Articole

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

foto preluat de pe istorie-pe-scurt.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; youtube.com

 

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa (20-25 iulie 1917) la care s-a renunțat între timp.

Bătălia de la Mărăşti  (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial - Obuzierul Krupp, calibrul 105 mm, model 1912 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial – Obuzierul Krupp, calibrul 105 mm, model 1912 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Victoriea Armatei Române în vara anului 1917 face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse. După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina - d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa. Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice. Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Bătălia de la Mărăşti  (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial - Desfăşurarea acţiunilor militare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial – Desfăşurarea acţiunilor militare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi. Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; youtube.com
cititi mai mult despre Bătălia de la Mărăști pe ro.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 19 iulie în Istorie

Battle of Guadalete (711) – Part of the Umayyad conquest of Hispania – The Visigothic retreat in front of the Berber cavalry, as depicted by Salvador Martínez Cubells (1845–1914)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

19 iulie este a 200-a zi a calendarului gregorian și a 201-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorle Zilei de 19 iulie

(BOR) Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare; Sfântul Cuvios Die; Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov

(BRU) Sf. Macrina, sora sf. Vasile cel Mare, cuvioasă († 380); Sf. Die, cuvios († 431)

(BRC) Sf. Arsenie, pustnic

 

Astăzi în istorie pentru 19 iulie

 

Evenimentele Zilei de 19 iulie în Istorie:

- 19 iulie 711 – Bătălia de la Guadalete;

- 19 iulie 1333 – Bătălia de la Halidon Hill;

- 19 iulie 1612 – Bătălia de la Cornul lui Sas;

- 19 iulie 1870 – A început Războiul franco-german (19 iulie 1870 – 28 ianuarie/10 mai 1871)

 

19 iulie 711 - Cucerirea araba a Spaniei  - Bătălia de la Guadalete

Bătălia de la Guadalete (19 iulie 711) - Cucerirea araba a Spaniei  - foto preluat de pe www.historia.ro

Bătălia de la Guadalete (19 iulie 711) – Cucerirea araba a Spaniei – foto preluat de pe www.historia.ro

In Bătălia de la Guadalete, între califatul Omeiad și regatul Vizigot, fortele lui Tariq ibn Ziyad înving vizigoţii conduşi de regele Roderic. Victoria musulmanilor marchează începutul stăpânirii maure asupra Peninsulei Iberice, pătrunderea culturii islamice și a celei grecești clasice în Europa Occidentală.
cititi mai mult pe: en.wikipedia.org

 

19 iulie 1333 - In Batalia de la Halidon Hill, englezii ii inving decisiv pe scotienii aflati sub comanda lui sir Archibald Douglas, în timpul in timpul celui de-al doilea razboi de independenta scotian.

Battle of Halidon Hill (19 July 1333) Part of the Second War of Scottish Independence - The Scots charge the English ranks - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Halidon Hill (19 July 1333)
Part of the Second War of Scottish Independence – The Scots charge the English ranks – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Eduard a repudiat Tratatul de la Northampton care a fost semnat în timpul regenței, reînnoind astfel cererile suveranității engleze asupra Scoției rezultând cel de-Al Doilea Război Scoțian de Independență. Intenționând să recâștige ceea ce englezii au deținut, el a câștigat din nou controlul asupra Berwick în 1333 prin victoria decisivă în Bătălia de la Halidon Hill în fața forțelor conduse de David al II-lea al Scoției. Deși Eduard al III-lea a desfășurat largi operațiuni militare, în 1337, David al II-lea a recuperat marea majoritate a Scoției, lăsând doar câteva castele, cum ar fi Edinburgh, Stirling Roxburgh în posesia Plantagenet. În perioada 1338-1339, Eduard a trecut de la o politică de cucerire la una de control.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1374 - A murit poetul italian Francesco Petrarca, umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene; (n. 20.07.1304).

Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un prozator, poet şi umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene - portrait by Altichiero - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Francesco Petrarca – portrait by Altichiero – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo – d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un prozator, poet şi umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus şi în afara spaţiului de limbă italiană, influenţând lirica europeană (“Il Petrarchismo“). Pe lângă cunoaşterea profundă a autorilor clasici şi a limbii latine, operele sale scrise în “volgare” au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică şi învăţătura creştină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reuneşte aceste două idealuri. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renaşterii.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1553 - Lady Jane Grey a fost înlocuită de Maria I pe tronul Angliei, după numai nouă zile de domnie.

