Articole

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (†362)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum

Sfântul Mucenic Emilian († 18 iulie 362) a trăit în secolul al IV-lea în Durostor (lat. Durostorum), fiind fiul unui prefect roman pe nume Sabbatianus. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (†362) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (†362) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Acest sfânt era elin din Durostor, cetatea Misiei din Tracia (azi Silistra în Bulgaria), în zilele lui Iulian Apostatul și ale lui Capitolinus Vicarul.

Crezând el în Hristos și scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiștea idolilor și a sfărâmat toți idolii și a risipit jertfele.

Însa fiind supuși alții la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vădit pe sine și a fost bătut cu vine de bou și, fiind băgat într-un cuptor cu foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu în anul 362 de la Hristos.

“În aceea vreme a venit la Durostor vicarul Capitolinus, un om cu mintea întunecată de răutate și invidie și un aprig persecutor, care se lăuda că toată cetatea aduce ofrande zeilor păgâni, fiind râvnitoare „credinței strămoșești”.

De aceea, a poruncit să se facă un mare ospăț, la care să fie chemate toate căpeteniile sale.

În timpul petrecerii, Emilian, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, a luat un ciocan și a intrat în capiștea idolească din acel oraș, unde a sfărâmat toți idolii care se găseau acolo, a răsturnat altarele, a doborât sfeșnicele și a vărsat toate vasele și jertfele cele idolești, după care a plecat de acolo,nefiind aflat de nimeni.

Auzind despre cele întâmplate cu capiștea idolească, Capitolinus s-a umplut de mânie și a poruncit să fie adus făptașul imediat, oricine ar fi el.

Ieșind ostașii, aceștia au văzut pe un oarecare țăran ce trecea pe acolo de la câmp, pe care ostașii l-au arestat, l-au bătut și l-au dus la Capitolinus.

Văzând aceasta, Emilian a cugetat în sinea sa și a ieșit înaintea ostașilor spunându-le ca să-l ia pe el în locul acelui om nevinovat, căci el era făptașul căutat de ei.

Astfel, Sfântul Emilian va ajunge în fața lui Capitolinus, unde va mărturisi care este adevăratul Dumnezeu, iar că idolii din acea capiște erau niște pietre fără suflet, mute și surde, care nu erau bune de nimic.

Auzind acestea, vicarul a poruncit ca Sfântul să fie dezbrăcat de hainele sale, după care a poruncit să fie aspru bătut cu vine.

Neîncetând a-L mărturisi pe Hristos, Sfântul a răbdat cu bărbăție toate acele chinuri.

Văzând Capitolinus că Sfântul este de neînduplecat, a poruncit ca Sfântul să fie luat și dus în afara cetății, unde să fie aruncat în cuptor.

Înainte însă de a fi aruncat în foc, Sfântul a cerut să fie lăsat să facă puțină rugăciune, după care, aruncat fiind în foc, a ieșit de acolo nevătămat, după care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362, așa cum arată actul său martiric, păstrat până în zilele noastre.

Femeia lui Capitolinus, care în taină era și ea creștină, i-a cerut acestuia să o lase să ia corpul Sfântului mucenic, care era neatins de foc, pentru a-l putea îngropa după cuviință.

Astfel, după ce creștinii au uns cu evlavie trupul Sfântului, l-au dus la locul numit Gedina unde l-au îngropat.”

 

Imnografie

Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor

Glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mânuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

(Audio) Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor (în limba greacă)

preluat de pe doxologia.ro

 

Condacul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor

Glasul al 4-lea:

Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, și cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.

cititi mai mult despre Sf. Mc. Emilian de la Durostorum si pe: basilica.ro; doxologia.ropravila.ro; ro.wikipedia.org

 

Viața Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor


 

Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (†362) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (†362) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

„Cine este acesta?” Cetățenii au zis: „Acesta este cel ce a sfărâmat pe zeii noștri și a răsturnat jertfele”.

Sfânta Muceniţă Valentina, Sfântul Cuvios Pamvo și Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Muceniţă Valentina, Sfântul Cuvios Pamvo și Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie – foto preluat de pe doxologia.ro

Pe vremea împărăției păgânului împărat Iulian, depărtatul de Dumnezeu, s-a ridicat de la dânsul o cumplită prigoană împotriva creștinilor, ca un vifor și furtună, încât s-a tulburat toată lumea. El dăduse poruncă, trimițând ighemoni aspri în toată stăpânirea Romei, prin toate țările și cetățile, ca toți creștinii din toată seminția și neamul, bărbați și femei de toată vârsta, să fie dați fără de milă la moarte amară prin chinuri. Cu o nedreaptă poruncă ca aceea, acel împărat urâtor de Dumnezeu, Iulian, a stricat legile cele drepte și a umplut Răsăritul și Apusul de sângele creștinilor, pe care-l vărsa fără cruțare, întărâtându-se cu mânie și cu vrajbă împotriva lui Hristos și a robilor Lui.

Și trimițând ighemoni aspri prin toate cetățile și țările ca să muncească pe creștini, a așezat în cetatea Durostor, care se află în țara Misiei, pe un muncitor nemilostiv, anume Capitolin, plin de înșelăciune și cu mintea întunecată, pierzător de oameni și iubitor de idoli. Acela venind în cetatea zisă mai sus, întâi a intrat în capiștea idolească și a adus jertfe dracilor, închinându-se idolilor neînsuflețiți. Apoi, în altă zi, a ieșit la locul cel de judecată, care era în priveliște, și a șezut pe un scaun înalt, cu mare mândrie și cu îngrozire spre înfricoșarea creștinilor. Deci, punând de față porunca împărătească, întreba cu dinadinsul de este cineva în cetate, care se împotrivește zeilor și mărturisește că este creștin. Iar cetățenii îl încredințau cu jurământ că nu este în cetatea lor nici unul din acel fel; ci toți cu închinăciune și cu jertfe, cinstesc pe zei în toate zilele.

Auzind acestea, ighemonul Capitolin s-a bucurat foarte mult și a chemat la prânz la el pe toți mai marii cetății, zicându-le: „De vreme ce vă văd pe voi slujind cu osârdie zeilor părintești, se cade ca în ziua de astăzi să mâncăm, să bem și să ne veselim împreună”.

În acea cetate era un creștin tăinuit cu numele Emilian, rob al oarecărui bărbat păgân cinstit, mai mare al cetății. Acel Emilian, pe când ighemonul cu mai marii cetății se ospătau, aflând vreme bună, a intrat singur – neștiind nimeni – în capiștea idolească, având un ciocan de fier. Și începând a bate pe idoli, i-a sfărâmat pe ei ca praful, apoi a răsturnat altarul, jertfele le-a aruncat și le-a călcat, făcliile cele mari care erau înaintea lor le-a rupt și le-a sfărâmat și surpându-le pe toate ca un ostaș viteaz, s-a dus, bucurându-se și veselindu-se cu duhul. După plecarea lui, a intrat în capiște un elin oarecare și văzând toate sfărâmate, s-a spăimântat. Deci alergând, a vestit ighemonului și tuturor cetățenilor ce erau la masă cu dânsul. Atunci îndată toți s-au tulburat și ighemonul s-a mâniat foarte tare și a trimis cu sârguință să caute pe cel ce a îndrăznit să facă o răutate ca aceea. Și alergând trimișii degrabă, au văzut pe un oarecare țăran venind de la țarină, mergând pe lângă capiște; deci, prinzându-l pe acela, l-au adus la palatul lui Capitolin, bătându-l ca pe un tâlhar. Iar după el venea mult popor cu slujitorii idolești, plângându-se de sfărâmarea zeilor lor și mâniindu-se.

Iar fericitul Emilian, văzând aceasta, a gândit în sine, zicând: „De voi tăinui eu lucrul meu, apoi ce folos va fi din aceasta; oare nu-mi voi îngreuna conștiința mea, facându-mă pricinuitor de moartea omului celui nevinovat și voi fi pedepsit ca un ucigaș înaintea lui Dumnezeu?”. Aceasta gândind, a alergat la cei ce trăgeau și băteau pe omul acela, i-a oprit pe dânșii și cu glas mare a strigat: „Lăsați pe acest nevinovat, și luați-mă pe mine; pentru că eu am sfărâmat și am călcat pe zeii voștri cei fără de suflet”. Iar ei lăsând pe omul acela, l-au prins cu mânie pe Sfântul Emilian și l-au dus cu bătăi și cu ocări la ighemon.

Iar ighemonul, șezând înaintea poporului la obișnuita lui judecată și văzând pe Emilian, a zis către cetățeni: „Cine este acesta?”. Cetățenii au zis: „Acesta este cel ce a sfărâmat pe zeii noștri și a răsturnat jertfele”. Iar ighemonul, umplându-se de mânie, a grăit către cetățeni cuvinte mai aspre: „Voi ați zis mai înainte că nu este în cetatea voastră nici un potrivnic zeilor, dar iată, prin nepurtarea voastră de grijă, s-a găsit unul ca acesta; pentru această pricină veți plăti la visteria împărătească o litră de aur”.

Aceasta zicând către cetățeni, s-a întors spre fericitul Emilian și a început a-l întreba pe el cu mânie, zicându-i: „Cap necurat, să ne spui nouă cum te numești?”. Emilian, viteazul ostaș al lui Hristos, a răspuns: „Sunt creștin”. Iar ighemonul, mâniindu-se și mai mult, a zis: „Necuratule, numele tău să ni-l spui”. Mucenicul a răspuns: „Părinții mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, m-a învrednicit a fi și a mă numi creștin”. Zis-a ighemonul: „Spune-ne cine te-a îndemnat să aduci astfel de ocări nemuritorilor zei?”.

