Reprezinta evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în București, când forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor.
Rădăcinile acestor mineriade se găsesc în evenimente mai vechi ale istoriei românilor. De altfel, limba română este singura din lume în care a fost creat acest cuvânt, care mai apoi a fost tradus în toate limbile planetei. Se pare că după revolta minerilor din 1977, Valea Jiului a fost permanent supravegheată și păzită de Securitate, inclusiv prin înlocuirea adevăraților mineri cu securiști.
Ceaușescu însuși avea un plan prin care trupele de Apărarea Patriei să contribuie la înăbușirea Revoluției și le dotase cu bâte și alte obiecte contondente, dar muncitorii din Timișoara, Brașov nu au putut fi convinși să ia parte la un asemenea carnagiu, ci dimpotrivă au manifestat pentru libertate. O lovitură asemănătoare fusese administrată partidelor politice din Opoziție cu prilejul grevei regale în 1947, când sute de studenți membri ai organizațiilor de tineret ale PNȚCD și PNL au fost bătuți în Piața Palatului de muncitori cu bâte aduși cu camioanele de PCR.
13 iunie
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: “IMGB face ordine!” și “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută.
Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov.
Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.
Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI [necesită citare]și a altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național.
Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu.
Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.
Liderul studenților Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.
15 iunie
La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.
Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”.
Efecte
În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție.
Acționând ca o forță independentă de stat minerii s-au substituit forțelor de ordine și implicit au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului în următoarele trei mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 și a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI.
Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deși au trecut peste 25 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat, deși procurorul militar Dan Voinea, cel care se ocupă și de dosarul revoluției din 1989 a promis că până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE va fi finalizat și va începe urmărirea penală a vinovaților.
În pofida declarației, Voinea n-a finalizat dosarele mineriadei, motiv pentru care la 20 martie 2009 a fost revocat din funcție, iar în 1 aprilie a fost pensionat.
Comentarea evenimentelor de către personalități
Istoricul Andrei Pippidi a comparat 14-15 iunie 1990 cu “Noaptea de cristal” din Germania nazistă, cu acțiunile echipelor de “cămași negre” ale lui Mussolini, în Italia, și cu forțele de pararepresiune ale poliției legionare din 1940, în România.
Andrei Cornea: Alcătuind o „categorie socio-profesională ce aparține mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea”, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările și ranchiunile.
În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenților și intelectualilor de elită, dar și asupra țiganilor, molestați și ei de mineri.
Adrian Năstase, numit ministrul Afacerilor de Externe la două săptămâni de la mineriadă, a afirmat că „a trebuit să lucrez mult pentru repararea imaginii României în străinătate”. În legătură cu rolul lui Ion Iliescu în mineriada din 90, Adrian Năstase a spus că această „temă este profund politică” și că „a fost politizată de-a lungul timpului” și a adăugat că dosarul mineriadei a fost “reactivat” în perioada în care Emil Constantinescu era președinte, în anul 1998.
Ion Iliescu vorbind despre scenele „de anarhie și dezordine“ care au dus la atacul minerilor, după ce la vremea respectiva a denumit „o rebeliune legionară“, ulterior a reformulat „ne amintește de rebeliunea legionară [...] și a fost percepția multor altora din generația mea…”.
Grupul parlamentar al Partidului Naţional Ţărănesc-creştin şi democrat, profund impresionat de evenimentele dramatice care au avut loc în Capitală în zilele de 13, 14 şi 15 iunie, condamnă cu hotărîre devastările şi actele de violenţă soldate cu sute de răniţi şi numeroase victime omeneşti şi îşi exprimă deplina compasiune faţă de familiile îndoliate. P.N.Ţ.-c.d. condamnă violenţa de orice natură ar fi şi indiferent de cine ar fi comisă.
Totodată ţinem să subliniem că P.N.Ţ.-c.d., fiind un partid cu veche tradiţie democratică, înţelege să-şi desfăşoare activitatea în mod legal, exprimîndu-şi opiniile faţă de guvern sau alte formaţiuni politice în mod deschis şi direct prin adunări publice, presă, radio, parlament etc. Ca atare am luat cunoştinţă cu indignare, dintr-un comunicat al guvernului, de calomnia monstruoasă că la sediul partidului nostru ar fi fost găsite de către „mineri” arme şi droguri. Protestăm cu indignare împotriva acestor mistificări şi acestor procedee.
Dezaprobăm cu fermitate violenţele şi devastările care au avut loc la Televiziune, Ministerul de Interne, sediul Poliţiei Municipiului, la Universitate, Institutul de Arhitectură, la sediile Partidului Naţional Ţărănesc-creştin şi democrat, la sediul Partidului Naţional Liberal, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Liga Studenţilor şi a altor formaţiuni politice şi dezaprobăm mai ales recurgerea la mineri prin substituirea lor organelor legale, pentru „restabilirea liniştii”.
De asemenea, protestăm împotriva mulţumirilor care le-au fost aduse public pentru distrugerile, molestările, percheziţiile corporale, violările de domiciliu etc. Menţionăm că au fost invadate cu forţa locuinţele unor fruntaşi politici, ca domnul Corneliu Coposu, precum şi locuinţa domnului Ion Raţiu; acţiuni însoţite de distrugerea şi sustragerea unor bunuri.
În consecinţă, P.N.Ţ.-c.d. a făcut apel la procuratură pentru identificarea făptaşilor, estimarea pagubelor şi aşteaptă ca magistraţii să-şi facă datoria. Propunem în acelaşi timp instituirea unui grup parlamentar pentru supravegherea cercetărilor, compus prin reprezentarea tuturor exponenţilor majorităţii şi opoziţiei, cu reprezentarea corespunzătoare a partidelor şi formaţiunilor lezate.
Partidul nostru a declarat oficial în presă că va face opoziţie constructivă, condiţionată însă de o majoritate constructivă şi de promovarea unor principii democratice atît în Parlament cît şi în toate sectoarele vieţii publice şi sociale şi, în consecinţă, de renunţarea la metodele totalitare.
Ziarul Dreptatea, nr. 109, miercuri, 20 iunie 1990, pagina 1
Anton von Werner, Congress of Berlin (1881)
Final meeting at the Reich Chancellery on 13 July 1878, Bismarck between Gyula Andrássy and Pyotr Shuvalov, on the left Alajos Károlyi, Alexander Gorchakov and Benjamin Disraeli
Congresul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus.
Otto von Bismarck (1) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org-
Congresul de la Berlin, din 1878, a fost organizat la inițiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemulțumite că prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia căpătase o influență prea mare în Europa de Est. Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era, de fapt, un avanpost al intereselor rusești în zona Strâmtorilor, precum și dreptul rușilor de a interveni în toate treburile creștinilor din Imperiul Otoman.
Puterile europene participante: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia. România a fost invitată și ea, însă reprezentanții ei au avut doar dreptul să facă o declarație în timpul lucrărilor. Principatul autonom Bulgaria era micșorat față de varianta prevăzută în pacea de la San Stefano, prin înființarea provinciei autonome Rumelia, condusă de un guvernator creștin, numit de Poartă.
Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina, iar Anglia lua Insula Cipru, ca urmare a unei înțelegeri cu Turcia. În ceea ce privește România, au fost păstrate prevederile tratatului de la San Stefano: recunoașterea independenței României, retrocedarea către Rusia a sudului Basarabiei (județele Cahul, Ismail și Bolgrad) – care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la Paris (1856), în urma Războiului Crimeii (1853-1856) – și retrocedarea Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor pentru România.