Jane Grey (n. 12 octombrie 1537 Leicestershire - d. 12 februarie 1554), cunoscută şi cu numele de Regina celor nouă zile, a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile (10 iulie 1553 - 19 iulie 1553) - (The Streatham portrait, discovered at the beginning of the 21st century and believed to be a copy of a contemporaneous portrait of Lady Jane Grey) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

The Streatham portrait, discovered at the beginning of the 21st century and believed to be a copy of a contemporaneous portrait of Lady Jane Grey – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jane Grey (n. 12 octombrie 1537 Leicestershire – d. 12 februarie 1554), cunoscută și cu numele de Regina celor nouă zile, a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile (10 iulie 1553 – 19 iulie 1553) Pe 9 iulie 1553, Consiliul de Coroana a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege Eduard al Vi-lea de a ii succeda la tron, iar o zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de situația deznadajduita in care se afla. Maria Tudor, sora fostului rege lui Eduard al VI-lea, a adunat oaste la Norfolk, și, pe 19 iulie 1553 a intrat în Londra, acuzand-o pe Jane I de trădare , dupa care, a întemnițat-o împreună cu soțul ei, în Turnul Londrei. Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Maria I Tudor (engleză Mary Tudor) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută şi sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei şi regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558 - Portrait by Antonis Mor, 1554 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria I Tudor – Portrait by Antonis Mor, 1554 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1612 - A avut loc Bătălia de la Cornul lui Sas, în care Constantin Movilă, domn al Moldovei, a fost înfrânt de tătari. Bătălia de la Cornul lui Sas – parte din Războaiele Moldoveano-Polone, a fost o bătălie dintre Principatul Moldovei (sprijinit de trupele otomane și tătare), și Uniunea statală polono-lituaniană, care a avut loc la 19 iulie 1612 în Moldova, la Cornul lui Sas (în prezent zona comunei Popricani, Iași[1]), pe malurile Prutului. În urma luptei comandantul polon, Potocki cade prizonier și este întemnițat, iar Constantin Movilă moare la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mîrza (cel-vornic), Costache Roșca (vel-vistiernic), Ștefan Vodă se răzbună asupra boierilor filopoloni.

 

19 iulie 1692 - Patru femei condamnate în urma proceselor vrăjitoarelor din Salem au fost executate prin spânzurare în orașul Salem, Massachusetts.

Figura centrală din această ilustrare din 1876 - la aproape două secole de la proces - este considerată a fi Mary Walcott - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Figura centrală din această ilustrare din 1876 – la aproape două secole de la proces – este considerată a fi Mary Walcott – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Procesele vrăjitoarelor din Salem au fost o serie de audieri în fața magistraților locali urmate de procesele desfășurate ulterior la curtea supremă colonială a Provinciei Massachusetts Bay pentru a intenta procese oamenilor acuzați de vrăjitorie din comitatele Essex, Suffolk, și Middlesex din Provincia Massachusetts Bay (entitatea administrativă colonială precursoare a statului Massachusetts Massachusetts, Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii, de astăzi). Procesele au avut loc între februarie 1692 și mai 1693.

Peste 150 de oameni au fost arestați și întemnițați, cu mult mai mulți acuzați care nu au fost urmăriți formal de autorități. Cele două curți au condamnat douăzeci și nouă de oameni pentru crima de vrăjitorie. Nouăsprezece dintre acuzați, paisprezece femei și cinci bărbați, au fost spânzurați. Un bărbat, (Giles Cory), care a refuzat să ia cuvântul pentru a se apăra, a fost omorât cu pietre. Cel puțin încă cinci dintre acuzați au murit la închisoare. Doi dintre cei acuzați, un băiat și o fată care erau cei mai buni prieteni, au fost singurii care au fost arși pe rug.

În ciuda faptului că au fost cunoscute în general sub numele de Procesele Vrăjitoarelor din Salem, audierile preliminare din 1692 au avut loc în multe orașe din zonă, Salem Village, Ipswich, Andover, precum și în orașul Salem. Cele mai cunoscute procese au fost conduse de Curtea lui Oyer și Terminer în anul 1692 în orașul Salem. Cei douăzeci și șase de oameni care au fost judecați în fața acelei curți au fost condamnați cu toții. Cele patru sesiuni ale Curții Superioare de Judecată din 1693, ținute în orașul Salem, dar și în localitățile Ipswich, Boston și Charlestown au declarat doar trei condamnări din cele treizeci și unu de procese pentru vrăjitorie pe care le-a supravegheat.

 

19 iulie 1814 - S-a născut Samuel Colt, inventatorul celebrului revolver care ii poarta numele; (d.10.01.1862).

 

19 iulie 1834 - S-a născut pictorul francez Edgar Degas; (d. 1917).

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris) pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - foto - ro.wikipedia.org

Edgar Degas – foto – ro.wikipedia.org

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1864 - În China dupa căderea orasului Nankin, se sfarseste războiul ţărănesc al taipinilor.

 

19 iulie 1870 - Războiul franco-german (19 iulie 1870 – 28 ianuarie/10 mai 1871). După o dispută privind succesiunea pe tronul Spaniei în urma detronării reginei Isabella a II-a, Franța a declarat război Prusiei. Conflictul se încheie la 28 februarie 1871, prin înfrângerea Franţei.