Atunci robul lui Hristos a răspuns: „Dumnezeu și sufletul meu mi-au poruncit să sfărâm idolii cei fără de suflet care se numesc de voi zei. Aceasta am făcut ca să se arate tuturor că sunt fără suflet, muți și surzi, în care nu se află nici un fel de grăire, căci sunt pietre și lemne nesimțitoare. Deci să știi că nu am adus ocară adevăratului Dumnezeu, Care a făcut toate, ci pe zeii voștri cei mincinoși, care n-au făcut nimic, ci au fost făcuți de voi, i-am ocărât și i-am surpat, ca să piară în veci”.

Capitolin a întrebat iarăși: „Tu singur ai sfărâmat pe zei, sau a fost și altcineva cu tine?”. Sfântul Emilian a răspuns: „Singur eu, cu ajutorul lui Hristos, am sfărâmat pe zeii voștri; iar jertfele și lumânările lor le-am călcat cu picioarele și nici unul n-a putut să se răzbune, nici să scape din mâinile mele, pentru că n-au putere, nici vreo simțire. Ca aceia, așa să fiți și voi, cei ce-i faceți pe dânșii și toți cei ce nădăjduiesc spre ei”.

Atunci ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-l dezbrace spre bătăi pe robul lui Hristos. Iar mucenicul fiind dezbrăcat pentru bătăi, ighemonul a zis către el: „Ticălosule, spune-ne cine te-a îndemnat să necinstești pe zei?”. Răspuns-a sfântul: „Ți-am spus mai înainte și îți spun și acum că nimeni altul decât numai Dumnezeu mi-a poruncit să fac aceasta”.

Auzind ighemonul aceasta, a zis către slujitori: „întindeți-l și-l bateți tare, ca să știe că îndrăzneala lui nu-i va ajuta, nici nu-l va scoate cineva din mâinile mele”. Și fiind bătut cumplit mucenicul și pământul roșindu-se de sângele său, ighemonul a zis către dânsul: „Spune, osânditule, cine te-a îndemnat să faci răul acesta?”. Iar mucenicul a răspuns: „Ți-am spus și tot nu mă crezi? Dumnezeu mi-a poruncit mie și sufletul meu, însă nici un rău nu am făcut, ci bine; pentru că am rușinat pe diavol și am proslăvit pe Dumnezeul meu!”.

Ighemonul Capitolin a zis către slujitori: „Întoarceți-l și-l bateți pe pântece și pe piept, pentru că este îndrăzneț și neascultător legilor împărătești”. Și a fost bătut mucenicul multă vreme fără de cruțare, apoi ighemonul a poruncit să înceteze cu bătaia și a zis către sfânt: „Rob ești, sau liber?”. Sfântul Emilian a răspuns: „Sunt rob al unui mai mare din cetate”. Auzind ighemonul aceasta, s-a mâniat foarte pe acela mai mare din cetate care era stăpânul lui Emilian, că ține la dânsul pe un rob ca acela potrivnic zeilor și nesupus poruncii împăratului. Deci a pus asupra lui sarcină ca să dea la visteria împărătească o litră de argint, iar pe mucenic l-a osândit la ardere.

Și îndată slujitorii și poporul luând pe sfânt, l-au scos afară din cetate și, aprinzând un foc mare aproape de malul Dunării, au aruncat într-însul pe Sfântul Mucenic Emilian. Iar văpaia focului, înconju­rând pe sfânt, nu s-a atins de dânsul, ci s-a vărsat împrejur până departe, arzându-i pe toți necredincioșii, pe câfi i-a ajuns. Și pe unii i-a ars foarte, iar ceilalți abia au scăpat. Iar câți din norod erau cre­dincioși tăinuiți, aceia n-au fost vătămați de foc, deși văpaia i-a ajuns.

Iar sfântul stând în foc, s-a întors cu fața spre răsărit și s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, binecuvântând pe Dumnezeu. Și rugându-se pe cât a voit, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește duhul meu!”. Aceasta zicând-o, s-a culcat și a adormit întru Domnul, focul fiind acum stins. Și a rămas trupul său nevătămat de foc, încât nici perii capului n-au ars. Iar câți din cetățeni erau în taină creștini, mergând la femeia ighemonului, care asemenea avea în taină credința creștină, au spus ei toate cele despre sfânt, îndemnând-o să ceară de la bărbatul ei trupul mucenicului spre îngropare, nevătămat fiind de foc prin minune. Deci femeia rugându-se de bărbatul său, acela i-a poruncit să-l ia fără temere. Iar credincioșii, luând trupul Sfântului Emilian, l-au învelit cu pânze curate, l-au uns cu aromate și apoi l-au îngropat cu cinste, cu psalmi și cu cântări, în locul numit Ghizidina, departe de cetatea Durostor ca la trei stadii.

Sfântul Mucenic Emilian a pătimit pentru Hristos de la ighemonul Capitolin, în 18 zile ale lunii lui iulie, stăpânind în Roma peste păgâni Iulian Paravatul, iar întru noi împărățind Stăpânul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh I se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Cuvios Pamvo (303-374)

foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Pamvo


 

Avva Pamvo (303-374) este călugăr vestit din secolul al IV-lea, unul din părinții pustiei Nitriei (Egipt), prezent în Patericul egiptean.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 iulie.

Sf. Cuv. Pamvo (303-374) - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Cuv. Pamvo (303-374) – foto preluat de pe basilica.ro

Sfântul Pamvo a trăit viață pustnicească în deșertul Nitriei (muntele Nitria) din Egipt. Sfântul Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie) spunea despre el câ “din frica de Dumnezeu a făcut Duhul lui Dumnezeu să locuiască în el” (apoftegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva Pimen cel Mare (prăznuit la 27 august) spunea despre el: “trei fapte trupești am văzut noi la avva Pamvo: nemâncarea până seara în fiecare zi, tăcere și rucodelie (lucrul mâinilor) mare” (Patericul egiptean). Iar sfântul Teodor Studitul spunea despre el ca era “înflăcărat în lucrare și în cuvânt”.

S-a născut către anul 303 după Hristos și a fost unul din primii pustnici care s-au alăturat lui Avva Ammun Egipteanul la Nitria. Deși fără carte, a învățat Scripturile și a fost hirotonit preot în anul 340. A adormit intru Domnul în mijlocul fraților și ucenicilor la anul 374.

La începutul vieții sale monastice, Sfântul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea”. Aceste cuvinte pătrunseră adânc în sufletul său iar el încercă să le urmeze pururea. De aceea, când era întrebat ceva răspundea doar după îndelungă meditare și rugăciune. Spunea: “Trebuie mai întâi să mă gândesc, și poate că voi putea, în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dau un răspuns”. Sfântul Pamvo a fost pentru ucenicii săi un model de iubitor al muncii.

Ucenicii Sfântului Pamvo au devenit mari asceți : Dioscor, devenit apoi Episcop al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic și Patriarh al Constantinopolului, care a trăit mai târziu și a fost condamnat la Sinodul IV Ecumenic) precum și Ammonius, Eusebiu și Eftimie, menționați în viața Sfântului Ioan Gură de Aur.

Odată Sfânta Melania Romana (prăznuită la 31 decembrie) i-a adus Sfântului Pamvo o sumă mare de arginți pentru nevoile mănăstirii dar el nu-și părăsi lucrul și nici nu se uită la banii ce-i fuseseră aduși. Numai după cererile îndelungi ale Sfintei Melania el îi permise să dea milostenia unui frate monah pentru a o împărți după nevoile mănăstirii. Sfântul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar în același timp avea prețuire înaltă pentru vocația de monah și îi învăța pe mireni să respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu.

Se spune ca uneori fața Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul așa cum strălucise chipul lui Moise. Mai mult, vorbind fraților care stăteau în picioare lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo le spuse : “Mă duc la Domnul, ca unul care nu am început încă să-I slujesc”. A murit la vârsta de 70 de ani.

 

Apoftegme


 

Zicerile / apoftegmele sfântului avva Pamvo de la Nitria din Patericul Egiptean:

1. A fost un om care se numea avva Pamvo și despre acesta se povestește că trei ani a petrecut rugându-se la Dumnezeu și zicând: să nu mă slăvești pe pământ! Și atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea cineva să se uite în fața lui, de slava care o avea.

2. Se spunea despre avva Pamvo, că precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit fața lui, așa și fața lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea și era ca un împărat șezând pe tron. De aceeași lucrare era și avva Siluan și avva Sisoe.

3. Au venit odată doi frați la avva Pamvo și l-a întrebat pe el unul, zicând: avvo, eu postesc din două în două zile și mănânc două pâini. Oare îmi mântuiesc sufletul, sau mă rătăcesc? A zis și celălalt: avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani în fiecare zi și țin puține pentru hrană, iar celelalte le dau milostenie. Oare mă mântuiesc sau pier? Și mult rugându-se ei nu le-a dat răspuns; iar peste patru zile aveau să se ducă și îi mângâiau pe dânșii clericii, zicând: “Nu vă mâhniți, fraților, Dumnezeu vă va da vouă plată. Așa este obiceiul bătrânului, nu degrabă vorbește de nu-i va vesti lui Dumnezeu.