Insula Serpilor văzută din larg în 1896, cu primul bric “Mircea“ în față – foto: ro.wikipedia.org
Totuși, la Berlin au fost făcute și presiuni asupra reprezentanților români, Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu, ajungându-se să se condiționeze recunoașterea independenței României de acordarea cetățeniei române tuturor evreilor din țară, la grămadă. Aceste presiuni au fost făcute, în special, de cancelarul Otto von Bismarck, care era în relații strânse cu un mare bancher evreu din Germania. Reprezentanții români nu au cedat presiunilor, argumentând că marea masă a evreilor recent sosiți în țară nu erau integrabili în societatea românească și că naturalizarea se va face în mod individual.
Sud-estul Europei după Tratatul de la Berlin din 1878 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Congresul de la Berlin consacră recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte. Enormă importanță prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane. De asemenea, după cum precizează Oxana Busuioceanu,
„lucrările Congresului Internațional de Pace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, au reglementat regimul Dunării, în sensul dorit de Austro-Ungaria – constant preocupată, din interese economico-politice, de a monopoliza fluviul și, în plus, îngrijorată de noua situație de stat riveran, creată Rusiei țariste. Se menține regimul de liberă navigație în virtutea căruia se impun dărâmarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului în aval de Porțile de Fier și interzicerea navigației bastimentelor de război pe aceeași porțiune. Austro-Ungaria obține dreptul de a efectua lucrările de la Porțile de Fier și de a percepe taxele necesare pentru acoperirea cheltuielilor.
Comisia Europeană, din care urma să facă parte și România, este menținută, extinzându-și competența până la Galați, în completă independență față de autoritatea de stat. Brațul Chilia intră sub controlul absolut al Rusiei. Membrilor Comisiei Europene, asistați de reprezentanți ai statelor riverane, le revine sarcina de a elabora un regulament de navigație și poliție fluvială, aplicabil numai pe porțiunea Porțile de Fier – Galați, și asemănător celui deja existent pentru Dunărea maritimă”.
Totodată, însă, pentru redarea unei imagini cât mai exacte a efectelor pe care această reuniune internațională le-a avut asupra țării noastre, nu putem face abstracție nici de limita sa principală, anume: neînsoțirea recunoașterii independenței, de garantarea neutralității. Referindu-se la acest aspect, Mihai Eminescu nota:
„Negreșit că independența în condițiunile în care ne este acordată, fără garanție de neutralitate, nu cum îi este acordată Belgiei, este departe de a corespunde așteptărilor țării, și poziția noastră trebuie să inspire cu atât mai mare îngrijire, cu cât nici o voce amică nu s-a ridicat în Congresul de la Berlin în favoarea României spre a o feri de sacrificiul ce i se impunea.
Căci atât de greu e zdruncinată deja România prin evenimentele din urmă și consecințele lor, încât chiar și numai perspectiva unei noi conflagrații nu poate decât a ne inspira grija cea mai mare. Noi credem că este mai mult decât imprudent din parte-ne de a ne pune chiar cestiunea: în ce parte a balanței am arunca și noi forțele noastre în cazul vreunui conflict ” (Mihai Eminescu, „Presa”, în numărul de ieri…, în Opere vol. XI, ed.cit., 1984, pag. 50)
Tratatul de la Berlin (1878)
Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internațional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și Muntenegrului.
Participanții la conferință
Cele 7 puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.
Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului de Independență al României din 1877-1878 care consfințea independența României. Deși se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparținuseră României:Județul Cahul, Județul Ismail și Județul Bolgrad astăzi parte componentă a Ucrainei din anul 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.
Prevederile Tratatului de la Berlin
Franța era slăbită după 1871. Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția politică a spațiului balcanic. Singurele țări care puteau reprezenta o contrapondere față de influența rusă și frână al expansionsmului adoptat de Petersburg erau Germania și Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I. C. Brătianu s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungându-se în 1883 la semnarea unui tratat de alianță cu Austro-Ungaria, la care au aderat apoi Germania și Italia.
Prevederi teritoriale
- Muntenegru, România și Serbia deveneau state suverane, egale în drepturi cu celelalte state independente. Ca state ce se bucurau de independență deplină, ele puteau să-și înfăptuiască nestingherite politica externă și internă (Articolul XLIII); condiția pentru această recunoaștere era ca aceste țări să acorde cetățenie tuturor locuitorilor, indiferent de religie;
- Principatul autonom Bulgaria era simțitor micșorat în raport cu Tratatul de la San Stefano. Se constituia provincia autonomă Rumelia Orientală, condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă;
- România anexa Dobrogea de Nord, inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor;
- Teritoriul organizat de România sub forma județelor Cahul, Bolgrad și Ismail era încorporat din nou Rusiei țariste;
- Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina (Articolul XXV);
- Regatul Unit lua Insula Cipru, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman;
Bulgaria după Tratatul de la Berlin din 1878 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Congresul de la Berlin (1878) si problema sudului Basarabiei
Problema sudului Basarabiei va cunoaste momentul culminant la finalul razboiului împotriva Imperiului otoman (1877-1878), atunci când intentia diplomatiei tariste de a reanexa cele trei judete: Cahul, Bolgrad si Ismail devenea o cruda realitate. O astfel de pretentie, formulata acum oficial, nu numai ca stirbea integritatea teritoriala a României, pe care Rusia se angajase sa o respecte prin articolul 2 al Conventiei din 4/16 aprilie 1877 , dar constituia o mare nedreptate istorica.
Raspunzând unei interpelari în Adunarea Deputatilor privind atitudinea României la Congresul de la Berlin, primul ministru I.C. Bratianu avea sa sublinieze cu fermitate ca Guvernul nu este dispus la nici un fel de concesii fata de sudul Basarabiei si ca
„oricine va fi acela care va reprezenta tara noastra la Congres, nu va putea sa se puna pe un alt tarâm si sa primeasca alte conditiuni, decât acele pe care le voieste tara întreaga”. Bratianu, departe de a fi convins ca justitia divina sau justitia umana „vor domni totdeauna în areopagul european”, promitea ca „cel putin vom veni cu drepturile noastre intacte…”, întrucât „acela care stie sa-si pastreze viitorul liber, numai pentru acela va fi viitor” .
Cu toata opozitia Cabinetelor europene, Domnitorul decide, totusi, sa-i trimita la Berlin pe M. Kogalniceanu si Ion Bratianu, desi îsi exprima convingerea ca nici una dintre Marile Puteri nu va sustine România; cu toate acestea, cei doi delegati aveau instructiuni precise sa persevereze si sa reziste la toate sugestiile privind orice tranzactie în problema Basarabiei, iar daca se va decide la Congres „spolierea României”, reprezentantii nostri trebuiau sa protesteze energic, aceasta fiind singura cale de urmat, în deplin acord cu voturile Camerelor române.
Desi îsi pierduse încrederea într-o atitudine pozitiva a Cabinetelor europene în ce priveste statutul de neutralitate si problema sudului Basarabiei, ministrul român de Externe, M. Kogalniceanu, dorea sa afirme cu claritate ca România nu accepta de bunavoie sa cedeze o portiune din teritoriul sau, ci doar „se supune fortei” . Pe de alta parte, Bratianu îi scria, la 3 iunie 1878, reprezentantului român la Viena, Ion Balaceanu, ca Guvernul princiar „nu va ceda nici o particica din Basarabia, nici chiar pentru cele mai stralucite compensatii”. România dispunea de 60.000 de oameni înarmati, tara fiind pregatita a se ridica pentru a-si apara dreptul sau .
