Fraterna Unio (în română Uniunea Frățească), cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum (în română Uniunea celor trei neamuri) deși părțile semnatare au fost patru (1), a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna (1437-1438) în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui (pe atunci aparținând vechiului Regat maghiar).
Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca.
Fraterna Unio din 1437 – Teritoriile celor Trei Națiuni – foto preluat de pe en.wikipedia.org
După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp de război, cei care au inițiat pactul au hotărât ca atunci când una dintre părți va fi atacată și va cere ajutor ceilalți să fie datori să-i dea ajutor.
Deși înțelegerea este cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum“, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio.
Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare române, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane.
Noile orânduiri s-au consolidat în dauna dreptului strămoșesc românesc care dispare treptat.
Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, a fost din ce în ce mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială.
Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul “Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio) o națiune “tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului romano-german Iosif al II-lea înainte de 1800.
La 2 februarie 1438, s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio).
În data de 6 februarie 1438, la Turda, Lorand Lepeș, vicevoievodul Transilvaniei, a recunoscut la rândul său Unio Trium Nationum.
„Noi, Lorand Lepes de Varaskazy, vicevoievodul Transilvaniei, prin scrisoarea de față facem cunoscut, că, pe când mai de mult, și anume la Sărbătoarea Sfintei Cruci, eram adunați pe moșia numită Căpâlna, dimpreună cu baronii și cu nobilii, precum cu fruntașii sașilor și cele șapte scaune săsești și cu ai secuilor din pomenitele părți ale Transilvaniei, dezbătând, între altele, despre nimicirea și stârpirea răutății și răscoalei nelegiuiților țărani [de la Bobâlna], precum și despre apărarea acestor părți împotriva năvălirii preacruzilor turci, toți nobilii și sașii din pomenitele scaune au făcut între ei, în fața noastră și a baronilor, această unire și frăție, ca atunci când se va întâmpla ca pomeniții turci să încerce a năvăli și a intra în aceste părți în primejdie, atunci pomeniții nobili să fie datori și ținuți în puterea unirii și a frăției făcută între ei fără fățărnicie, a veni în grabă în ajutorul pomeniților sași, iar pomeniții sași să fie datori și ținuți să vină în grabă împotriva vrăjmașilor și dușmanilor nobililor și mai ales pentru a stârpi răutatea mai sus pomeniților țărani nelegiuiți.
La acest lucru, părțile s-au legat de bună voie cu jurământ înaintea noastră.
Iar pomeniții nobili și sași au întărit, în fața noastră, de curând, la Turda, în adunarea noastră obștească, anume la Sărbătoarea Întâmpinării Domnului acum trecută, hotărârea și rânduiala lor de mai sus, precum și unirea frățească, prin mărturia acestei scrisori a noastre.
Dat în pomenita Turdă, la sărbătoarea fericitei fecioare Doroteia, în anul Domnului o mie patru sute treizeci și opt.”
Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.
Reînnoită de mai multe ori, înţelegerea a fost până în 1848, un instrument de asuprire socială, naţională şi religioasă a populaţiei româneşti majoritare în Transilvania.
Note
1 – Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 91.
Sf. Mare Mc. Eufimia a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311). Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, fiind fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei, şi era în rânduiala fecioarelor Bisericii, trăind duhovniceşte, întrucât îşi închinase viaţa lui Hristos.
Dregătorul Prisc poruncise pe atunci să se adune tot poporul şi fiecare, după puterea sa, să aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului. Iar unii dintre creştini, nevrând să jertfească idolului, de frica chinurilor, se ascundeau pe unde puteau. S-au găsit însă trădători, şi au fost descoperiţi. Printre cei ce n-au primit să jertfească lui Ares a fost şi Sfânta Eufimia fecioara.
Deci, a fost prinsă și supusă la chinuri cu foc şi cu roata şi cu alte pătimiri, apoi, la final, au dat-o fiarelor sălbatice ca să o sfâşie. Acestea însă s-au îmblânzit, numai o ursoaică i-a făcut o rană la picior, iar Sfânta Eufimia, rugându-se, şi-a dat sufletul său către Domnul, în anul 307, în 16 septembrie.
Biserica Ortodoxă o cinsteşte ca pe o Mare Muceniţă. Creştinii au îngropat cu cinste moaştele ei, apoi, încetând persecuţiile, au zidit o mare biserică deasupra moaştelor ei la Calcedon. Şi în Constantinopol erau patru biserici ridicate în cinstea ei.
Sf. Mc. Meletina – (Secolul al II-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Muceniță Meletina era din orașul Marchinopolul Traciei. A suferit moarte martirică în timpul persecuției împăratului Antonim cel Pios (138-161) din porunca ighemonului Antioh, guvernatorul Traciei.
Această sfântă era din Marchinopolul Traciei (adică din cetatea lui Marchian) și a trăit pe vremea împăratului Antonim Piul (138-161) și a ighemonului Antioh, guvernatorul Traciei.
Făcând multe minuni, răsturnând idolii la pământ cu rugăciunea sa și zdrobind pe Apolon și pe Hercule și aducând pe mulți către Hristos, a fost condamnată să i se taie capul. Însă fiind dusă la soția ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea a făcut-o și pe aceasta creștină.
După ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său trup neîngropat, un oarecare Acachie, macedonean fiind, mergător la patria sa, a cerut moaștele sfintei și ighemonul nebănuind nimic în aceasta, i le-a dat.
Luând acesta sfintele moaște și punându-le într-un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Și călătorind el pe mare, a căzut în boală și a murit, iar corabia abătându-se la un colț de mare, la ostrovul Limnului, a fost așezat acolo sfântul trup al muceniței și lângă dânsa iubitorul de mucenici Acachie.
Sfânta Muceniță Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului 9. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai țării. Ludmila s-a căsătorit cu prințul Borzivoi al Boemiei. Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi frați Metodie și Chiril, apostolii slavilor.
În urma acestei întâlniri, Ludmila și Borzivoi, soțul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulți dintre slujitorii lor. Astfel a apărut prima Biserică creștină în Boemia. Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei.
Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon (gr. Ευφημία), numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451).
Viața
Sfânta Eufimia a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305 d.Hr.) S-a născut în orașul Calcedon (azi districtul Kadikoy, în Istanbul, Turcia) din părinți creștini, Filofron (Philophronos) și Teodosia, într-o familie de rang senatorial. Încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos, stăruind în rugăciune, post și curăție.
Proconsulul provinciei Asia, care era și guvernator al Calcedonului, pe nume Priscus, supranumit Antipater a proclamat prin decret o zi de sărbătoare în cinstea zeului păgân Marte (zeul războiului în mitologia romană), poruncind ca toți locuitorii să se adune și să aducă ofrande și jertfe zeului.
Creștinii însă se fereau însă să ia parte la festivitățile păgâne și, ascunzându-se în casele unora dintre ei, își petreceau vremea în rugăciune către adevăratul Dumnezeu. Proconsulul Priscus a poruncit atunci ca toți creștinii din oraș să fie găsiți și aduși înaintea lui ca să jertfească și ei lui Marte. Într-o casă au fost găsiți mai mulți creștini laolaltă, între care și tânăra Eufimia. Judecătorii au încercat să îi convingă, mai întâi cu vorbe bune, apoi cu ademeniri și în cele din urmă cu amenințări să se lepede de Hristos, însă ei au rămas statornici în credința lor. Au fost bătuți cu cruzime, însă nu au primit să se lepede de Hristos.
Aflând-o pe fecioara Eufimia în mijlocul creștinilor, văzând frumusețea și tinerețea ei, judecătorii au scos-o din rândurile creștinilor, crezând că, lipsită de susținerea lor, fecioara avea să cedeze și să se lepede de credința ei. Însă ademenirile și amenințările lor nu au dat rezultat. Atunci, văzând guvernatorul că nu izbutea nimic, a condamnat-o la moarte prin tragerea pe roată. Eufimia a răbdat însă chinurile cumplite, stăruind în rugăciune. Un înger al Domnului s-a apropiat atunci și, oprind chinurile, a ridicat-o pe fecioara Eufimia de pe cumplitul instrument de tortură, vindecându-i toate rănile, iar ea a stat, sănătoasă, înaintea judecătorilor.
Atunci aceștia, socotind că sfânta scăpase prin vrăjitorie, au poruncit ca sfânta să fie aruncată într-un cuptor încins. Doi dintre soldații însărcinați să ducă la îndeplinire sentința, pe nume Victor și Sostene, au dus-o până la cuptorul de foc, însă, văzând în flăcări chipurile amenințătoare ale unor îngeri ai Domnului, s-au cutremurat și, refuzând să ducă la îndeplinire porunca, au crezut și ei în Dumnezeul Eufimiei și L-au mărturisit pe Hristos. Cei doi au fost judecați ceva mai târziu și condamnați la moarte, primind mucenicia în numele lui Hristos.