” Deci au intrat ei la bătrânul și i-au zis: avvo, roagă-te pentru noi! Le-a zis lor: voiți să mergeți? Au răspuns: da! Și cântărind faptele lor, scriind pe pământ, zicea: Pamvo, din două în două zile postind și două pâini mâncând, oare cu aceasta se face călugăr? Nu! Și Pamvo lucrează pe doi bani și-i dă milostenie, oare cu aceasta se face călugăr? Nu încă! Și le-a zis lor: bune sunt faptele, dar de veți păzi conștiința față de aproapele, așa vă veți mântui. Și încredințându-se ei, s-au dus plini de bucurie.

4. Au venit odată patru pustnici la marele Pamvo, purtând piei. Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt nefiind acela de față. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor și cel de al treilea a câștigat multă dragoste. Se spunea încă și despre cel de al patrulea că douăzeci și doi de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor avva Pamvo: vă zic vouă, că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi; fapta bună care a câștigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta tăindu-și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi așa.

5. Cel întru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo să se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorându-se și văzând acolo o femeie ușuratică, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau împreună, întrebându-l pentru ce a lăcrimat, a zis: “Două pricini m-au pornit: una, pierzarea aceleia, iar alta, că nu am acest fel de silință spre a plăcea lui Dumnezeu, cât are aceasta să placă oamenilor scârnavi.”.

6. Zis-a avva Pamvo: cu darul lui Dumnezeu, de când m-am lepădat de lume, nu m-am căit de vreun cuvânt ce l-am grăit.

7. Zis-a iarăși: “Acest fel de haină trebuie să poarte călugărul: să o pună afară din chilia lui trei zile și nimeni să nu o ia.”.

8. S-a întâmplat odată ca avva Pamvo să umble cu frații în părțile Egiptului. Și văzând niște mireni șezând, le zicea lor: sculându-vă, închinați-vă călugărilor, ca să fiți blagosloviți de dânșii, căci des grăiesc cu Dumnezeu și gurile lor sunt sfinte!

9. Zis-a avva Pamvo: de ai inimă trează, poți să te mântuiești.

10. A întrebat preotul Nitriei: cum trebuie frații să petreacă? Iar el a zis: cu mare nevoință și păzind grija față de aproapele.

11. A rugat avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo: spune-mi un cuvânt. Și cu multă osteneală i-a zis lui: Teodore, du-te, mila ta să o ai peste toți, căci mila a aflat îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu!

12. Se spunea despre avva Pamvo, că niciodată nu zâmbea a râde fața lui. Deci într-una din zile, vrând dracii să-l facă să râdă, au legat de un lemn o pană și o purtau făcând gălăgie și zicând: Alli! Alli! Și văzându-i avva Pamvo a râs: iar dracii au început a juca, zicând: Ha! Ha! Pamvo a râs. Iar el răspunzând, a zis lor: nu am râs, ci mi-am făcut râs de neputința voastră, că atâția fiind, purtați o pană.

13. Aceasta însă o avea mai mult decât mulți, că de era întrebat de vreun cuvânt al Scripturii sau duhovnicesc, nu răspundea îndată, ci zicea că nu știe cuvântul; și de era întrebat mai mult, nu răspundea.

14. Povestit-au unii despre avva Pamvo, că vrând să se sfârșească, la însuși ceasul morții, a zis sfinților bărbați care stăteau împrejurul lui: de când am venit la locul acesta și mi-am zidit chilia și am locuit într-însa, afară de mâinile mele nu-mi aduc aminte să fi mâncat pâine, nici nu m-am căit de cuvântul pe care l-am grăit până în ceasul acesta. Și așa mă duc către Dumnezeu, ca și cum nici n-am început să-I slujesc Lui.

15. Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Și făcând șaisprezece zile (după cum ne spunea nouă), noaptea dormea în tinda bisericii sfântului apostol Marcu; și văzând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învățat încă și câteva tropare. Deci i-a zis lui bătrânul: te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită și s-a întâmplat în cetate? Răspuns-a fratele: cu adevărat, avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta și nici canoane, nici tropare nu cântăm.

Mergând la Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă și m-am întristat că nu cântăm și noi canoanele și troparele. I-a zis lui bătrânul: amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, și vor urma cântărilor și glasurilor, căci, ce umilință și ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă cineva în biserică sau în chilie și își înalță glasul său ca neputincioșii.

Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilință și nu cu răspândire, că n-au ieșit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu și să se răspândească și să cânte cântări cu viers și să pună glasurile la rânduială cu meșteșug, să-și clatine mâinile, să-și târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu și cu cutremur, cu lacrimi și suspine, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune.

Că iată îți zic ție, fiule, vor veni zile când vor strica creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii și ale sfinților apostoli și ale dumnezeieștilor prooroci, ștergând Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinții noștri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hârtii, că va să șteargă neamul cel de pe urmă viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.

Și i-a zis lui fratele: așadar, se vor schimba obiceiurile și așezămintele creștinilor și nu vor fi preoți în biserică să facă acestea? Și a zis bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor și pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugărilor.

Vor fi egumeni nebăgând seamă de mântuirea lor și de turmei, osârdnici toți și silitori la mese și gâlcevitori, leneși la rugăciuni și la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi viețile bătrânilor și cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le și zicând: de am fi fost și noi în zilele lor, ne-am fi nevoit și noi.

Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve și pe sărmani chinuindu-i.

Va intra încă și în norod necredință, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtișaguri și beție. Și a zis fratele: ce va face cineva în vremile și anii aceia?

Și a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce își mântuiește sufletul său mare se va chema în Împărăția Cerurilor (de la Paladie).

Imnografie

Troparulul Sfântului Cuvios Pamvo

Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale, ai brăzdat pustia cea neroditoare și cu suspinurile cele din adâncul sufletului însutit ai rodit ostenelile tale și te-ai făcut luminător lumii strălucind cu minunile, Părintele nostru Pamvo slăvite. Cuvioase, mijlocește către Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Pamvo si pe: basilica.ro; www.crestinortodox.ro; doxologia.ro

 

Viața Sfântului Cuvios Pamvo


 

Sf. Cuv. Pamvo (303-374) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sf. Cuv. Pamvo (303-374) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

articol preluat de pe doxologia.ro

Trei lucruri am văzut la părintele Pamvo: postirea în toate zilele, tăcerea și lucrul mâinilor.

Cuviosul Pamvo a viețuit în pustia munților Nitriei, din părțile Egiptului, până la adânci bătrâneți.

Despre viața lui cea sfântă, îmbunătățită și lui Dumnezeu plăcută, se mărturisește de mulți și mari părinți. Despre aceasta ne va arăta cuvântul ce ne stă înainte, care este luat din diferite cărți. La început, Cuviosul Antonie cel Mare a zis despre dânsul: „Că frica lui Dumnezeu a făcut a petrece într-însul Duhul lui Dumnezeu”. Cuviosul Pimen a zis: „Trei lucruri am văzut la părintele Pamvo: postirea în toate zilele, tăcerea și lucrul mâinilor”.

Cuviosul Teodor Studitul, despre acest fericit părinte, dă mărturie în acest fel: „Pamvo să se fericească după vrednicie și cu lucrul și cu cuvântul, ca un înalt părinte”. Iar Socrat Scolasticul scrie despre dânsul: „Pamvo la începutul călugăriei sale, nefiind cărturar, s-a dus la unul dintre frați, care era învățător de carte, voind să învețe de la dânsul psalmii lui David. Când a auzit întâiul stih al psalmului 38, care zice: Zis-am că voi păzi căile mele, ca să nu greșesc cu limba mea…, n-a mai voit să asculte celelalte stihuri, ci s-a dus, zicând: „Acest stih singur îmi este destul, dacă voi învăța să-l împlinesc cu fapta”; deci n-a mai voit să se ducă la dascăl.

După șase luni, dascălul, văzându-l într-un loc, a zis către dânsul: „Pentru ce n-ai mai venit la mine?”. Pamvo a răspuns: „N-am învățat încă a săvârși acel stih cu fapta”. Trecând mulți ani după aceea, unul din părinți, cunoscut lui, l-a întrebat: „Frate, acum ai învățat stihul acela?”. Pamvo a răspuns: „L-am învățat 19 ani neîncetat și abia m-am deprins a face cu fapta ceea ce învață acel stih”. Cuviosul Pamvo, deși n-a fost cărturar de la început, dar după aceea, fiind înțelepțit de Dumnezeu, avea destulă înțelegere a dumnezeieștilor Scripturi – precum scrie Paladie despre dânsul –, încât multora le-a fost învățător.

Cuviosul Pamvo a petrecut trei ani de zile, rugându-se la Dumnezeu și zicând: „Să nu mă slăvești pe pământ!”. Și atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea să se uite cineva la fața lui, de slava pe care o avea.

Ucenicii lui au fost cei patru frați slăviți în părțile Egiptului: Dioscor, Amonie, Evsevie și Eftimie, care se numeau „lungi” și care s-au pomenit și în viața Sfântului Ioan Gură de Aur. Dintre aceia, cel dintâi, Dioscor (Notă – Acest Dioscor a fost altul, care a trăit mai înainte cu anii, nu acela care a fost eretic și care a fost anatematizat de al IV-lea Sinod din toată lumea al Sfinților Părinți, ce s-a ținut în Calcedon în anul 451), a fost episcop al Ermopoliei, asemenea a fost ucenic al lui Pamvo și cinstitul Dracontie, care se pomenește în viața Cuviosului Ilarion cel Mare și care a fost episcop și mărturisitor al lui Hristos, pătimind izgonire de la arieni. Unor ucenici ca aceștia a fost Pamvo învățător.

Cuviosul Pamvo, între alte multe și mari fapte bune, avea și aceasta, ca să treacă cu vederea aurul și argintul. Când Sfânta Melania Romana și-a împărțit pentru Hristos toată averea sa la cei ce aveau trebuință, a ajuns în Alexandria. Auzind despre Cuviosul Pamvo, s-a dus la dânsul în pustie cu preotul Isidor, primitorul de străini al alexandrenilor, aducând cu sine trei sute de litre de argint. Deci, ea l-a rugat să-și ia din argintul adus cât va voi. Dar el nici nu s-a uitat spre acel argint și nici din lucrul mâinilor n-a încetat, pentru că împletea o rogojină, decât numai a răspuns către dânsa, grăind: „Domnul să-ți răsplătească ție după osârdia pe care o ai către Dânsul”. Supărându-l ea cu rugămințile ei de a lua ceva, cuviosul a grăit către fratele, care îl slujea: „Să iei ceea ce-ți va da și să duci să împarți la frații care sunt în Liva și prin insule, deoarece sunt foarte lipsiți, fiind pământul neroditor. Iar la mănăstirile care sunt în Egipt să nu dai nimic, căci pământul lor are îndestulare și pot să se hrănească din osteneala lor”.

Fericita Melania a adus tot argintul și l-a dat în mâinile fratelui acela să-l împartă; apoi a zis către Cuviosul Pamvo: „Părinte, să știi că argintul ce îți dau este trei sute de litri”. El a răspuns: „O, fiică, Dumnezeu nu are trebuință să știe cât argint ai adus, pentru că Cel ce măsoară pământul cu palma și pune munții cu măsura, au nu știe măsura argintului tău? Dacă mi l-ai fi adus mie, cu dreptate mi-ai fi spus măsura argintului ce mi-ai dat; dar de vreme ce îl dai lui Dumnezeu, care n-a defăimat nici pe cei doi bani ai văduvei, ci i-a primit mai bine decât multe bogății, de aceea taci și nu trâmbița înaintea ta”.

Cuviosul Pamvo l-a trimis odată pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Stând 16 zile în cetate, noaptea dormea în tinda bisericii Sfântului Apostol Marcu; și, văzând slujba Bisericii și învățând și câteva tropare, s-a întors la bătrânul. Deci i-a zis lui bătrânul: „Te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită ți s-a întâmplat în cetate?”. Răspuns-a fratele: „Cu adevărat, părinte, întru lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta și nici canoane, nici tropare nu cântăm. Mergând în Alexandria, am văzut pe cei din biserică cum cântă și m-am întristat că nu cântăm și noi canoanele și troparele”. I-a zis lui bătrânul: „Amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, și vor urma cântărilor și glasurilor, căci, ce umilință și ce lacrimi se nasc din tropare când stă cineva în chilie sau în biserică și își înalță glasul său ca neputincioșii? Că, dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilință și nu cu răspândire; că n-au ieșit călugării în pustie ca să stea înaintea lui Dumnezeu și să se răspândească și să cânte cântări, să pună glasurile la rânduială cu meșteșug, ci suntem datori, cu frica lui Dumnezeu și cu cutremur, cu lacrimi și suspine, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smerit, să aducem Domnului rugăciune.

Că iată zic ție, fiule, vor veni zile când vor strica (răstălmăci) creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii și ale Sfinților Apostoli și ale dumnezeieștilor Proroci, ștergând Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinții noștri au zis: «Cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hârtie, că va să șteargă neamul cel de pe urmă viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină»”.

Și a continuat bătrânul: „În astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor și pornirile popoarelor, neastâmpărul împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgînd seamă de mântuirea lor și a turmei, osârdnici toți și silitori la mese și gâlcevitori; leneși la rugăciune și la clevetiri osârdnici, gata a osândi viețile bătrânilor și cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le și zicând: „De am fi fost noi în zilele lor, ne-am fi nevoit și noi”. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve și pe sărmani neajutându-i. Încă și în popor va intra necredință, erezie, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtișaguri și beție”. Și a întrebat fratele: „Și ce va face cineva în vremile și anii aceia?”. Răspuns-a bătrânul: „Fiule, în acele zile, cel ce-și mântuiește sufletul său, mare se va chema în Împărăția Cerurilor”.

Au venit odată patru pustnici la Cuviosul Pamvo, purtând piei. Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt, nefiind acela de față. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor și cel de al treilea a câștigat multă dragoste. Se spunea încă și de cel de al patrulea că 22 de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor Cuviosul: „Vă zic vouă că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi, fapta bună pe care a câștigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta, tăindu-și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi așa”.

Odată, a venit la acest Cuvios Pamvo părintele Pior și a adus cu sine partea sa de pâine uscată. Pamvo l-a întrebat: „Părinte, pentru ce ai adus pâine cu tine?”. Pior a răspuns: „Ca să nu te împovărez, adică să nu împuținez pâinea ta, ci s-o mănânc pe a mea”. După câteva zile, ducându-se și Cuviosul Pamvo la părintele Pior, a luat asemenea cu sine o parte uscată din pâinea sa și a înmuiat-o în apă. Pior, văzând, a zis: „Părinte, pentru ce ai adus pâinea înmuiată în apă?”. Pamvo a răspuns: „Ca să nu te împovărez, nu numai cu pâinea, dar nici cu apa”.

Într-o vreme oarecare Sfântul Atanasie, Episcopul Alexandriei, l-a rugat pe părintele Pamvo să vină la dânsul în eparhie. Deci, pogorându-se, a văzut o femeie ușuratică; era foarte împodobită spre ademenirea oamenilor. Dar starețul, văzând-o astfel, a început a plânge. Frații l-au întrebat: „Părinte, pentru ce plângi?”. El a răspuns: „Plâng pentru două pricini: una, pentru pierderea sufletului acestei femei, iar alta, pentru nesârguința mea către sufletul meu, precum are femeia aceea grijă pentru trupul său. Pentru ca să fie plăcută oamenilor, s-a împodobit atâta, iar eu nu mă îngrijesc să-mi împodobesc sufletul, ca să fie plăcut lui Dumnezeu”.

Odată, Cuviosul Pamvo, umblând prin părțile Egiptului cu câțiva frați, a văzut niște mireni șezând, nebăgând de seamă călugării care treceau. El a zis către acei mireni: „Sculați-vă și vă plecați călugărilor, ca să fiți binecuvîntați de dânșii; pentru că aceștia vorbesc adesea cu Dumnezeu și gura lor este sfântă!”.

Cuviosul Pamvo, fiind plin totdeauna de umilință, nu râdea, nici nu zâmbea vreodată. Într-o zi diavolii, voind să-l facă să râdă, au legat o pană cu o funie și o trăgeau înaintea ochilor lui, ca pe o bârnă, și certându-se unii cu alții, strigau: „Ajutați! Ajutați!”. Părintele Pamvo, văzând aceea a râs, iar diavolii au început a dănțui, strigând: „Ha, ha! Pamvo a râs!”. El le-a răspuns, grăind: „N-am râs, ci am batjocorit neputința voastră; că sunteți atâția și nu puteți să duceți o pană”. Atunci diavolii, umplându-se de rușine, au fugit.

Ucenicii lui ne spuneau despre dânsul și aceasta, că era foarte păzit în vorbire și cu multă socoteală în răspunsuri. Când îl întreba cineva din dumnezeiasca Scriptură, sau despre vreun lucru oarecare, nu răspundea îndată; ci mai întâi socotea în sine cu multă tăcere și zicea de multe ori: „N-am aflat ce să răspund împotriva întrebării acesteia”. Dar abia după trei zile, sau după trei săptămîni, iar uneori abia după trei luni, dădea răspuns la întrebare. Răspunsul lui era adevărat și foarte folositor, căci îi venea de la înțelegerea ce o avea din darul lui Dumnezeu; pentru aceea toți primeau din gura lui cuvântul cu frică, pentru că Dumnezeu grăia prin gura lui.

În zilele acestui cuvios părinte, în părțile acelea ale Egiptului erau doi frați de un pântece, Paisie și Isaia. Ei erau fii de părinți bogați, pentru că tatăl lor fusese neguțător slăvit, care umblase cu neguțătoria cea de mult preț până în Spania. Amândoi acei frați, după moartea părinților lor, împărțind între ei averea cea multă, care le rămăsese lor, au zis unul către altul: „O, frate, ce fel de viață să ne alegem noi? De vom fi neguțători, ca și tatăl nostru, apoi cine știe cui vor rămâne ostenelile noastre. Și încă va trebui să ne temem, ca să nu cădem în oarecare primejdii sau în tâlhării sau în înecarea mării. Deci, să ne alegem viața călugărească, ca și averile părintești să le punem în vistieria cerească și sufletele noastre să nu le pierdem”.

Astfel, amândoi sfătuindu-se, s-au lepădat de lume. Drept aceea, unul împărțind îndată partea sa la săraci, biserici și mânăstiri, s-a dus în pustie. El a căutat să învețe un meșteșug, ca să lucreze ceva și să poată să se hrănească din osteneala mâinilor sale. Deci viețuia singur întru Dumnezeu, silindu-se la postire și la rugăciune. Iar celălalt, zidindu-și o mânăstire mică, nu departe de locuințele mirenești, și primind puțini frați la sine, se nevoia cu iubirea de străini și cu hrănirea săracilor. Căci, zidind o casă primitoare de străini, pe toți cei ce veneau la dânsul îi odihnea, și slujea bolnavilor cu toată osârdia. În zilele de sâmbătă și Duminică, punea câte două, trei și patru mese pentru cei săraci. Astfel amândoi acei frați, trăind câțiva ani, s-au mutat către Domnul.

După sfârșitul lor, a fost între frați o duhovnicească cercare și iscodire pentru acei frați. Unii lăudau mai mult pe cel ce și-a împărțit averea și s-a dus la liniște în pustie; iar alții cinsteau mai mult pe celălalt, care, din averile sale, a slujit străinilor, săracilor și bolnavilor. Din această pricină, frații, neînvoindu-se între ei câtăva vreme, au mers să întrebe despre aceasta pe Cuviosul Pamvo; fiindcă voiau să știe, a cărui viață din acei doi frați este mai plăcută lui Dumnezeu și care dintr-înșii a câștigat mai multă răsplătire.

Cuviosul Pamvo, auzind întrebarea lor, le-a răspuns: „Amândoi sunt desăvârșit plăcuți înaintea lui Dumnezeu, pentru că primitorul de străini s-a asemănat dreptului Avraam, iar pustnicul, Sfântului Proroc Ilie; deci, amândoi au bineplăcut lui Dumnezeu!”. Dar frații încă nu se învoiau, ci vorbeau între ei cu împotrivire, unii fericind mai mult pe pustnic, și ziceau: „Acela a împlinit porunca Evangheliei: Vindeți averile tale și dă-le săracilor…, căci, făcând astfel și luându-și crucea, a urmat lui Hristos, petrecând în toate zilele în foame și în sete. Iar celălalt, primitorul de străini din averile sale, deși slujea săracilor, însă și el însuși avea răcorire, mâncând și bând cu străinii și gustând cu bolnavii”.

Iar ceilalți ziceau: „Și primitorul de străini a împlinit cuvântul lui Hristos, Care a zis în Evanghelie: N-am venit ca să-mi slujească Mie, ci ca să le slujesc Eu lor…; căci a slujit la mulți ieșind în toate zilele în calea poporului, căutând străini, săraci, bolnavi, nevoiași și aducându-i în casa sa îi îndestula cu de toate. Dacă pentru un pahar de apă rece, care se dă celui însetat, este făgăduită plată de la Dumnezeu, apoi cât de mare plată va avea fratele acela, care a primit stăini, a îndestulat numeroși flămânzi și însetați și a slujit tuturor bolnavilor?”.

Cuviosul Pamvo, văzând neînțelegerea dintre frați, le-a zis: „Fraților, îngăduiți-mi puțin, până voi câștiga adeverire de la Dumnezeu și după aceea vă voi spune!”. Trecând câteva zile, frații iarăși au venit la dânsul, voind să afle răspuns la întrebarea lor. Starețul le-a zis: „Vă grăiesc înaintea lui Dumnezeu, că pe acei doi frați, Paisie și Isaia, i-am văzut stând împreună în Rai”. Toți frații, auzind aceasta, s-au mângâiat și au lăudat pe Dumnezeu.

Din acea descoperire a cuviosului, care i s-a făcut pentru cei doi frați, era arătat tuturor cât de mare dar avea el de la Dumnezeu; căci mai înainte de sfârșitul său, s-a învrednicit a avea bunătățile Raiului și din vederea acelora, și mai ales din darul lui Dumnezeu ce-l avea într-însul, s-a făcut asemenea cu viețuitorii. El trăind încă între oameni în chip stricăcios, de acum chipul nestricăciunii Raiului îl arăta în fața sa, fiind luminat nu numai cu sufletul, dar și cu trupul. Fața lui strălucea cu slavă, ca altădată fața Sfântului Proroc Moise, despre care lucru se scrie în Pateric astfel: „Cuviosul Pamvo a petrecut trei ani, rugându-se lui Dumnezeu și zicând: «Doamne, mă rog Ție, să nu mă preamărești pe mine pe pământ!»”. Dar Dumnezeu Care preamărește pe plăcuții Săi, atât l-a preamărit, încât frații nu puteau să privească la fața lui, de slava pe care o avea. Astfel sfântul a fost preamărit în trup pe pământ, mai înainte de preamărirea sa cea din ceruri.

Când s-a apropiat de fericitul său sfârșit, după șaptezeci de ani ai vieții sale, a zis către frații care stăteau împrejurul lui: „De când m-am sălășluit în această pustie și am zidit chilia în care m-am așezat, n-am petrecut nicio zi în care să nu fi lucrat ceva cu mâinile, până când oboseam. Nici nu-mi aduc aminte ca să fi mâncat cândva în zadar pâine dată de cineva; ci mâncăm pâinea pe care eu singur o aveam din osteneala mâinilor mele. Din gura mea n-a ieșit vreun cuvânt, de care să mă rușinez în ceasul acesta sau să mă căiesc. Acum mă duc la Dumnezeu, așa ca, cel ce nici n-am început a viețui cu plăcere dumnezeiască și călugărească”. Zicând aceasta, și-a dat cinstitul și sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, neavând niciun fel de durere trupească.

Așa a fost viața și sfârșitul acestui plăcut al lui Dumnezeu, ale cărui sfinte rugăciuni să ne ajute și nouă păcătoșilor a ne povățui la viața cea plăcută lui Dumnezeu, ca să câștigăm din milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă: Viața acestui cuvios este adunată de la diferiți scriitori: din Lavsaiconul lui Paladie, cap. 10, din cartea lui Rufin preotul, Despre vorbirile părintești, din cartea lui Eraclid, Raiul, cap. 1, de la Socrat scolasticul, cartea IV, cap. 18, și din Patericul Egiptean.

Circovii de Vară (16 – 18 iulie)

Horă în Muscel [1880-1940 (MAP-615) Arhiva de Imagine MȚR]

foto si articole preluate de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Circovii de Vară (16 – 18 iulie)


 

În ziua de 16 iulie încep Circovii, care ţin trei zile, până în ziua de 18 iulie.

Prin judeţul Prahova se cunosc tot trei Circovi, numiţi şi Circovii Mariei, dar ţin de la 17 până la 19 iulie, care nu îngăduiesc nicio altă muncă, afară de jocul tineretului.

Prin alte părţi, ei se numesc Circovii Mărinii şi se serbează «pentru toate boalele femeieşti», prăznuindu-se prin jocuri şi petreceri.

În aceste zile, nimeni nu trebuie să se pieptene, căci este primejdie de jigănii; lupii mai ales vin şi strică vitele.

Fiind rău de <pocituri, lovituri, luat din Iele şi luat din Circovi>, de aceea iar a rămas o zicală ce se adresează celor ce «nu-s în toate minţile»: «ce, eşti luat din Circovi?».

Acestor vătămări se expune mai ales cine lucrează.

Despre diferite nenorociri de acestea, prin unele părţi se dau şi povestiri.

Circovii se țin prin Oltenia și pentru trăsnet.

Prin județul Muscel, la Circovul întâi nu se mătură și nu se dă gunoiul afară.

În această zi se culege pelin, din care se capătă o zeamă numită <apă de pelin>.

Cu aceasta, unii se dau pe față ca să li se subțieze pielea obrazului.

Unii culeg tot în această zi mărar, care se crede a fi bun pentru vindecarea umflăturilor de stomac.

Tudor Pamfile – Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic (1910)

 

Circovii Marinei


 

La 17 iulie este prăznuită Sfânta Mucenică Marina.

Există o Sfântă Marina din Antiohia Pisidiei, fiică a unui preot aparţinând Legii Vechi.

A fost ucisă de sabie în anul 270.

O altă Sfântă Marina a trăit în Siria şi a fost ucisă în 450.

În fine, o a treia a trăit şi a pătimit în secolul al VI-lea.

Sfânta Mucenică Marina sărbătorită de ţăranii români este cea din Antiohia.

Circovii de Vară se mai numesc Circovii Marinei.

Şi Circovii sunt periculoşi, şi Sfânta Marina – care, rea şi nestatornică, pedepseşte cu piatră şi bube pe cei ce nu îi ţin ziua.

Când o femeie a copt mălai de ziua Sfintei şi a încercat să-l taie cu cuţitul, a curs sânge.

De Sfânta Marina se fac mături de pelin, bune la descântece.

Circovii, despre care ştim atât de puţine, pocesc, cum pocesc Zânele.

Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor româneşti (Humanitas, 1998)

 

cititi si:

- Sfânta Mare Muceniță Marina din Antiohia Pisidiei (289 – 304 d.Hr.)

La ordinea zilei – 18 iulie 2020

Situația din România – 18 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 18 iulie

Ortodoxe – Sf. Mc. Emilian de la Durostorum; Sf. Cuv. Pamvo

Greco-catolice – Sf. m. Emilian din Durostorum

Romano-catolice – Ss. Frederic, ep.; Emilian din Durostorum, m.