La 1/13 iunie 1878 aveau sa se deschida lucrarile Congresului de pace de la Berlin, cu scopul – marturisit de Printul Bismarck, în calitate de presedinte – de a supune discutiei Tratatul de la San-Stefano, precum si de a asigura pacea „printr-o întelegere comuna si pe baza unor noi garantii” . Se întelege de la sine ca totul era spre beneficiul Marilor Puteri si în dauna statelor mici, ce nu îsi puteau proteja interesele. În conditiile amintite mai sus, reiese cu claritate ca forumul european întrunit la Berlin nu reprezenta altceva decât „o solemna reprezentatie”, dupa ce „piesa fusese în aproape toate amanuntele ei, aranjata dinainte în culise” .
La 19 iunie/1 iulie 1878, plecând de la premisa ca drepturile României trebuie aparate cu fermitate chiar si atunci când sortii sunt împotriva , emisarii Principelui Carol I aveau sa expuna si sa argumenteze în fata reprezentantilor Congresului „opiniunile si aprecierile Guvernului lor asupra punctelor Tratatului de la San-Stefano privitoare la dânsii”. Cu acest prilej, Mihail Kogalniceanu va face un scurt expozeu asupra drepturilor si cerintelor României.
Înca de la început, el a tinut sa sublinieze ca nici o parte din teritoriul national nu putea fi înstrainata, invocând argumente de ordin istoric în ce priveste Basarabia, amintind despre angajamentele asumate prin Conventia din 4/16 aprilie 1877 de catre Rusia, precum si despre solicitarea venita din partea acestuia de a participa armata româna, alaturi de cea rusa, la operatiunile militare de dincolo de Dunare. În egala masura, a insistat asupra rolului important jucat de trupele române si de enormele sacrificii umane si materiale. Toate acestea îndreptateau România sa solicite:
- interzicerea dreptului de trecere pe teritoriul românesc a trupelor ruse ce se retrageau din Bulgaria, urmând sa utilizeze în acest scop doar calea maritima;
- posesiunea deplina asupra insulelor si a gurilor Dunarii, inclusiv Insula Serpilor, asa cum fusese prevazut, initial, în 1856;
- despagubire de razboi proportionala cu efectivul militar angajat în conflict si pagubele suferite de pe urma acestuia;
- recunoasterea definitiva a independentei si garantarea neutralitatii.
Ion C. Bratianu avea sa adauge la cele spuse de colegul sau ca deposedarea de o portiune din teritoriul românesc „nu ar fi numai o durere adânca pentru natiunea româna, ci ea ar darâma în sânul ei orice încredere în taria tractatelor si în sfânta paza, atât a principiilor de dreptate absoluta, cât si a drepturilor scrise” .
Imediat dupa retragerea reprezentantilor români, la propunerea lui Bismarck, este reluata discutia privind recunoasterea independentei României. Primul plenipotentiar al Frantei, Waddington, încercând sa salveze aparentele si sa ofere o palida compensatie fata de tratamentul „putin cam aspru” la care au fost supusi românii, avansa ideea acordarii unei extensiuni teritoriale la sud de Dobrogea, care sa cuprinda Silistra si Mangalia.
Parerea exprimata întrunea aprobarea reprezentantilor Italiei si Austro-Ungariei, nu însa si cea a rusilor, care considerau ca Guvernul Imperial s-a aratat destul de „generos”, Dobrogea si Delta Dunarii compensând „cu prisos” cesiunea sudului Basarabiei. Totusi, ca urmare a insistentelor celorlalti colegi, reprezentantii Rusiei consimt a prelungi frontiera statului român de la Rahova pâna în preajma Silistrei si de aici pâna la Mangalia inclusiv, Insula Serpilor fiind si ea concedata României.
Departe de a lua în consideratie cerintele românesti, Tratatul de pace de la Berlin, semnat la 1/13 iulie 1878, preconiza, printre altele, recunoasterea independentei României (art. 43), însa în anumite conditii socotite de guvernantii de la Bucuresti drept „dureroase”. Statul român era silit sa acorde drepturi civile si politice strainilor de alt rit decât cel crestin (art. 44) si sa cedeze sudul Basarabiei, ce revenea Rusiei (art. 45).
Drept „compensatie” pentru pierderea districtelor basarabene, prin Tratat se prevedea ca Dobrogea, în fapt stravechi teritoriu românesc, împreuna cu Delta Dunarii si Insula Serpilor aveau sa intre în componenta României (art. 46) . Profund dezamagit de rezultatele Congresului si de izolarea diplomatica în care se afla România, Carol I îi scria tatalui sau: „E trist când Europa sileste pe un stat tânar, dornic de înaintare, care si-a dovedit taria si puterea într-un razboiu sângeros, sa cedeze o provincie” .
*** Autorii acestui site vor sa comunice publicului urmatoarea: Principele Carol I al Romaniei nu si-a pus semnatura pe actul cedarii sudului Basarabiei, comunicand Guvernului Romaniei ca nu doreste ca semnatura sa să figureze pe vreun act la predarea Basarabiei. Stim cu totii ce s-a intamplat cu aceeasi parte de sud Basarabiei si cu Bucovina de Nord in 1996, cand presedintele si primul ministru de atunci ai Romaniei (Emil Constantinescu si Victor Ciorbea), au semnat tratatul prin care renuntau definitiv la respectivele regiuni in favoarea Ucrainei. Aceasta bunavointa a respectivilor “domni” i-a luat prin surpindere pana si pe diplomatii ucraineni! Rusine politicienilor nostri de dupa 1989 care au vandut tara si care continua sa o vanda fara a se gandi la generatiile anterioare de romani care au murit pentru crearea si mentinerea Patriei.
(1) Otto Eduard Leopold von Bismarck- Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) – (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca prim-ministru (în germană: Ministerpräsident) al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” (Realpolitik), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („der Eiserne Kanzler”).
Fiind un mare latifundiar aristocrat („Junker”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și atinge scopul. Mai mult, a reușit să impună Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franței în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deține supremația continentală.
După moartea lui naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile sale de lider puternic. Istoricii l-au lăudat ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statelor germane într-un singur stat național. El a folosit balanța puterii în diplomație pentru a menține Europa pașnică în anii 1870 și 1880. A creat o nouă națiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale inițiale în calitate de practicant al politicii de forță în Prusia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Tratatul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) si pe en.wikipedia.org
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei (Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953)
(BRU) Sfânta Muceniță Achilina, martir († 293); Sf. Trifiliu, episcop († 343); Sf. Anton de Padova, cuvios († 1231)
(BRC) Sfântul Anton de Padova, preot, învățător al Bisericii
Sfântul Anton de Padova cu Pruncul Isus în brațe
Fernando Martins de Bulhões, cunoscut ca Sfântul Anton de Padova sau Sfântul Anton de Lisabona, (n. 15 august 1195, Lisabona, Portugalia – d. 13 iunie 1231, în apropiere de Padova), a fost un preot catolic portughez și un călugăr al Ordinului Franciscan. A fost canonizat la 13 mai 1232, la mai puțin de un an de la deces, iar la 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii. Liturgic, este comemorat la 13 iunie, în fiecare an.
13 iunie 40 - S-a născut generalul galo-roman Gnaeus Julius Agricola, caruia i s-a datorat o mare parte din cucerirea romană a Britaniei.