Sfânta Eufimia a fost aruncată în foc de alți soldați, însă a rămas neatinsă. Aruncată mai apoi într-o groapă plină cu țepușe și cuțite ascuțite, Sfânta a scăpat și de această dată nevătămată.
În cele din urmă, sfânta a fost condamnată să fie aruncată fiarelor sălbatice, în timpul jocurilor de circ. Sfânta Eufimia s-a rugat cu stăruință să se învrednicească să sufere chinuri pentru numele Domnului Hristos, însă fiarele sălbatice nu au vrut să se atingă de ea. În cele din urmă, o ursoaică a mușcat-o o dată de picior, și, sângerând mult, Sfânta Marea Muceniță Eufimia și-a dat duhul în mâinile Domnului. Atunci s-a produs un cutremur mare de pământ, care i-a făcut pe spectatori și pe soldații care păzeau arena să fugă, iar părinții sfintei, strecurându-se prin mulțime, au reușit să îi ia trupul și să îl îngroape cu cinste în apropiere de Calcedon.
După ce au încetat persecuțiile împotriva creștinilor, deasupra mormântului Sfintei s-a înălțat o mare catedrală, care avea să adăpostească mai târziu și lucrările Sinodului al IV-lea Ecumenic din anul 451.
Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon
Al Patrulea Sinod Ecumenic s-a întrunit în orașul Calcedon în cursul lunii octombrie a anului 451. Cei 630 de delegați s-au adunat în biserica Sfintei Eufimia, care adăpostea moaștele sfintei. Sinodul a condamnat doctrina monofizită a lui Eutihie și a adoptat Mărturisirea de credință de la Calcedon, afirmând că Iisus Hristos a fost “Om adevărat și Dumnezeu adevărat“, a doua Persoană a Sfintei Treimi, în două Firi, dumnezeiască și omenească „neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite”.
Raportul între monofiziți și ortodocși era destul de echilibrat în timpul Sinodului, așa încât lucrările sinodale erau aprig disputate. Neputându-se ajunge la o hotărâre comună, sfântul patriarh Anatolie al Constantinopolului a propus ca Sinodul să încredințeze hotărârea Duhului Sfânt, rugându-L să le vestească hotărârea corectă cu ajutorul prealăudatei mucenițe Eufimia.
Ierarhii ortdocși și cei monofiziți și-au scris atunci Mărturisirile de credință pe două suluri de pergament și le-au pecetluit cu pecețile lor. Deschizând mormântul sfintei, au așezat amândouă Mărturisirile de credință, în prezența împăratului Marcian (450-457) pe pieptul Sfintei. Au pecetluit apoi mormântul cu pecetea imperială, și au așezat pază imperială la mormântul sfintei.
Au petrecut cu toții, vreme de trei zile, în post și rugăciune, iar la sfârșitul celor trei zile, patriarhul și împăratul au deschis mormântul, fiind de față toți participanții la Sinod. Au aflat atunci pergamentul monofiziților îndepărtat și aruncat la picioarele sfintei, iar Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a sfintei.
În Sinaxar se arată că sfânta însăși și-a întins mâna, ca și cum ar fi fost vie, și a înmânat patriarhului Mărturisirea ortodoxă. Se spune că, după această minune, mulți dintre participanții la Sinod s-au încredințat de adevărul credinței ortodoxe, iar cei care au refuzat să se lepede de erezia lor au fost condamnați și excomunicați de Sinod.
Această minune este relatată într-o scrisoare trimisă de Sinod Papei Leon I:
“Căci Dumnezeu a fost Cel ce a lucrat, și biruitoarea Eufimia a încununat adunarea ca pentru nuntă, care, luând Mărturisirea noastră de credință, a primit-o ca pe a sa și a înmânat-o Mirelui ei prin preaevlaviosul nostru împărat și de Hristos iubitoarea împărăteasă, potolind strigătele împotrivitorilor și primind mărturisirea noastră a adevărului ca plăcută înaintea Lui, și cu mâna și gura ei așezând pecetea ei asupra voturilor noastre ale tuturor, a proclamat-o.” Această minune a Sfintei este prăznuită de Biserica Ortodoxă pe 11 iulie.
Moaștele Sfintei Eufimia s-au arătat încă de la început făcătoare de minuni. În fiecare an, în ziua praznicului ei, din moaștele sfintei curgea un sânge binemirositor, pe care, strângându-l cu cinste episcopul locului, îl folosea ca să ungă pe cei bolnavi. Şi cu sângele sfintei s-au făcut multe vindecări. Iar în alte prilejuri de peste an, mai ales atunci când ierarhul locului era vrednic și evlavios, din moaștele sfintei curgea și mir parfumat, folosit tot la vindecarea bolnavilor.
Pentru multele minuni ale sfintei, faima ei s-a răspândit în întregul Imperiu, și mulți pelerini și bolnavi veneau la mormântul ei, învrednicindu-se de vindecare. Pentru aceasta, i s-a spus „prealăudata”, sau „atotlăudata”, și tot pentru cinstirea deosebită arătată sfintei, ierarhii adunați la Sinodul de la Calcedon au socotit-o vrednică să arate credința cea adevărată.
În secolul al VI-lea, împăratul Mauriciu (582-602) îndoindu-se de minunea care se săvârșea cu moaștele sfintei în fiecare an, a despecetluit odată mormântul acesteia, necrezând că din trupul sfintei putea izvorî cu adevărat sânge. De obicei, sângele sfintei era strâns cu evlavie de episcop în timpul sfintelor slujbe. Împăratul însă a rupt pecetea de pe mormânt și s-a dus singur să vadă dacă minunea era adevărată. Şi deschizând mormântul, a început sângele sfintei să curgă, mai mult decât în orice an, umplând biserica de o mireasmă asemănătoare cu a mirului. Împăratul, încredințat, s-a pocăit.
În preajma anului 617, în vremea domniei împăratului Heraclie (610-641), Calcedonul a fost cucerit de perși, sub conducerea lui Chosroes I, iar biserica Sfintei Eufimia a fost arsă și distrusă. Moaștele Sfintei au scăpat însă neatinse. După retragerea perșilor, în jurul anului 620, moaștele Sfintei Eufimia au fost mutate la Constantinopol, într-o nouă biserică închinată sfintei, construită în centrul orașului, în apropiere de Hipodrom. Minunile sfintei au continuat și acolo.
În vremea prigoanei iconoclaste din timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul (714-741), acesta a poruncit ca moaștele nestricate sfintei să fie luate pe ascuns din biserică, iar în locul lor să fie așezate niște oase putrede, voind să abată astfel poporul de la închinarea la moaștele sfinților. A făcut acest lucru pe ascuns, întrucât se temea de evlavia populară față de sfântă și vroia totodată să profite de aceasta pentru a zdrobi încrederea poporului în cinstirea sfinților.
O vreme, a ținut moaștele sfintei în palat, însă fiicele împăratului fiind dreptcredincioase, le țineau în mare cinste și se rugau mereu înaintea lor. Atunci, pentru a nu fi descoperit ce făcuse, împăratul a poruncit ca moaștele sfintei să fie aruncate în mare. Făcându-se cum poruncise împăratul, moaștele sfintei nu s-au scufundat, ci au plutit pe mare, departe de țărmurile Constantinopolului.
Împăratul a deschis atunci înaintea poporului mormântul sfintei, în care fuseseră așezate oasele cele putrezite, și pentru o vreme a reușit să înșele poporul adunat acolo că acelea ar fi fost trupul sfintei. Biserica sfintei a fost părăsită și profanată, rămânând în ruină până la sfârșitul perioadei iconoclaste. Însă în cele din urmă s-a aflat despre înșelăciunea împăratului Leon și despre faptul că moaștele sfintei fuseseră aruncate în mare.
Plutind astfel pe mare trupul sfintei, a fost pescuit de doi frați, Sergiu (Serghie) și Sergon, a căror corabie tocmai pleca din port către insula Lemnos, în Marea Egee, care era pe atunci grânarul Constantinopolului. Cei foi frați nu știau ale cui moaște erau acelea pe care le găsiseră, însă le-au păzit cu cinste, văzând în vis niște îngeri ca niște bărbați luminoși strânși în jurul raclei sfintei, cu lumânări aprinse, cântând și slăvind pe Dumnezeu.
Până au ajuns în insula Lemnos, cei doi frați s-au rugat cu stăruință să li se descopere ale cui erau moaștele pe care le găsiseră. În insula Lemnos era cinstită în mod deosebit Sfânta Muceniță Glicheria, ale cărei moaște se găseau într-o biserică de acolo. În noaptea când au ajuns la mari, celor doi li s-au arătat în vis cele două sfinte mucenițe, care s-au salutat cu dragoste, chemându-se pe nume.