 

Ziua internaţională Nelson Mandela (ONU)

Ziua internaţională Nelson Mandela este sărbătorită, în fiecare an, la 18 iulie. În urmă cu 102 ani, la această dată, se năştea Nelson Mandela, primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud (1994-1999), un luptător în numele democraţiei, al libertăţii şi drepturilor omului, potrivit www.un.org. Apelul internaţional pentru această zi este ca oamenii din întreaga lume să o sărbătorească prin acţiuni bazate pe ideea că fiecare persoană are puterea de a schimba lumea în bine. Timp de 67 de ani (din 1942, când şi-a început campania pentru drepturile omului şi până în 1999, când s-a retras de pe scena politică), Nelson Mandela şi-a pus viaţa în slujba umanităţii, ca avocat al drepturilor omului, fiind un om al păcii internaţionale. Oamenii din întreaga lume sunt rugaţi să acorde 67 de minute din timpul lor în această zi pentru realizarea unui serviciu în folosul oamenilor şi comunităţii din care fac parte.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a ţinut sâmbătă un discurs online, cu ocazia Zilei Internaţionale Nelson Mandela, avertizând că lumea a ajuns într-un “punct critic” şi cerând un model global de guvernare pentru combaterea inegalităţilor agravate de epidemia de coronavirus, transmite dpa.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 18 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 18 iulie, pe teritoriul României, au fost confirmate 36.691 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 24.865 au fost externate.

Până astăzi, 2.009 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 17.07.2020 (10:00) – 18.07.2020 (10:00) au fost înregistrate 21 de decese ( 14 bărbați și 7 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

Toate decesele sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 889 noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 280 de pacienți.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 943.733 de teste.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.212 cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 122 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 158 au fost declarați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 17 iulie 2020, au fost raportate 1.609.235 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 292.552 (+641) 45.119 (+66) 1.403 -
Spania 258.855 (+1.361) 28.416 (+3) 150.376 -
Italia 243.736 (+230) 35.017 (+20) 196.483 (+237)
Franţa 173.838 (+534) 30.138 (+18) 79.371 (+210)
Germania 200.843 (+583) 9.082 (+4) 187.800 (+800)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 17 IULIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

13.788.300 (+257.672) 589.688 (+5.796) 7.895.965 (+178.489)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 16 – 17 iulie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Zece mii de ruşi au manifestat pentru susţinerea guvernatorului regiunii Habarovsk, arestat ca suspect de crimă

Cel puţin 10.000 de manifestanţi au ieşit sâmbătă în stradă în oraşul Habarovsk pentru susţinerea guvernatorului provinciei cu acelaşi nume din extremul orient al Rusiei, arestat săptămâna trecută ca suspect de crimă, relatează Reuters. Serghei Furgal, membru al Partidului Liberal Democrat, a câştigat în 2018 alegerile din provincie în faţa unui contracandidat din formaţiunea de guvernământ Rusia Unită, care îl susţine pe preşedintele Vladimir Putin.

După arestare, guvernatorul a fost dus la Moscova, unde se află acum în arest preventiv. El este suspectat de implicare în organizarea asasinatelor mai multor oameni de afaceri, în urmă cu 15 ani, şi ar putea fi condamnat la închisoare pe viaţă. Demonstranţii din Habarovsk au mărşăluit pe şoseaua care traversează oraşul. Unii au cerut eliberarea lui Furgal, alţii – un proces deschis şi transparent.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Israel: Manifestaţii împotriva guvernului şi corupţiei

Mii de manifestanţi s-au adunat sâmbătă seară la Ierusalim şi Tel Aviv pentru a denunţa corupţia şi modul de gestionare a pandemiei de COVID-19 şi a consecinţelor sale de către guvernul israelian, notează AFP. Nemulţumirea populară s-a intensificat în ultimele zile, pe fondul noilor restricţii impuse în contextul noului val al pandemiei care a afectat economia, protestatarii acuzând guvernul că este “deconectat” de la realitate. O primă adunare a avut loc la Ierusalim în faţa reşedinţei premierul israelian, Benjamin Netanyahu, pentru a cere demisia acestuia. Inculpat pentru corupţie, fraudă şi abuz de încredere în trei dosare, Benjamin Netanyahu este în centrul unui proces în care următoarea audiere va avea loc duminică.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Summit UE: Consultări pentru convingerea “frugalilor”, impasul continuă

Blocajul de la summitul Uniunii Europene continua sâmbătă după-amiaza târziu la Bruxelles, unde liderii celor 27 de state membre ale Uniunii încearcă să ajungă la un compromis privind planul de relansare după epidemia de coronavirus, transmite AFP. În dezbatere se afla o propunere revizuită, care oferă mai mult ţărilor care susţin austeritatea, în frunte cu Olanda.

Din surse apropiate discuţiilor, AFP a aflat că planul prezentat de preşedintele Consiliului European, Charles Michel, se bucură de o susţinere “importantă”. Procesul este însă în continuare “dificil şi laborios”, afirmă o altă sursă a aceleiaşi agenţii.

Puţin după ora locală 18.00 (16.00 GMT), premierul italian Giusppe Conte a apreciat că negocierile sunt “mult mai dificile decât se aştepta” şi a menţionat chiar un “impas”, fără a face alte precizări. El şi-a manifestat nemulţumirea că “Olanda şi ceilalţi frugali nu înţeleg necesitatea unei reacţii puternice”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

SUA: Parlamentarul şi activistul pentru drepturi civile John Lewis a decedat, la vârsta de 80 de ani

Congresmanul şi activistul pentru drepturile civile american John Lewis a decedat, a anunţat vineri preşedinta Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, transmit Reuters, AFP şi dpa. Lewis avea 80 de ani şi suferea de cancer pancreatic. Pelosi, care l-a numit pe John Lewis drept ”conştiinţa Congresului”, a lăudat ”leadershipul moral” pe care el l-a adus în forul legislativ american timp de peste 30 de ani. ”Fiecare zi a vieţii lui John Lewis a fost dedicată asigurării libertăţii şi a justiţiei pentru toţi”, a subliniat preşedinta Camerei Reprezentanţilor a Congresului SUA. Născut în 1940 în statul Alabama, Lewis a fost considerat unul dintre cei mai proeminenţi activişti pentru drepturile civile din SUA.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Patinatoarea australiană Ekaterina Alexandrovskaya a decedat la 20 de ani

Australianca de origine rusă Ekaterina Alexandrovskaya, campioană mondială la patinaj artistic la juniori în 2017, a decedat vineri la vârsta de 20 de ani, informează AFP şi ziarul belgian Le Soir. Potrivit unor media, ea ar fi comis “un act disperat”. Alexandrovskaya a fost campioană mondială la juniori în proba de perechi în 2017 la Taipei alături de australianul Harley Windsor. Moscovită de origine, Alexandrovskaya obţinuse un an mai devreme cetăţenia australiană.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 18 iulie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si

- Evenimentele Zilei de 18 iulie în Istorie

Evenimentele Zilei de 18 iulie în Istorie

Nebuchadnezzar camps outside Jerusalem. The citizens starve and are reduced to cannibalism. (Petrus Comestor’s “Bible Historiale”), 1372

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

18 iulie este a 199-a zi a calendarului gregorian și a 200-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 18 iulie

(BOR) Sf. Mc. Emilian de la Durostorum; Sf. Cuv. Pamvo

Emilian de la Durostorum (n. în timpul împăratului Iulian Apostatul, Durostorum – d. 18 iulie 362) sau Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum a fost un militar din cetatea Durostorum (Silistra de astăzi), fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus.  Despre Emilian avem informații de la Ieronim și Teodoret, precum și dintr-o scrisoare a lui Ambrosiu de Milan adresată împăratului Teodosiu I cel Mare. Împăratul Iulian Apostatul voi să restabilească politeismul, dar aceasta a provocat o revoltă printre soldații de la Dristra (sau Durostor). Pe 16 iulie 362, bucurându-se de libertatea religioasă, câțiva dristreni au adus jertfă unui zeu, apoi au tocmit sărbătoare. Unul din soldați, Emilian, s-a amestecat, pentru a tulbura sărbătoarea. A răsturnat jertfelnicul, după care a fugit. Căpetenia cetății, Capitolin, a dat ordin să fie ucis cel care provocase revolta. O parte din soldați au prins un țăran, l-au îmbătat, și au vrut să-l ardă viu, ca țap ispășitor. Atunci Emilian s-a predat, recunoscând că el fuse autorul faptei. A fost biciuit de două ori. Două zile mai târziu a fost ars viu, pe malul Dunării.

 

(BRU) Sf. Emilian, martir († secolul al IV-lea)

(BRC) Sf. Frederic, episcop, martir

 

Ziua internaţională Nelson Mandela (ONU)

Ziua internaţională Nelson Mandela este sărbătorită, în fiecare an, la 18 iulie. În urmă cu 102 ani, la această dată, se năştea Nelson Mandela, primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud (1994-1999), un luptător în numele democraţiei, al libertăţii şi drepturilor omului, potrivit www.un.org. Apelul internaţional pentru această zi este ca oamenii din întreaga lume să o sărbătorească prin acţiuni bazate pe ideea că fiecare persoană are puterea de a schimba lumea în bine. Timp de 67 de ani (din 1942, când şi-a început campania pentru drepturile omului şi până în 1999, când s-a retras de pe scena politică), Nelson Mandela şi-a pus viaţa în slujba umanităţii, ca avocat al drepturilor omului, fiind un om al păcii internaţionale. Oamenii din întreaga lume sunt rugaţi să acorde 67 de minute din timpul lor în această zi pentru realizarea unui serviciu în folosul oamenilor şi comunităţii din care fac parte.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 18 iulie

 

Evenimentele Zilei de 18 iulie în Istorie:

- 18 iulie 586 î.Hr. – Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea;

- 18 iulie 387 î.Hr. – Bătălia de la Allia;

- 18 iulie 64 d. Hr – Marele incendiu din Roma;

- 18 iulie 1711 – Bătălia de la Stănilești

 

18 iulie 586 î.Hr. - Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.

The captivity of Judah.jpg
Înrobirea evreilor

Dupa ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei si l-a capturat pe regele Iudeei, Ioachim, împăratul babilonian a dat poruncă să-i fie aduși vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba Haldeilor. Printre ei erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Lui Daniel i-a pus numele Beltșațar, lui Hanania Șadrac, lui Mișael Meșac, și lui Azaria Abed-Nego. Cei patru au refuzat bucatele și vinul oferite de împărat, preferând să mănânce numai zarzavaturi și apă și după 10 zile, fiind comparați cu ceilalți tineri, erau „mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului.”

 

18 iulie 387 î.Hr. - Bătălia de la Allia

Paul Jamin, Brennus and His Share of the Spoils, 1893 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Paul Jamin, Brennus and His Share of the Spoils, 1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Galii i–au înfrânt pe romani în Bătălia de la Allia, la cca. 15 km de Roma. Dupa aceasta batalie, galii sub conducerea lui Brennos (lat. Brennus), au patruns in Roma capturand întregul oraș, cu exceptia fortaretei de pe Dealul Capitoliului, unde se retrasesera ultimii aparatori romani. Romanii au încercat sǎ-l mituiascǎ pe Brennus, fiind de acord să plătească mie de livre în aur. Potrivit lui Titus Livius, în timpul unei dispute ce priveau greutatile utilizate pentru a măsura aurul, Brennus si-a aruncat sabia pe cântar și a rostit faimoasele cuvinte ”Vae Victis !”, care se traduce: „Vai de cei învinși!”.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

18 iulie 64 d. Hr - Roma a fost cuprinsă de un incendiu devastator; împăratul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a începe persecutarea creştinilor.

Marele incendiu din Roma -18 iulie 64 - (autor: Hubert Robert, 1733–1808), Musée des Beaux Arts André Malraux, Le Havre, Franţa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marele incendiu din Roma – 18 iulie 64 – (autor: Hubert Robert, 1733–1808), Musée des Beaux Arts André Malraux, Le Havre, Franţa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marele incendiu din Roma a lovit oraşul Roma sub domnia împăratului Nero. Incendiul a izbucnit în noaptea de 18 iulie 64 (ante diem XV Kalendas Augustas, anno DCCCXVII a.U.c.), în zona Circus Maximus şi a făcut ravagii timp de şase zile şi şase nopţi, propagându-se practic în întregul oraş. Trei din cele paisprezece cartiere ale Romei, care constituiau oraşul (al III-lea, numit Isis et Serapis, acum Oppius, al IX-lea, Circus Maximus şi al X-lea, mons Palatium) au fost distruse complet, în timp ce în alte şapte alte cartiere, pagubele au fost limitate. Morţii s-au numărat cu miile, iar cei rămaşi fără adăpost au fost într-un număr de circa două sute de mii. Numeroase edificii publice şi monumente, precum şi vreo 4.000 de insulae şi 132 domus au fost distruse. Conform unei legende vinovatul pentru provocarea acestei catastrofe ar fi fost insusi imparatul Nero.  Tot Tacitus relateaza ca Nero i-a invinuit pe crestini de dezastru si a ordonat masacrarea lor , aruncarea acestora la câini, răstignirea sau arderea lor ca torte vii, pentru a servi ca exemplu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 1100 - Moare la Ierusalim Godfroy de Bouillon (n. cca. 1060), cavaler medieval si unul dintreliderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godfroy a devenit primul suveran al Regatului Ierusalimului intemeiat de Cruciati, dar nu a folosit titlul de „Rege”.

 

18 iulie 1290 - Regele Edward I al Angliei emite Edictul de expulzare a evreilor ( aproximativ 16.000) din Anglia. Aceasta zi este numita in calendarul ebraic Tisha B’Av.

 

18 iulie 1552 - S-a născut imparatul Imperiului Roman de natiune germana, Rudolf al II-lea de Habsburg ; (m. 20 ian 1612).

 

18 iulie 1610 - A decedat pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (n.29 septembrie 1571), numit după orașul său natal, Caravaggio,de lângă Milano. Este considerat un precursor al stilului baro0c si unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.

 

18 iulie 1623 - A murit Papa Grigore al XV-lea; (n. 1554).

 

18 iulie 1635 - S-a nascut astronomul si fizicianul englez Robert Hooke ; (d. 03.03.1703).

 

18 iulie 1658 - La Frankfurt, Leopold I este ales Sfânt Împărat Roman.

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației - foto:  ro.wikipedia.org

Leopold I – foto: ro.wikipedia.org

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena – d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prin Războiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obtinând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior morții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

 

18 iulie 1711 - Marea confruntare de la Stănilești dintre forțele ruso–române, conduse de țarul Petru I al Rusiei și de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, și cele otomane. Victoria turcilor a obligat pe Cantemir să–și părăsească tronul și să se refugieze în Rusia, unde a devenit consilierul țarului.

Războiul Ruso-Turc, Campania din 1711 - foto: ro.wikipedia.org

Războiul Ruso-Turc, Campania din 1711 – foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Stănileşti (7/18 – 11/22 iulie 1711). Confruntare otomano-rusă cu urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească; ultima angajare antiotomană a Moldovei, domnul Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) participând de partea ruşilor.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

18 iulie 1721 - A murit pictorul francez Antoine Wateau; (n. 1684).

 

18 iulie 1797 - S-a născut Immanuel Hermann Fichte, filosof german (d. 1879)

Immanuel Hermann Fichte 1859.jpg
Immanuel Hermann Fichte, filosof german

Immanuel Hermann von Fichte (18 July 1796 – 8 August 1879) was a German philosopher and son of Johann Gottlieb Fichte. In his philosophy, he was a theist and strongly opposed to the Hegelian School.

 

18 iulie 1811 - S-a născut scriitorul englez William Makepeace Thackeray (m. 24 dec. 1863), cunoscut pentru opera “Bâlciul deşertăciunilor” (“Vanity Fair”).

 

18 iulie 1817 - A murit Jane Austen, scriitoare engleză (n. 1775)

Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Basingstoke and Deane, Regatul Unit – d. 18 iulie 1817, Winchester, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană - (1810) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jane Austen (1810) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Basingstoke and Deane, Regatul Unit – d. 18 iulie 1817, Winchester, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieţii interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice şi burleşti, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieţii, nu a avut prea mult succes.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

18 iulie 1841 - Incoronarea imparatului Pedro I al Braziliei Dom Pedro I al Braziliei și al IV-lea al Portugaliei ( n. 12 octombrie 1798 Queluz — d. 24 septembrie 1834 Queluz), a fost primul Împărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).

 

18 iulie 1848 - Armata rusa intervine în Moldova şi Valahia pentru inabusirea revoluțiilor din Principatele romane.

 

18 iulie 1853 - S-a nascut Hendrik Lorentz, matematician si fizician olandez, laureat al Premiului Nobel in 1902 (d. 04.02.1928).

Hendrik Antoon Lorentz.jpg
Hendrik Antoon Lorentz (1853 – 1928)

Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leyden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație (efectul Zeeman). Hendrik Lorentz a elaborat în 1909 teoria electronică a materiei (“Teoria electronilor“), pe baza căreia a explicat un șir de efecte electrice și optice, între care și efectul Zeeman. A descoperit, împreună cu Ludvig Valentin Lorenz, relațiile dintre refracția luminii și densitatea corpurilor (relațiile Lorentz – Lorenz) și a pus bazele electrodinamicii mediilor în mișcare, relevând așa-numitele transformări ale lui Lorentz, care au avut un rol esențial în formularea teoriei relativității.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 1862 - Prima ascensiune a vârfului Dent Blanche, unul dintre cei mai înalți din Alpi.

 

18 iulie 1870 - Se desfasoara primul Conciliu Ecumenic de la Vatican, convocat de către Papa Pius al IX, intre 8 decembrie 1869 si 20 octombrie 1870.

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 18 iulie 1870, Papa Pius al IX a definit dogma privind infailibilitatea papală, ca adevăr revelat de credinta in Dumnezeu. Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Conciliul a fost întrerupt atunci când trupele italiene au invadat Roma.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 1872 - A murit Benito Juárez García, preşedinte al Mexicului (1858–1872); (n. 1806).

 

18 iulie 1898 - Marie şi Pierre Curie anunţă descoperirea unui nou element chimic şi propun să se numească Poloniu.

Marie și Pierre Curie în laboratorul lor improvizat în incinta l’École de Physique et de Chimie - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marie și Pierre Curie în laboratorul lor improvizat în incinta l’École de Physique et de Chimie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 1903 - A decedat Anghel Demetrescu, teoretician şi critic literar roman; (n. 1847).

 

18 iulie 1909 - S-a nascut Andrei A. Gromiko, fost ministru de externe al URSS; (d.02.08.1989).

 

18 iulie 1918 - S-a nascut Nelson Mandela, primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud, laureat al Premiului Nobel pentru pace.

 

18 iulie 1921 - Comitetul Central al Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, a aprobat cererea a 11 deputaţi și senatori basarabeni, membri ai Partidului Ţărănesc Basarabean, de a fi primiţi în rîndurile acestui partid.

 

18 iulie 1921 - S-a nascut John Herschel Glenn Jr,astronaut,pilot de vanatoare si senator american. John Glenn a fost primul astronaut american. A pilotat prima misiune orbitala americana la bordul navei cosmice Friendship 7 la data de 20 februarie 1962.

 

18 iulie 1925 - Adolf Hitler publică ”Mein Kampf”, un adevarat manifest- program al nazismului.

1925: Adolf Hitler a publicat manifestul său personal, intitulat Mein Kampf - foto - ro.wikipedia.org

1925: Adolf Hitler a publicat manifestul său personal, intitulat Mein Kampf – foto – ro.wikipedia.org

Adolf Hitler a scris aceasta carte in anii 1923 si 1924 in timpul detentiei sale in inchisoarea Landsberg am Lech, dupa Puciul esuat de la berarie. Primul volum a fost publicat pe 18 iulie 1925 ,iar al doilea pe 11 decembrie 1926. La aparitie , cartea (care avea un pret ridicat – 12 reichsmarks), a cunoscut un succes modest. Incepand cu 1936, cartea a devenit un cadou al Statului German pentru cuplurile casatorite. S-a estimat ca pana in anul 1945 au fost vandute circa 10 milioane de exemplare in limba germana,la care se adauga traducerile facute in 16 limbi straine.

 

18 iulie 1938 - S-a nascut regizorul de film Paul Verhoeven (“Basic Instinct”, “Robocop”).

 

18 iulie 1938 - A murit regina Maria a României, principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, soţia regelui Ferdinand I al României; (n. 29 oct. 1875).

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelişor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană şi a doua regină a României, în calitate de soţie a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regina Maria a României - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, castelul Pelişor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană şi a doua regină a României, în calitate de soţie a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 1942 - Al Doilea Război Mondial – Statele Unite declară război Ungariei, Bulgariei și României.

 

18 iulie 1942 - Primul zbor al unui avion de lupta cu reactie Messerschmitt Me 262 Schwalbe (Randunica). Messerschmitt Me 262 Schwalbe a fost primul avion de vanatoare operational dotat cu motor cu reactie construit de societatea aviatica germana Messerschmitt, in timpul celui e-al doilea razboi mondial.

 

18 iulie 1944 - In timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hideki Tojo demisionează din postul de prim-ministru al Japoniei.

 

18 iulie 1955 - A luat fiinţă Adunarea Parlamentară a NATO.

 

18/19 iulie 1957 – într-o ambuscadă la Poșaga, în Munții Apuseni, au fost împușcați Leon Șușman și Simion Roșa.

Membri ai grupului Șușman după capturarea lor de către Securitate (fotografie – ACNSAS) - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Membri ai grupului Șușman după capturarea lor de către Securitate (fotografie – ACNSAS) – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

În 1948 fraţii Leon şi Gheorghe Şuşman au intrat în clandestinitate, fiind urmăriţi de autorităţile comuniste. S-au adăpostit în zona Turda-Ocna Mureş-Aiud-Blaj, în apropierea localităţilor Dumbrava, Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Ciugudu de Sus, Alecuş, Ormeniş, Cicău, situate pe valea Mureşului. În zona comunei Poşaga de Sus, judeţul Turda, mai mulţi opozanţi ai regimului comunist intraseră în clandestinitate în anii 1948-1950, încercând să supravieţuiască până la o sperată schimbare a regimului comunist.

Iniţial nu foarte important în ochii autorităţilor, treptat acest grup a ajuns să atragă atenţia Securităţii, pentru depistarea şi anihilarea sa fiind recrutaţi numeroşi agenţi. La 18 iulie 1957, în cursul unei operaţiunii a Securităţii a fost împuşcat mortal preotul Simion Roşa, iar Leon Şuşman rănit grav, murind la scurt timp. În schimbul de focuri a murit şi şeful echipei de Securitate. Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan au fost prinşi vii.

În perioada următoare au fost arestaţi zeci de susţinători din zonă ai grupului Şuşman-Roşa. Cei reţinuţi au avut parte de anchetele specifice epocii, au fost judecaţi în mai multe loturi de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în anul 1958, acordându-li-se pedepse grele, inclusiv la moarte, cum a fost cazul cu Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan. În afară de cei trimişi în puşcării, numeroase familii (de la sugari până la bătrâni) au fost deportate în Bărăgan, averea lor fiind confiscată de stat. Partizanii din grupul Leon Şuşman-Simion Roşa şi susţinători ai lor executaţi în 1958.
cititi mai mult pe www.memorialsighet.ro

 

18 iulie 1959 - Au fost executaţi Petre şi Toma Arnăuţoiu, conducătorii grupului de rezistenţă „Haiducii Muscelului”.

Toma Arnăuțoiu, locotenent, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș - d. 19 iulie 1959, Jilava) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și "Haiducii Muscelului", format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu - foto preluat de pe www.marturisitorii.ro

Toma Arnăuțoiu – foto preluat de pe www.marturisitorii.ro

Toma Arnăuțoiu, locotenent, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 19 iulie 1959, Jilava) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și “Haiducii Muscelului“, format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane, printre care Elisabeta Rizea. Mulți dintre ei au fost arestați și torturați de autoritățile comuniste. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. Gruparea a organizat cea mai puternică și lungă rezistență anticomunistă din Europa.

În cele din urmă, Securitatea racolează un apropiat al grupului și ca urmare, la 20 mai 1958, Toma Arnăuțoiu și fratele său Petre sunt capturați. Vor fi anchetați la Pitești timp de un an, ca de altfel și Maria Plop, arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, în vârsta de doi ani. Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu și alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgwww.memorialsighet.ro

 

18 iulie 1965 - A fost lansată staţia automată sovietică “Sonda 3″, care a fotografiat partea nevăzută a lunii.

 

18 iulie 1966 - Se lansează misiunea Gemeni 10 cu astronomii John Watts Young și Michael Collins la bord.

 

18 iulie 1967 - S-a nascut actorul american Vin Diesel .

 

18 iulie 1969 - In Romania au început lucrările pentru construcţia barajului Brazi-Valea Neagră, în cadrul sistemului hidrotehnic Runcu-Baia Mare.

 

18 iulie 1976 - Nadia Comăneci obţine, la Jocurile Olimpice de la Montreal, prima notă de 10 din istoria gimnasticii.

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame. La numai 14 ani, Nadia a devenit prima gimnasta care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă, dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
cititi mai mult pe

 

18 iulie 1980 - India devine cea de-a șasea țară care lansează o rachetă și un satelit în spațiu.

 

18-20 iulie 1983 – A avut loc Vizita oficială de prietenie în Republica Mozambic a lui Nicolae Ceaușescu.

 

18 iulie 1993 - A murit Jean Negulesco, regizor american de origine româna; membru de onoare al Academiei Române; (n.26.02.1900, Craiova). Jean Negulesco (Ioan Negulescu după starea civilă, n. 26 februarie 1900, Craiova – d. 18 iulie 1993, Marbella din Spania) a fost un pictor, regizor de film, scenarist și producător de film originar din România. Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia și artele.

 

18 iulie 1994 - Frontul patiotic rwandez revendica victoria in razboiul civil din Rwanda. Peste doua milioane de rwandezi au fost siliti sa-si paraseasca tara in timpul luptelor, in timpul carora s-au inregistrat masacre feroce impotriva civililor lipsiti de asparare.

 

18 iulie 1998 - Conflictul din Kosovo. Cel puţin 110 albanezi din Kosovo sunt ucişi în luptele duse cu armata sarba, lângă graniţa cu Albania.

 

18 iulie 2001 - A încetat din viaţă, la vârsta de 84 de ani Katharine Graham, laureată a premiului Pulitzer in anul 1998 şi preşedinte al ziarului “Washington Post” timp de 20 de ani.

 

18 iulie 2003 - Proiectul final al tratatului constituțional (oficial Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenției pentru Viitorul Europei.
cititi mai mult despre Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa pe ro.wikipedia.org

 

18 iulie 2006 - A decedat Raul Sorban, (n.4 septembrie 1912 la Dej), critic de artă, pictor, academician și memorialist român.

 

18 iulie 2007 - Un Airbus A320, al companiei TAM, s-a lovit de o clădire a aeroportului Congonhas din Sao Paulo, incident în urma căruia au murit 200 de oameni.

 

18 iulie 2010 - A decedat poetul, prozatorul și dramaturgul român Mircea Micu; (n. 1937 ) A fost autorul a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si al Academiei Romane, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu. Este autorul romanelor Patima și Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.

 

18 iulie 2012 - Cel puțin șapte oameni au fost uciși, și alți 32 au fost răniți, în urma unui atentat terorist cu bombă plasată într-un autobuz, cu turiști israelieni, aflat la Aeroportul Burgas din Bulgaria.

 

18 iulie 2020 - La Ordine Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com