Gnaeus Julius Agricola (13 June 40 – 23 August 93) A statue of Agricola erected at the Roman Baths at Bath in 1894 – foto – en.wikipedia.org
Agricola a început cariera militară în Britania, servind sub guvernatorul Gaius Suetonius Paulinus. Ulterioar a fost numit chestor în provincia Asia, în anul 64, apoi Tribun al plebei în 66, și pretor în 68. Sprijinit Vespasian timpul anului celor patru împărați, i- a fost data comanda militară în Marea Britanie, atunci când acesta din urmă a devenit împărat si a fost făcut consul și guvernator in Britania în anul 77.
cucerirea romană a Britaniei – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
El a completat cucerirea romana cu ceea ce este acum Țara Galilor și Anglia de nord, și a condus armata romana in nordul îndepărtat in Scoția, extinzand reteaua de forturi si drumuri. A fost rechemat din Britania înanul 85, după un serviciu neobișnuit de lung , iar apoi sa retras din viața militară și publică.
13 iunie 823 - S-a născut regele Frantei, Carol cel Pleşuv. A fost cel mai mic fiu al lui Ludovic cel Pios, care la rândul său a fost fiul împăratului Carol cel Mare.
Carol al II-lea cel Pleșuv – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Carol al II-lea cel Pleșuv (* 13 iunie 823, Frankfurt am Main – † 6 octombrie 877, Avrieux), fiul lui Ludovic cel Pios, a purtat din 829 titlul de dux Alemanniae, în 843 a moștenit partea vestică a Imperiului Carolingian (aprox. teritoriul de Franței de astăzi), iar în pe 25 decembrie 875 a fost încoronat la Roma ca împărat al Occidentului. În 840, la moartea lui Ludovic I cel Pios, războiul între cei trei fii ai acestuia pentru impartirea vastului imperiu al lui Carol cel Mare a început imediat.
În 843, prin Tratatul de la Verdun, Imperiul Carolingian a împărțit definitiv între cei trei frati : Carol cel Pleșuv a primit partea vestică a Imperiului Carolingian (aprox. teritoriul de Franței de astăzi) iar pe 25 decembrie 875 a fost încoronat la Roma împărat, fiind prin urmare rege al Franciei de Apus (Franța de astăzi) (843-877) și împărat al Occidentului (875-877). Ludovic Germanul a primit Francia Răsăriteană sau Sfântul Imperiu Roman (viitoarea Germanie). Lothar a primit Francia de Mijloc, de la Marea Nordului până în Italia.
Alī az-Zāhir (20 June 1005 – 13 June 1036), a fost al şaptelea calif din dinastia fatimizilor (1021-1036). Az-Zahir a venit in fruntea Califatului după dispariţia tatălui său, Tāriqu-Hakim bi Amr al-lah . A intretinut relaţii bune cu Imperiul Bizantin , deşi suzeranitatea asupra cetatii Alep i- a fost contestata. Pentru a îmbunătăţi relaţiile cu Bizanţul şi cu supusii sai creştini, aliful Alī az-Zahir a autorizat reconstruirea Bisericii Sfântului Mormânt , distrusa în 1009, în urma unui tratat cu împăratul bizantin Romanus III. lucrările de construcţie , finanţate de către bizantini, nu au inceput decat în 1042. După ce Alī a murit de ciumă la 13 iunie 1036, fiul său a devenit al optulea calif, sub numele de al-Mustansir.
13 iunie 1373 - Se incheie alianţa dintre Anglia si Portugalia. Este cea mai veche alianţă din lume, ramasa în vigoare pana in zilele noastre.
13 iunie 1381 - Revolta țăranilor condusă de Wat Tyler, a culminat cu distrugerea Palatului Savoy, resedinta lui John of Gaunt din Londra, acuzat de introducerea unui impozit inrobitor.
Watt Tyler (1341- 15 iunie 1381) liderul marii rascoale taranesti engleze de la 1381 – foto – bbc.co.uk
Ceea ce nu a putut fi distrus sau ars, a fost aruncat de rasculati în râu. Wat Tyler (a murit 15 iunie 1381), a fost liderul acestei mari rascoale taranesti engleze. Deși scurtă revolta s-a bucurat de succes, pana cand Tyler a fost ucis de către un grup de cavaleri loiali regelui Richard al II-lea, în timpul negocierilor de la Smithfield, Londra.
13 iunie 1456 - A fost menţionat pentru prima dată în documentele din Moldova „slugerul”, dregător ce avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curţii domneşti.
13 iunie 1525 - Reformatorul religios Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, o calugariţă catolică, încălcând regula celibatului decretată de Biserica Romano-Catolică.
Cranach, Lucas (I) – Martin Luther and Katharina von Bora – Herzogliches Museum Gotha – foto preluat de pe commons.wikimedia.org
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză biblică la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 iunie 1720 - Danemarca ia în stăpânire întreg ţinutul Schleswig-Holstein, in urma Pacii de la Frederiksborg;
Germania si ţinutul Schleswig-Holstein – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
13 iunie 1831 - S-a născut fizicianul James Clerk Maxwell;
James Clerk Maxwell - foto – ro.wikipedia.org
James Clerk Maxwell (n. 13 iunie 1831, Edinburgh, d. 5 noiembrie 1879, Cambridge), a fost un fizician scotian, autor al unui set de ecuatii care descriu legile de bază ale electrotehnicii. A demonstrat cum campurile electrice si magnetice se propaga in spatiu sub forma de unde si cu viteza luminii, ceea ce a permis ulterior efectuarea unor importante lucrari legate de relativitatea restransa si mecanica cuantica.
13 iunie 1833 - S-a nascut Ioan Micu Moldovan (numit și Moldovănuț), istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român din transilvania.
Ioan Micu Moldovan - foto – ro.wikipedia.org
Ioan Micu Moldovan (numit și Moldovănuț) (n. 13 iunie 1833, Varfalău – d. 20 septembrie 1915, Blaj) istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român, canonic greco-catolic, membru titular al Academiei Române. A fost un „discipol şi alter ego al lui Inochentie Micu Klein”, a desfăşurat o intensă activitate politică şi culturală pentru emanciparea românilor transilvăneni. El a fost principalul autor al Pronunciamentului de la Blaj (1868), cel mai important act politic al românilor din Transilvania după Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, prin care se protesta împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria.
Pronunciamentul de la Blaj a avut o mare influenţă asupra dezvoltării vieţii politice din Transilvania, el anticipând constituirea Partidului Naţional Român (1869) care va conduce lupta naţională până la Unirea din 1918. Prezent la Conferinţa de constituire a P.N.R., ca membru fondator, Moldovănuţ a ţinut să precizeze că partidul a adoptat pasivitate absolută numai faţă de Dieta de la Budapesta „încolo… activitate cât se poate de mare”.
A susţinut cu toată convingerea mişcarea memorandistă (1892-1894), atrăgând atenţia autorităţilor maghiare care cereau sporirea armatei în jurul Blajului pentru supravegherea tineretului studios şi chiar schimbarea Mitropolitului cu o persoană de încredere „deoarece vicarul Ioan Micu Moldovan este conducătorul invizibil şi secret al întregii mişcări”. A fost membru fondator şi preşedinte al ASTREI şi membru al Academiei Române. A colaborat la Archiva pentru filologie şi istorie şi la Transilvania, unde a publicat studii şi documente privitoare la istoria bisericii din Transilvania, tipărite sub titlul: Acte sinodale ale Bisericii Române din Alba Iulia şi Făgăraş (2 vol), Spicuire în istoria bisericească a românilor ş.a.