Astfel au aflat cei doi frați cine era sfânta pe care o scoseseră din mare. Bucuroși, au vrut să plece mai departe, spre orașul lor de origine, și, ridicând ancora, s-au pregătit să plece. N-au reușit însă să înainteze nici în prima zi, nici în zilele următoare, căci vântul îi împingea înapoi. După câteva zile, li s-a arătat în vis sfânta Eufimia, cerându-le să nu o mute încă o dată, ci să o lase acolo, în insula Lemnos.
Cei doi frați s-au dus atunci la episcopul locului și, dezvăluindu-i cele întâmplate, au hotărât să înalțe o mică biserică pe locul unde vroiau să îngroape moaștele sfintei, pe care le-au ascuns în pământ, sub Sfântul Altar, de teamă să nu fie găsite și profanate din nou de iconoclaști, așezând deasupra mormântului o lespede pe care scriseseră cum găsiseră moaștele și cine era sfânta îngropată acolo. Cei doi frați nu au mai plecat însă de acolo, ci, renunțând la negustorie, și-au petrecut tot restul vieții în posturi și rugăciuni, lângă biserica sfintei Eufimia.
La câtva timp după aceea, voind episcopul locului să aducă într-o nouă biserică înălțată de el moaștele Sfintei Eufimia, aceasta i s-a arătat în vis, cerându-i să nu o mai mute de la locul ei, ci să ia în locul ei moaștele Sfintei Mucenițe Glicheria, care erau ascunse în altă parte. Iar Sfânta Eufimia era cinstită mai departe de popor în bisericuța ei de la malul mării.
Câțiva ani mai târziu, tot în vremea prigoanei iconoclaste, în ziua praznicului Sfintei Eufimia, un mare demnitar, susținător al politicii iconoclaste a împăratului a poposit pe insula Lemnos, cu o mică armată. Văzându-i pe creștinii adunați la praznicul sfintei, i-a alungat, batjocorindu-i, și a poruncit ca biserica să fie distrusă din temelie. Moaștele sfintei, îngropate sub pământ, nu au fost însă găsite, și nu s-au pierdut, ci au rămas pe locul acela. Biserica fiind distrusă, locul a rămas însă părăsit.
Când s-a potolit prigoana iconoclastă, după moartea lui Leon al IV-lea Khazarul (750-780), în vremea domniei împăratului Constantin al VI-lea (asociat la tron din 771, împărat 780-797) și a mamei sale, împărăteasa Irina (regentă între anii 780-797 și împărăteasă unică între anii 797-802), a fost restabilită cinstirea sfintelor icoane. În special binecredincioasa împărăteasă Irina avea mare evlavie la Sfânta Eufimia și, cunoscând povestea aruncării moaștelor ei în mare, se străduise în fel și chip să le găsească, însă nu reușise.
În acea vreme, un bărbat pe nume Anastasie, cu rangul de comite, a primit drept moștenire un teren din insula Lemnos pe care se afla și mormântul sfintei, cu ruinele vechii biserici. Acesta, găsind ruinele bisericii, a rezidit-o din temelii și, în timpul lucrărilor, a aflat și moaștele sfintei. Fiind depuse împotriva lui niște denunțuri mincinoase, comitele a fost scos din funcție și, socotind că i se făcuse o nedreptate, a plecat la Constantinopol, vrând să facă apel la judecata imperială.
Aflând că mitropolitul de Calcedon era foarte respectat la Curte, i s-a adresat mai întâi acestuia, rugându-l să îl ajute ca să își redobândească rangul. La început, mitropolitul l-a refuzat. Anastasie, stăruind, l-a urmat pe mitropolit până la palatul episcopal, unde, văzând biserica deschisă, s-a dus să se roage. Reședința mitropolitului era atunci lângă biserica Sfintei Eufimia.
Auzind comitele de aceasta, s-a minunat foarte tare. Întrebat fiind de clerici de pricina mirării lui, le-a povestit că moaștele Sfintei Eufimia se aflau pe o moșie a lui. Clericii l-au adus atunci pe Anastasie înaintea mitropolitului de Calcedon care, cercetându-l, a aflat de la el cum ajunseseră moaștele sfintei până în insula Lemnos, aduse de cei doi frați. Atunci mitropolitul l-a luat cu sine pe Anastasie și, aducându-l înaintea împăratului și a împărătesei, le-a vestit aflarea moaștelor sfintei.
Bucuroși, împăratul și împărăteasa l-au răsplătit pe Anastasie, reașezându-l în rangul sau și făcându-i multe daruri, după care au trimis în insula Lemnos un sobor de preoți și arhierei, însoțit de mulți nobili și de o gardă de onoare, ca să afle moaștele Sfintei și să le aducă, cu cinste, la Constantinopol.
Atunci s-a iscat o mare tulburare printre locuitorii insulei, care nu vroiau să fie lipsiți de binecuvântările ce izvorau din moaștele sfintei. Episcopul locului a potolit însă poporul, iar moaștele Sfintei Mucenițe Eufimia au fost luate cu cinste și duse în corabie, care le-a purtat până la Constantinopol, fiind reașezate în biserica închinată Sfintei în anul 796.
Racla cu moaștele sfintei a mai fost o dată furată în vremea cruciadelor, fiind dusă de cruciați la Nicosia, în Cipru, însă moaștele Sfintei s-au întors iarăși la Constantinopol. După căderea Constantinopolului, în 1454, patriarhul Ghenadie al II-lea Scholarios a mutat iarăși moaștele Sfintei din biserica închinată acesteia în catedrala patriarhală, fiind mutate de fiecare dată odată cu mutarea reședinței patriarhale.
În prezent, cea mai mare parte a moaștelor Sfintei Mucenițe Eufimia se află în Catedrala Patriarhală Sf. Gheorghe aflată în cartierul Fanar din Constantinopol (Istanbul), fiind așezate în partea dreaptă a bisericii, în naos, alături de moaștele Sfintelor Solomoni și Teofano.
Racla cu moaștele Sfintei Eufimia, în Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe, Istanbul – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Imnografie
Pentru prăznuirea din 16 septembrie:
Tropar, glasul al 4-lea:
Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori, și ai rușinat pe cei rău credincioși, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinții bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniță preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Condac, glasul al 2-lea:
Nevoințe în chinuri, nevoințe pentru credință cu avânt ai suferit pentru Hristos, Mirele tău. Acestuia și acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmașilor sub picioarele dreptcredincioșilor, ca și atunci eresurile, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce ai primit hotărârea credinței de la cei șase sute treizeci de Dumnezeu purtători părinți și o păstrezi, prealăudată.
În Ceaslovul cel Mare (ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003), troparul și condacul care se cântă la praznicul din 11 iulie apar ca o variație (de traducere, probabil) a celor din 16 septembrie, care se cântă pe glasuri diferite, după cum urmează:
Tropar, glasul al 3-lea:
Ai veselit pe cei dreptcredincioși și ai rușinat pe cei rău-mărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care Părinții bine l-au rânduit. Muceniță mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Condac, glasul al 4-lea:
Lupte în chinuri, lupte în credință ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi așa precum ai zdrobit eresurile, așa și acum întărâtările vrăjmașilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumneze. Căci tu ai luat de la cei șase sute treizeci purtători de Dumnezeu părinți hotarul credinței și l-ai păzit pe el, prealăudată.
Iconografie
Potrivit Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. rom. Sophia, București, 2000, pp. 185, 209 mucenicia Sfintei Eufimia se zugrăvește astfel: Fecioara, tânără, este reprezentată înconjurată de lei și urși, îngenuncheată, cu ochii și mâinile înălțați spre Dumnezeu.
Mural depicting the martyrdom of St. Euphemia (Church of St. Euphemia, Rovinj, Croatia) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Există și o indicație iconografică specifică menită să amintească minunea sfintei Eufimia de la Sinodul IV de la Calcedon din 451, pe care Dionise nu o menționează, însă care este evocată în Viețile Sfinților. În relatarea minunii Sfintei Eufimia se povestește că începând de atunci, sfânta muceniță Eufimia se zugrăvește purtând în mână un sul de pergament cu mărturisirea de credință ortodoxă a Părinților de la Sinodul de la Calcedon.
Sf. Mare Mc. Eufimia (†304) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Muceniță Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea.
Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai țării.
Ludmila s-a căsătorit cu prințul Borzivoi al Boemiei.
Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi frați Metodie și Chiril, apostolii slavilor.