La ligne de feu, 16 août 1870 by Pierre-Georges Jeanniot (1886). French infantry at the battle of Mars-la-Tour ( 16 August 1870), Part of the Franco-Prussian War (19 July 1870 – 28 January 1871) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La ligne de feu, 16 août 1870 by Pierre-Georges Jeanniot (1886). French infantry at the battle of Mars-la-Tour ( 16 August 1870), Part of the Franco-Prussian War (19 July 1870 – 28 January 1871) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul franco-german (19 iulie 1870 – 28 ianuarie/10 mai 1871) sau Războiul franco-prusac, de multe ori numit în Franța Războiul din 1870 (19 iulie 1870-10 mai 1871) a fost un conflict dintre Franța și Prusia, care a fost sprijinită de Confederația Germană de Nord și statele sud-germane Baden, Württemberg și Bavaria. Impunătoarea victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat de asemenea sfârșitul domniei lui Napoleon al III-lea și a celui de Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză. În cadrul reparațiilor de război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1877 - Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul. Primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. (19/31)

Războiul de Independență al României (1877 – 1878) - Primele unităţi ale Armatei Române au trecut Dunărea şi au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svisto - foto preluat de pe radiojurnalspiritual.ro

Războiul de Independență al României (1877 – 1878) - Primele unităţi ale Armatei Române au trecut Dunărea şi au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svisto – foto preluat de pe radiojurnalspiritual.ro

La 19 iulie 1877, stil vechi (31 iulie 1877, stil nou), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în timpul Războiului ruso-turc de la 1877-1878. O parte din trupele rusești au intrat în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general si însuși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria: ”Turcii au conccentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Principele Carol a tărăgănat interventia in razboi a Armatei Române, pană în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei a solicitat oficial ajutorul militar românesc. A urmat Bătălia de la Plevna (20 iulie – 10 decembrie 1877), în care victoria armatei române a pus bazele independenței de stat a României.
cititi mai mult pe radiojurnalspiritual.ro

 

19 iulie 1893 - S-a nascut V.V. Maiakovski, poet şi dramaturg rus; (d. 14.04.1930).

 

19 iulie 1896 - S-a nascut scriitorul si medicul britanic de origine scotiana Archibald Joseph Cronin (d. 6 ianuarie 1981). Printre cartile sale de succes se numara Castelul palarierului, Citadela, Cheile regatului.

 

19 iulie 1900 - Este pusa in functiune prima linie de metrou la Paris. Metroul parizian este sistemul de metrou din Paris, el deservind și suburbiile apropiate ale orașului. Rețeaua este compusă din 16 linii, în mare majoritate subterane, cu o lungime totală de aproape 220 km. Devenit unul din simbolurile Parisului, se caracterizează prin densitatea rețelei în centrul orașului și prin stilul arhitectural omogen influențat de Art nouveau. În 2012, metroul a transportat 5,23 de milioane de călători pe zi în medie.

 

19 iulie 1905 - S-a nascut Nicolae Carandino, ultimul dintre supravieţuitorii procesului Iuliu Maniu.A făcut parte din grupul celor 4 oameni politici din conducerea Partidului Naţional Ţăranesc, desemnaţi de Iuliu Maniu să părăsească ţara pentru a crea un nucleu credibil şi competent al rezistenţei româneşti în Occident. Grupul a fost arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14.07.1947. A fost gazetar, traducător şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A decedat la data de 16.02.1996.

 

19 iulie 1908 - Este fondat clubul olandez de fotbal Feyenoord.

 

19 iulie 1922 - A avut loc primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis (India–România: 5–0).

 

19 iulie 1931 - A decedat Nicolae Paulescu, medic român, descoperitorul insulinei (n. 1869)

Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, S.V. 30 octombrie, 1869, Bucureşti – d. 19 iulie 1931, Bucureşti) a fost un om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Nicolae Paulescu - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, S.V. 30 octombrie, 1869, Bucureşti – d. 19 iulie 1931, Bucureşti) a fost un om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

19 iulie 1943 - A murit femeia pilot sovietica Ekaterina Budanova;(n. 1916).

 

19 iulie 1946 - S-a născut Ilie Năstase, jucător român de tenis.

Ilie Năstase la Cupa Davis 1973 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilie Năstase la Cupa Davis 1973 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946, București, România) este un jucător profesionist de tenis de câmp retras din activitate. A fost unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973. Din cele 83 de titluri câștigate, numai 58 au fost înregistrate de Asociația Jucătorilor de Tenis Profesioniști (ATP). Printre cele 58 de titluri la simplu pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat, de asemenea, de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972.

A fost pe locul doi în competiția la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith și, în 1976, împotriva lui Björn Borg. Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty („Răutăciosul”) după câteva incidente. A scris câteva romane în franceză în anii 1980, apoi a intrat în politică în anii 1990, candidând în 1996 la postul de primar al Bucureștiului. În anul 1994, a fost căpitan nejucător al echipei României de Cupă Davis.

În 2005, “TENNIS Magazine” l-a plasat pe locul 28 în lista celor „40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani”. A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 și 1974). La 12 februarie 2008, după aproape 11 ani la șefia Federației Române de Tenis, a demisionat din funcția de președinte al Federației, declarându-se „învins de justiția și de presa din România”. Printr-un decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Ilie Năstase a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 2 stele) în retragere în Ministerul Apărării.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

19 iulie 1952 - Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Helsinki, Finlanda.