13 iunie 1838 - (1/13 iunie) S-a nascut Gheorghe I. Lahovary, inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1909)
Gheorghe I. Lahovary (n. 1/13 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea, Țara Românească – d. 13/26 iunie 1909, București, România) a fost un inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (din 1901).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
13 iunie 1848 - Dupa abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu (13/14 iun.), domnul Ţării Româneşti (1842-1848), si plecarea acestuia la Braşov, s-a format, la Bucureşti un Guvern provizoriu (mitropolitul Neofit – preşedinte, Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ştefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II – membri; Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Al. G.Golescu-Negru şi I. C. Brătianu – secretari). A fost adoptat ca drapel naţional tricolorul.
Gheorghe Bibescu (portret de Paulus Petrovitz) – foto – ro.wikipedia.org
Gheorghe Bibescu(n. 26 aprilie 1804, Craiova – d. 1 iunie 1873, Paris) domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848.
13 iunie 1848 - Conferinţa restrânsă la biserica română din cartierul „Fabric” din Timişoara, la care au participat delegaţii români veniţi aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb care nu s-a mai ţinut. Adunarea a hotărât completarea „Petiţiei neamului românesc”, recunoscută prin legea din 9/21 mai şi înaintarea acesteia Parlamentului maghiar.
13 iunie 1865 - S-a născut William Butler Yeats, scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel in 1923, unul dintre cei mai mari poeti de limba engleza ai secolului XX.
William Butler Yeats - foto – ro.wikipedia.org
William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) a fost un poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923. S-a nascut in Dublin, in Irlanda, iar talentul pentru arta l-a mostenit de la tatal sau, un fost avocat devenit pictor. Familia sa s-a mutat in Londra cand Yeats avea doar doi ani, pentru ca la cativa ani sa revina in patria natala. In timpul scolii a fost fascinat de lucrarile despre reincarnare, fenomene supranaturale, mistica orientala si chiar a pus bazele unei societati care avea in centru asemenea preocupari.
A debutat ca scriitor in 1885, intr-o revista din Dublin. Dupa ce a avut cateva tentativa sa se stabileasca in alte orase ale Angliei, a revenit definitiv acasa in 1896 si s-a implicat in diverse proiecte culturale, a reformat Asociatia Irlandeza de Literatura si a condus teatrul din Dublin pana la sfarsitul vietii. In tot acest timp a semnat o multime de volume, fiind rasplatit pentru activitatea sa literara cu premiul Nobel. A decedat in 28 ianuarie 1939, in Franta.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.nobelprize.org
Tratatul de la Berlin (1878) Anton von Werner, Congress of Berlin (1881): Final meeting at the Reich Chancellery on 13 July 1878, Bismarck between Gyula Andrássy and Pyotr Shuvalov, on the left Alajos Károlyi, Alexander Gorchakov and Benjamin Disraeli – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Congresul de la Berlin ( 13 iunie – 13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
13 iunie 1886 - Regele Ludwig al II- lea al Bavariei a fost găsit mort în lacul Starnberg sud de Munchen.
Ludovic al II-lea al Bavariei - foto – ro.wikipedia.org
Ludovic al II-lea al Bavariei, în germană Ludwig II. (n. 25 august 1845, München – d. 13 iunie 1886, Berg am Starnberger See) rege al Bavariei din 1864 până în 1886. I se mai spune și „regele lebădă” sau „regele nebun”. Guvernul bavarez l-a declarat pe Ludovic al II-lea iresponsabil. Drept urmare, la 10 iunie, responsabilitățile regelui au fost transmise prințului moștenitor Leopold, unchiul lui Ludovic al II-lea. La 12 iunie Ludovic al II-lea a fost pus sub pază la palatul Berg , de langa lacul Starnbergd. În seara zilei următoare a plecat la plimbare în parcul palatului împreună cu o cunoștință, prof.von Gudden.
Cei doi au murit în aceeași seară în apele lacului, în apropiere de mal, într-un loc însă unde apa era foarte joasă. Au fost găsiți aproape de miezul nopții de către administratorul palatului Berg, un medic și un barcagiu, care deja îl căutau. Conform versiunii oficiale, prof. von Gudden a încercat cu forța să-l împiedice să se sinucidă, totuși mulți se îndoiesc de asta.
Încă și azi mai circulă multe alte ipoteze, ca de exemplu aceea că regele Ludovic al II-lea ar fi încercat să fugă de sub pază, și atunci a fost împușcat. Pe baza unui jurnal secret, a unor scrisori și a stilului de viață al lui Ludovic II se știe că el nu a fost foarte interesat de sexul opus. E posibil să fi fost homosexual (și plin de remușcări din această cauză).
13 iunie 1898 - În urma creșterii demografice din regiune cauzate de goana după aur din Klondike, statul canadian a înființat provincia Yukon, separând-o de Teritoriile de Nord-Vest.
13 iunie 1909 - A decedat George Lahovari, inginer si scriitor român
Gheorghe I. Lahovary - foto – ro.wikipedia.org
Gheorghe I. Lahovary (n. 1 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea – d. 13 iunie 1909, București) inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (din 1901).
13 iunie 1911 - S-a născut Luis Walter Alvarez, fizician american, laureat al Premiului Nobel (d. 1988)
Luis Walter Alvarez (* 13 iunie 1911, San Francisco, California; † 1 septembrie 1988, Berkeley, California) a fost un fizician american. Alvarez a primit în anul 1968 Premiul Nobel pentru Fizică pentru contribuția sa în domeniul fizicii particulelor. Alvarez a dovedit în anul 1937 captura electronilor, prezisă de Hideki Yukava în anul 1935. În 1939 a găsit împreună cu Felix Bloch momentul magnetic al neutronului. Pe timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la dezvoltarea bombei nucleare și a radarului. Din 1945 a fost profesor la Universitatea din Berkeley, California. În anul 1961 a descoperit mezonii omega.
13 iunie 1911 - Prima reprezentație, la teatrul Chatelet din Paris, a baletului „Petrușka – scene burlești în patru tablouri“, de Igor Stravinsky.
Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov – d. 6 aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet.
13 iunie 1918 - Moare asasinat Marele Duce Mihail al Rusiei, fratele mai tânăr al ţarului Nicolae al II- lea;
Marele Duce Mihail al Rusiei - foto – ro.wikipedia.org
Marele Duce Mihail al Rusiei, Mihail Alexandrovici Romanov, numit uneori și Țarul Mihail II (n. 22 noiembrie 1878 (S.N. 4 decembrie) – d. cca. 12 iunie 1918) fiul țarului Alexandru al III-lea și fratele țarului Nicolae al II-lea.
13 iunie 1920 - Amuzant! Serviciul postal american hotaraste ca un copil nu poate fi trimis colet postal.
13 iunie 1930 - În România a fost constituit un nou guvern condus de Iuliu Maniu. A fost al doilea guvern condus de Iuliu Maniu (13 iunie – 8 octombrie 1930); demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930) a fost determinată de refuzul de a accepta instaurarea ca rege a lui Carol al II-lea, care în 1925, renunţase de bunavoie la drepturile succesorale la tronul Romaniei.
Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.
13 iunie 1932 - Se infiinţeaza Institutului de Biooceanografie din Constanţa.
13 iunie 1934 - Adolf Hitler se intalneste cu dictatorul italian Mussolini la Venetia, in Italia. Musolinii il va numi pe Hitler “o mica maimuta stupida”.
Benito Mussolini și aliatul său, Adolf Hitler
12 – 13 iunie 1941 - În noaptea de 12-13 iunie are loc primul val de deportări sovietice din RSSM şi Bucovina de nord. Au fost deportați din Basarabia și Bucovina de Nord în Siberia şi Kazahstan, peste 31.000 locuitori.
Primul val de deportări care a adus români basarabeni şi bucovineni în Kazahstan, a avut loc la 12-13 iunie 1941.
Din nordul Bucovinei au fost deportate 13.000 de persoane. Acestea nu prea apar în statisticile cunoscute deoarece sunt incluse de multe ori în categoria celor deportate din vestul Ucrainei.
Potrivit datelor de arhivă, în noaptea de 12-13 iunie 1941, din Basarabia şi din nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate şi 24.360 au fost deportate.
Persoanele deportate au fost transportate cu vagoanele în Siberia şi Kazahstan, operaţiune pentru care au fost repartizate 1.315 vagoane de vite în Basarabia şi 340 în Cernăuţi. Operaţiunea de ridicare a lor de acasă a durat câteva ore, de la 2 noaptea până dimineaţă.
Din totalul de 29.839 de persoane, doar din R.S.S.Moldovenească au fost ridicate 18.392 de persoane, din care 4.507 capi de familie arestaţi (4.342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13.885 persoane deportate.
Am găsit un raport din 1941 în care se menţionează că din R.S.S.Moldovenească, se aflau în spaţiul de deportare sovietic, în octombrie 1941, 22.648 de persoane, din care circa 9.954 în coloniile din R.S.S.Kazahă. Deportaţii au fost duşi până în Komi, până spre Cercul Polar, în regiunile Omsk, Novosibirsk, Kransnoiarsk. În Kazahstan, deportaţii români au fost repartizaţi în regiunea Aktiubinsk (6.195 de suflete), în Kzâl-Orda, mai spre sud (circa 1.100 de persoane) şi în Kazahstanul de sud, la graniţa cu Uzbekistan (2.735 de persoane).
În cei şase ani petrecuţi în Kazahstan am întâlnit mulţi basarabeni deportaţi, cu poveşti zguduitoare. Mulţi au ajuns aici în trei săptămâni, alţii în 12 zile, în vagoane ticsite de conaţionali de-ai noştri, stigmatizaţi că ar fi „duşmani ai poporului”, „chiaburi”. Este vorba, în special, de intelectualitatea românească, de toată funcţionărimea din vremea administraţiei româneşti din Basarabia de până în 1940 – tot ce a însemnat primar, preot, învăţător, intelectual în general.
Din Vasile Soare, Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina în Şcoala Memoriei 2010, editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011
articol preluat de pe www.memorialsighet.ro
13 iunie 1952 - Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din țara noastră pe o distanță de 300 km (Cluj-Siliștea-Buzău)
13 iunie 1953 - S-a născut Tim Allen, actor american.
Timothy Allen Dick (n. 13 iunie 1953, Denver, Colorado, SUA) este un actor american. Tatăl său, agentul imobiliar Gerald Dick, moare într-un accident de mașină în timp ce se întorcea de la un meci al echipei University of Colorado, când Tim avea doar 11 ani. Mama sa, Martha Dick, se va recăsători după doi ani cu un pastor. Din cele două mariaje ale mamei sale, Tim are opt frați și surori. În tinerețe se mută cu familia în Birmingham, Michigan.
A absolvit în 1975 Western Michigan University obținând diplomă de specialist în producții de televiziune. Este arestat în 1978 pentru deținere de droguri și închis doi ani, până în 1980. După ce a fost eliberat își începe cariera actoricească la Comedy Castle în Detroit. A fost căsătorit cu Laura Diebel (aprilie 1984 – martie 2003) cu care are un copil, actuala lui soție fiind Jane Hajduk.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com
13 iunie 1959 - S-a nascut Klaus Iohannis, fost primar al Sibiului, președintele României.
Președintele României Klaus IOHANNIS – foto preluat de pe www.facebook.com/klausiohannis
Klaus Werner Iohannis (n. 13 iunie 1959, Sibiu) este din 21 decembrie 2014 președintele României. Iohannis a fost profesor de fizică și inspector școlar înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu în anul 2000, funcție în care a fost reales în 2004, 2008 și 2012, de fiecare dată din partea Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului. În 2009, după căderea primului guvern Emil Boc, Iohannis a fost propus de către Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Social Democrat (PSD) pentru funcția de premier, însă președintele Traian Băsescu a refuzat să-l nominalizeze.
În 2013 Iohannis a devenit membru al PNL, dobândind funcția de prim-vicepreședinte, iar pe 28 iunie 2014 a devenit președintele partidului. În scurtul său mandat de președinte al partidului, a format o alianță cu Partidul Democrat Liberal (PDL) și a pus bazele unei viitoare fuziuni între cele două partide. Alianța, denumită Alianța Creștin Liberală (ACL), l-a promovat drept candidat la alegerile prezidențiale din 2014, pe care le-a câștigat în al doilea tur de scrutin, în care a obținut 54,43% din voturi, învingându-l pe candidatul PSD, prim-ministrul în funcție Victor Ponta.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
13 iunie 1965 - În finala Cupei campionilor europeni la volei masculin, desfăşurată la Bruxelles, echipa Rapid Bucureşti cucereşte pentru a treia oară Cupa de Cristal, decernată celei mai bune echipe de pe continent.
13-16 iunie 1978 - A avut loc vizita oficială de stat în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a lui Nicolae Ceaușescu. A fost primit cu onoruri de către Regina Elisabeta a II-a.
Ceauşescu în Marea Britanie (13-16 iunie 1978) – FOTO GETTY IMAGES (preluat de pe adevarul.ro)
Cea mai puternică monarhie din lume a întins covorul roşu dictatorilor români Nicolae şi Elena Ceauşescu cu ocazia vizitei pe care aceştia au efectuat-o în luna iunie a anului 1978. Ceremonialul care a ţinut trei zile a fost la fel de fastuos: delegaţia română a fost primită cu urale şi steaguri tricolore, presa britanică a scris numai cuvinte de laudă, iar Regina Elisabeta a II-a l-a plimbat cu caleaşca pe Nicolae Ceauşescu.
cititi mai mult pe: adevarul.ro; jurnalul.antena3.ro
13 iunie 1979 - A decedat Anatoli V. Kuznetov, scriitor şi disident politic sovietic;
Anatoly V. Kuznetsov - foto – en.wikipedia.org
Anatoly Vasilievich Kuznetsov (August 18, 1929, Kiev – June 13, 1979) a fost un scriitor şi dizident politic sovietic.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
13 iunie 1982 - Moare in urma unui atac de cord regele Khalid al Arabiei Saudite.Este succedat pe tron de fratele sau Fahd.
Khalid al Arabiei Saudite - foto – ro.wikipedia.org
Khalid bin Abdulaziz Al Saud (n. 13 februarie 1913 – d. 13 iunie 1982) rege al Arabiei Saudite în perioada 1975 – 1982.
13 iunie 1985 - In Africa de Sud, relatiile sexuale si casatoriile intre indivizii de culori diferite sunt interzise prin lege.
13 iunie 1986 - A murit Benjamin David Goodman — „Benny” — instrumentist şi orchestrator de jazz, personalitate a epocii swing din America. (n. 1909)
Benjamin David “Benny” Goodman (May 30, 1909 – June 13, 1986) – „Benny” – instrumentist şi orchestrator de jazz, personalitate a epocii swing din America.