Sf. Mc. Ludmila (Secolul al IX-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
În urma acestei întâlniri, Ludmila și Borzivoi, soțul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulți dintre slujitorii lor.
Astfel a apărut prima Biserică creștină în Boemia.
Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei.
Vratislas s-a căsătorit cu prințesa păgână Dragomira și au avut un fiu pe nume Venceslas.
Acesta a fost crescut în credința creștină de către Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celălalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a rămas păgân, iar după moartea lui Borzivoi și a fiului său Vratislas, cei doi copii au rămas sub conducerea regentă a Dragomirei.
Deoarece Boleslav și Dragomira urau pe Venceslas și Ludmila pentru că erau creștini, au complotat, omorându-i în timp ce se aflau în biserică rugându-se.
Dar împăratul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca să pedepsească pe cei care l-au omorât pe vasalul său.
Învingând pe Boleslav și Dragomira, le-a impus să restabilească religia creștină și să plătească un tribut anual.
Romano-catolice – Ss. Corneliu, pp. m. şi Ciprian, ep. m.; Ludmila, m.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 16 septembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o conferință de presă
Vă prezentăm în continuare transcrierea conferinței de presă:
Bună seara!
Am înregistrat astăzi, din păcate, o nouă cifră record de infectări cu virusul SARS-CoV-2 și un număr semnificativ de decese provocate de COVID-19 la nivel național. Pandemia este încă departe de a se fi încheiat.
Eliminarea treptată a mai multor restricții și reluarea unor activități, concomitent cu apropierea sezonului rece, favorabil îndeosebi apariției virozelor respiratorii și a gripei, creează un context sensibil. Toate acestea generează îngrijorare și necesită atenție sporită din partea tuturor, deopotrivă cetățeni și autorități.
Sub nicio formă nu ne putem permite ca sistemul sanitar să fie nevoit să gestioneze o dublă epidemie, de gripă și de COVID-19.
Este, așadar, fundamental să menținem în perioada următoare o atitudine prudentă și responsabilă.
Să nu uităm că aceleași măsuri – masca, distanțarea, igiena mâinilor, care ne feresc de COVID-19, ne pot feri și de virusul gripal, precum și de alte viroze. Deci ele devin cu atât mai importante în săptămânile și lunile care urmează.
cititi mai mult pe www.presidency.ro
Legea care permite românilor din diaspora să voteze două zile la parlamentarele din decembrie, promulgată
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, miercuri, Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală care permite românilor din diaspora să voteze timp de două zile la alegerile parlamentare din decembrie.
Actul normativ prevede că alegătorii români cu domiciliul/reşedinţa în străinătate vor putea să îşi exercite dreptul de vot pe liste electorale suplimentare şi la o altă secţie din circumscripţia de care aparţin, în cazul în care şi-au schimbat recent domiciliul.
“Votarea în ţară se desfăşoară într-o singură zi, care poate fi numai duminica. În străinătate, votarea se desfăşoară şi pe parcursul zilei de sâmbătă, imediat anterioară datei votării“, prevede legea.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România – 16 septembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 16 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 107.011 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.713 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 714 persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 4.285 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 15.09.2020 (10:00) – 16.09.2020 (10:00) au fost înregistrate 49 de decese (33 bărbați și 16 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 6.854. Dintre acestea, 471 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.136.544 de teste. Dintre acestea 25.991 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 16.542 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 9.449 la cerere.
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.599 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 338 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 15 septembrie 2020, au fost raportate 2.641.450 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 371.125 (+2.621) 41.637 (+9) 2.184 (+32)
Spania 593.730 (+27.404) 29.848 (+101) 150.376 -
Italia 288.761 (+1.008) 35.624 (+14) 214.645 (+695)
Franţa 387.252 (+6.158) 30.950 (+34) 90.816 (+384)
Germania 261.762 (+1.407) 9.362 (+12) 235.112 (+1.095)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
SITUAȚIE GLOBALĂ LA 15 SEPTEMBRIE 2020
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*
29.309.546 (+260.412) 928.890 (+4.184) 20.079.169 (+216.478)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 14 – 15 septembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Belarus: Opozanta Maria Kolesnikova, inculpată pentru periclitarea securităţii naţionale
Lidera protestatarilor din Belarus Maria Kolesnikova, arestată săptămâna trecută, a fost inculpată pentru periclitarea securităţii naţionale, relatează dpa, citând comitetul naţional de investigaţii. Ea riscă până la cinci ani de închisoare dacă va fi găsită vinovată de această acuzaţie, în conformitate cu legea din Belarus.
Kolesnikova s-a angajat în “apeluri la acţiuni menite să pericliteze securitatea naţională a Republicii Belarus”, a afirmat Comiteul de investigaţii într-un comunicat postat pe reţeaua Telegram. “Ea rămâne în arest. O investigaţie este în desfăşurare”, se mai menţionează în comunicat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Şoferul de urgenţă al maşinii autonome Uber implicată în accidentul mortal din Arizona, acuzat de omucidere
Şoferul de siguranţă aflat la volanul unui vehicul autonom al Uber Technologies aflat în teste, care lovit şi ucis o femeie în Tempe din statul american Arizona, în 2018, a fost acuzat de omucidere din neglijenţă, au anunţat marţi procurorii, citaţi de Reuters.
Rafael Vasquez, în vârstă de 46 de ani, cunoscut sub numele de Rafaela, a pledat nevinovat, marţi, după ce a fost acuzat de moartea lui Elaine Herzberg, la 27 august 2018, conform datelor instanţei. Vasquez a fost eliberată în aşteptarea procesului stabilit pentru februarie 2021.
Herzberg a murit după ce a fost lovită în timp ce traversa strada cu bicicleta, în cursul nopţii.
Primul deces al unei persoane lovită de o maşină fără şofer a declanşat îngrijorări semnificative privind siguranţa în industria aflată în fază incipientă a vehiculelor autonome.
Uber a refuzat să comenteze, notează Reuters. De asemenea, un avocat care o reprezintă pe Vasquez nu a răspuns imediat la solicitarea de a comenta.
Potrivit unui raport al poliţiei din Tempe, Vasquez se uita în mod repetat în jos în loc să-şi menţină privirea la drum. Procurorii au declarat în martie 2019 că Uber nu răspunde penal în acest accident.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
China trimite în spaţiu sateliţi în cadrul primei sale lansări comerciale de pe o platformă maritimă
China a trimis cu succes pe orbită nouă sateliţi în cadrul primei sale lansări în scop comercial a unei rachete de pe o platformă maritimă, a anunţat miercuri presa de stat, relatează Reuters. Sateliţii, dintre care unul aparţinea platformei Bilibili de partajare de conţinut video, au fost transportaţi marţi de o rachetă Long March 11 din Marea Galbenă, potrivit media chineze.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Protocolul de la Montreal (16 septembrie 1987)
Top (l to r): Wayne Evans, Gordon Harris, Steve Hart, Georges Mezetta, ?, Jim Kerr, Nicole Jasmin, Tom McElroy, Vic Buxton, Roy Begin, Jon Allen, Peter Serafini, Tim Leah, Lewis Poulin, Margit Doneit, Ben Stafford.
Bottom: Lise Hyde, Elizabeth May, Lorette Goulet, Peter Higgins, Thomas McMillan, Clifford Lincoln, Julyan Reid, Alex Chisholm, Jean Cinq-Mars
Sfânta Muceniță Ludmila, (nascuta cca 860), este o sfânta și martira venerata de ortodocși și romano-catolici, fiind considerata patroana Boemiei. Era fiica prințului slav Slavibor si bunica Sfantului Wenceslaus, duce (cneaz) al Bohemiei. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 septembrie.
(BRU) Sf. Eufemia, martiră († 304)
Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon – foto: .doxologia.ro
Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon, numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451).
(BRC) Sf. Corneliu, papă, martir; Sf. Ciprian, episcop, martir; Sf. Ludmila
Sfântul Corneliu, papă. Pontificatul Papei Corneliu a fost în perioada martie 251 – iunie 253 – foto: en.wikipedia.org
Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon, marcată pe baza unei rezoluții a Adunării Generale a ONU; la 16 septembrie 1987 a fost semnat, la Montreal, Protocolul privind substanțele care subțiază stratul de ozon, protocol la care a aderat și România.
Astăzi în istorie pentru 16 septembrie
Evenimentele Zilei de 16 septembrie în Istorie:
- 16 septembrie 1987 – Protocolul de la Montreal
16 septembrie 307 - A murit imparatul roman Severus al II-lea (Flavius Valerius Severus Augustus). A domnit in Imperiul Roman de Apus, intre anii 306-307.