 

19 iulie 1954 - A fost lansat primul disc single semnat Elvis Presley – That’ s All Right.

 

19 iulie 1961 - Tunisia impune o blocadă bazei navale franceze de la Bizerta. Patru zile mai tarziu, armata franceza ocupa intregul oras.

 

19 iulie 1965 - Primul preşedinte al Coreei de Sud a murit în exil. Fostul lider al Republicii Coreea de Sud, Syngman Rhee, a murit în exil în SUA ,in in Hawaii, la vârsta de 90 de ani. În 1948, Rhee a devenit primul presedinte al Coreei de Sud, după alegeri în care a câştigat 180 din cele 196 de voturi ale membrilor Adunării Naţionale.

 

 19-24 iulie 1965 - – A avut loc Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Denumirea partidului se schimbă din PMR în PCR. Nicolae Ceauşescu a fost ales Secretar General al PCR

Nicolae Ceaușescu ținând un discurs în timpul lucrărilor Congresului al IX-lea al P.C.R. (1965) Sursa: fototeca MNIR Deținător: MNIR - foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro

Nicolae Ceaușescu ținând un discurs în timpul lucrărilor Congresului al IX-lea al P.C.R. (1965) Sursa: fototeca MNIR
Deținător: MNIR – foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro

Congresul al IX-lea al PCR a asigurat suprematia lui Ceausescu, inaugurand o efemera perioada de “liberalizare” Congresul al IX-lea al PCR a avut loc in luna iulie 1965. Ceausescu devenise liderul partidului dupa moartea lui Gheorghiu-Dej in martie 1965, insa continua sa fie flancat de baronii defunctului dictator. In primavara, Ceausescu a organizat o serie de intalniri cu activul de partid din principalele ministere si din uniunile de creatie. Aparea destul de clar ca era vorba de un lider dinamic, care promitea sa se delimiteze de excesele predecesorului sau. Mai ales la intalnirea cu activul Ministerului de Interne, Ceausescu a insistat pe tema respectarii legalitatii socialiste, o aluzie transparenta la samavolniciile rivalului sau Alexandru Draghici. Noul lider poza intr-un marxist deschis, un fel de comunist national. In fapt, cum am scris inca in 1985, in articolul meu “Socialismul lui Ceausescu” aparut in revista americana “Problems of Communism”, observatorii avizati puteau nota tendinta pronuntata de personalizare a puterii. Fatada era una a deschiderii, a relaxarii, substanta era insa a unui stalinism abil camuflat.
cititi mai mult pe jurnalul.antena3.ro

 

19 iulie 1976 - La Olimpiada de la Montreal, a fost descoperit în sabia scrimerului Boris Onistchenko un fir care îi permitea să înscrie puncte, fără sa atinga adversarul.

 

19 iulie 1976 - A murit pictorul Henri Catargi (Togo), fost preşedinte al Fondului Plastic din Romania (1957-1959); (n.06.12.1894).

 

19 iulie 1976 - În Nepal a fost înființat Parcul Național Sagarmatha.

Parcul Național Sagarmatha este situat în Nepal. El a luat ființă în anul 1976, fiind declarat de UNESCO în anul 1979 Loc din Patrimoniul Mondial UNESCO. Parcul se întinde pe o suprafață de 1.148 km², cea mai mare parte a lui se află în regiunea himalaiană Khumbu, în apropiere de granița cu Regiunea autonomă Tibet. Parcul a fost denumit după numele nepalez al lui Mount Everest și înseamnă “Fruntea cerului“. Regiunea parcului este presărată cu văi abrupte și piscuri semețe ca Everest, Lhotse și Cho Oyu, acoperite tot timpul anului cu ghețari. Parcul are o floră și faună aparte, locuitorii regiunii sunt șerpașii, ei fiind de religie budistă. La est parcul se învecinează cu Parcul Național Makalu-Barun care ocupă o suprafață de 2.330 km².

Clima regiunii parcului este o climă tipică regiunilor situate la est de Himalaya, unde ploile aduse de musoni durează din iunie până în septembrie. Timpul devine mai cald în lunile de vară, în rest domină înghețul. Numai 69 % din regiune este folosit ca teren agricol. Peste altitudinea de 6.000 m deasupra n.m. ocupă 28 % pășunile alpine și terenurile unde se cultivă cartoful și numai 3 % din suprafață este ocupată de păduri. În parc trăiesc animale ca leopardul de zăpadă, lupul, ursul și rozătoare alpine. Pe lacurile mici alpine se pot întâlni păsări călătoare acvatice. Din punct de vedere economic regiunea este dependentă de turism, care este venitul principal al locuitorilor.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

19 iulie 1979 - Rebelii de stanga sandinişti răstoarna in Nicaragua guvernul dictatorial al lui Somoza.

 

19 iulie 1980 - Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Moscova, URSS.

 

19 iulie 1981 - Într-o întâlnire privată cu preşedintele american Ronald Reagan , primul-ministru francez François Mitterrand dezvăluie existenţa dosarului Adio , o colecţie de documente care arată că sovieticii au furat de secrete tehnologice americane.