13 iunie 1990 -Mineriada din 13-15 iunie 1990 – În România a început represiunea violentă a ceea ce s-a numit „Fenomenul Piața Universității“, începutul celei de-a treia mineriade din anul 1990, cea mai sângeroasă dintre toate, soldată cu morți și răniți. Sediile partidelor opoziției anticomuniste de la București, precum și locuințele liderilor acestor partide au fost vandalizate.
Mineri la Bucuresti (13 – 15 iunie-1990) – foto: Emanuel-Parvu
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: “IMGB face ordine!” și “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută.
Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov.
Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
13 iunie 1995 - Preşedintele francez Jacques Chirac anunţă reluarea testelor nucleare în Polinezia Franceză.
13 iunie 2000 - A avut loc in capitala nord-coreeana Fenian, prima întâlnire dintre preşedintele nord-coreean Kim Jong-il şi Kim Dae-Jung, omologul său din Coreea de Sud.
13 iunie 2000 - În Italia a fost eliberat din inchisoare Mehmet Ali Agca, atentatorul turc care a încercat să-l omoare pe Papa Ioan Paul al II în 1981.
Papa ioan Paul al II-lea l-a vizitat in inchisoare pe Ali Agca – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
13 iunie 2004 - Un meteorit de 4 kg a lovit o locuință din Noua Zeelandă
13 iunie 2005 - Un juriu din Santa Maria, California, il achită pe cantaretul pop Michael Jackson de acuzatia de a-l fi molestat sexul pe Gavin Arvizo, un baiat de 13 ani.
Michael Jackson – Santa Maria, California – 2005 – foto – spokeo.com
13 iunie 2007 - Omul de afaceri sirian Omar Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, de un tribunal din Romania, într-un proces în care a fost acuzat de acte de terorism în legătură cu răpirea a trei jurnalişti români în Irak.
13 iunie 2008 - Evadare spectaculoasa a unor prizonieri talibani din inchisoarea din Kandahar. Circa 1000 de detinuti, dintre care 400 de talibani au reusit sa scape dupa ce un camion plin cu explozibil a distrus un zid al inchisorii.In timpul atacului 10 gardieni afgani ai inchisorii au fost ucisi. Inchisoarea Sarposa se afla la 30 km.de o mare baza a NATO.
13 iunie 2009 - Mahmoud Ahmadinejad, a fost reales preşedinte al Iranului pentru un nou mandat.
Mahmoud Ahmadinejad ( born 28 October 1956) – preşedinte al Iranului – foto – en.wikipedia.org
13 iunie 2009 -Protestele de după alegerile din Iran din 2009
Proteste împotriva rezultatelor alegerilor pe străzile Teheranului, la 16 iunie 2009 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Protestele ce au urmat alegerilor prezidențiale din Iran din 2009 împotriva unor presupuse fraude electorale și cu susținerea candidatului opoziției Mir-Hossein Mousavi au loc la Teheran și în alte mari orașe din Iran și din lume. Protestele au primit mai multe titluri, cum ar fi cel de Revoluția Verde, din cauza culorii folosite în campania electorală de Mousavi, sau Deșteptarea Persană. Ca răspuns la proteste, s-au reunit și alte grupuri în Teheran pentru a susține victoria lui Mahmud Ahmadinejad.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 iunie 2012 - A decedat filosoful francez Roger Garaudy.
Roger Garaudy- foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Roger Garaudy or Ragaa Garaudy (17 July 1913 – 13 June 2012), a fost un filosof francez, luptător rezistență și un autor comunist proeminent. S-a convertit la Islam în 1982. In multe dintre cărțile sale a negat Holocaustul.
13 iunie 2021 - Noul guvern al Israelului, condus de Naftali Bennett, a fost învestit, punând capăt celor 12 ani de guvernare a lui Beniamin Netaniahu.
Naftali Bennett (n. 25 martie 1972, Haifa, Israel) este un om de afaceri şi om politic israelian, primul ministru al Israelului începând din 13 iunie 2021, liderul partidului Noua dreaptă (Hayamin hehadash -creat în anul 2021) alături de Ayelet Shaked şi liderul listei de dreapta Yamina („Spre dreapta”) din care partidul său face parte.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sfânta Muceniță Achilina s-a născut într-o familie creștină în orașul Biblos, Fenicia (în prezent, Jbaif sau Jubayl așezat pe coasta de est a Mării Mediterane).
A primit botezul creștin de la episcopul orașului, pe nume Evtolomie.
La un an de la naștere, tatăl ei a trecut la cele veșnice, fiind crescută în dreapta credință doar de mamă.
În timpul persecuției pornite de Împăratul Dioclețian, în anul 303, Sfânta Achilina refuza să aducă jertfă idolilor și propovăduia dreapta credință, fapt pentru care a fost prinsă și adusă înainte prefectului Volusian spre a fi judecată.
Fiind statornică în credință și refuzând să se lepede de Hristos sfânta a fost supusă supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică prin decapitare.
Sfântul Ierarh Trifilie
Sfântul Ierarh Trifilie și Sfânta Muceniță Achilina. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 13 iunie – foto preluat de pe doxologia.ro
Preacuviosul Triflie, Episcopul Levcosiei din Cipru a studiat în tinerețe dreptul și în orașul Berit din Fenicia, profesând pentru o perioadă avocatura, și-a făcut un renume în aceea perioadă.
A fost ucenic al Sfântului Spiridon al Trimitundei. După ce a fost ales episcop al Levcosiei a participat la Sinodul de la Sardica în anul 347 unde a susținut dreapta credință luând apărarea Sfântului Atanasie cel Mare.
Sfântul Trifilie a trecut la cele veșnice în anul 370.
Depunerea de către premierul Ludovic Orban a unor coroane de flori cu prilejul marcării a 30 de ani de la „Fenomenul Piața Universității” și Mineriada din 13-15 iunie 1990
Greco-catolice – Sf. m. Achilina; Sf. ep. Trifilie. Sf. Anton de Padova
Romano-catolice – Sf. Anton de Padova, pr. înv.
Premierul Ludovic Orban: Am ţinut să fiu prezent astăzi, 13 iunie, în Universitate, pentru a comemora ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, când hoarde de mineri conduşi de ofiţeri de informaţii din fosta Securitate au reprimat brutal o manifestaţie care nu mai prezenta niciun pericol pentru cei care câştigaseră alegerile în Duminica Orbului.
Această reprimare brutală este cu atât mai gravă întrucât avuseseră loc alegeri, iar ceea ce s-a întâmplat arată ura viscerală pe care au avut-o comuniştii care au confiscat Revoluţia faţă de oamenii care au lumină, care au primit lumină în minte, fie prin învăţătură, fie prin credinţă.
A fost o operaţiune în care puterea proaspăt instalată s-a delegitimat instantaneu şi a arătat că nu respectă în niciun fel libertatea, democraţia, drepturile individuale şi, mai ales, că îi urăşte pe aceia care gândesc cu mintea lor. Dumnezeu să-i ierte pe cei care au comis brutalităţile şi crimele inimaginabile şi să ne aducem aminte cu drag de toţi cei care au ieşit în stradă să apere democraţia, și care au fost brutalizaţi, unii dintre ei, omorâţi.
Nu se poate să nu se finalizeze, procesul prin care trebuie condamnaţi cei care au fost vinovaţi, pentru că altfel înseamnă că acceptăm să nu fie pedepsiţi cei care comit crime, cei care atacă în mod violent integritatea fizică şi atacă valorile fundamentale ale unei democraţii.
Prognoză specială pentru Bucureşti: Averse, descărcări electrice şi vijelii, până marţi dimineaţa
(…) Astfel, în zona municipiului Bucureşti, în intervalul 13 iunie, ora 11:00 – 16 iunie, ora 10:00, vor fi perioade cu instabilitate atmosferică accentuată. Aceasta se va manifesta prin averse ce vor avea şi caracter torenţial, frecvente descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii şi grindină.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Cod portocaliu de ploi torenţiale şi vijelii în 31 de judeţe
Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis sâmbătă o avertizare Cod portocaliu de ploi torenţiale şi vijelii în 31 de judeţe, valabilă până duminică dimineaţa.
Conform prognozei ANM, în după-amiaza zilei de sâmbătă (13 iunie) şi în prima parte a nopţii de sâmbătă spre duminică (13/14 iunie), în Moldova, Transilvania, Maramureş, nordul Crişanei local în Muntenia şi zonele de munte vor fi perioade cu averse torenţiale, grindină de dimensiuni medii şi mari, vijelii, intensificări puternice ale vântului (rafale de peste 70 – 80 km/h) şi frecvente descărcări electrice.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România – 13 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 13 iunie, pe teritoriul României, au fost confirmate 21.679 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 15.635 au fost declarate vindecate și externate.
Până astăzi, 1394 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 12.06.2020 (10:00) – 13.06.2020 (10:00) au fost înregistrate 14 decese (5 bărbați și 9 femei)
Toate decesele sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.
De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 275 de noi cazuri de îmbolnăvire.
La ATI, în acest moment, sunt internați 171 de pacienți.
Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.024 de persoane. Alte 100.582 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 552.670 de teste.
Situația din România – 13 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 3.393 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 114 cetățeni români aflați în străinătate.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 29 au fost dec larați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 12 iunie 2020, au fost raportate 1.460.676 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania , Italia, Franţa și Germania.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 291.409 (+1.266)/ 41.279 (+151) / 1.282 (+4)
Spania 242.707 (+427) / 27.136 – / 150.376 -
Italia 236.142 (+379) / 34.167 (+53) / 173.085 (+1.747)
Franţa 155.561 (+425) / 29.346 (+27) / 72.695 (+426)
Germania 185.674 (+258) / 8.763 (+8) / 171.904 (+943)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 11 iunie – 12 iunie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
SUA: Statul New York adoptă o serie de măsuri împotriva violenţelor poliţiei
Statul New York a adoptat vineri o serie de legi destinate să pună capăt violenţelor poliţiei împotriva minorităţii de culoare, ilustrând impactul protestelor care au zguduit Statele Unite de la moartea lui George Floyd, relatează AFP.
Guvernatorul democrat Andrew Cuomo a semnat oficial 10 texte votate săptămâna aceasta de cele două camere ale Parlamentului din statul New York.
Printre aceste măsuri figurează o lege care interzice recurgerea la acte de strangulare de către oamenii legii, lege dată în memoria lui Eric Garner, un bărbat de culoare asfixiat de poliţia din New York în 2014, şi anularea unei clauze care protejează poliţiştii acuzaţi de ”gafe”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Australia: Mii de participanţi la protestele ‘Black Lives Matter’
Mii de persoane au participat sâmbătă în întreaga Australie la protestele “Black Lives Matter” (vieţile negrilor contează) purtând măşti şi respectând distanţarea socială, pe fondul avertismentelor liderilor statelor federale de a anula evenimentele în timp ce există temeri asupra unui al doilea val de infecţii cu coronavirus, relatează Reuters.
Mitingurile, dominate de o prezenţă puternică a poliţiei, au fost în cea mai mare parte paşnice. Protestatarii au mărşăluit pe străzi şi s-au adunat în parcuri publice purtând pancarte pe care scria “Nu există justiţie, nu este pace” şi “Ne pare rău pentru inconveniente, încercăm să schimbăm lumea”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Marea Britanie: Poliţia londoneză limitează protestele ‘Black Lives Matter’, pe fondul temerilor legate de violenţă
Poliţia a impus restricţii sâmbătă protestatarilor mişcării “Black Lives Matter” (vieţile negrilor contează) şi grupurilor de extremă dreapta, pe fondul temerilor legate de violenţă în centrul Londrei, după ce mii de protestatari antirasism s-au alăturat vineri evenimentelor în toată Marea Britanie, relatează dpa.
Poliţia Metropolitană a desemnat zone separate în centrul Londrei pentru Black Lives Matter şi contraprotestele grupurilor de extremă dreapta, ordonând de asemenea terminarea tuturor protestelor până la ora 17:00 (16:00 GMT).
Sute de mii de persoane s-au alăturat protestelor în mare parte paşnice în ultimele trei săptămâni, dar media britanice şi mai mulţi politicieni au subliniat atacurile împotriva poliţiştilor comise de unii protestatari.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Brazilia – Defrişări record în Pădurea Amazoniană în luna mai
Defrişările continuă să doboare recorduri în Brazilia, datele oficiale publicate vineri pentru luna mai şi primele cinci luni ale acestui an prezentând cele mai sumbre cifre din istoria înregistrărilor acestor informaţii, relatează AFP.
Ecologiştii avertizează că anul 2020 ar putea fi cel mai devastator pentru pădurea amazoniană, mai sumbru decât 2019, când recrudescenţa incendiilor a şocat întreaga lume. ”Ne aflăm în faţa scenariului unei catastrofe totale pentru Amazonia”, a declarat Mariana Napolitano, director ştiinţific al filialei din Brazilia a Fondului Mondial pentru Natură (WWF).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
UE solicită ajutorul NATO pentru misiunea sa navală în Libia
Uniunea Europeană a solicitat ajutorul NATO pentru misiunea sa navală destinată să facă respectat embargoul asupra armelor în Libia, care a fost împiedicată de armata turcă să inspecteze o navă suspectă, potrivit unor surse concordante, notează AFP.
Un oficial european cu rang înalt a făcut cunoscut că UE a contactat NATO pentru a vedea “cum se pot găsi aranjamente” cu operaţiunea Sea Guardian a Alianţei, în curs în estul Mediteranei.
Această inţiativă a avut loc în contextul în care Turcia s-a opus miercuri controlului de către un vas grec din misiunea navală a UE (numită operaţiunea Irini) a unui cargou suspectat că încalcă embargoul ONU asupra livrărilor de arme în Libia. Cargoul era escortat de nave militare turce.
Operaţiunea Irini a fost demarată pentru a întrerupe aprovizionarea cu arme a Libiei, unde un conflict opune Guvernul libian de uniune (GNA) al lui Fayez al-Sarraj, susţinut de turci şi recunoscut de Naţiunile Unite, forţelor mareşalului Khalifa Haftar, susţinut de Rusia, Egipt şi Emiratele Arabe Unite.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
SpaceX a lansat alţi 58 de sateliţi din proiectul Starlink şi 3 sateliţi SkySat
Compania SpaceX, deţinută de magnatul Elon Musk, şi-a extins constelaţia Starlink pentru internet de mare viteză la nivel global prin lansarea, sâmbătă dimineaţă, a 58 de sateliţi de la baza din Florida, alături de alţi trei sateliţi mai mici ai Skysat, relatează UPI şi EFE.
Încărcătura a fost lansată cu racheta reutilizabilă Falcon 9 de la Cape Canaveral, conform programării, la ora locală 5:21 (9:21 GMT).
Această lansare a fost cea de-a noua misiune Starlink, numărul sateliţilor de comunicaţii de pe orbită incluşi în acest proiect ajungând la 538 – cel mai mare pentru o astfel de constelaţie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