16 septembrie 655 - A murit Martin I, Papa al Romei din anul 649. În același an a întrunit un Conciliu la Lateran, în care a fost condamnată erezia monotelită, care afirma că în persoana lui Iisus nu există decât voința divină, nu ceea umană, ceea ce punea în dubiu natura umană a lui Isus. A fost arestat în anul 653 din ordinul împăratului Constant (care susținea cauza ereticilor) și dus la Constantinopol, unde i s-a înscenat un proces de înaltă trădare. Papa Martin I a fost condamnat la moarte, dar ulterior pedeapsa a fost comutată și a fost exilat în Chersones (Crimeea), unde a decedat în 655. In Biserica Catolica este venerat ca martir si sfânt.
16 septembrie 1087 - A murit Papa Victor al III-lea (n. 1026)
Papa Victor al III-lea a fost un papă al Romei. A fost beatificat (declarat fericit) – foto: en.wikipedia.org
16 septembrie 1380 - A murit regele Carol al V-lea al Franței, supranumit „Inteleptul”; (n. 1338). A fost rege al Frantei în perioada 1364 -1380, ca fiu și succesor al lui Ioan al II-lea.Domnia sa marcheaza sfârșitul primei faze a Razboiului de 100 de ani. Carol al V-lea s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui lung conflict, datorită faptului că a pus accent pe consolidarea militara a Frantei, actiune in care a fost ajutat de generalii săi, conteabilii DuGuesclin si Clison , care au reușit să realizeze o strategie de succes împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga inamicul să își irosească forțele. Planul a funcționat atât de bine încât s-au recuperat aproape toate teritoriile pierdute in fața englezilor.
16 septembrie 1382 - Maria de Anjou a fost proclamată regina Ungariei.
Maria de Anjou (14 octombrie 1404 – 29 noiembrie 1463) a fost regină consort a Franței în perioada 1422 – 1461 prin căsătoria cu regele Carol al VII-lea al Franței. Mama ei, Iolanda de Aragon, a jucat un rol principal în ultima fază a Războiului de O Sută de Ani.
16 septembrie 1408 - Prima menţionare documentară a unui ţinut din Moldova – ţinutul Romanului, unitate administrativ-teritoriala echivalenta cu “judetul” din Muntenia.
16 septembrie 1437 - S-a încheiat, la Căpâlna, aflata pe atunci in comitatul Dabâca din Transilvania, “Uniunea Frăţească” (Fraterna Unio), cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum” (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”). A fost o înţelegere încheiată la 16 septembrie 1437 între nobili, saşi şi secui.
„Înţelegerea frăţească” (fraternio unio) dintre stările privilegiate ale Transilvaniei s-a făcut în timpul răscoalei de la Bobâlna şi presupunea ca cele trei „naţiuni” astfel definite, să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern. Pe termen scurt urmărea zdrobirea răzvrătiţilor.
Cu timpul însă această înţelegere a dus la excludea de la viaţa politică din Transilvania, a populaţiei româneşti, care forma majoritatea locuitorilor. Înţelegerea a fost în mod succesiv reînnoită. Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.
De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.
Părțile semnatare au fost in fapt patru, pactul de alianță mutuală militară și politică fiind încheiat între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic si orășenii sasi si secui. Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială.
Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio) o națiune „tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
16 septembrie 1498 - A murit Tomás de Torquemada, primul Mare Inchizitor al Spaniei, rămas celebru prin cruzimea lui și metodele diabolice de tortură folosite; (n. 1420). Torquemada a fost, duhovnicul reginei Isabella I de Castilia. A ramas in istorie pentru campania sa împotriva asa zisilor “cripto-evrei” si “cripto-musulmani” din Spania.
A fost unul dintre susținătorii principali ai Decretului Alhambra in urma caruia au fost expulzati in 1492 evreii din Spania. Intre 1480 și 1530 au fost arsi pe rug in Spania de Inchizitia spaniola, aproximativ 2000 de oameni.. În timpurile moderne, numele Inchiziției a devenit sinonim cu bigotismul, și fanatismul crud.
16 septembrie 1507 - S-a nascut imparatul chinez Jiajing ; (d. 1567). A fost al unsprezecelea imparat al dinastiei Ming si i-a succedat la tron vbarului sau Zengde mort fara urmasi. A murit la 60 de ani, posibil in urma unei otraviri cu mercurul pe care-l folosea in ritualurile taoiste. A fost urmat la tron de fiul sau Longqing.
16 septembrie 1557 - S-a nascut compozitorul francez renascentist Jacques Mauduit; (d. 21 august 1627). Este autorul faimosului Requiem, compus pentru funeraliile marelui poet Pierre Ronsard, mort la 27 decembrie 1585.
16 septembrie 1620 - Vasul englez Mayflower cu 102 pelerini persecutati religios in Anglia isi incepe calatoria spre America.
16 septembrie 1630 - Este fondat oraşul Boston, în statul Massachusetts din America de Nord.
16 septembrie 1701 - A murit regele Iacob al II-lea al Angliei ; (n. 1633).
16 septembrie 1736 - A încetat din viaţă fizicianul Gabriel Daniel Fahrennheit, unul dintre fondatorii termometriei; a inventat termometrele cu alcool (1709) şi cu mercur (1714), precum şi scara termometrică ce-i poartă numele; (n. 24 mai 1686).
16 septembrie 1745 - S-a nascut mareşalul rus Mikhail Ilarionovici Kutuzov, erou al razboaielor antinapoleoniene; (d.1813).
16 septembrie 1776 -Razboiul american de independenta. Armata americană a obținut o importanta victorie împotriva celei britanice în batalia de la Harlem Heights.
Battle of Harlem (16 septembrie 1776), J.R. Armytage, after Chappel – foto: mountvernon.org
Bătălia de la Harlem Heights a avut loc în timpul campaniei din New York și New Jersey din cadrul Războiului de Independență al SUA. Ea s-a desfășurat în zona care astăzi reprezintă cartierele Morningside Heights și Harlem (partea de vest) din districtul Manhattan din New York City în ziua de 16 septembrie 1776.
Armata Continentală, condusă de generalul George Washington, general-maiorul Nathanael Greene și general-maiorul Israel Putnam, totlizând circa 1.800 de oameni, a păstrat mai multe poziții înalte în Manhattanul superior împotriva atacurilor unei divizii britanice cu 5.000 de oameni condusă de general-maiorul Alexander Leslie.
Trupele britanice au făcut o greșeală tactică prin aceea că au pus, în timpul urmăririi, pe gorniști să sune un acord specific vânătorii de vulpi. Intenția a fost aceea de a-l insulta pe Washington, cunoscut vânător de vulpi, care învățase acest sport de la lordul Fairfax în timpul Războiului Francez și Indian. Sunetul din goarnă era unul care se cânta atunci când vulpea este fugărită de câinii de vânătoare aflați pe urmele ei.
Armata Continentală, aflată într-o retragere ordonată, s-a înfuriat și a devenit hotărâtă să păstreze pozițiile. După ce i-au învăluit pe atacatorii britanici, americanii i-au împins pe aceștia încet înapoi. După retragerea britanicilor, Washington a oprit înaintarea. Bătălia a avut ca efect recâștigarea încrederii Armatei Continentale după o serie de înfrângeri. A fost prima victorie pe câmpul de luptă obținută de Washington în tot războiul.
După o lună fără lupte majore între cele două armate, Washington a fost obligat să-și retragă armata la White Plains când britanicii au ocupat comitatul Westchester și amenințau să-l încercuiască pe Washington în Manhattan. Washington a mai suferit apoi două înfrângeri, la White Plains și Fort Washington. După aceste înfrângeri, Washington și armata sa s-au retras, traversând New Jersey, în Pennsylvania. Campania din New York și New Jersey a luat sfârșit după victoriile americane de la Trenton și Princeton.
16 septembrie 1804 - Fizicianul francez Joseph-Louis Gay-Lussac s-a ridicat la o inaltime de 7.016 m cu un balon cu hidrogen, stabilind un record mondial. Împreună cu astronomul si fizicianul Jean-Baptiste Biot , a primit de la Institut de France (Institutul Francez) misiunea de a verifica observațiile lui Horace-Bénédict de Saussure asupra scăderii magnetismlui din atmosfera , efectând in acest scop un zbor cu balonul. După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului.
16 septembrie 1824 - A încetat din viaţă Ludovic al XVIII-lea, rege al Franţei între anii 1814 şi 1824, a carui domnie a marcat restauraţia Burbonilor în Franţa; (n. 17 februarie 1755).
Ludovic al XVIII-lea (17 noiembrie 1755 – 16 septembrie 1824), regele Franței și al Navarei în 1814 și apoi în perioada 1815 – 1824. După căderea lui Napoleon în 1814, a fost reinstaurat în Franţa regimul monarhic care a existat înaintea Revoluţiei. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conformă intereselor aristocraţiei funciare emigrate în timpul Revoluţiei peste hotare şi care a revenit în urma Restauraţiei.