 

19 iulie 1992 - A fost asasinat Paolo Borsellino, magistrat italian, victimă a Mafiei (n. 1940)

Giovanni Falcone (left) and fellow magistrate Paolo Borsellino (right) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Giovanni Falcone (left) and fellow magistrate Paolo Borsellino (right) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Paolo Borsellino (n. 19 ianuarie 1940, Palermo, Italia – d. 19 iulie 1992, Palermo) a fost un magistrat italian anti-Mafia, asasinat în Palermo cu o mașină-capcană, la mai puțin de două luni după colegul său Giovanni Falcone. (…) La 19 iulie 1992, după ce a servit prânzul la Villagrazia cu soția sa Agnese și cu copiii Manfredi și Lucia, Paolo Borsellino s-a dus împreună cu escorta sa în via D’Amelio, unde locuia mama sa.

Un Fiat 126 parcat în apropierea locuinței mamei sale, încărcat cu circa 100 kg de TNT, a explodat la trecerea procurorului, ucigând, pe lângă Paolo Borsellino, pe cei cinci agenți din escorta sa: Emanuela Loi (prima femeie din Poliția italiană căzută la datorie), Agostino Catalano, Vincenzo Li Muli, Walter Eddie Cosina și Claudio Traina. Unicul supraviețuitor a fost Antonino Vullo, care atunci parca unul din vehiculele escortei.

Cu puține zile înainte de a fi ucis, la o întrunire organizată de revista MicroMega, precum și într-un interviu televizat acrodat lui Lamberto Sposini, Borsellino vorbise despre condiția sa de „condamnat la moarte”. Știa că fusese luat în vizor de Cosa Nostra și știa cât de dificil renunță mafia la a-i elimina pe cei pe care i-a desemnat în acest sens.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

19 iulie 1993 - A decedat pictorul, scenaristul și regizorul american de origine română, Jean Negulesco, membru de onoare al Academiei Romane. (n. 26 februarie 1900, Craiova).

 

19 iulie 1994 - Leonid Kucima devine preşedinte al Ucrainei. A fost al doilea președinte al Ucrainei,din 19 iulie 1994 până în 23 ianuarie 2005.

 

19 iulie 1995 - Miniştrii de Externe ai României, Germaniei şi Franţei, Teodor Meleşcanu, Klaus Kinkel şi Herve de Charette au semnat, la Paris, un document politic conţinând proiecte concrete de colaborare trilaterală în domeniul politic, economic şi militar.

 

19 iulie 1996 - Presedintele Bosniei a acceptat sa demisioneze şi să se retragă din viaţa publică şi politică, în urma discuţiilor maraton purtate de presedintele iugoslav Slobodan Milosevic cu trimisul special Statele Unite, Richard Holbrooke. Radovan Karadzic a fost ulterior trimis in judecata de procurorii Tribunalului International de la Haga, fiind acuzat de genocid şi crime împotriva umanităţii.

 

19 iulie 1996 - Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat prin consens proiectul de lege care prevede acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate, pe bază permanentă României.

 

19 iulie 1996  - Au început Jocurile Olimpice de vară din 1996 (19 iulie – 4 august 1996). A XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Atlanta, Georgia, Statele Unite în perioada 19 iulie – 4 august 1996. Au participat 197 de țări și 10.320 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Bill Clinton. Delegația României a cuprins 168 de sportivi participanți la 18 dintre cele 31 discipline olimpice. Prin numărul de medalii obținute, România s-a clasat pe locul 14, cu patru medalii de aur, patru de argint și șase de bronz.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

19 iulie 1999 - Câteva sute de cercetători din cadrul unor institute din Bucureşti şi din ţară au pichetat timp de trei ore sediul Guvernului, cerând primului ministru Radu Vasile să îşi respecte promisiunile privind finanţarea cercetării, cuprinse într-un acord semnat în primăvară, cu sindicatele din domeniu.

 

19 iulie 2000 - Preşedintele Republicii Portugheze, Jorge Sanpaio, a conferit premierului român, Mugur Isărescu, Ordinul Naţional “Infante Do Henrigue – Gra Cruz”, ordin ce reprezintă cea mai înaltă distincţie portugheză.

 

19 iulie 2001 - Una din legile esenţiale pentru dezvoltarea noii economii, cea a semnăturii electronice a fost promulgată de preşedintele Ion Iliescu prin Decretul 608 din 17 iulie 2001.

 

19 iulie 2001 - Consiliul Europei a adoptat, la Strasbourg, o recomandare în vederea prevenirii rasismului, a xenofobiei şi a intorelanţei rasiale în sport, în special în fotbal.

 

19 iulie 2001 - Cel de-al treilea Centru de Transplant de Celule stem din ţară a fost deschis la Târgu Mureş.

 

19 iulie 2002 - Parlamentul macedonean a fost dizolvat, în perspectiva alegerilor legislative anticipate convocate pentru data de 15 septembrie.

 

19 iulie 2005 - Alegeri parlamentare în Burundi.

