, prin viața lor cea rea, supără pe Făcătorul lor și dobândesc muncile cele veșnice.
Deci, cei ce vor fi în locul cel luminos vor viețui în bucurie neîncetată și fără de sfârșit cu viață fără de moarte; iar cei din locul cel întunecos se vor munci neîncetat în veacul cel nesfârșit. Și despărțind Ziditorul focul de apă și lumina de întuneric, precum le-a zidit pe fiecare din ele deosebi, tot astfel și pe fiecare le-a așezat deosebi la locul său. Însă foc și apă este atât deasupra tăriei cerului, cât și dedesubtul pământului. Deci, apa care se vede pe pământ, adunată în adunările sale, s-a numit mare; iar cea de sub pământ se numește adânc, din care adânc se trimite apă din sânurile pământului spre trebuința oamenilor și a vietăților celor ce trăiesc pe pământ, ca prin niște țevi purtătoare de ape și ieșind deasupra pământului, se face izvoare sau puțuri sau pâraie.
Deci, din acele ape, dacă vreunele se apropie cu curgerea lor de focul cel de sub pământ, acelea, încălzindu-se de fierbințeala focului, izvorăsc ape calde; iar cele ce își au curgerea departe de foc, acelea firește sunt reci. În acest chip sunt și aceste ape calde, deoarece se apropie de focul cel de sub pământ în curgerea lor. Iar în oarecare locuri adânci sunt ape mai reci, care îngheață ca gheața, de vreme ce sunt mai depărtate de foc. Deci focul cel de sub pământ este rânduit spre muncirea sufletelor păgânilor; iar apa cea mai dedesubt, care este rece ca gheața, se numește tartar.
Acolo zeii voștri și închinătorii lor primesc munca care nu se sfârșește niciodată, precum a scris și oarecare dintr-ai voștri făcători de stihuri, zicând: «Marginile pământului și ale mării nu sunt nimic altceva, decât numai hotarele cele mai de pe urmă ale acelora la care Iapet și Saturn – acesta este numele zeilor voștri – nu sunt mângâiați nici de strălucirea luminii soarelui, nici de răcorirea vântului». Adică zeii voștri, fiind în întuneric și în tartar, nu-i luminează, nici nu-i încălzește lumina soarelui și, fiind în foc, vântul nu-i răcorește. Tartarul este sub pământ, cu atât mai adânc decât alte adâncuri, cu cât cerul este deasupra pământului mai înalt decât toate înălțimile. Iar că focul cel de sub pământ este gătit pentru cei necurați, să te încredințezi chiar din acel foc, care iese din pământ în Sicilia”.
Aceste cuvinte ale sfântului auzindu-le ighemonul, a întrebat: „Deci oare Hristos al vostru este ziditor al tuturor lucrurilor celor grăite de tine?”. Sfântul Patrichie a răspuns: „Cu adevărat Hristos, iar nu altul, este Ziditorul a toată făptura, căci este scris:Toate prinîr-Insul s-au făcut și fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut. Și iarăși:Zeii păgânilor sunt diavoli; iar Domnul cerurile a făcut”. Atunci, ighemonul a întrebat a doua oară: „Pe Hristos îl zici că este ziditor al cerului?”. Sfântul a răspuns: „Pe Hristos îl zic, după ceea ce este scris, căvoi vedea cerurile, lucrul degetelor tale, luna și stele pe care Tu le-ai întemeiat”.
Zis-a ighemonul: „Deci, de te voi arunca pe tine în aceste ape fierbinți, al căror Făcător zici că este Hristos, iar nu zeii noștri, oare te va păzi pe tine Hristos nevătămat de fierbințeala acestora?”. Răspuns-a sfântul: „Știu puterea Hristosului meu, că poate, de va voi, să mă păzească întreg și nevătămat de apele acestea, iar eu aș vrea, ca prin apele acestea, să mă dezleg din această viață vremelnică și să viețuiesc cu Hristos în veci. însă nu voia mea, ci voia Lui cea sfântă să se săvârșească întru mine, fără de care nici un fir de păr nu cade din capul omului și nici o pasăre nu se prinde în laț. Deci, să știe cu adevărat toți cei ce ascultă acum cuvintele mele, că pe aceia care se închină cu tine pietrei cele nesimțitoare, ca unui Dumnezeu, îi așteaptă veșnica muncă în focul cel nestins de sub pământ și în tartarul cel mai dedesubt”.
Unele ca acestea auzindu-le ighemonul Iulie, s-a pornit spre mânie și îndată a poruncit ca pe sfânt să-l arunce gol, chiar în locul acela de unde ieșea apa care clocotea de fierbințeală. Iar sfântul, fiind aruncat, a strigat, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută robului Tău!”. Și dacă l-au aruncat și a căzut în apă, picăturile de apă care au sărit din acel izvor erau mai fierbinți decât scânteile focului și, ajungând pe cei ce stăteau împrejur, i-au vătămat cu arderea cea iute. Iar Sfântul Patrichie ședea în apele acelea ca într-o răcoreală fără vătămare, dănțuind și lăudând pe Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ighemonul, aprinzându-se de mai multă mânie, a poruncit ostașilor să scoată pe sfânt din apă și să-i taie capul cu toporul, asemenea și preoților lui.
Deci fiind dus la locul cel de tăiere, mărturisitorul și mucenicul lui Hristos și-a ridicat mâinile sale spre cer și a zis: „Dumnezeule, împărate și Stăpâne al tuturor, Cel ce ții cu puterea Ta toată făptura cea văzută și nevăzută, ascultătorule al tuturor celor ce te cheamă pe Tine cu adevărat, Care și aceste ape calde, spre mântuirea drepților și spre pedeapsa păgânilor le-ai zidit, stai acum mie de față, celui care mor întru mărturisirea credinței Tale”. Apoi, sfârșindu-și rugăciunea, și-a plecat sfântul său cap spre tăiere, și astfel s-a sfârșit prin secure, împreună cu el au fost tăiați și cei trei preoți ai lui: Acachie, Menandru și Polien, și toți împreună au stat înaintea lui Hristos Dumnezeu, întru slava sfinților. Deci, Sfântul Patrichie a fost ucis cu împreună-slujitorii săi, în nouăsprezece zile ale lunii mai, luând cununa cea de cinste a biruinței de la Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, I se cuvine cinstea, slava și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
![Darwinius masillae, denumită astfel pentru a celebra bicentenarul Darwin,[1] a fost un mamifer primat din perioada eocenului, care este foarte similar cu un lemurian de astăzi, care a trăit cu circa 47 de milioane de ani în urmă. Deși prezentarea lumii de către o echipă de la Muzeul de istorie naturală a Universităţii din Oslo la 19 mai 2009 a iscat oareceva controverse, Darwinius masillae este considerat o importantă „veriga lipsă” din ramura evoluționară umană - in imagine, Darwinius masillae, fosilă descoperită în 1984 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/05/Darwinius-masillae-e1463604956845.jpg)