Deşi a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziţia fanatică a ultraregaliştilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franţei a regelui Carol al X-lea. Ludovic al XVIII-lea a fost supranumit Regele emigranţilor. În 1823 a intervenit în Spania şi a înăbuşit revoluţia care izbucnise in aceasta tara.
16 septembrie 1836 - Domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.
1 Leu romanesc – foto: ampress.ro
10 bani din 1867 – foto: ro.wikipedia.org
În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă taleri olandezi („Lowenthaler”) care aveau gravat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe).
Löwenthaler (Taler-leu) olandez emis în 1660 – foto: ro.wikipedia.org
Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.
5 lei din 1883 – foto: ro.wikipedia.org
16 septembrie 1848 - O delegatie a românilor ardeleni a înaintat Curtii vieneze “Memoriul poporului român din Transilvania” – document adoptat de cea de-a III-a Adunare nationala de la Blaj.
16 septembrie 1852 - S-a născut episcopul Friedrich Teutsch, istoric sas din Transilvania (preocupat de istoria saşilor sub toate aspectele: social, economic, politic, religios, cultural). (m. 1933).
Friedrich Teutsch (n. 16 septembrie 1852, Sighişoara – d. 11 februarie 1933, Sibiu) a fost un episcop şi istoric sas din România, membru de onoare (1919) al Academiei Române.
16 septembrie 1853 - S-a nascut Albrecht Kossel, medic german, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (d. 1927)
Ludwig Karl Martin Leonhard Albrecht Kossel (16 septembrie, 1853 – 5 iulie, 1927) a fost un medic german născut în Rostock, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1910.
16 septembrie 1858 - S-a născut Andrew Bonar Law, politician canadiano-scoțian, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1923)
Andrew Bonar Law (n. 16 septembrie 1858, New Brunswick, Canada – d. 30 octombrie 1923, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1922-1923.
16 septembrie 1863 - Christopher Robert, un filantrop american, fondeaza Robert College din Istanbul – Turcia,prima instituţie de învăţământ american din afara Statelor Unite.
16 septembrie 1867 - S-a născut la Bucuresti, Vintilă I. C. Brătianu, economist şi om politic liberal; preşedinte al PNL între anii 1927 şi 1930, unul dintre iniţiatorii politicii „prin noi înşine”, membru de onoare al Academiei Române din 1928.
Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București – d. 22 decembrie 1930, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928. A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni.
Și-a început cariera în administrația de stat în anul 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului.
În anul 1901 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales de mai multe ori senator, deputat sau consilier comunal pe listele acestuia. Între 1927 și 1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal.
În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe (1922 -1926).
După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928. Vintilă Brătianu a mai fost de asemenea director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei Băncilor Populare și a Cooperativelor Sătești, cenzor și director la Banca Nationala a României. Printre funcțiile deținute a fost si aceea de primar al Bucureștilor S-a numărat printre fondatorii Institutului Economic Român şi ai Institutului de Cercetări Agronomice al României; (m. 22 decembrie 1930, Bucuresti).
16 septembrie 1868 - Se deschide, la Sibiu, primul “Congres național-bisericesc al românilor ortodocși” din Transilvania și Ungaria; se adoptă “Statutul organic“, care consfințește principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și Ungaria.
16 septembrie 1868 - A avut loc cea dintâi alegere de membri ai Societatii Academice Române. Sunt propusi si alesi în unanimitate: Gheorghe Sion, Mihail Kogalniceanu si Alexandru Papiu Ilarian (16/28).
16 septembrie 1880 - Ia fiinta Societatea farmaciștilor din România.
16 septembrie 1886 - S-a născut la Brașov, Ioan Alexandru Bran-Lemeny, poet şi gazetar; (m. 1954). Este nepot al lui Ion Bran-Lemeny, doctor în Drept, cel dintâi avocat român din Brașov, unul din organizatorii Adunării românilor în 3/15 mai 1848, pe Câmpul Libertății de la Blaj și din 1861 comite al districtului Făgăraș pe teritoriul căruia erau incluse și localitățile Bran, Zârnești, Poiana Mărului, Vlădeni, Țânțari (azi Dumbrăvița), apoi deputat în Dieta Transilvaniei de la Sibiu. În anul 1906, după absolvirea liceului, începe facultatea de Drept la Budapesta, apoi se transferă la cea din Cluj, luându-și licența în 1911. În paralel studiază la Viena limba germană și filozofia.
În toamna anului 1911 se întoarce acasă, la Brașov, pentru a efectua practica de avocat. Cu puțin înainte de izbucnirea primului război mondial, trece Carpații și rămâne până la terminarea războiului în Vechiul Regat. Aici începe o activitate susținută de publicist și poet, pe care o continuă toată viața. În 1919 revine la Brașov, unde este numit notar public.
În scurt timp este obligat să demisioneze, urmare a scandalului declanșat de articolul său Anarhia din justiția brașoveană, publicat în ziarul Adevărul.
Devine apoi translator al primăriei municipiului Brașov pentru limbile maghiară și germană.
A publicat mai multe volume de versuri: Poezii (!914), Lacrimi și clocot (1916), Ancore (1926), Taler (1933), Traista mea -antologie (1941). În proză a publicat Deutschlands Wiedergeburt, lucrare în limba germană, prefațată de scriitorul Heinrich Mann. A înființat la Brașov periodicele: Ritmuri (1929 – 1930) și Prometeu (1934 – 1939).
A fost unul din redactorii revistei Brașovul literar și artistic, condusă de Cincinat Pavelescu. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, România Viitoare, Adevărul, Dimineața, Patria, Românul, Cele trei Crișuri, Lanuri, Societatea de mâine, Țara Bârsei, Klingsor și Kronstädter Zeitung. A fost, până în anul 1946, unul dintre animatorii vieții culturale locale. În ultimii ani ai vieții a suferit datorită privațiunilor la care a fost supus de noua „putere populară”.
16 septembrie 1887 - S-a născut Nadia Boulanger, compozitoroare şi profesoară franceză; (d. 1979).
16 septembrie 1888 - S-a născut Frans Eemil Sillanpää, scriitor finlandez, laureat Nobel (d. 1964)
Frans Eemil Sillanpää (n. 16 septembrie 1888, Hämeenkyrö — d. 3 iunie 1964) a fost cel mai mare scriitor finlandez din secolul XX. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1939 “pentru înțelegerea profundă a țărănimii din patria sa și pentru arta desăvârșită cu care i-a descris modul de viață și relația cu Natura.”
16 septembrie 1891 - S-a nascut Karl Dönitz, amiral şi om politic german, preşedinte al Germaniei dupa sinuciderea lui Hitler în perioada 30 aprilie – 23 mai 1945. În decursul celui de-al Doilea Război Mondial, Dönitz a fost comandatul flotei militare germane.Tribunalul international de la Nürnberg l-a gasit pe Dönitz vinovat de crime de război și la condamnat la zece ani de închisoare; A decedat la 24 decembrie 1980).
16 septembrie 1902 - (16/28 septembrie) A decedat la Bucuresti, Iosif Ivanovici, compozitor şi capelmaestru militar (n. ~1844,Timișoara).
Iosif Ivanovici, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan Ivanović în 1845, Timișoara – d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri.
Creația lui cuprinde peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. . Multe piese compuse de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți”, fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
16 septembrie 1904 - S-a născut scriitorul rus Nikolai Ostrovski; (d. 1936).
16 septembrie 1908 - William Crapo ‘Billy’ Durant fondează in orașul Flint, din statul american Michigan,compania “General Motor Co.” În anul 2010, compania era pe locul doi mondial, cu 8,39 milioane de vehicule vândute, după Toyota (cu 8,41 milioane) și înaintea Volkswagen (cu 7,14 milioane).
16 septembrie 1910 - S-a nascut Lucia Demetrius scriitoare, poeta si traducatoare romanca; (d. 29.07.1992).
Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 – d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română. A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius[1]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu.
16 septembrie 1910 - S-a născut la Craiova, Victor V. Martinescu, poet şi prozator, condamnat la închisoare, între anii 1947 şi 1952, pentru tentativa de a părăsi ilegal ţara.
Victor Valeriu Martinescu (n. 16 sept. 1910, Craiova – m. 12 dec. 1994, Bucuresti) poet si prozator. A fost deţinut din nou, între anii 1958 şi 1964, datorită unor texte anticomuniste – poeme şi însemnări considerate antiguvernamentale, trimise spre publicare în Franţa (vor apărea în 1956, prezentate de Virgil Ierunca, în revista „Caiete de dor”, sub pseudonimul Haiduc); (m. 12 dec. 1994, Bucuresti).
Dupa executarea pedepsei, a refuzat angajarea ca redactor la Fundatia Romania, unde fusese „recuperat” N. Crainic. A debutat cu versuri in Revista invatatoarelor si invatatorilor (Caracal, 1924). A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, dupa care a fost Redactor sef, in 1930, la revista Limba romana (director: VI. Corbasca), redactor (1934-1935) la saptaminalul Reporter.
Cunsocut, in mediile cafenelei literare bucurestene a epocii, sub porecla „Marele Contemporan”, pe care si-a dat-o el insusi. A editat revista de avangarda Sis (1932-l935, 3 nr.). Dupa razboi, a fost o vreme administrator al mosiei Marghioalei Cantacuzino, care, plecata dupa 6 martie 1945 la Paris, ar fi intervenit ca poetul sa fie inclus in lotul celor ce urmau sa paraseasca clandestin tara in 1947. A dus, pina la sfirsit, o existenta marginala si boema. (Victor Valeriu Martinescu – M-a aprins din temelii un dor)
16 septembrie 1916 - A avut loc, în timpul Primului Război Mondial, Bătălia de la Praid-Sovata, ultima acţiune ofensivă a armatei române de pe frontul din Transilvania. (16-20 septembrie).
16 septembrie 1923 - S-a născut omul politic Lee Kuan Yew, primul conducator al statului Singapore.
16 septembrie 1924 - S-a născut Lauren Bacal, actriță americană de film (d. 2014)
Lauren Bacall (născută Betty Joan Perske; n. 16 septembrie 1924, New York City — d. 12 august 2014) a fost o actriță și fotomodel american. Părinții ei erau evrei imigranți, ale căror familii proveneau din Polonia, Franța, România și Germania. A fost căsătorită cu actorul Humphrey Bogart până la moartea prematură a acestuia. A decedat la 12 august 2014, în urma unui accident cerebral.
16 septembrie 1925 - S-a născut marele muzician de blues american B.B. King. B.B. King (n. Riley B. King) a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzica blues. În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista de specialitate Rolling Stone. A primit 14 premii Grammy și numeroase alte distincții din partea unor instituțiilor naționale din SUA.
16 septembrie 1925 - A murit Alexander Friedman, astronom, cosmolog și matematician rus (n. 1888)
Alexander Alexandrovici Friedman (sau Friedmann; de asemenea Fridman)(n. 16 iunie 1888, Sankt-Petersburg – d. 16 septembrie 1925, Leningrad) a fost un astronom, cosmolog și matematician rus. A descoperit în 1922 o soluție a ecuațiilor teoriei relativității generalizate care respectă modelul universului în expansiune. Confirmarea astronomică a soluției a venit în 1929, odată cu observațiile lui Edwin Hubble.
16 septembrie 1927 - S-a născut Peter Falk, actor american de cinema, devenit celebru in rolul detectivului din serialul Colombo. (d.23 iunie 2011).
16 septembrie 1932 - A încetat din viaţă Ronald Ross, medic si parazitolog. A descoperit ca transmiterea malariei la om se face prin intermediul tântarului anofel. Laureat al Premiului Nobel pentru Medicina în 1903; (n. 13.05.1857).
16 septembrie 1936 - A încetat din viaţă Jean-Baptiste-Etienne-Auguste Charcot, explorator şi oceanograf francez al Antarcticii; (n. 1867).
16 septembrie 1938 - Adolf Hitler îl primeşte la reşedinţa sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain, care îşi exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete, locuite în majoritate de germani.
16 septembrie 1945 -Al Doilea Război Mondial - Trupele japoneze în Hong Kong se predau in fata amiralul britanic sir Cecil Harcourt.
16 septembrie 1954 - S-a născut actorul american de film Mickey Rourke.
16 septembrie 1955 - Presedintele argentinian Juan Domingo Perón este demis. Perón (n.8 octombrie 1895 – d. 1 iulie 1974), a fost de 2 ori președinte al Argentinei, în perioada 1946-1955 și în perioada 1973-1974. Primul său mandat ca președinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca președinte, însă mandatul său a durat mai puțin de 9 luni, murind în 1974.
16 septembrie 1956 - S-a nascut iluzionistul american David Copperfield. David Copperfield (născut David Seth Kotkin) este un iluzionist american, descris de revista Forbes ca cel fiind magicianul cu cel mai mare succes comercial din istorie. Show-urile sale de televiziune au câștigat 21 de Premii Emmy , dintr-un total de 38 de nominalizări.
Cariera de peste 30 de ani a lui Copperfield i-a adus 11 Guiness World Record,o stea pe Hollywood Walk of Fame, rangul de cavaler din partea Guvernului Francez si a fost numit Legendă Vie a Bibliotecii Congresului din SUA. Copperfield a vândut până acum peste 40 milioane bilete la spectacolele sale și a avut încasări care au depașit 4 miliarde de dolari, mai mult decât oricare alt entertainer din istorie.
16 septembrie 1957 - S-a născut la Campulung-Moldovenesc Anca Parghel, cântăreaţă şi profesoară de jazz din România.
Anca Parghel în Belgia, la sfârșitul anilor ’90 – foto: ro.wikipedia.org
Anca Parghel (n. 16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc — d. 5 decembrie 2008, Timișoara) a fost o cântăreață și profesoară de jazz, fosta soție a pictorului Virgiliu Parghel. Până în 1989, a predat canto, pian si improvizatie la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucuresti la Conservatorul de Muzică, în Belgia la Bruges si Namur (La Marlagne), la Hanovra,Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, Munchen, Oldenburg , în Germania, si Cleolaine Workshops în Marea Britanie si la Chisinau.
A cântat la mari festivaluri de jazz începînd cu 1984 din Europa dar și în cluburi de jazz din Romania,Bulgaria, Germania, Belgia, Austria si Elvetia. La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital, fiind diagnosticată cu un un cancer ovarian, care se pare că era ereditar. a decedat la 5 decembrie 2008 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.
16 septembrie 1963 - Malaya, Singapore, Borneo de Nord (Sabahul de astăzi) și Sarawak s-au unit pentru a forma statul independent Malaezia.
16 septembrie 1966 - A avut loc inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York.
16 septembrie 1975 - Papua Noua Guinee își câștigă independența față de Australia.
16 septembrie 1976 - A intrat în funcțiune in Marea Neagra prima platformă românească de foraj marin,numita “Gloria”. Prima platformă românească de foraj marin, “Gloria”, a fost amplasata la o distanţă de 72 Mm în largul Mării Negre şi la o adâncime maximă a apei de 90 m. Platforma a fost lansată la apă de la Şantierele Navale din Galaţi la 9 noiembrie 1975.
Ulterior au fost construite şi alte platforme de foraj marin: “Orizont”, “Prometeu”, “Fortuna”, “Atlas”, “Jupiter” şi “Saturn”. Aflate în posesia companiei Petrom, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârşitul anului 2005. Petrom mai operează astazi doar cu platforma “Gloria”.
16 septembrie 1977 - Soprana Maria Callas (Maria Anna Sofia Cecilia Kalogeropoulos) s-a stins din viata la Paris, la varsta de 53 de ani.
Maria Callas în rolul Violettei din opera Traviata – foto: ro.wikipedia.org
S-a nascut in New York, in 2 decembrie 1923, parintii sai fiind imigranti greci. Despre ea se poate spune ca este cea mai cunoscuta cantareata de opera din perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial. Callas a demonstrat ca are talent de mica, la 13 ani plecand in Atena sa studieze impreuna cu o soprana celebra, Elvira de Hidalgo. Solista a obtinut primul rol major intr-o opera in 1947, cand a aparut in “La Gioconda” pe scena din Verona. Aclamata la scena deschisa pentru calitatile ei vocale, Maria Callas a fost solicitata sa cante in intreaga lume.
Talentul ei a facut posibil ca opere care nu mai fusesera interpretate de decenii, sa fie prezentate din nou publicului, creatiile lui Bellini numarandu-se printre acestea In 1954, “Divina Callas” a debutat pe pamantul american, la Chicago, cu rolul principal din “Norma”. Pe plan personal, soprana nu a avut la fel de mare succes.
Dupa divortul de primul sot si dupa cateva aventuri, Maria Callas s-a implicat intr-o relatie sentimentala cu magnatul grec Aristoteles Onassis. Miliardarul a parasit-o pe artista dupa o relatie de noua ani, el indragostindu-se de vaduva presedintelui SUA J.F. Kennedy, Jackie. In anii ‘70, cariera lui Callas a intrat intr-un declin accentuat, soprana preferand izolarea in ultimii ani de viata.
16 septembrie 1977 - A decedat Marc Bolan (n. Mark Feld la 30 septembrie 1947), renumit cântăreț, compozitor și chitarist britanic care a cântat, printre altele grupurile John’s Children si și cu formația glam rock T.Rex.
16 septembrie 1978 - S-a născut Alina-Stefania Gorghiu, om politic, deputat liberal in Parlamentul Romaniei.
Alina-Ștefania Gorghiu (n. 16 septembrie 1978, Tecuci), este un avocat și om politic român, copreședinte al Partidului Național Liberal. Până în anul 2004 a îndeplinit funcția de consilier local pentru București, sector 5. La alegerile legislative din 2008 a obținut un loc de parlamentar în Camera Deputaților în colegiul 22 din București. La alegerile din 9 decembrie 2012 a obținut un nou mandat în Parlament, fiind reprezentant al colegiului uninominal 22, București. La 18 decembrie 2014 a fost aleasă președinte al Partidului Național Liberal.
16 septembrie 1980 - A încetat din viaţă Jean Piaget, epistemolog şi psihopedagog; este fondatorul epistemologiei genetice (lucrări: “Naşterea inteligenţei”, “Introducere în epistemologia genetică”); (n. 9 august 1896).
16 septembrie 1983 - A decedat la Bucuresti, marele actor român de origine elvețiană Fory Etterle (Cristofor Etterle); (n. 24 mai 1908, Ploiești).
Cristofor Etterle, cunoscut și sub numele de Fory Etterle (n. 24 mai 1908, Ploiești – d. 16 septembrie 1983, București) a fost un actor român de origine elvețiană. A fost absolvent al Conservatorului de artă dramatică din București. A avut o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală (Teatrul Municipal/Bulandra). Pe ecran a interpretat numeroase roluri de compoziție.
16 septembrie 1983 - A murit dramaturgul Horia Lovinescu; nepotul criticului literar Eugen Lovinescu; (n. 1917).
Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni – d. 16 septembrie 1983, București) dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.
16 septembrie 1987 - S-a definitivat protocolul de la Montreal, un tratat internațional pentru protejarea stratului de ozon prin interzicerea fabricării unor substanțe dăunătoare acestuia.
Protocolul de la Montreal (16 septembrie 1987) Top (l to r): Wayne Evans, Gordon Harris, Steve Hart, Georges Mezetta, ?, Jim Kerr, Nicole Jasmin, Tom McElroy, Vic Buxton, Roy Begin, Jon Allen, Peter Serafini, Tim Leah, Lewis Poulin, Margit Doneit, Ben Stafford. Bottom: Lise Hyde, Elizabeth May, Lorette Goulet, Peter Higgins, Thomas McMillan, Clifford Lincoln, Julyan Reid, Alex Chisholm, Jean Cinq-Mars – foto: cmosarchives.ca
Protocolul de la Montreal asupra Substanțelor care Distrug Stratul de Ozon (un protocol al Convenției de la Viena pentru Protejarea Stratului de Ozon) este un tratat internațional conceput pentru a proteja stratul de ozon prin oprirea treptată a producției mai multor substanțe considerate a fi responsabile pentru distrugerea sa. Tratatul a fost deschis pentru semnare la 16 septembrie 1987 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989, după care a avut loc, în mai 1989, o primă întâlnire de evaluare a sa la Helsinki.
De atunci, el a fost revizuit de șapte ori, în 1990 (Londra), 1991 (Nairobi), 1992 (Copenhaga), 1993 (Bangkok), 1995 (Viena), 1997 (Montreal) și 1999 (Beijing). Se speră că, dacă se respectă tratatul, stratul de ozon se va reface complet până în 2050. Datorită adopției și punerii sale în aplicare pe scară largă, protocolul a devenit un exemplu excepțional de cooperare internațională, despre care Kofi Annan a afirmat că este „poate cel mai de succes acord internațional de până azi”. El a fost ratificat de 196 de state.
Cea mai mare gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii înregistrată în septembrie 2006 – foto: ro.wikipedia.org
16 septembrie 1989 - Omul politic reformist Imre Pozsgay a fost ales preşedinte al Ungariei.
16 septembrie 1993 - A murit actrita romanca de teatru si film Silvia Popovici; (n.7 mai 1933 la Fundata, Brasov).
Silvia Popovici (n. 7 mai 1933, Fundata, Brașov – d. 16 septembrie 1993, București) a fost o actriță română. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”
16 septembrie 1996 - Dezvăluirile privind aurul naziştilor determină Elveţia să renunţe la un tabu internaţional : secretul bancar, datând din 1934.
16 septembrie 1999 - A încetat din viaţă istoricul şi profesorul Nicolae Stoicescu, specialist în istoria evului mediu românesc (“Ţara Românească”, “Continuitatea românilor”, “Istoricul problemei, dovezile continuităţii”, “Unitatea românilor în evul mediu”, “Continuitatea daco-romanilor în istoria română şi străină”); (n. 1924).
Nicolae Stoicescu (n. 30 noiembrie 1924, Slatina – d. 1999) a fost un medievist român, membru de onoare al Academiei Române. Este autorul unor instrumente de lucru și al unor studii privitoare la organizarea administrativă a țărilor române. A fost preocupat de organizarea administrativă a Ţărilor Române şi a colaborat în epocă la Istoria României, vol. II şi III (1962; 1964).
Numele său este legat însă, în chip cu totul special,m de Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, 1961, de Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I – Ţara Românească, vol. I şi II, Bucureşti, 1970, de Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974.
A obţinut în 1970 titlul ştiinţific de doctor în istorie, urcând apoi şi treapta de cercetător ştiinţific principal în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române. Din 12 noiembrie 1993, recunoscându-i-se meritele ştiinţifice, a devenit Membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Stoicescu a devenit ministrul cultelor imediat dupa revolutia din 1989. (18 ianuarie – 28 iunie 1990).
16 septembrie 2000 - A încetat din viaţă poetul Ioan Alexandru (Ion Şandor). (n. 25 decembrie 1941).
Ioan Alexandru (n. Ion Șandor 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj – d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. După 1989 s-a implicat în politică. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. Volume: “Viaţa deocamdată”, “Infernul discutabil”, “Vămile pustiei”, “Imne”.
16 septembrie 2000 - A murit Valeriu Sterian, muzician, cântăreţ şi compozitor de muzică folk şi rock; (n. 1952).
Valeriu Octavian Sterian (n. 21 septembrie 1952, Știubei, jud. Buzău – d. 16 septembrie 2000, București), cunoscut ca Vali Sterian, a fost un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și rock.
16 septembrie 2001 - Anchetatorii americani au arestat primii doi suspecţi, în cazul atentatelor de la 11 septembrie de la World Trade Center din New York.
16 septembrie 2002 - A încetat din viaţă James Gregory, actor american de film (seriale de televiziune: “Bonanza”, “Star Trek”); (n. 23 decembrie 1911).
16 septembrie 2004 - Rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Şerban Cantacuzino şi ale câtorva dintre urmaşii săi, au fost reînhumate în pronaosul bisericii mănăstirii Cotroceni.
Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 29 octombrie/8 noiembrie 1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683.
A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni. După moarte a fost succedat în domnie de Constantin Brâncoveanu.
16 septembrie 2007 - Unsprezece state, printre care şi România, au semnat, la Viena, “Parteneriatul global pentru energie nucleară” (GNEP), din care fac parte deja Statele Unite şi alte patru puteri nucleare şi care promovează utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice.
16 septembrie 2008 - A murit Dan Horia Mazilu, istoric literar (considerat unul dintre specialiştii cei mai profunzi ai formelor şi dinamicii literaturii române vechi), scriitor, traducător; membru corespondent al Academiei Române din 2001 (fost director general al Bibliotecii Academiei); (n. 1943).
16 septembrie 2008 - A murit Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română; stabilit în Franţa în 1969; fiul sociologului Henri H. Stahl şi frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1925).
16 septembrie 2010 - A decedat prințul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, seful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania; (n. 3 februarie 1924). A fost urmat la conducerea Casei de Hohenzollern – Sigmaringen, de fiul lui, Carol Frederic, Prinț de Hohenzollern -Sigmaringen.
![Lauren Bacall (născută Betty Joan Perske; n. 16 septembrie 1924, New York City — d. 12 august 2014)[6] a fost o actriță și fotomodel american. Părinții ei erau evrei imigranți, ale căror familii proveneau din Polonia, Franța, România și Germania. A fost căsătorită cu actorul Humphrey Bogart până la moartea prematură a acestuia. A decedat la 12 august 2014, în urma unui accident cerebral. - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/09/Lauren-Bacal.jpg)