 

19 iulie 2006 - A decedat actorul american Jack Warden a fost de două ori nominalizat la premiile Oscar şi cunoscut pentru rolul de jurat din celebrul film “Doisprezece oameni furioşi”; (n. 1920).

 

19 iulie 2007 - Fondul Proprietatea (FP) a primit un pachet suplimentar de 10,22% din capitalul Petrom de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), astfel că participaţia la compania petrolieră a crescut la 20,11%.

 

19 iulie 2009 - A murit scriitorul american de origine irlandeză Frank McCourt, laureat al premiului Pulitzer pentru romanul “Angela’s Ashes”.

 

19 iulie 2010 - A decedat David Warren, australianul care a inventat “cutia neagră”, a cărei analiză permite identificarea cauzelor accidentelor aeriene; (n. 1925).

 

19 iulie 2011 - A decedat duhovnicul român Arsenie Papacioc ; (n.1914)

Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița; d. 19 iulie 2011, Techirghiol) duhovnic ortodox român - foto - ro.wikipedia.org

Arsenie Papacioc – foto – ro.wikipedia.org

Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița; d. 19 iulie 2011, Techirghiol) a fost un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, era duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste, unde a pătimit alături de parintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu si altii.

 

19 iulie 2013 - Alpiniștii români Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salasan și Teo Vlad au reusit, în premieră românească, să cucereasca vârful pakistanez Nanga Parbat, înalt de 8125 m.

Fotografiei a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază
Fotografiei a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază

Nanga Parbat (Muntele pleșuv) sau Diamir (Regele munților) este al nouălea vârf ca înălțime de pe Pământ și al doilea ca înălțime din Pakistan. Nanga Parbat înseamnă “Muntele Golaș”, în hindi parbat derivă din parvata “munte”. Muntele a fost descoperit de frații germani Schlagintweit. Este considerat între alpiniști ca unul dintre piscurile de peste 8.000 de metri altitudine ca unul cele mai grele de escaladat. În contrast cu Muntele Everest, chiar “ruta convențională Kinshofer” este foarte dificilă din cauza pantelor mari și pericolului avalanșelor, care au dus la 61 de accidente mortale. Posibilitatea de a muri la escaladarea acestui munte este considerată de trei ori mai mare decăt cea a urcării Everestului. Vârful Nanga Parbat are o înălțime de 8.125 de metri și trei versanți principali: Ra Kot, Diamir și Rupal.

În anul 1997, ca parte dintr-o expediție internațională, regretatul Mihai Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat, de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuți în anul 1996 pe acest munte – Răzvan Petcu și Gabi Stana, membrii ai primei expediții în întregime românească care a atacat vârful Nanga Parbat. În data de 19 Iulie 2013, echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui Nanga Parbat, fața Rupal, pe ruta Schell. NU s-a folosit oxigen suplimentar sau serpași, baieții echipând ei singuri integral ruta. Cucerirea celui de-al nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din București spre Pakistan. Echipa românească a fost și singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a tragediei din 23 iunie, în care 11 alpiniști străini au fost uciși într-un atac terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui.

 

19 iulie 2020 - La Ordine Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare (c. 330 – 379)

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare (c. 330 – 379)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare (c. 330 – 379)

Macrina cea Tânără (c. 330 – 19 iulie 379) a fost o călugăriță a Bisericii creștine timpurii, considerată o sfântă în Biserica Romano-Catolică, în Bisericile Catolice Răsăritene și în Biserica Ortodoxă. A fost sora mai mare a episcopilor creștini Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa.

Fratele ei mai mic, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare biografică a ei, care se concentrează asupra vieții feciorești și ascetice pe care a dus-o. Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii și educării spirituale a fratelui ei mai mic, Petru. Ea a refuzat educația clasică și a ales studiul devotat al Scripturii și al altor scrieri sacre.

 

Biografie

Macrina s-a născut în orașul Cezareea din Capadocia. Părinții ei erau creștinii Vasile cel Bătrân și Emilia, iar bunica ei era Macrina cea Bătrână. Cei patru frați și șase surori ai familiei au fost educați potrivit învățăturilor creștine. Printre cei nouă frați ai săi s-au numărat doi dintre cei trei Părinți Capadocieni, frații ei mai mici Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, precum și Petru din Sevasta și faimosul jurist creștin Naucratius. Macrina a fost o persoană cucernică și a fost devotată încă din tinerețe învățăturii creștine.

Tatăl ei a logodit-o încă din tinerețe cu un tânăr dintr-o familie creștină, dar logodnicul ei a murit înainte de nuntă. Macrina a rămas credincioasă jurământului făcut logodnicului ei și a refuzat să se căsătorească cu un alt bărbat, considerându-l pe Hristos ca mirele ei etern. După moartea tatălui ei, ea s-a ocupat de gospodăria familiei și de educarea fraților mai tineri. Ea l-a îndemnat pe Vasile cel Mare (viitor arhiepiscop al Cezareii Capadociei), care, după întoarcerea de la Atena, dovedea aptitudini în domeniul retoricii și se socotea mai presus decât clericii, să urmeze o viață ascetică și să-și dedice timpul studierii scripturilor și l-a educat pe Petru (fratele cel mai mic, viitor episcop al Sevastiei) în spiritul învățăturilor creștine.

Macrina a avut o influență profundă asupra fraților și a mamei sale prin urmarea unui mod de viață ascetic. După împărțirea moștenirii între copii, ea s-a dedicat religiei, devenind călugăriță și înființând o mănăstire de maici pe o proprietate a familiei din Pont. A trăit acolo alături de mama ei și de alte femei, ducând un trai extrem de auster. În apropierea obștii Macrinei a fost înființată o mănăstire de călugări, condusă de Vasile cel Mare.

Fratele ei, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare intitulată Viața Cuvioasei Macrina în care descrie sfințenia ei pe parcursul întregii sale vieți. Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii. Grigore o prezintă ca pe o femeie care a respins în mod conștient educația clasică, dedicându-se în schimb studiului Scripturii și altor scrieri sacre. Vasile cel Mare a murit în anul 379, ceea ce a întristat-o mult pe Macrina.

Câteva luni mai târziu, grav bolnavă, Macrina a murit la moșia familiei sale din Pont, care fusese transformată într-o mănăstire, cu ajutorul fratelui ei mai mic, Petru. Chiar și în pragul morții, Macrina a continuat să ducă o viață umilă, deoarece a refuzat să se așeze într-un pat și a ales în schimb să se întindă pe pământ. Grigorie de Nyssa, care a venit în vizită în plină tulburare cauzată de erezia ariană, a găsit-o pe Macrina foarte slăbită „culcată pe o scândură, având ca așternut un sac de păr, cu o altă scândură pusă de-a curmezișul, drept pernă”. Ultimele lor conversații au fost consemnate de Grigorie de Nyssa în scrierea „Dialog despre suflet și înviere” (peri psyches kai anastaseos), intitulată ta Makrinia (PG XLVI, 12 sq.), concepută într-o formă literară modelată după dialogul Phaidon al lui Platon. Macrina a murit rugându-se, vegheată de fratele ei mai mic. Călugărițele viețuiau într-o sărăcie extremă și nu au putut să o acopere decât cu un văl vechi, dar Grigorie de Nyssa a așezat deasupra ei mantia sa de episcop.

Macrina este importantă prin faptul că fratele ei, Grigorie de Nyssa, a putut, prin prezentarea vieții ei, să stabilească standarde pentru o femeie creștină sfântă. El credea că fecioria reflecta „puritatea radiantă a lui Dumnezeu”. Ziua de prăznuire a Cuvioasei Macrina este 19 iulie.

 

Moștenire

Universaliștii, printre care Hosea Ballou si J. W. Hanson, susțin că Macrina ar fi fost o universalistă prin învățăturile ei, citând lucrari care, în opinia lor, demonstrează credința Macrinei că și cei răi îl vor mărturisi în cele din urmă pe Hristos.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org

(Cristina Andrei) România riscă sancţiuni din partea UE în 11 dosare, din care cinci sunt deja pe masa Curţii de Justiţie a UE

România riscă sancţiuni din partea UE în 11 dosare, din care cinci sunt deja pe masa Curţii de Justiţie a UE

Foto: pexels.com
Autor: Cristina Andrei
21 iulie 2018

Cristina Andrei - foto preluat de pe www.linkedin.com

Cristina Andrei -

 

Ştirea zilei: România dată în judecată de Comisia Europeană pentru neconformarea la legislaţia UE în domeniul combaterii spălării banilor

 

De curând a apărut în spaţiul public ştirea că România este dată în judecată de Comisia Europeană pentru neaplicarea legislaţiei privind combaterea spălării banilor. De ce nu se grăbesc parlamentarii noştri să conformeze legislaţia României cu cea europeană în acest domeniu, de ce în plenul Senatului din 3 iulie a.c., în loc să dezbată Proiectul de lege pe această temă, au prelungit termenul de adoptare tacită de la 45 la 60 de zile este altă poveste (care se pare că mult ne va costa: o amendă de aproape 2 mil. euro + penalităţi de 21.000 euro pe fiecare zi de întârziere). Parlamentarii noştri au alte preocupări –  în special modificarea în regim de absolută urgenţă a altor legi şi legişoare, care să le permită fel şi fel de lucruri nu tocmai creştineşti unor fel şi fel de infractori nu tocmai compatibili cu funcţiile publice pe care le deţin.

Mai toată presa a preluat ştirea de mai sus, comentând în fel şi chip, prezentând mai pe scurt sau mai pe larg cazul României şi sancţiunile pe care le riscă pentru neadaptarea legislaţiei la Directiva UE 2015/849 privitoare la combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

Ce a mai zis Comisia Europeană iar presa nu ne-a înştiinţat

Se pare însă că puţină lume a citit cap-coadă notificarea emisă de Comisia Europeană în 19 iulie a.c., majoritatea jurnaliştilor oprindu-se la Comunicatul de presă din acea zi. Dacă s-ar fi deranjat vreun ziarist să citească această notificare, ar fi aflat (şi poate ne-ar fi înştiinţat şi pe noi, ca un ziarist responsabil ce s-ar fi găsit) că România este pe cale de a fi iminent trimisă în judecată de către Comisia Europeană pentru nu mai puţin de şase alte încălcări/neconformări cu directivele europene, în materie de:

  • Securitate cibernetică:

Comisia a decis să trimită notificare oficială României şi altor 16 state, privitoare, printre altele, la netranspunerea în legislaţia internă a Directivei UE 2016/1148 referitoare la securitatea reţelelor şi sistemelor informatice;

  • Calitatea aerului

-  limitarea emisiilor de agenţi poluanţi de la instalaţii medii de ardere, conform Directivei UE 2015/2193; întrucât termenul de aplicare a Directivei a trecut şi România nu a răspuns scrisorii oficiale de notificare din ianuarie 2018, Comisia trimite un aviz şi, dacă România nu răspunde în două luni, va fi trimisă  în judecată la Curtea de Justiţie a UE

- controlul emisiilor de bioxid de sulf de la două mari instalaţii de ardere (de la Govora 2 şi Deva 2, care pun în pericol mediul şi sănătatea publică), care s-ar realiza prin transpunerea Directivei UE 2010/75 privind emisiile industriale  (al cărei termen a trecut şi el de mult, astfel că au fost deschise procedurile de trimitere în judecată a României)

  • Protecţia animalelor de laborator: România şi încă cinci state ale UE (Estonia, Germania, Portugalia, Slovacia, Spania) nu se conformează Directivei UE 2010/63 privitoare la protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice; aceste state urmează să primească o scrisoare oficială de înştiinţare asupra neajunsurilor legislaţiei lor în materie, după care, în caz că nu primeşte răspuns în termen de două luni, Comisia va trece la următorii paşi pentru trimiterea în judecată.
  • Asigurarea autovehiculelor: România va primi o scrisoare oficială de notificare  privitoare la neadaptarea legislaţiei în materie de asigurare a autovehiculelor la Directiva CE 2009/138 (aşa-numita “Solvency 2″), referitoare la activităţile de asigurare şi reasigurare.
  • Migraţia legală a studenţilor şi cercetătorilor din ţări non-UE: S-au elaborat scrisori oficiale de notificare pentru 17 ţări, printre care şi România, pentru necomunicarea către UE a stadiului transpunerii Directivei UE 2006/801 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair.

Aşadar, conform notificării CE din 19 iulie 2018, România este trimisă în judecată pentru neadaptarea la legislaţia europeană privitoare la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului şi s-a pornit procedura de trimitere în judecată pentru neconformarea la Directiva UE 2010/75 privind emisiile industriale. Urmează ca România să fie trimisă în judecată pentru alte cinci neconformări/încălcări privitoare la mediu, securitatea cibernetică, protecţia animalelor, serviciile de asigurări şi migraţia studenţilor şi a cercetătorilor.

Câte dosare deschise are azi România la Curtea de Justiţie a UE?

Însă toate cele de mai sus reies dintr-o singură notificare a Comisiei Europene, emisă într-o zi oarecare.

Dacă cineva are curiozitatea – iar eu, ca de obicei, am avut-o – de a intra pe site-ul UE, secţiunea “Decizii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor” va afla încă şi mai multe amănunte, precum faptul că actualmente România este trimisă în faţa Curţii de Justiţie a UE în cinci dosare. Pe lângă cel mai recent (deschis în 19 iulie a.c.), ce “face ştirile” zilele astea, legat de neconformarea la legislaţia UE privind combaterea spălării banilor, găsim aici încă patru dosare: trei legate de mediu şi unu legat de energie, deschise în perioada 15 feb. 2017-25 ian. 2018, respectiv:

- un dosar deschis pe 17 mai 2018 pentru că România nu a întreprins acțiunile necesare încă din 2007 pentru protejarea sănătății cetățenilor faţă de poluarea cu particule fine (PM10)

- un dosar deschis pe 15 februarie 2017 – pentru riscuri grave la adresa sănătăţii populaţiei prin neconformarea cu Directiva CE 1999/31 privind depozitele de deşeuri

- un dosar deschis pe 13 iulie 2017 – pentru aplicarea necorespunzătoare a Directivei CE 2006/21 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive

- un dosar deschis pe 25 ianuarie 2018 – legat de transpunerea Directivei CE 2009/119 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere

Dosarele acestea, ce au ajuns sau urmează să ajungă pe masa Curţii de Justiţie a UE, reprezintă doar câteva dintre priorităţile reale ale României în privinţa angajamentelor pe care şi le-a luat faţă de Uniunea Europeană. Unele dintre aceste priorităţi privesc însăşi sănătatea populaţiei României, afectată de mediul îngrozitor de poluat. Sănătate care, se vede treaba, are o mult mai mică importanţă în ochii aleşilor noştri, care de peste un an se ocupă cu drag şi spor de amarnica soartă a tagmei infractorilor condamnaţi, din care fac (sau vor face?) parte…

________________

Citiţi şi Românii din Diaspora şi noua Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului