Articole

Evenimentele Zilei de 13 iunie în Istorie

13 iunie 2026

 

Ziua de 13 iunie în istorie reunește momente de cotitură, destine remarcabile și repere care au modelat omenirea, de la primele mari civilizații ale Antichității până în zorii lumii contemporane. Această cronologie surprinde bătălii decisive, tratate care au redesenat granițe, descoperiri științifice și realizări culturale, alături de nașterile și plecările din această lume ale personalităților care au influențat evoluția lumii.

Acest articol face parte din seria „Evenimentele zilei în istorie”, un proiect editorial aflat în continuă dezvoltare, revizuit și completat periodic pe baza surselor documentare. Scopul nostru este de a oferi o frescă cronologică cât mai riguroasă, documentată și nuanțată a fiecărei zile din an.


 

13 iunie 40 – S-a născut Gnaeus Julius Agricola, generalul care a consolidat stăpânirea romană în Britania

Statuie a generalului roman Gnaeus Julius Agricola amplasată în apropierea Băilor Romane din orașul Bath, Marea Britanie.

Statuia lui Gnaeus Julius Agricola amplasată la Băile Romane din Bath, Anglia, în anul 1894. Agricola este considerat unul dintre principalii artizani ai consolidării dominației romane în Britania. Sursă: Wikimedia Commons.

La 13 iunie 40 s-a născutGnaeus Julius Agricola (40–93), general și administrator roman, considerat unul dintre principalii artizani ai extinderii și consolidării dominației romane în Britania.

Originar din colonia romană Forum Julii (astăzi Fréjus, în Franța), Agricola a urmat o carieră militară și politică remarcabilă în timpul Imperiului Roman. Între anii 77 și 85 a ocupat funcția de guvernator al Britaniei romane, perioadă în care a condus numeroase campanii militare împotriva triburilor locale și a extins controlul Romei până în nordul insulei, în teritoriile actualei Scoții.

Activitatea sa este cunoscută în principal datorită lucrării „Agricola”, scrisă de istoricul Tacitus, ginerele său. Sub conducerea lui Agricola au fost dezvoltate fortificații, drumuri și structuri administrative care au contribuit la integrarea Britaniei în Imperiul Roman. El este considerat una dintre cele mai importante personalități ale istoriei romane din insulele britanice.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 823 – S-a născut Carol cel Pleșuv, viitor rege al Franței de Vest și împărat al Occidentului

La 13 iunie 823 s-a născutCarol al II-lea, supranumit Carol cel Pleșuv (823–877), unul dintre nepoții lui Carol cel Mare și o figură importantă a Europei carolingiene din secolul al IX-lea.

Carol a fost cel mai mic fiu al împăratului Ludovic cel Pios și al celei de-a doua sale soții, Iudita de Bavaria. Nașterea sa a provocat tensiuni în interiorul dinastiei carolingiene, deoarece tatăl său a încercat să îi asigure o parte din moștenirea imperială, fapt care a alimentat conflictele dintre frații săi vitregi și a contribuit la războaiele civile care au urmat în Imperiul Carolingian.

În urma Tratatului de la Verdun din 843, Carol a devenit rege al Franciei de Vest, stat considerat nucleul viitoarei Franțe medievale. Mai târziu, în anul 875, a fost încoronat împărat al Occidentului. Domnia sa a fost marcată de lupte pentru putere, invazii vikinge și eforturi de consolidare a autorității regale într-o Europă aflată în plină transformare după destrămarea imperiului creat de Carol cel Mare.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1036 – A murit califul fatimid Ali az-Zahir

A murit Ali az-Zahir (1005–1036), calif al Califatului Fatimid din Egipt, conducător al unuia dintre cele mai puternice state islamice ale vremii.

Ali az-Zahir a urcat pe tron în anul 1021, succedându-i tatălui său, califul Al-Hakim bi-Amr Allah. Deoarece era încă minor, primii ani ai domniei sale au fost marcați de exercitarea puterii de către regenți și de influența unor înalți demnitari ai curții fatimide. În timpul domniei sale, Califatul Fatimid și-a menținut controlul asupra Egiptului, unei mari părți a Africii de Nord și unor teritorii din Orientul Apropiat.

Perioada în care a domnit a fost caracterizată de eforturi de stabilizare internă și de gestionarea relațiilor cu Imperiul Bizantin și cu alte puteri regionale. După moartea sa, la 13 iunie 1036, a fost succedat de fiul său, Al-Mustansir Billah, unul dintre cei mai longevivi conducători ai dinastiei fatimide.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1373 – Anglia și Portugalia au încheiat o alianță care este valabilă și astăzi

Anglia și Portugalia au încheiat un tratat de alianță și prietenie, considerat cea mai veche alianță diplomatică aflată încă în vigoare din lume.

Acordul a fost semnat într-o perioadă marcată de conflicte și rivalități între marile puteri europene ale Evului Mediu. Tratatul prevedea cooperare reciprocă, sprijin politic și relații de prietenie între cele două regate. Alianța a fost consolidată ulterior prin Tratatul de la Windsor din 1386 și prin căsătoria regelui Ioan I al Portugaliei cu Philippa de Lancaster, fiica unui important membru al familiei regale engleze.

De-a lungul secolelor, alianța anglo-portugheză a supraviețuit schimbărilor dinastice, războaielor europene și transformărilor politice majore. Ea a jucat un rol important în timpul războaielor napoleoniene, precum și în alte momente cruciale ale istoriei celor două state, fiind considerată una dintre cele mai durabile relații diplomatice din istoria lumii.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1381 – Revolta Țăranilor din Anglia a culminat cu distrugerea Palatului Savoy din Londra

Miniatură medievală care îl înfățișează pe regele Richard al II-lea întâlnindu-se cu rebelii în timpul Revoltei Țăranilor din Anglia din 1381.

Regele Richard al II-lea al Angliei se întâlnește cu răsculații în timpul Revoltei Țăranilor din 1381, într-o miniatură realizată în secolul al XV-lea pentru o copie a „Cronicilor” lui Jean Froissart. Sursă: Wikimedia Commons.

În timpul Revoltei Țăranilor din Anglia, răsculații conduși de Wat Tyler au distrus Palatul Savoy din Londra, una dintre cele mai impunătoare reședințe nobiliare ale vremii, aparținând lui John of Gaunt, duce de Lancaster.

Revolta izbucnise pe fondul nemulțumirilor provocate de taxele ridicate, în special de impozitul pe cap de locuitor (poll tax), introdus pentru finanțarea războiului cu Franța. John of Gaunt, unul dintre cei mai influenți oameni din regat și un apropiat al coroanei, era perceput de mulți răsculați drept simbol al abuzurilor fiscale și al privilegiilor aristocrației.

La 13 iunie 1381, rebelii au pătruns în Londra și au incendiat Palatul Savoy, distrugând clădirea și bunurile aflate în interior. Evenimentul a reprezentat unul dintre momentele culminante ale revoltei, care avea să continue în zilele următoare cu întâlnirea dintre Wat Tyler și regele Richard al II-lea. Deși răscoala a fost în cele din urmă înăbușită, ea a rămas unul dintre cele mai importante episoade de contestare socială din istoria medievală a Angliei.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1456 – A fost menționat pentru prima dată în documentele Moldovei dregătorul numit „sluger”

Un document emis în timpul domniei lui Petru Aron consemnează prima mențiune cunoscută a dregătoriei de sluger în Moldova, funcție importantă în organizarea Curții Domnești medievale.

Slugerul era dregătorul însărcinat cu aprovizionarea curții domnești, având în grijă procurarea și distribuirea alimentelor necesare domnitorului, familiei sale, curtenilor și oaspeților oficiali. Funcția făcea parte din sistemul administrativ al Moldovei medievale și reflecta complexitatea tot mai mare a organizării instituțiilor statului.

De-a lungul secolelor, dregătoria de sluger a evoluat și a dobândit un anumit prestigiu în ierarhia boierească. Menționarea sa documentară la 13 iunie 1456 oferă istoricilor informații valoroase despre structura administrativă și viața de la Curtea Domnească a Moldovei în perioada de consolidare a statului medieval românesc.

 

13 iunie 1525 – Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora

Portret al lui Martin Luther și al soției sale, Katharina von Bora, realizat de pictorul renascentist Lucas Cranach cel Bătrân.

Martin Luther și Katharina von Bora, portret realizat de Lucas Cranach cel Bătrân. Căsătoria lor, încheiată la 13 iunie 1525, a devenit un simbol al Reformei protestante și al respingerii obligativității celibatului clerical. Sursă: Wikimedia Commons.

Reformatorul religios Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, fostă călugăriță catolică, într-un gest care a simbolizat ruptura sa cu unele dintre practicile și regulile tradiționale ale Bisericii Romano-Catolice, inclusiv celibatul clerical.

Katharina von Bora provenea dintr-o familie nobiliară germană și intrase de tânără într-o mănăstire. Influențată de ideile Reformei protestante, ea a părăsit viața monahală împreună cu alte călugărițe și a ajuns sub protecția lui Martin Luther. Căsătoria lor, încheiată la 13 iunie 1525, a stârnit numeroase reacții în Europa, atât din partea susținătorilor, cât și a adversarilor Reformei.

Căsnicia dintre Martin Luther și Katharina von Bora a devenit un model pentru familia pastorală protestantă și a contribuit la schimbarea percepției asupra căsătoriei clerului în comunitățile reformate. Cei doi au avut șase copii și au format una dintre cele mai cunoscute familii ale Reformei protestante din secolul al XVI-lea.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

13 iunie 1831 – S-a născut fizicianul James Clerk Maxwell

Portret al fizicianului scoțian James Clerk Maxwell, realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

James Clerk Maxwell (1831–1879), fizician și matematician scoțian, unul dintre fondatorii fizicii moderne și autorul teoriei clasice a electromagnetismului. Sursă: Wikimedia Commons.

La 13 iunie 1831 s-a născut James Clerk Maxwell (1831–1879), fizician și matematician scoțian, considerat unul dintre cei mai importanți oameni de știință din istorie și unul dintre fondatorii fizicii moderne.

Maxwell este cunoscut în special pentru formularea teoriei clasice a electromagnetismului. Prin celebra sa serie de ecuații, a demonstrat că electricitatea, magnetismul și lumina sunt manifestări ale aceluiași fenomen fizic. Descoperirile sale au pus bazele dezvoltării radioului, telecomunicațiilor moderne și ale multor tehnologii care aveau să transforme lumea în secolele următoare.

Pe lângă contribuțiile sale în electromagnetism, Maxwell a avut realizări importante în termodinamică, teoria cinetică a gazelor și studiul culorilor. Lucrările sale au influențat profund generațiile următoare de cercetători, inclusiv pe Albert Einstein, care îl considera unul dintre cei mai mari savanți ai tuturor timpurilor. Astăzi, James Clerk Maxwell este privit ca una dintre figurile centrale ale revoluției științifice din secolul al XIX-lea.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1833 – S-a născut Ioan Micu Moldovan, cărturar al Școlii Ardelene și promotor al culturii românești din Transilvania

Portret al canonicului Ioan Micu Moldovan, cărturar și istoric român din Transilvania.

Canonicul Ioan Micu Moldovan (1833–1915), istoric, teolog, filolog, folclorist și pedagog român din Transilvania, una dintre personalitățile marcante ale culturii românești din secolul al XIX-lea. Sursă: Wikipedia.

Ioan Micu Moldovan (numit și Moldovănuț) (n. 13 iunie 1833, Varfalău – d. 20 septembrie 1915, Blaj) a fost un istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român, canonic greco-catolic, membru titular al Academiei Române. A fost un „discipol şi alter ego al lui Inochentie Micu Klein”, a desfăşurat o intensă activitate politică şi culturală pentru emanciparea românilor transilvăneni. El a fost principalul autor al Pronunciamentului de la Blaj (1868), cel mai important act politic al românilor din Transilvania după Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, prin care se protesta împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria.

Pronunciamentul de la Blaj a avut o mare influenţă asupra dezvoltării vieţii politice din Transilvania, el anticipând constituirea Partidului Naţional Român (1869) care va conduce lupta naţională până la Unirea din 1918. Prezent la Conferinţa de constituire a P.N.R., ca membru fondator, Moldovănuţ a ţinut să precizeze că partidul a adoptat pasivitate absolută numai faţă de Dieta de la Budapesta „încolo… activitate cât se poate de mare”.

A susţinut cu toată convingerea mişcarea memorandistă (1892-1894), atrăgând atenţia autorităţilor maghiare care cereau sporirea armatei în jurul Blajului pentru supravegherea tineretului studios şi chiar schimbarea Mitropolitului cu o persoană de încredere „deoarece vicarul Ioan Micu Moldovan este conducătorul invizibil şi secret al întregii mişcări”. A fost membru fondator şi preşedinte al ASTREI şi membru al Academiei Române. A colaborat la Archiva pentru filologie şi istorie şi la Transilvania, unde a publicat studii şi documente privitoare la istoria bisericii din Transilvania, tipărite sub titlul: Acte sinodale ale Bisericii Române din Alba Iulia şi Făgăraş (2 vol), Spicuire în istoria bisericească a românilor ş.a.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1848 (25 iunie 1848, stil nou) – La Craiova s-a întrunit Guvernul Provizoriu al Țării Românești

Compoziție istorică reprezentând mai mulți dintre liderii Revoluției de la 1848 din Țara Românească, personalități ale generației pașoptiste implicate în viața politică și culturală a epocii.

Fruntași ai Revoluției de la 1848 din Țara Românească, reuniți într-o compoziție care evocă principalele personalități ale mișcării pașoptiste. Imaginea surprinde liderii politici, militari și intelectuali care au contribuit la pregătirea și desfășurarea revoluției. Sursă: Wikimedia Commons.

La Craiova a avut loc întrunirea Guvernului Provizoriu al Țării Românești, constituit în urma declanșării Revoluției de la 1848 și a abdicării domnitorului Gheorghe Bibescu.

Guvernul Provizoriu a reunit unele dintre cele mai importante personalități ale mișcării revoluționare pașoptiste, printre care mitropolitul Neofit, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, Ștefan Golescu, Gheorghe Magheru și Nicolae Golescu. În această etapă, revoluționarii își consolidau structurile de conducere și pregăteau preluarea efectivă a puterii în Țara Românească.

Întrunirea de la Craiova a precedat intrarea revoluționarilor în București și instalarea autorităților revoluționare în capitală. Guvernul Provizoriu avea să devină principalul organism executiv al Revoluției de la 1848 din Țara Românească, încercând să pună în aplicare reformele politice și sociale prevăzute de Proclamația de la Islaz.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.orgwww.unitischimbam.ro

 

13 iunie 1848 – La Timișoara a avut loc o conferință a delegaților români reuniți pentru Congresul bisericesc româno-sârb

La biserica română din cartierul Fabric din Timișoara a avut loc o conferință a delegaților români veniți pentru Congresul bisericesc româno-sârb, care nu s-a mai desfășurat. Participanții au hotărât completarea „Petiției neamului românesc”, recunoscută prin legea din 9/21 mai 1848, și înaintarea acesteia Parlamentului maghiar.

Sursă: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

13 iunie 1850 – La New York a fost înființată Liga Americană a Muncitorilor de Culoare (American League of Colored Laborers), una dintre primele organizații sindicale ale afro-americanilor din Statele Unite.

La data de 13 iunie 1850 a fost înființată la New York Liga Americană a Muncitorilor de Culoare (American League of Colored Laborers), una dintre primele organizații sindicale create pentru apărarea drepturilor lucrătorilor afro-americani din Statele Unite.

Organizația a fost fondată într-o perioadă în care afro-americanii se confruntau cu discriminare sistematică pe piața muncii și aveau acces limitat la organizațiile profesionale și sindicale existente. Liga urmărea îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea calificării profesionale și apărarea intereselor economice ale muncitorilor de culoare.

Inițiativa a fost strâns legată de mișcarea aboliționistă și de eforturile liderilor afro-americani de a obține drepturi civile și oportunități economice într-o societate profund marcată de segregare și inegalități rasiale.

Deși existența organizației a fost relativ scurtă, Liga Americană a Muncitorilor de Culoare este considerată un moment important în istoria mișcării sindicale și a luptei pentru drepturile afro-americanilor din Statele Unite, reprezentând una dintre primele încercări de organizare colectivă a muncitorilor de culoare.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1865 – S-a născut poetul irlandez William Butler Yeats

Portret al scriitorului irlandez William Butler Yeats, realizat în anul 1911.

William Butler Yeats, fotografiat la 15 iulie 1911. Poet, dramaturg și eseist irlandez, Yeats a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923 și una dintre figurile majore ale literaturii universale. Sursă: Wikimedia Commons.

William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) a fost un poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923. S-a nascut in Dublin, in Irlanda, iar talentul pentru arta l-a mostenit de la tatal sau, un fost avocat devenit pictor. Familia sa s-a mutat in Londra cand Yeats avea doar doi ani, pentru ca la cativa ani sa revina in patria natala. In timpul scolii a fost fascinat de lucrarile despre reincarnare, fenomene supranaturale, mistica orientala si chiar a pus bazele unei societati care avea in centru asemenea preocupari.

A debutat ca scriitor in 1885, intr-o revista din Dublin. Dupa ce a avut cateva tentativa sa se stabileasca in alte orase ale Angliei, a revenit definitiv acasa in 1896 si s-a implicat in diverse proiecte culturale, a reformat Asociatia Irlandeza de Literatura si a condus teatrul din Dublin pana la sfarsitul vietii. In tot acest timp a semnat o multime de volume, fiind rasplatit pentru activitatea sa literara cu premiul Nobel. A decedat in 28 ianuarie 1939, in Franta.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.nobelprize.org

 

13 iunie 1878 – S-a deschis Congresul de la Berlin, care a redesenat harta politică a Balcanilor

Pictură reprezentând delegații marilor puteri europene reuniți la Congresul de la Berlin din 1878, în timpul ședinței finale desfășurate la Cancelaria Reichului German.

Congresul de la Berlin (1/13 iunie – 1/13 iulie 1878) Pictura de Anton von Werner (1881) înfățișează ultima întâlnire de la Cancelaria Reich-ului din 13 iulie 1878. Bismarck (reprezentând Germania) este reprezentat în centru, între Gyula Andrássy (Austria-Ungaria) și Pyotr Șuvalov (Rusia). În stânga se află Alajos Károlyi (Austria-Ungaria), Alexander Gorchakov (Rusia) (așezat) și Benjamin Disraeli (Marea Britanie). În extrema dreaptă se află delegația otomană; de la stânga la dreapta, Sadullah Pașa, Karatheodori Pașa și Mehmed Ali Pașa – Sursă: Wikimedia Commons – Congress of Berlin, 13 July 1878, by Anton von Werner.

La Berlin s-a deschis Congresul de la Berlin, reuniune diplomatică desfășurată între 13 iunie și 13 iulie 1878, convocată pentru revizuirea prevederilor Tratatului de la San Stefano și pentru reglementarea situației din Balcani după războiul ruso-turc din 1877–1878.

La congres au participat reprezentanții marilor puteri europene ale vremii – Germania, Austro-Ungaria, Rusia, Marea Britanie, Franța, Italia și Imperiul Otoman – sub președinția cancelarului german Otto von Bismarck. Deși România, Serbia, Muntenegru și alte state interesate au fost reprezentate, deciziile finale au aparținut marilor puteri.

Pentru România, Congresul de la Berlin a avut o importanță majoră. Independența țării, proclamata în timpul Războiului de Independență, a fost recunoscută pe plan internațional, însă recunoașterea a fost însoțită de cedarea sudului Basarabiei către Imperiul Rus și de primirea Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor. Congresul a influențat decisiv evoluția politică a Europei de Sud-Est și a rămas unul dintre cele mai importante momente diplomatice ale secolului al XIX-lea.

Citiți mai mult pe: www.unitischimbam.ro

 

13 iunie 1886 – Regele Ludwig al II-lea al Bavariei a fost găsit mort în lacul Starnberg

Regele Ludwig al II-lea al Bavariei a fost găsit mort în lacul Starnberg, situat la sud de München, la doar două zile după ce fusese declarat incapabil să domnească și înlăturat de la conducerea regatului.

Ludwig al II-lea a urcat pe tronul Bavariei în 1864 și a devenit celebru pentru pasiunea sa pentru artă, arhitectură și muzică, în special pentru sprijinul acordat compozitorului Richard Wagner. În timpul domniei sale au fost construite unele dintre cele mai cunoscute castele ale Europei, inclusiv Neuschwanstein, Linderhof și Herrenchiemsee, monumente care aveau să devină simboluri ale Bavariei.

Moartea sa, survenită în circumstanțe neelucidate pe deplin, a generat numeroase controverse și teorii care persistă până astăzi. În aceeași seară a fost găsit mort și medicul său, Bernhard von Gudden, care îl însoțea. Deși versiunea oficială a indicat sinuciderea prin înec, lipsa unor dovezi concludente a alimentat speculațiile privind adevăratele cauze ale decesului. Ludwig al II-lea a rămas în memoria colectivă drept „Regele de basm” (Märchenkönig), una dintre cele mai fascinante figuri ale istoriei germane.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1898 – A fost creat Teritoriul Yukon în nord-vestul Canadei

Guvernul Canadei a înființat Teritoriul Yukon, separând această regiune de Teritoriile de Nord-Vest, ca urmare a creșterii rapide a populației provocate de goana după aur din Klondike.

Descoperirea unor importante zăcăminte de aur în regiunea Klondike în 1896 a declanșat una dintre cele mai mari migrații din istoria Americii de Nord. Zeci de mii de prospectori și aventurieri au sosit în zonă în căutarea îmbogățirii rapide, ceea ce a determinat dezvoltarea unor noi așezări și a impus o administrare mai eficientă a teritoriului.

Pentru a răspunde noilor realități economice și demografice, Parlamentul Canadei a creat Teritoriul Yukon la 13 iunie 1898. Noua entitate administrativă a primit un grad mai mare de autonomie și instituții proprii de guvernare. Deși goana după aur s-a diminuat după câțiva ani, ea a contribuit decisiv la dezvoltarea și integrarea regiunii în cadrul statului canadian.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1909 – A murit George Ioan Lahovary, inginer, scriitor și om de cultură român

Portret al lui George Ioan Lahovary, inginer și om de cultură român de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

George Ioan Lahovary (1838–1909), inginer, scriitor, publicist și coordonator al lucrării „Marele Dicționar Geografic al României”, una dintre operele de referință ale culturii române de la începutul secolului al XX-lea. Sursă: ro.wikipedia.org.

A murit George Ioan Lahovary (1838–1909), inginer, scriitor, publicist și om de cultură român, cunoscut mai ales pentru contribuția sa la realizarea unuia dintre cele mai importante proiecte editoriale românești de la începutul secolului al XX-lea.

Absolvent al Școlii Centrale de Arte și Manufacturi din Paris, Lahovary a activat ca inginer și a ocupat diverse funcții administrative și tehnice în România. În paralel, a desfășurat o intensă activitate culturală și publicistică, fiind preocupat de promovarea cunoașterii și de dezvoltarea culturii naționale.

Numele său este legat în mod special de coordonarea monumentalei lucrări „Marele Dicționar Geografic al României”, publicată în mai multe volume între 1898 și 1902, o operă de referință pentru geografia, istoria și organizarea administrativă a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin activitatea sa, George Ioan Lahovary a contribuit semnificativ la dezvoltarea culturii și cercetării românești.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1911 – S-a născut fizicianul american Luis Walter Alvarez

Luis Walter Alvarez lângă un detector de monopoli magnetici, într-un laborator de cercetare, în anul 1969.

Luis Walter Alvarez fotografiat în 1969 alături de un detector experimental pentru căutarea monopolilor magnetici. Fizicianul american a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1968 pentru contribuțiile sale la studiul particulelor elementare. Sursă: Wikipedia / Lawrence Berkeley National Laboratory.

La 13 iunie 1911 s-a născut Luis Walter Alvarez (1911–1988), fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică și unul dintre cei mai importanți cercetători ai secolului al XX-lea.

Alvarez a avut contribuții remarcabile în domeniul fizicii particulelor elementare, al tehnologiilor radar și al instrumentației științifice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a participat la dezvoltarea unor sisteme radar avansate și a fost implicat în Proiectul Manhattan, programul american care a dus la construirea primei bombe atomice.

În anul 1968 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea camerei cu bule de hidrogen și pentru descoperirile realizate cu ajutorul acesteia în studiul particulelor subatomice. Mai târziu, împreună cu fiul său, geologul Walter Alvarez, a formulat celebra ipoteză conform căreia dispariția dinozaurilor a fost provocată de impactul unui asteroid cu Pământul în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani. Contribuțiile sale au influențat atât fizica modernă, cât și geologia și paleontologia.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1911 – A avut loc premiera baletului „Petrușka” de Igor Stravinski la Paris

La Teatrul Châtelet din Paris a avut loc premiera baletului „Petrușka” („Petrushka”), compus de Igor Stravinski și prezentat de celebra companie Ballets Russes condusă de Serghei Diaghilev.

Baletul, subtitrat „scene burlești în patru tablouri”, spune povestea lui Petrușka, o marionetă care capătă sentimente și conștiință într-un târg popular rusesc. Libretul a fost realizat de Igor Stravinski și Alexandre Benois, iar coregrafia a fost semnată de Mihail Fokin. Rolul principal a fost interpretat de legendarul dansator Vaslav Nijinski, una dintre marile vedete ale baletului începutului de secol XX.

„Petrușka” este considerată una dintre capodoperele lui Stravinski și una dintre lucrările care au revoluționat muzica și baletul modern. Prin inovațiile sale ritmice, armonice și orchestrale, baletul a contribuit la afirmarea compozitorului rus pe scena internațională și a pregătit terenul pentru succesul și controversa provocate doi ani mai târziu de „Ritualul primăverii” („Le Sacre du printemps”).

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1916 – La data de 13 iunie s-a încheiat Bătălia de la Mont Sorrel (2–13 iunie 1916), după ce un contraatac canadian a determinat retragerea trupelor germane pe pozițiile inițiale din salientul Ypres.

La data de 13 iunie 1916 s-a încheiat Bătălia de la Mont Sorrel (2–13 iunie 1916), una dintre confruntările importante desfășurate pe Frontul de Vest în timpul Primului Război Mondial.

Luptele au avut loc în salientul Ypres din Belgia, unde forțele germane au lansat la începutul lunii iunie un atac surpriză asupra pozițiilor canadiene. În primele zile ale bătăliei, germanii au reușit să cucerească mai multe înălțimi strategice, inclusiv zona Mont Sorrel și Dealul 62, amenințând pozițiile aliate din sector.

După reorganizare și pregătiri intensive de artilerie, Corpul Canadian a declanșat un contraatac major la 13 iunie 1916. Operațiunea a permis recucerirea unei mari părți a terenului pierdut și a determinat retragerea trupelor germane către pozițiile pe care le ocupaseră înainte de ofensivă.

Bătălia de la Mont Sorrel este considerată una dintre cele mai importante acțiuni militare ale Corpului Canadian în Primul Război Mondial și a demonstrat capacitatea trupelor canadiene de a executa operațiuni complexe de contraatac pe Frontul de Vest.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1918 – Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei a fost asasinat de bolșevici

Portret al Marelui Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei în uniformă militară, circa 1914.

Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei, fratele mai mic al țarului Nicolae al II-lea și ultimul membru al dinastiei Romanov care a avut dreptul la tronul Rusiei după abdicarea împăratului în 1917. Fotografie realizată în jurul anului 1914. Sursă: Wikimedia Commons.

Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei, fratele mai mic al țarului Nicolae al II-lea și ultimul membru al dinastiei Romanov care a deținut, pentru scurt timp, dreptul la tronul Rusiei, a fost asasinat de autoritățile bolșevice la Perm.

În contextul Revoluției Ruse și al prăbușirii Imperiului Țarist, Nicolae al II-lea a abdicat la 2 martie 1917 în favoarea fratelui său, Mihail. Acesta a refuzat însă să accepte coroana fără aprobarea unei Adunări Constituante, punând astfel capăt efectiv monarhiei ruse. După preluarea puterii de către bolșevici, Marele Duce a fost arestat și trimis în exil intern.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1918, Mihail Alexandrovici a fost răpit și ucis în apropierea orașului Perm. Asasinarea sa a precedat cu puțin peste o lună execuția țarului Nicolae al II-lea și a familiei imperiale la Ekaterinburg. Moartea Marelui Duce este considerată primul asasinat al unui membru al familiei imperiale Romanov de către regimul bolșevic.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1920 – Serviciul Poștal al Statelor Unite a interzis transportul copiilor prin sistemul de colete

Serviciul Poștal al Statelor Unite a clarificat reglementările privind serviciul de coletărie și a stabilit în mod explicit că ființele umane nu pot fi expediate prin poștă, punând capăt unei practici neobișnuite apărute în primii ani ai sistemului Parcel Post.

După introducerea serviciului de colete în 1913, unele familii americane au profitat de lipsa unor reguli suficient de clare și au trimis copii mici către rude aflate în alte localități, plătind taxele poștale corespunzătoare. Deși numărul cazurilor a fost redus, acestea au atras atenția autorităților poștale și a presei vremii.

Pentru a elimina orice ambiguitate, Serviciul Poștal american a precizat că persoanele nu pot fi transportate prin intermediul serviciilor de coletărie. Episodul a rămas una dintre cele mai neobișnuite curiozități din istoria poștei moderne și este frecvent amintit în studiile dedicate începuturilor serviciului Parcel Post din Statele Unite.

Sursă: www.smithsonianmag.com

 

13 iunie 1930 – A fost învestit al doilea guvern condus de Iuliu Maniu

Iuliu Maniu așezat la biroul său, într-un interior de epocă, consultând documente oficiale.Iuliu Maniu în biroul său de lucru, în perioada în care a fost una dintre personalitățile centrale ale vieții politice românești interbelice. Lider al Partidului Național Țărănesc și de trei ori prim-ministru al României, Maniu a avut un rol important în consolidarea democrației parlamentare și în gestionarea crizelor politice ale epocii. Sursă: facebook.com.

Iuliu Maniu în biroul său de lucru Sursă: facebook.com.

În România a fost constituit cel de-al doilea guvern condus de Iuliu Maniu, lider al Partidului Național Țărănesc, în contextul profundei crize politice generate de revenirea în țară a principelui Carol și de apropiata sa urcare pe tron sub numele de Carol al II-lea.

Primul guvern Maniu, aflat la conducere între 10 noiembrie 1928 și 7 iunie 1930, demisionase pe fondul divergențelor privind succesiunea la tron. Iuliu Maniu susținea respectarea actului din 1925 prin care principele Carol renunțase la drepturile sale succesorale, în timp ce o parte a clasei politice favoriza revenirea acestuia în țară și proclamarea sa ca rege.

În ciuda rezervelor sale inițiale, Maniu a acceptat formarea unui nou cabinet la 13 iunie 1930, într-o perioadă marcată de schimbări politice rapide. Guvernul său a funcționat până la 8 octombrie 1930, într-un context dominat de consolidarea domniei lui Carol al II-lea și de reconfigurarea raporturilor de putere din viața politică românească interbelică.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1932 – A fost înființat Institutul de Biooceanografie din Constanța

La Constanța a fost înființat Institutul de Biooceanografie, prima instituție de cercetare marină din România și una dintre primele de acest fel din regiunea Mării Negre.

Institutul a fost creat din inițiativa biologului Grigore Antipa, unul dintre cei mai importanți oameni de știință români ai epocii, cu scopul de a studia ecosistemele marine, resursele biologice ale Mării Negre și procesele oceanografice specifice acestei zone. Înființarea sa a marcat începutul cercetării marine organizate în România.

De-a lungul timpului, instituția a contribuit la dezvoltarea biologiei marine, oceanografiei și pescuitului științific românesc, punând bazele unor programe de cercetare care au continuat ulterior prin instituțiile specializate din domeniul studiului Mării Negre. Activitatea sa a avut un rol important în cunoașterea și protejarea mediului marin românesc.

Sursă: www.radioconstanta.ro

 

12–13 iunie 1941 – A avut loc primul val de deportări sovietice din Basarabia și nordul Bucovinei

Grupuri de deportați basarabeni adunați lângă un tren de marfă în timpul deportărilor sovietice din iunie 1941.

Români basarabeni deportați în timpul primului val de deportări sovietice din 12–13 iunie 1941, în așteptarea îmbarcării în trenurile care îi vor transporta spre Siberia și alte regiuni îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Sursă: România Actualități / evenimentulistoric.ro.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, autoritățile sovietice au declanșat primul mare val de deportări din Basarabia și nordul Bucovinei, teritorii ocupate de Uniunea Sovietică în vara anului 1940. Zeci de mii de români au fost ridicați din locuințele lor și deportați în Siberia, Kazahstan și alte regiuni îndepărtate ale URSS.

Potrivit documentelor de arhivă, în cadrul operațiunii au fost ridicate 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate, iar 24.360 deportate. Cei vizați au fost în special intelectuali, funcționari, preoți, învățători, foști demnitari, proprietari de terenuri și alte persoane considerate de regimul sovietic drept „elemente ostile”. Deportații au fost transportați în condiții inumane, în vagoane de marfă, către Siberia și Kazahstan, multe familii fiind despărțite pentru totdeauna.

Primul val de deportări din iunie 1941 reprezintă una dintre cele mai dramatice pagini din istoria românilor din Basarabia și nordul Bucovinei și începutul unui amplu proces de represiune politică și deznaționalizare desfășurat de regimul stalinist în teritoriile anexate de Uniunea Sovietică.

Citiți mai mult pe: unitischimbam.ro

 

13 iunie 1952 – Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din România pe o distanță de peste 315 kilometri

Pilotul și instructorul de aviație Gheorghe Cucu, fotografiat lângă un planor pe un aerodrom din România.

Gheorghe Cucu alături de planorul cu care a realizat, la 13 iunie 1952, primul zbor fără motor din România pe o distanță de peste 315 kilometri, traversând Carpații pe ruta Cluj – Siliștea-Buzău. Sursă: Radio România / facebook.com.

Pilotul și instructorul de aviație Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din România pe o distanță de peste 315 kilometri, la bordul unui planor, pe traseul Cluj – Siliștea-Buzău.

Considerat unul dintre pionierii planorismului românesc, Gheorghe Cucu și-a propus să traverseze Carpații într-un zbor de performanță, o realizare fără precedent în România la acea dată. Profitând de condițiile meteorologice favorabile și de un vânt din nord-vest, el a decolat din zona Clujului cu intenția de a urma ruta Sibiu–Pitești. Pe parcursul zborului, slăbirea curenților termici l-a determinat să-și modifice traseul prin zona Târgu Mureș–Brașov.

Ajuns în regiunea montană a Brașovului, pilotul a urcat până la aproximativ 2.000 de metri altitudine și a traversat Carpații prin Valea Buzăului. După mai multe ore de zbor, a aterizat în apropierea orașului Buzău, stabilind astfel primul zbor fără motor din România care a depășit distanța de 315 kilometri.

Sursă: www.facebook.com/(Radio România)

 

13 iunie 1953 – S-a născut actorul american Tim Allen

La 13 iunie 1953 s-a născut Tim Allen, actor, comedian și prezentator american, cunoscut pentru rolurile sale din televiziune și cinematografie, precum și pentru vocea personajului Buzz Lightyear din seria de animație „Toy Story”.

Allen și-a început cariera în stand-up comedy în anii 1970, însă a devenit celebru la începutul anilor 1990 datorită serialului de comedie „Home Improvement”, în care a interpretat personajul Tim Taylor. Serialul s-a bucurat de un mare succes și l-a transformat într-una dintre cele mai populare vedete ale televiziunii americane.

În paralel cu activitatea din televiziune, Tim Allen a avut o carieră de succes în film, fiind cunoscut pentru rolurile din seria „The Santa Clause”, „Galaxy Quest”, „Wild Hogs” și pentru interpretarea vocală a lui Buzz Lightyear, unul dintre cele mai îndrăgite personaje din universul Pixar. De-a lungul carierei sale, a primit numeroase nominalizări și premii pentru contribuțiile sale în domeniul divertismentului.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

13 iunie 1959 – S-a născut Klaus Iohannis, fost președinte al României

Portret al lui Klaus Iohannis la un pupitru oficial, în timpul unei declarații publice.

Klaus Iohannis, fost președinte al României în perioada 2014–2025, într-o fotografie realizată în timpul exercitării mandatului său. Sursă: facebook.com/klausiohannis.

La 13 iunie 1959 s-a născut Klaus Werner Iohannis, profesor de fizică, fost primar al municipiului Sibiu și fost președinte al României.

Membru al comunității germane din Transilvania, Iohannis și-a început cariera în învățământ, activând ca profesor de fizică în Sibiu. A intrat în viața politică locală la începutul anilor 2000 și a fost ales primar al municipiului Sibiu în anul 2000, funcție pe care a ocupat-o timp de aproape paisprezece ani. În timpul mandatelor sale, orașul a cunoscut un amplu proces de modernizare și dezvoltare, iar în 2007 a deținut titlul de Capitală Culturală Europeană.

În anul 2014 a fost ales președinte al României, fiind reales pentru un al doilea mandat în 2019. În perioada în care a ocupat funcția de șef al statului, a susținut consolidarea orientării euroatlantice a României, apartenența la Uniunea Europeană și NATO, precum și întărirea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii. Mandatul său s-a încheiat în anul 2025.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

13 iunie 1965 – Rapid București a câștigat pentru a treia oară Cupa Campionilor Europeni la volei masculin

La Bruxelles, echipa masculină de volei a clubului Rapid București a cucerit pentru a treia oară Cupa Campionilor Europeni, cea mai importantă competiție continentală intercluburi a vremii.

În finală, voleibaliștii rapidiști au disputat un meci spectaculos și extrem de echilibrat. După ce au fost conduși cu 2–1 la seturi, jucătorii formației bucureștene au reușit să revină și să se impună cu scorul de 3–2, aducând României un nou titlu european. Din echipa campioană au făcut parte, între alții, Nicolau, Plocon, Drăgan, Ferariu, Grigorovici, Bărbuță, Pavel, Costinescu și Ardelea.

Victoria de la Bruxelles a confirmat statutul Rapidului ca una dintre marile forțe ale voleiului european din anii 1960. Trofeul, cunoscut și sub numele de „Cupa de Cristal”, reprezenta cea mai prestigioasă distincție continentală la nivel de club, iar succesul din 1965 a rămas una dintre cele mai importante performanțe din istoria sportului românesc.

Sursă: agerpres.ro

 

13 iunie 1971 – Ziarul The New York Times a început publicarea „Documentelor Pentagonului” (Pentagon Papers), dezvăluind informații secrete despre implicarea politică și militară a Statelor Unite în Războiul din Vietnam.

La data de 13 iunie 1971, cotidianul american The New York Times a publicat primele extrase din „Documentele Pentagonului” (Pentagon Papers), un studiu secret al Departamentului Apărării al Statelor Unite privind implicarea americană în Vietnam între 1945 și 1967.

Documentul, care însuma aproximativ 7.000 de pagini și fusese realizat la cererea secretarului apărării Robert McNamara, conținea informații clasificate despre deciziile politice și militare luate de administrațiile americane succesive în legătură cu războiul din Vietnam. Materialele au fost furnizate presei de analistul militar Daniel Ellsberg, care considera că publicul american avea dreptul să cunoască adevărul despre conflict.

Publicarea documentelor a provocat un scandal politic major în Statele Unite. Administrația președintelui Richard Nixon a încercat să oprească apariția articolelor prin intermediul instanțelor judecătorești, însă cazul a ajuns la Curtea Supremă a SUA, care a decis în favoarea libertății presei.

„Documentele Pentagonului” au devenit unul dintre cele mai importante exemple de jurnalism de investigație din secolul al XX-lea și au contribuit la creșterea neîncrederii publicului față de guvernul american în perioada războiului din Vietnam.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13–16 iunie 1978 – Nicolae Ceaușescu a efectuat o vizită oficială de stat în Regatul Unit

Nicolae și Elena Ceaușescu într-o trăsură regală, în timpul vizitei oficiale de stat din Regatul Unit, în iunie 1978.

Nicolae și Elena Ceaușescu salută mulțimea dintr-o trăsură regală în timpul vizitei oficiale de stat efectuate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, desfășurată între 13 și 16 iunie 1978. Sursă: Getty Images, preluată de pe adevarul.ro.

În perioada 13–16 iunie 1978, Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, a efectuat o vizită oficială de stat în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, la invitația reginei Elisabeta a II-a.

Vizita a reprezentat unul dintre cele mai importante momente ale relațiilor româno-britanice din perioada Războiului Rece. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost primiți cu onorurile rezervate șefilor de stat aflați în vizită oficială, participând la ceremonii și întâlniri cu membrii familiei regale și cu reprezentanții guvernului britanic.

La acea dată, România încerca să mențină o politică externă relativ independentă în cadrul blocului comunist, fapt care a favorizat dezvoltarea relațiilor diplomatice cu statele occidentale. Vizita a avut o puternică încărcătură simbolică și a fost intens mediatizată atât în România, cât și în presa internațională.

Privită retrospectiv, aceasta a rămas una dintre cele mai cunoscute vizite externe ale lui Nicolae Ceaușescu și unul dintre cele mai discutate momente din relațiile dintre România comunistă și Regatul Unit.

Sursă: historia.ro; cititi mai mult pe: adevarul.ro; jurnalul.antena3.ro

 

13 iunie 1979 – A murit Anatoli V. Kuznețov, scriitor și disident politic sovietic

La 13 iunie 1979 a murit Anatoli Vasilievici Kuznețov (1929–1979), scriitor, jurnalist și disident politic sovietic, cunoscut mai ales pentru romanul-document „Babi Yar”, una dintre cele mai importante mărturii literare despre ocupația nazistă și realitățile regimului sovietic.

Născut la Kiev, Kuznețov a copilărit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost martor al masacrului de la Babi Yar, unde forțele naziste au ucis zeci de mii de evrei în anul 1941. Experiențele trăite în acea perioadă au stat la baza celei mai cunoscute lucrări a sale, publicată inițial într-o versiune cenzurată de autoritățile sovietice.

În 1969, aflat într-o vizită în Regatul Unit, Anatoli Kuznețov a cerut azil politic și a decis să nu se mai întoarcă în Uniunea Sovietică. Stabilit la Londra, a publicat versiunea integrală a cărții „Babi Yar”, incluzând pasajele eliminate de cenzura sovietică și devenind una dintre vocile importante ale disidenței intelectuale din timpul Războiului Rece.

Opera și mărturiile sale rămân documente esențiale pentru înțelegerea atât a atrocităților Holocaustului, cât și a mecanismelor represiunii din Uniunea Sovietică.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1981 – Marcus Sarjeant a tras șase focuri de armă cu cartușe oarbe asupra reginei Elisabeta a II-a în timpul paradei Trooping the Colour de la Londra.

La data de 13 iunie 1981, în timpul ceremoniei anuale Trooping the Colour desfășurate la Londra, tânărul britanic Marcus Sarjeant a tras șase focuri de armă cu cartușe oarbe asupra reginei Elisabeta a II-a în timp ce aceasta călărea pe bulevardul The Mall către locul paradei.

Deși focurile de armă au provocat panică în rândul spectatorilor și au speriat calul reginei, Elisabeta a II-a și-a păstrat calmul și a reușit să-și controleze animalul, continuând ceremonia conform programului. Nimeni nu a fost rănit în incident.

Marcus Sarjeant a fost imediat imobilizat și arestat de forțele de securitate. Investigațiile au arătat că acesta folosise muniție oarbă și că urmărea să atragă atenția publică, inspirat de alte tentative de asasinat care avuseseră loc la nivel internațional în acea perioadă.

Incidentul a determinat o reevaluare a măsurilor de securitate pentru familia regală britanică și rămâne unul dintre cele mai cunoscute episoade de acest fel din timpul domniei reginei Elisabeta a II-a.

Citiți mai mult pe: https://en.wikipedia.org/wiki/Marcus_Sarjeant

 

13 iunie 1982 – A murit regele Khalid al Arabiei Saudite

La 13 iunie 1982 a murit regele Khalid bin Abdulaziz Al Saud (1913–1982), monarhul Arabiei Saudite din anul 1975 și unul dintre membrii marcanți ai dinastiei Al Saud.

Khalid a urcat pe tron după asasinarea fratelui său vitreg, regele Faisal, și a condus țara într-o perioadă marcată de creșterea influenței economice și politice a Arabiei Saudite pe plan internațional, pe fondul veniturilor obținute din exporturile de petrol. Deși sănătatea sa a fost adesea fragilă, în timpul domniei sale regatul și-a continuat procesul de modernizare și dezvoltare economică.

Regele Khalid a murit în urma unui atac de cord la Riad. După decesul său, tronul Arabiei Saudite a fost preluat de fratele său vitreg, Fahd bin Abdulaziz Al Saud, care a devenit noul rege al țării și avea să joace un rol important în politica Orientului Mijlociu în ultimele decenii ale secolului al XX-lea.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 1986 – A murit Benny Goodman, una dintre figurile emblematice ale epocii swing

La 13 iunie 1986 a murit Benjamin David Goodman (1909–1986), cunoscut sub numele de Benny Goodman, clarinetist, dirijor și orchestrator american, considerat una dintre cele mai influente personalități din istoria jazzului și supranumit adesea „Regele Swing-ului” (King of Swing).

Născut la Chicago într-o familie de imigranți evrei, Goodman și-a început cariera muzicală de la o vârstă fragedă și a devenit celebru în anii 1930, când orchestra sa s-a aflat în avangarda fenomenului swing, care a dominat muzica americană a epocii. Stilul său virtuos de interpretare la clarinet și capacitatea de a populariza jazzul în rândul publicului larg l-au transformat într-una dintre cele mai mari vedete ale vremii.

Benny Goodman a rămas în istoria muzicii și pentru contribuția sa la depășirea segregării rasiale în lumea spectacolelor, colaborând cu muzicieni afro-americani într-o perioadă în care asemenea inițiative erau încă rare în Statele Unite. Concertul susținut de orchestra sa la Carnegie Hall în 1938 este considerat unul dintre momentele definitorii ale consacrării jazzului ca formă majoră de artă.

Moștenirea sa artistică continuă să influențeze generații de muzicieni, iar numele său rămâne asociat cu perioada de aur a swingului american.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13–15 iunie 1990 – A avut loc Mineriada din iunie 1990

Grup de mineri aflați la București în timpul Mineriadei din iunie 1990, unii dintre ei ținând în mâini bâte și alte obiecte contondente.

Mineri aduși la București în timpul Mineriadei din 13–15 iunie 1990, unul dintre cele mai controversate și violente episoade ale tranziției postcomuniste din România. Foto: Emanuel Pârvu.

La 13 iunie 1990 a început intervenția violentă a autorităților împotriva manifestației din Piața Universității din București, eveniment care a marcat debutul Mineriadei din 13–15 iunie 1990, una dintre cele mai controversate și dramatice episoade ale tranziției postcomuniste din România.

În dimineața zilei de 13 iunie, forțele de ordine au intervenit pentru evacuarea protestatarilor rămași în Piața Universității, unde se desfășura de aproape două luni o manifestație anticomunistă și pro-democratică. În cursul zilei au izbucnit confruntări violente în mai multe zone ale Capitalei, fiind atacate și incendiate clădiri ale instituțiilor statului. În contextul escaladării situației, autoritățile au solicitat sprijin pentru restabilirea ordinii.

În zilele de 14 și 15 iunie, mii de mineri din Valea Jiului au fost aduși la București. În urma intervențiilor acestora și a acțiunilor forțelor de ordine, numeroși manifestanți, jurnaliști, studenți și reprezentanți ai opoziției au fost agresați, iar sedii ale partidelor istorice, redacții și locuințe ale unor lideri politici au fost devastate.

Evenimentele s-au soldat cu morți, sute de răniți și numeroase arestări, iar consecințele lor au marcat profund evoluția democratică a României după căderea regimului comunist. Mineriada din iunie 1990 rămâne unul dintre cele mai discutate și cercetate episoade ale istoriei recente a țării.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

13 iunie 1995 – Jacques Chirac a anunțat reluarea testelor nucleare franceze în Pacific

La 13 iunie 1995, președintele Franței, Jacques Chirac, a anunțat reluarea programului de teste nucleare franceze în Polinezia Franceză, punând capăt moratoriului instituit în aprilie 1992 de predecesorul său, François Mitterrand.

Decizia a fost luată la doar câteva săptămâni după alegerea lui Chirac în funcția de președinte și a provocat reacții puternice pe plan internațional. Numeroase state din regiunea Pacificului, organizații ecologiste și grupuri antinucleare au criticat reluarea testelor, invocând riscurile de mediu și implicațiile politice ale acestora.

Guvernul francez a susținut că seria limitată de experimente era necesară pentru validarea fiabilității arsenalului nuclear înainte de trecerea definitivă la simulări computerizate. Primele teste aveau să fie efectuate câteva luni mai târziu la atolii Mururoa și Fangataufa din Polinezia Franceză.

Sursă: theconversation.com

 

13–15 iunie 2000 – A avut loc primul summit intercoreean din istorie

Kim Jong-il și Kim Dae-jung își strâng mâna la Phenian în timpul summitului intercoreean din iunie 2000.

Liderul nord-coreean Kim Jong-il și președintele sud-coreean Kim Dae-jung își strâng mâna la Phenian, în timpul primului summit intercoreean din istorie, desfășurat între 13 și 15 iunie 2000. Sursă: Associated Press (AP).

La 13 iunie 2000 a început la Phenian primul summit intercoreean dintre liderii Republicii Populare Democrate Coreene și Republicii Coreea, un moment istoric în relațiile dintre cele două state aflate tehnic în stare de război încă de la încheierea conflictului din Coreea (1950–1953).

În cadrul reuniunii desfășurate între 13 și 15 iunie, liderul nord-coreean Kim Jong-il l-a primit pe președintele sud-coreean Kim Dae-jung, aceasta fiind prima întâlnire la nivel de conducere între cele două state de la divizarea Peninsulei Coreene după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Summitul s-a încheiat cu semnarea Declarației Comune Nord-Sud din 15 iunie 2000, prin care cele două părți și-au exprimat intenția de a promova reconcilierea, cooperarea economică și reunificarea pașnică a Coreei. Evenimentul a reprezentat punctul culminant al politicii de apropiere față de Nord promovate de președintele sud-coreean Kim Dae-jung, cunoscută sub numele de „Sunshine Policy”.

Pentru contribuția sa la dialogul și reconcilierea dintre cele două Corei, Kim Dae-jung a primit în același an Premiul Nobel pentru Pace.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2000 – Mehmet Ali Ağca, autorul atentatului împotriva papei Ioan Paul al II-lea, a fost grațiat și eliberat din detenția italiană, fiind ulterior extrădat în Turcia pentru executarea altor pedepse.

Papa Ioan Paul al II-lea discută cu Mehmet Ali Ağca într-o celulă a închisorii Rebibbia din Roma.

Papa Ioan Paul al II-lea îl vizitează pe Mehmet Ali Ağca în închisoarea Rebibbia din Roma, la 27 decembrie 1983, la doi ani după atentatul din Piața Sfântul Petru. Sursă: NBC News.

La 13 iunie 2000, Mehmet Ali Ağca, cetățeanul turc care a încercat să-l asasineze pe papa Ioan Paul al II-lea în Piața Sfântul Petru din Vatican, la 13 mai 1981, a fost eliberat dintr-o închisoare italiană după ce a primit grațiere prezidențială.

Decizia a fost luată de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, după aproape două decenii de detenție. Eliberarea a avut loc și în contextul în care papa Ioan Paul al II-lea îl iertase public pe Ağca și îl vizitase în închisoare în anul 1983, într-un gest de reconciliere care a făcut înconjurul lumii.

După eliberare, Mehmet Ali Ağca a fost extrădat în Turcia, unde urma să execute alte pedepse pronunțate de justiția turcă pentru infracțiuni comise înaintea atentatului din 1981.

Atentatul împotriva papei Ioan Paul al II-lea rămâne unul dintre cele mai cunoscute acte de violență politică din istoria contemporană, iar circumstanțele și motivațiile sale continuă să fie studiate și dezbătute.

Sursă: www.washingtonpost.com

 

13 iunie 2005 – Michael Jackson a fost achitat în procesul privind acuzațiile de abuz sexual asupra unui minor

La 13 iunie 2005, un juriu din Santa Maria, California, l-a declarat nevinovat pe cântărețul american Michael Jackson în toate cele zece capete de acuzare formulate împotriva sa, inclusiv cele referitoare la presupuse abuzuri sexuale asupra minorului Gavin Arvizo.

Procesul, desfășurat între ianuarie și iunie 2005, a atras o atenție mediatică uriașă la nivel mondial și a fost unul dintre cele mai urmărite cazuri judiciare implicând o celebritate. Procurorii au susținut că Jackson ar fi comis acte de abuz asupra unui băiat în vârstă de 13 ani, acuzații pe care artistul le-a negat constant.

După deliberări care au durat aproximativ o săptămână, juriul l-a achitat pe Michael Jackson pentru toate capetele de acuzare. Verdictul a fost primit cu entuziasm de susținătorii artistului, în timp ce cazul a continuat să genereze dezbateri și controverse în anii următori.

Procesul a avut un impact major asupra imaginii publice a lui Michael Jackson și rămâne unul dintre cele mai cunoscute procese din istoria recentă a industriei divertismentului.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2007 – Omar Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare în dosarul răpirii jurnaliștilor români din Irak

La 13 iunie 2007, omul de afaceri siriano-român Omar Hayssam a fost condamnat de Curtea de Apel București la 20 de ani de închisoare pentru infracțiuni de terorism în legătură cu răpirea celor trei jurnaliști români în Irak, petrecută în anul 2005.

Dosarul viza răpirea jurnaliștilor Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, precum și a însoțitorului acestora, Mohammad Munaf. Cazul a avut un puternic impact în România și a fost urmărit îndeaproape de opinia publică pe durata celor 55 de zile de captivitate.

Condamnarea a fost pronunțată în lipsă, deoarece Omar Hayssam părăsise România înainte de finalizarea procesului. Dispariția sa a generat una dintre cele mai mari controverse politico-judiciare ale perioadei, ridicând numeroase întrebări privind modul în care a reușit să părăsească țara.

În anul 2013, Hayssam a fost adus înapoi în România și încarcerat pentru executarea pedepselor primite în mai multe dosare penale.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2008 – Aproximativ 1.000 de deținuți au evadat din închisoarea Sarposa din Kandahar

La 13 iunie 2008, talibanii au lansat un atac de amploare asupra închisorii Sarposa din Kandahar, în sudul Afganistanului, reușind să provoace una dintre cele mai spectaculoase evadări din timpul războiului afgan.

Atacul a început cu detonarea unui camion încărcat cu explozibili la una dintre porțile complexului penitenciar. În haosul care a urmat, atacatorii au pătruns în incintă și au sprijinit evadarea deținuților. Aproximativ 1.000 de persoane au reușit să fugă, dintre care circa 400 erau considerați luptători talibani.

În timpul atacului au fost uciși gardieni și membri ai forțelor de securitate afgane, iar autoritățile au declanșat o amplă operațiune pentru capturarea evadaților. Evenimentul a reprezentat o lovitură importantă pentru guvernul afgan și pentru forțele internaționale aflate în regiune.

Închisoarea Sarposa era considerată una dintre cele mai importante facilități de detenție din sudul Afganistanului și se afla în apropierea unor importante baze ale forțelor NATO din provincia Kandahar.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2009 – Mahmoud Ahmadinejad a fost declarat câștigător al alegerilor prezidențiale din Iran

La 13 iunie 2009, autoritățile iraniene au anunțat rezultatele oficiale ale alegerilor prezidențiale desfășurate cu o zi înainte, declarându-l câștigător pe președintele în exercițiu, Mahmoud Ahmadinejad, cu un nou mandat de patru ani.

Potrivit rezultatelor oficiale, Ahmadinejad a obținut o victorie clară în fața principalului său contracandidat, Mir-Hossein Mousavi. Anunțul a fost însă contestat de opoziție și de numeroși alegători, care au acuzat fraude electorale și nereguli în procesul de numărare a voturilor.

În zilele și săptămânile care au urmat, Iranul a fost scena unor proteste de amploare, cele mai importante de la Revoluția Islamică din 1979. Mișcarea de contestare, cunoscută ulterior sub numele de „Mișcarea Verde”, a fost reprimată de autorități, iar evenimentele au atras atenția și reacțiile comunității internaționale.

Alegerile prezidențiale din 2009 rămân unul dintre cele mai controversate momente din istoria recentă a Republicii Islamice Iran.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2009 – În Iran au izbucnit proteste de amploare după anunțarea victoriei lui Mahmoud Ahmadinejad în alegerile prezidențiale, manifestațiile marcând începutul Mișcării Verzi.

Mulțime de protestatari adunați pe o stradă din Teheran în timpul manifestațiilor postelectorale din iunie 2009.

Participanți la protestele desfășurate la Teheran pe 16 iunie 2009, în urma contestării rezultatelor alegerilor prezidențiale din Iran. Manifestațiile au devenit simbolul Mișcării Verzi. Sursă: Wikimedia Commons.

La 13 iunie 2009, la o zi după alegerile prezidențiale din Iran, au izbucnit proteste în mai multe orașe ale țării după anunțarea victoriei președintelui în exercițiu, Mahmoud Ahmadinejad. Contestatarii au acuzat fraude electorale și manipularea rezultatelor scrutinului, susținând că principalul candidat al opoziției, Mir-Hossein Mousavi, fusese privat de o victorie legitimă.

Demonstrațiile, inițial pașnice, s-au extins rapid și au devenit cele mai importante manifestații de protest din Iran de la Revoluția Islamică din 1979. Participanții au adoptat culoarea verde, asociată campaniei lui Mousavi, iar mișcarea a devenit cunoscută sub numele de „Mișcarea Verde” (Green Movement).

Autoritățile iraniene au răspuns prin intervenții ale forțelor de securitate, arestări și restricții asupra presei și comunicațiilor. În lunile următoare, protestele și represiunea asociată au atras atenția comunității internaționale și au transformat alegerile prezidențiale din 2009 într-unul dintre cele mai controversate momente din istoria recentă a Iranului.

Cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

13 iunie 2011 – Cutremurul din Christchurch din iunie 2011. Un seism cu magnitudinea de 6,0 a provocat noi distrugeri majore în Christchurch, Noua Zeelandă, oraș aflat încă în proces de recuperare după cutremurul devastator din februarie 2011.

La data de 13 iunie 2011 s-a produs cutremurul din Christchurch din iunie 2011, un seism cu magnitudinea de 6,0 care a lovit regiunea Canterbury din Noua Zeelandă și a provocat noi pagube importante în orașul Christchurch.

Cutremurul a avut loc la mai puțin de patru luni după seismul devastator din 22 februarie 2011, care provocase moartea a 185 de persoane și distrugeri extinse. Deși evenimentul din iunie a avut un bilanț uman mult mai redus, acesta a agravat situația infrastructurii deja afectate și a provocat noi prăbușiri de clădiri, pene de curent și evacuări.

Seismul a fost urmat de replici puternice, inclusiv una cu magnitudinea de 6,3, resimțită în întreaga regiune. Autoritățile au declarat stare de urgență locală și au mobilizat echipe de intervenție pentru evaluarea pagubelor și sprijinirea populației.

Costurile suplimentare generate de cutremur au fost estimate la până la 6 miliarde de dolari neozeelandezi, ceea ce a făcut din acest eveniment unul dintre cele mai costisitoare dezastre naturale din istoria țării. Seismul a reprezentat o nouă lovitură pentru Christchurch, aflat deja într-un amplu proces de reconstrucție după tragedia din februarie 2011.

Citiți mai mult pe: https://en.wikipedia.org/wiki/June_2011_Christchurch_earthquake

 

13 iunie 2012 – Atacurile din Irak din 13 iunie 2012. O serie de atentate coordonate produse în mai multe orașe irakiene au provocat moartea a cel puțin 93 de persoane și rănirea altor peste 300.

La data de 13 iunie 2012, Irakul a fost zguduit de un val de atentate coordonate desfășurate în mai multe orașe ale țării, inclusiv la Bagdad, Hillah, Kirkuk, Balad și Karbala. Atacurile s-au soldat cu moartea a cel puțin 93 de persoane și rănirea a peste 300.

Exploziile au vizat zone aglomerate, puncte de control și alte obiective civile și de securitate, fiind comise cu ajutorul unor automobile-capcană și dispozitive explozive amplasate în diferite locații. Seria de atentate a reprezentat unul dintre cele mai sângeroase episoade de violență din Irak în anul 2012.

Atacurile au avut loc într-o perioadă marcată de tensiuni politice și sectare persistente, la mai puțin de șase luni după retragerea trupelor americane din Irak. Autoritățile au atribuit atentatele unor grupări insurgente care urmăreau destabilizarea situației de securitate și amplificarea conflictelor dintre comunitățile religioase și etnice ale țării.

Valul de violențe din 13 iunie 2012 a evidențiat fragilitatea situației de securitate din Irak și dificultățile întâmpinate de autorități în menținerea stabilității după încheierea intervenției militare americane.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2012 – A murit Roger Garaudy, filosof, scriitor și om politic francez.

La 13 iunie 2012 a murit Roger Garaudy (1913–2012), filosof, scriitor și om politic francez, una dintre figurile intelectuale controversate ale secolului al XX-lea.

Născut la Marsilia, Garaudy a fost inițial un important teoretician marxist și membru al Partidului Comunist Francez, din care a făcut parte timp de mai multe decenii. În anii 1970 s-a îndepărtat de marxism și s-a apropiat de dialogul dintre religii, convertindu-se succesiv la protestantism, catolicism și, în cele din urmă, la islam.

Autor al numeroase lucrări de filozofie, politică și religie, Roger Garaudy a devenit cunoscut atât pentru contribuțiile sale la dezbaterile intelectuale contemporane, cât și pentru pozițiile sale controversate din ultimele decenii ale vieții. În anii 1990 a fost condamnat de justiția franceză pentru afirmații considerate negationiste privind Holocaustul, fapt care a generat ample controverse pe plan internațional.

De-a lungul vieții, Garaudy a publicat zeci de volume dedicate filosofiei, culturii, religiei și relațiilor dintre civilizații, rămânând o personalitate complexă și disputată a intelectualității franceze.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2015 – Atacul asupra sediului Poliției din Dallas. Un bărbat înarmat a atacat sediul Departamentului de Poliție din Dallas și a deschis focul asupra polițiștilor, declanșând o amplă operațiune a forțelor de ordine.

La data de 13 iunie 2015, James Lance Boulware, un bărbat în vârstă de 35 de ani, a atacat sediul Departamentului de Poliție din Dallas, Texas, folosind un vehicul blindat și arme de foc.

În jurul orei 00:30, atacatorul a deschis focul asupra clădirii poliției și asupra agenților care au intervenit la fața locului. În timpul confruntării, acesta a lovit cu vehiculul o mașină de poliție și a continuat să tragă asupra forțelor de ordine înainte de a părăsi zona.

Urmărit de poliție, Boulware s-a deplasat în localitatea Hutchins, la sud de Dallas, unde s-a baricadat în vehiculul său într-o parcare. A urmat un schimb de focuri și o operațiune de amploare a echipelor SWAT. Criza s-a încheiat după mai multe ore, când atacatorul a fost ucis de forțele de ordine.

Autoritățile au stabilit ulterior că atacul a fost motivat de resentimente personale față de poliție și de sistemul judiciar. Incidentul a atras atenția la nivel național asupra riscurilor la care sunt expuși agenții de aplicare a legii și a fost unul dintre cele mai grave atacuri împotriva poliției americane din perioada respectivă.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2018 – Volkswagen a fost amendată cu un miliard de euro în cadrul scandalului manipulării testelor de emisii („Dieselgate”).

La data de 13 iunie 2018, autoritățile judiciare din Germania au aplicat companiei Volkswagen AG o amendă de un miliard de euro pentru rolul său în scandalul manipulării testelor de emisii ale autovehiculelor diesel, cunoscut la nivel internațional sub numele de „Dieselgate”.

Procurorii din Braunschweig au stabilit că grupul auto nu și-a îndeplinit obligațiile de supraveghere, permițând instalarea unor programe informatice care falsificau rezultatele testelor privind emisiile poluante. Volkswagen a acceptat sancțiunea și a renunțat la orice cale de atac, recunoscând astfel responsabilitatea juridică a companiei.

Scandalul a izbucnit în 2015, când autoritățile americane au descoperit utilizarea unor dispozitive software capabile să modifice comportamentul motoarelor în timpul testelor oficiale de emisii. Investigațiile ulterioare au afectat mai mulți producători auto și au generat costuri de zeci de miliarde de euro pentru Volkswagen.

Amenda anunțată la 13 iunie 2018 a reprezentat una dintre cele mai mari sancțiuni financiare aplicate unei companii în Germania și un moment important în evoluția juridică a scandalului „Dieselgate”.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2021 – Explozia conductei de gaze din Shiyan. Cel puțin 12 persoane au murit și peste 138 au fost rănite în urma unei explozii produse într-o zonă comercială din orașul Shiyan, provincia Hubei, China.

La data de 13 iunie 2021, o explozie puternică provocată de o scurgere de gaze a avut loc în districtul Zhangwan din orașul Shiyan, provincia Hubei, China, provocând moartea a cel puțin 12 persoane și rănirea a peste 138.

Deflagrația s-a produs în apropierea unei piețe aglomerate, în primele ore ale dimineții, când numeroși locuitori se aflau în zonă pentru cumpărături. Explozia a distrus clădiri și tarabe comerciale, iar echipele de intervenție au fost mobilizate pentru operațiuni de căutare și salvare printre dărâmături.

Autoritățile chineze au declanșat o amplă anchetă pentru stabilirea cauzelor incidentului, primele investigații indicând o scurgere de gaze la o conductă aflată în apropierea pieței. Tragedia a atras atenția asupra siguranței infrastructurii energetice și a măsurilor de prevenire a accidentelor industriale în zonele urbane dens populate.

Explozia din Shiyan a fost unul dintre cele mai grave accidente industriale produse în China în anul 2021.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2021 – Guvernul condus de Naftali Bennett a primit votul de încredere al Parlamentului israelian, punând capăt celor 12 ani consecutivi de guvernare ai lui Benjamin Netanyahu.

La 13 iunie 2021, Parlamentul Israelului (Knesset) a acordat votul de încredere unui nou guvern de coaliție condus de Naftali Bennett, punând capăt unei perioade de aproximativ 12 ani consecutivi în care Benjamin Netanyahu s-a aflat la conducerea executivului israelian.

Noul cabinet a fost format după patru alegeri legislative desfășurate în mai puțin de doi ani și a reunit partide cu orientări politice foarte diverse, de la formațiuni de dreapta și centru până la partide de stânga și, pentru prima dată în istoria Israelului, un partid arab independent participant la coaliția guvernamentală.

Conform acordului de coaliție, Naftali Bennett urma să exercite funcția de prim-ministru în prima parte a mandatului, urmând să fie succedat de Yair Lapid în cadrul unei rotații convenite între partenerii de guvernare.

Învestirea noului executiv a marcat una dintre cele mai importante schimbări politice din Israelul contemporan, încheind cea mai lungă perioadă de guvernare a unui prim-ministru israelian și deschizând o nouă etapă în viața politică a țării.

Citiți mai mult pe:  ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

13 iunie 2023 – Atacurile din Nottingham. Trei persoane au fost ucise și alte trei rănite într-o serie de atacuri cu armă albă și cu un vehicul desfășurate în orașul Nottingham, Anglia.

La data de 13 iunie 2023 au avut loc atacurile din Nottingham, o serie de agresiuni desfășurate în cursul dimineții în orașul Nottingham, Anglia, soldate cu moartea a trei persoane și rănirea altor trei.

Atacurile au început în primele ore ale zilei, când două persoane au fost înjunghiate mortal pe o stradă din centrul orașului. Ulterior, autorul a ucis un alt bărbat, a sustras vehiculul acestuia și a lovit mai mulți pietoni în diferite zone ale orașului. Trei persoane au fost rănite în urma impactului cu vehiculul.

Poliția britanică a arestat un suspect în vârstă de 31 de ani, iar ancheta a stabilit ulterior că atacurile au fost comise de aceeași persoană. Evenimentul a provocat un puternic șoc în Regatul Unit și a generat ample discuții privind securitatea publică și gestionarea cazurilor de persoane cu afecțiuni psihice grave și antecedente violente.

Atacurile din Nottingham au fost considerate unul dintre cele mai grave incidente violente petrecute în Regatul Unit în anul 2023.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2025 – Israelul a lansat atacuri aeriene asupra Iranului, declanșând conflictul cunoscut ulterior sub numele de „Războiul de douăsprezece zile”.

La 13 iunie 2025, Israelul a lansat o serie de atacuri aeriene asupra unor obiective din Iran, inclusiv instalații asociate programului nuclear iranian și ținte militare de importanță strategică. Operațiunea, denumită de autoritățile israeliene „Rising Lion”, a marcat începutul confruntării militare directe dintre cele două state.

Atacurile au vizat mai multe locații de pe teritoriul iranian și au fost urmate de reacții militare din partea Iranului. Escaladarea rapidă a ostilităților a transformat criza într-un conflict deschis, cunoscut ulterior sub numele de „Războiul de douăsprezece zile” (Twelve-Day War).

Conflictul a atras atenția întregii comunități internaționale din cauza implicațiilor sale pentru securitatea regională și globală, precum și a riscului extinderii confruntărilor în Orientul Mijlociu. Evenimentele declanșate la 13 iunie 2025 au reprezentat unul dintre cele mai importante episoade militare ale anului și au influențat semnificativ evoluțiile geopolitice din regiune.

Citiți mai mult pe: en.wikipedia.org

 

13 iunie 2025 –În România a început Campionatul European de Fotbal Under-19, competiție organizată sub egida UEFA.

Logo-ul Campionatului European de Fotbal Under-19 UEFA 2025, organizat în România.

Logo-ul oficial al Campionatului European de Fotbal Under-19 UEFA 2025, competiție găzduită de România în perioada 13–26 iunie 2025. Sursă: UEFA / Wikimedia Commons.

La 13 iunie 2025 a debutat în România turneul final al Campionatului European de Fotbal Under-19, competiție organizată de UEFA și rezervată celor mai valoroase selecționate naționale de juniori ale continentului.

România a găzduit pentru a doua oară în istorie această competiție, meciurile fiind programate pe stadioane din București, Voluntari și Ploiești. Turneul a reunit opt echipe naționale calificate și a reprezentat una dintre cele mai importante competiții fotbalistice organizate în România în ultimii ani.

Pe lângă lupta pentru titlul continental, Campionatul European Under-19 are un rol important în promovarea tinerelor talente, mulți dintre participanții la această competiție ajungând ulterior să evolueze la cel mai înalt nivel în fotbalul european și mondial.

Turneul s-a desfășurat între 13 și 26 iunie 2025 și a constituit o oportunitate pentru România de a găzdui un nou eveniment sportiv internațional major sub egida UEFA.

Citiți mai mult pe: ro.wikipedia.org


 

Notă editorială: Articolul face parte dintr-o serie dedicată unei cronologii cât mai complete și documentate a evenimentelor, personalităților și momentelor semnificative petrecute în această zi de-a lungul istoriei. Fiind un proiect aflat în continuă dezvoltare, materialul este revizuit și actualizat periodic pe măsură ce noi informații sunt verificate și documentate, cu scopul de a asigura o acuratețe permanentă.

În cazul unor evenimente din Antichitate sau Evul Mediu, data exactă poate fi incertă sau aproximativă. În asemenea situații sunt utilizate convențiile istorice acceptate de literatura de specialitate, fără a altera importanța faptelor consemnate.

Documentare și surse: Această cronologie a fost dezvoltată pornind de la materialele publicate pe cersipamantromanesc.wordpress.com, fiind completată și verificată prin consultarea enciclopediilor online (Wikipedia în limbile română și engleză), a lucrărilor istorice de referință și a publicațiilor academice relevante.

Imagine reprezentativă: Mineri aduși la București în timpul Mineriadei din 13–15 iunie 1990, unul dintre cele mai controversate și violente episoade ale tranziției postcomuniste din România. Foto Credit: Emanuel Pârvu.

Mineriada din 13-15 iunie 1990

Mineri la Bucuresti (13 – 15 iunie-1990)

foto – Emanuel-Parvu
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Mineriada din 13 – 15 iunie 1990

Reprezinta evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în București, când forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor.

Rădăcinile acestor mineriade se găsesc în evenimente mai vechi ale istoriei românilor. De altfel, limba română este singura din lume în care a fost creat acest cuvânt, care mai apoi a fost tradus în toate limbile planetei. Se pare că după revolta minerilor din 1977, Valea Jiului a fost permanent supravegheată și păzită de Securitate, inclusiv prin înlocuirea adevăraților mineri cu securiști.

Ceaușescu însuși avea un plan prin care trupele de Apărarea Patriei să contribuie la înăbușirea Revoluției și le dotase cu bâte și alte obiecte contondente, dar muncitorii din Timișoara, Brașov nu au putut fi convinși să ia parte la un asemenea carnagiu, ci dimpotrivă au manifestat pentru libertate. O lovitură asemănătoare fusese administrată partidelor politice din Opoziție cu prilejul grevei regale în 1947, când sute de studenți membri ai organizațiilor de tineret ale PNȚCD și PNL au fost bătuți în Piața Palatului de muncitori cu bâte aduși cu camioanele de PCR.

 

13 iunie

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: “IMGB face ordine!” și “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută.

Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov.

Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.

Piaţa Universităţii 1990 - foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

Piaţa Universităţii 1990 – foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

 

14 iunie

Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI [necesită citare]și a altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național.

Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu.

Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.

Liderul studenților Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.

 

15 iunie

La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.

Piaţa Universităţii 1990 - foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

Piaţa Universităţii 1990 – foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

 

Victime

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”.

 

Efecte

În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție.

Acționând ca o forță independentă de stat minerii s-au substituit forțelor de ordine și implicit au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului în următoarele trei mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 și a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI.

Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deși au trecut peste 25 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat, deși procurorul militar Dan Voinea, cel care se ocupă și de dosarul revoluției din 1989 a promis că până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE va fi finalizat și va începe urmărirea penală a vinovaților.

În pofida declarației, Voinea n-a finalizat dosarele mineriadei, motiv pentru care la 20 martie 2009 a fost revocat din funcție, iar în 1 aprilie a fost pensionat.

 

Comentarea evenimentelor de către personalități

Istoricul Andrei Pippidi a comparat 14-15 iunie 1990 cu “Noaptea de cristal” din Germania nazistă, cu acțiunile echipelor de “cămași negre” ale lui Mussolini, în Italia, și cu forțele de pararepresiune ale poliției legionare din 1940, în România.

Andrei Cornea: Alcătuind o „categorie socio-profesională ce aparține mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea”, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările și ranchiunile.

În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenților și intelectualilor de elită, dar și asupra țiganilor, molestați și ei de mineri.

Adrian Năstase, numit ministrul Afacerilor de Externe la două săptămâni de la mineriadă, a afirmat că „a trebuit să lucrez mult pentru repararea imaginii României în străinătate”. În legătură cu rolul lui Ion Iliescu în mineriada din 90, Adrian Năstase a spus că această „temă este profund politică” și că „a fost politizată de-a lungul timpului” și a adăugat că dosarul mineriadei a fost “reactivat” în perioada în care Emil Constantinescu era președinte, în anul 1998.

Ion Iliescu vorbind despre scenele „de anarhie și dezordine“ care au dus la atacul minerilor, după ce la vremea respectiva a denumit „o rebeliune legionară“, ulterior a reformulat „ne amintește de rebeliunea legionară [...] și a fost percepția multor altora din generația mea…”.

Piaţa Universităţii 1990 - foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

Piaţa Universităţii 1990 – foto Emanuel Pârvu, preluat de pe fotografiromani.ro

 

Declaraţia grupului parlamentar
al P.N.Ţ.-c.d.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Ţărănesc-creştin şi democrat, profund impresionat de evenimentele dramatice care au avut loc în Capitală în zilele de 13, 14 şi 15 iunie, condamnă cu hotărîre devastările şi actele de violenţă soldate cu sute de răniţi şi numeroase victime omeneşti şi îşi exprimă deplina compasiune faţă de familiile îndoliate. P.N.Ţ.-c.d. condamnă violenţa de orice natură ar fi şi indiferent de cine ar fi comisă.

Totodată ţinem să subliniem că P.N.Ţ.-c.d., fiind un partid cu veche tradiţie democratică, înţelege să-şi desfăşoare activitatea în mod legal, exprimîndu-şi opiniile faţă de guvern sau alte formaţiuni politice în mod deschis şi direct prin adunări publice, presă, radio, parlament etc. Ca atare am luat cunoştinţă cu indignare, dintr-un comunicat al guvernului, de calomnia monstruoasă că la sediul partidului nostru ar fi fost găsite de către „mineri” arme şi droguri. Protestăm cu indignare împotriva acestor mistificări şi acestor procedee.

Dezaprobăm cu fermitate violenţele şi devastările care au avut loc la Televiziune, Ministerul de Interne, sediul Poliţiei Municipiului, la Universitate, Institutul de Arhitectură, la sediile Partidului Naţional Ţărănesc-creştin şi democrat, la sediul Partidului Naţional Liberal, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Liga Studenţilor şi a altor formaţiuni politice şi dezaprobăm mai ales recurgerea la mineri prin substituirea lor organelor legale, pentru „restabilirea liniştii”.

De asemenea, protestăm împotriva mulţumirilor care le-au fost aduse public pentru distrugerile, molestările, percheziţiile corporale, violările de domiciliu etc. Menţionăm că au fost invadate cu forţa locuinţele unor fruntaşi politici, ca domnul Corneliu Coposu, precum şi locuinţa domnului Ion Raţiu; acţiuni însoţite de distrugerea şi sustragerea unor bunuri.

În consecinţă, P.N.Ţ.-c.d. a făcut apel la procuratură pentru identificarea făptaşilor, estimarea pagubelor şi aşteaptă ca magistraţii să-şi facă datoria. Propunem în acelaşi timp instituirea unui grup parlamentar pentru supravegherea cercetărilor, compus prin reprezentarea tuturor exponenţilor majorităţii şi opoziţiei, cu reprezentarea corespunzătoare a partidelor şi formaţiunilor lezate.

Partidul nostru a declarat oficial în presă că va face opoziţie constructivă, condiţionată însă de o majoritate constructivă şi de promovarea unor principii democratice atît în Parlament cît şi în toate sectoarele vieţii publice şi sociale şi, în consecinţă, de renunţarea la metodele totalitare.

Ziarul Dreptatea, nr. 109, miercuri, 20 iunie 1990, pagina 1

preluat de pe taranista.wordpress.com

 

cititi si:

- Cristina AndreiIunie 1990: Atentat împotriva Seniorului Coposu;

- Documentar AGERPRES – ROMÂNIA POST-REVOLUŢIE, 1990: Mineriada din 13-15 iunie

- Marius Oprea – Mineriada – Păcatul originar al democrației noastre;

- Iulia MarinFemeia în rochie albastră

 

Balconul Universităţii 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Balconul Universităţii 1990 – foto – stiri.tvr.ro

foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada 13-15 iunie 1990 - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada 13-15 iunie 1990 – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878)

Anton von Werner, Congress of Berlin (1881)
Final meeting at the Reich Chancellery on 13 July 1878, Bismarck between Gyula Andrássy and Pyotr Shuvalov, on the left Alajos Károlyi, Alexander Gorchakov and Benjamin Disraeli

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

 

Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878)

Congresul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus.

Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi o figură dominantă în afacerile mondiale - foto preluat de pe ro.wikipedia.org-

Otto von Bismarck (1) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org-

Congresul de la Berlin, din 1878, a fost organizat la inițiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemulțumite că prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia căpătase o influență prea mare în Europa de Est. Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era, de fapt, un avanpost al intereselor rusești în zona Strâmtorilor, precum și dreptul rușilor de a interveni în toate treburile creștinilor din Imperiul Otoman.

Puterile europene participante: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia. România a fost invitată și ea, însă reprezentanții ei au avut doar dreptul să facă o declarație în timpul lucrărilor. Principatul autonom Bulgaria era micșorat față de varianta prevăzută în pacea de la San Stefano, prin înființarea provinciei autonome Rumelia, condusă de un guvernator creștin, numit de Poartă.

Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina, iar Anglia lua Insula Cipru, ca urmare a unei înțelegeri cu Turcia. În ceea ce privește România, au fost păstrate prevederile tratatului de la San Stefano: recunoașterea independenței României, retrocedarea către Rusia a sudului Basarabiei (județele Cahul, Ismail și Bolgrad) – care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la Paris (1856), în urma Războiului Crimeii (1853-1856) – și retrocedarea Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor pentru România.

Insula văzută din larg în 1896, cu primul bric “Mircea“ în față - foto: ro.wikipedia.org

Insula Serpilor văzută din larg în 1896, cu primul bric “Mircea“ în față – foto: ro.wikipedia.org

Totuși, la Berlin au fost făcute și presiuni asupra reprezentanților români, Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu, ajungându-se să se condiționeze recunoașterea independenței României de acordarea cetățeniei române tuturor evreilor din țară, la grămadă. Aceste presiuni au fost făcute, în special, de cancelarul Otto von Bismarck, care era în relații strânse cu un mare bancher evreu din Germania. Reprezentanții români nu au cedat presiunilor, argumentând că marea masă a evreilor recent sosiți în țară nu erau integrabili în societatea românească și că naturalizarea se va face în mod individual.

Sud-estul Europei după Tratatul de la Berlin din 1878 - foto: ro.wikipedia.org

Sud-estul Europei după Tratatul de la Berlin din 1878 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Congresul de la Berlin consacră recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte. Enormă importanță prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane. De asemenea, după cum precizează Oxana Busuioceanu,

lucrările Congresului Internațional de Pace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, au reglementat regimul Dunării, în sensul dorit de Austro-Ungaria – constant preocupată, din interese economico-politice, de a monopoliza fluviul și, în plus, îngrijorată de noua situație de stat riveran, creată Rusiei țariste. Se menține regimul de liberă navigație în virtutea căruia se impun dărâmarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului în aval de Porțile de Fier și interzicerea navigației bastimentelor de război pe aceeași porțiune. Austro-Ungaria obține dreptul de a efectua lucrările de la Porțile de Fier și de a percepe taxele necesare pentru acoperirea cheltuielilor.

Comisia Europeană, din care urma să facă parte și România, este menținută, extinzându-și competența până la Galați, în completă independență față de autoritatea de stat. Brațul Chilia intră sub controlul absolut al Rusiei. Membrilor Comisiei Europene, asistați de reprezentanți ai statelor riverane, le revine sarcina de a elabora un regulament de navigație și poliție fluvială, aplicabil numai pe porțiunea Porțile de Fier – Galați, și asemănător celui deja existent pentru Dunărea maritimă”.

Totodată, însă, pentru redarea unei imagini cât mai exacte a efectelor pe care această reuniune internațională le-a avut asupra țării noastre, nu putem face abstracție nici de limita sa principală, anume: neînsoțirea recunoașterii independenței, de garantarea neutralității. Referindu-se la acest aspect, Mihai Eminescu nota:

Negreșit că independența în condițiunile în care ne este acordată, fără garanție de neutralitate, nu cum îi este acordată Belgiei, este departe de a corespunde așteptărilor țării, și poziția noastră trebuie să inspire cu atât mai mare îngrijire, cu cât nici o voce amică nu s-a ridicat în Congresul de la Berlin în favoarea României spre a o feri de sacrificiul ce i se impunea.

Căci atât de greu e zdruncinată deja România prin evenimentele din urmă și consecințele lor, încât chiar și numai perspectiva unei noi conflagrații nu poate decât a ne inspira grija cea mai mare. Noi credem că este mai mult decât imprudent din parte-ne de a ne pune chiar cestiunea: în ce parte a balanței am arunca și noi forțele noastre în cazul vreunui conflict ” (Mihai Eminescu, „Presa”, în numărul de ieri…, în Opere vol. XI, ed.cit., 1984, pag. 50)

 

Tratatul de la Berlin (1878)

Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internațional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și Muntenegrului.

 

Participanții la conferință

Cele 7 puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului de Independență al României din 1877-1878 care consfințea independența României. Deși se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparținuseră României:Județul Cahul, Județul Ismail și Județul Bolgrad astăzi parte componentă a Ucrainei din anul 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.

 

Prevederile Tratatului de la Berlin

Franța era slăbită după 1871. Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția politică a spațiului balcanic. Singurele țări care puteau reprezenta o contrapondere față de influența rusă și frână al expansionsmului adoptat de Petersburg erau Germania și Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I. C. Brătianu s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungându-se în 1883 la semnarea unui tratat de alianță cu Austro-Ungaria, la care au aderat apoi Germania și Italia.

 

Prevederi teritoriale

- Muntenegru, România și Serbia deveneau state suverane, egale în drepturi cu celelalte state independente. Ca state ce se bucurau de independență deplină, ele puteau să-și înfăptuiască nestingherite politica externă și internă (Articolul XLIII); condiția pentru această recunoaștere era ca aceste țări să acorde cetățenie tuturor locuitorilor, indiferent de religie;

- Principatul autonom Bulgaria era simțitor micșorat în raport cu Tratatul de la San Stefano. Se constituia provincia autonomă Rumelia Orientală, condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă;

- România anexa Dobrogea de Nord, inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor;

- Teritoriul organizat de România sub forma județelor Cahul, Bolgrad și Ismail era încorporat din nou Rusiei țariste;

- Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina (Articolul XXV);

- Regatul Unit lua Insula Cipru, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman;

Bulgaria după Tratatul de la Berlin din 1878 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bulgaria după Tratatul de la Berlin din 1878 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Congresul de la Berlin (1878) si problema sudului Basarabiei

Problema sudului Basarabiei va cunoaste momentul culminant la finalul razboiului împotriva Imperiului otoman (1877-1878), atunci când intentia diplomatiei tariste de a reanexa cele trei judete: Cahul, Bolgrad si Ismail devenea o cruda realitate. O astfel de pretentie, formulata acum oficial, nu numai ca stirbea integritatea teritoriala a României, pe care Rusia se angajase sa o respecte prin articolul 2 al Conventiei din 4/16 aprilie 1877 , dar constituia o mare nedreptate istorica.

Raspunzând unei interpelari în Adunarea Deputatilor privind atitudinea României la Congresul de la Berlin, primul ministru I.C. Bratianu avea sa sublinieze cu fermitate ca Guvernul nu este dispus la nici un fel de concesii fata de sudul Basarabiei si ca

oricine va fi acela care va reprezenta tara noastra la Congres, nu va putea sa se puna pe un alt tarâm si sa primeasca alte conditiuni, decât acele pe care le voieste tara întreaga”. Bratianu, departe de a fi convins ca justitia divina sau justitia umana „vor domni totdeauna în areopagul european”, promitea ca „cel putin vom veni cu drepturile noastre intacte…”, întrucât „acela care stie sa-si pastreze viitorul liber, numai pentru acela va fi viitor” .

Cu toata opozitia Cabinetelor europene, Domnitorul decide, totusi, sa-i trimita la Berlin pe M. Kogalniceanu si Ion Bratianu, desi îsi exprima convingerea ca nici una dintre Marile Puteri nu va sustine România; cu toate acestea, cei doi delegati aveau instructiuni precise sa persevereze si sa reziste la toate sugestiile privind orice tranzactie în problema Basarabiei, iar daca se va decide la Congres „spolierea României”, reprezentantii nostri trebuiau sa protesteze energic, aceasta fiind singura cale de urmat, în deplin acord cu voturile Camerelor române.

Desi îsi pierduse încrederea într-o atitudine pozitiva a Cabinetelor europene în ce priveste statutul de neutralitate si problema sudului Basarabiei, ministrul român de Externe, M. Kogalniceanu, dorea sa afirme cu claritate ca România nu accepta de bunavoie sa cedeze o portiune din teritoriul sau, ci doar „se supune fortei” . Pe de alta parte, Bratianu îi scria, la 3 iunie 1878, reprezentantului român la Viena, Ion Balaceanu, ca Guvernul princiar „nu va ceda nici o particica din Basarabia, nici chiar pentru cele mai stralucite compensatii”. România dispunea de 60.000 de oameni înarmati, tara fiind pregatita a se ridica pentru a-si apara dreptul sau .

La 1/13 iunie 1878 aveau sa se deschida lucrarile Congresului de pace de la Berlin, cu scopul – marturisit de Printul Bismarck, în calitate de presedinte – de a supune discutiei Tratatul de la San-Stefano, precum si de a asigura pacea „printr-o întelegere comuna si pe baza unor noi garantii” . Se întelege de la sine ca totul era spre beneficiul Marilor Puteri si în dauna statelor mici, ce nu îsi puteau proteja interesele. În conditiile amintite mai sus, reiese cu claritate ca forumul european întrunit la Berlin nu reprezenta altceva decât „o solemna reprezentatie”, dupa ce „piesa fusese în aproape toate amanuntele ei, aranjata dinainte în culise” .

La 19 iunie/1 iulie 1878, plecând de la premisa ca drepturile României trebuie aparate cu fermitate chiar si atunci când sortii sunt împotriva , emisarii Principelui Carol I aveau sa expuna si sa argumenteze în fata reprezentantilor Congresului „opiniunile si aprecierile Guvernului lor asupra punctelor Tratatului de la San-Stefano privitoare la dânsii”. Cu acest prilej, Mihail Kogalniceanu va face un scurt expozeu asupra drepturilor si cerintelor României.

Înca de la început, el a tinut sa sublinieze ca nici o parte din teritoriul national nu putea fi înstrainata, invocând argumente de ordin istoric în ce priveste Basarabia, amintind despre angajamentele asumate prin Conventia din 4/16 aprilie 1877 de catre Rusia, precum si despre solicitarea venita din partea acestuia de a participa armata româna, alaturi de cea rusa, la operatiunile militare de dincolo de Dunare. În egala masura, a insistat asupra rolului important jucat de trupele române si de enormele sacrificii umane si materiale. Toate acestea îndreptateau România sa solicite:

- interzicerea dreptului de trecere pe teritoriul românesc a trupelor ruse ce se retrageau din Bulgaria, urmând sa utilizeze în acest scop doar calea maritima;

- posesiunea deplina asupra insulelor si a gurilor Dunarii, inclusiv Insula Serpilor, asa cum fusese prevazut, initial, în 1856;

- despagubire de razboi proportionala cu efectivul militar angajat în conflict si pagubele suferite de pe urma acestuia;

- recunoasterea definitiva a independentei si garantarea neutralitatii.

Ion C. Bratianu avea sa adauge la cele spuse de colegul sau ca deposedarea de o portiune din teritoriul românesc „nu ar fi numai o durere adânca pentru natiunea româna, ci ea ar darâma în sânul ei orice încredere în taria tractatelor si în sfânta paza, atât a principiilor de dreptate absoluta, cât si a drepturilor scrise” .

Imediat dupa retragerea reprezentantilor români, la propunerea lui Bismarck, este reluata discutia privind recunoasterea independentei României. Primul plenipotentiar al Frantei, Waddington, încercând sa salveze aparentele si sa ofere o palida compensatie fata de tratamentul „putin cam aspru” la care au fost supusi românii, avansa ideea acordarii unei extensiuni teritoriale la sud de Dobrogea, care sa cuprinda Silistra si Mangalia.

Parerea exprimata întrunea aprobarea reprezentantilor Italiei si Austro-Ungariei, nu însa si cea a rusilor, care considerau ca Guvernul Imperial s-a aratat destul de „generos”, Dobrogea si Delta Dunarii compensând „cu prisos” cesiunea sudului Basarabiei. Totusi, ca urmare a insistentelor celorlalti colegi, reprezentantii Rusiei consimt a prelungi frontiera statului român de la Rahova pâna în preajma Silistrei si de aici pâna la Mangalia inclusiv, Insula Serpilor fiind si ea concedata României.

Departe de a lua în consideratie cerintele românesti, Tratatul de pace de la Berlin, semnat la 1/13 iulie 1878, preconiza, printre altele, recunoasterea independentei României (art. 43), însa în anumite conditii socotite de guvernantii de la Bucuresti drept „dureroase”. Statul român era silit sa acorde drepturi civile si politice strainilor de alt rit decât cel crestin (art. 44) si sa cedeze sudul Basarabiei, ce revenea Rusiei (art. 45).

Drept „compensatie” pentru pierderea districtelor basarabene, prin Tratat se prevedea ca Dobrogea, în fapt stravechi teritoriu românesc, împreuna cu Delta Dunarii si Insula Serpilor aveau sa intre în componenta României (art. 46) . Profund dezamagit de rezultatele Congresului si de izolarea diplomatica în care se afla România, Carol I îi scria tatalui sau: „E trist când Europa sileste pe un stat tânar, dornic de înaintare, care si-a dovedit taria si puterea într-un razboiu sângeros, sa cedeze o provincie” .

*** Autorii acestui site vor sa comunice publicului urmatoarea: Principele Carol I al Romaniei nu si-a pus semnatura pe actul cedarii sudului Basarabiei, comunicand Guvernului Romaniei ca nu doreste ca semnatura sa să figureze pe vreun act la predarea Basarabiei. Stim cu totii ce s-a intamplat cu aceeasi parte de sud Basarabiei si cu Bucovina de Nord in 1996, cand presedintele si primul ministru de atunci ai Romaniei (Emil Constantinescu si Victor Ciorbea), au semnat tratatul prin care renuntau definitiv la respectivele regiuni in favoarea Ucrainei. Aceasta bunavointa a respectivilor “domni” i-a luat prin surpindere pana si pe diplomatii ucraineni! Rusine politicienilor nostri de dupa 1989 care au vandut tara si care continua sa o vanda fara a se gandi la generatiile anterioare de romani care au murit pentru crearea si mentinerea Patriei.

 

(1) Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) – (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca prim-ministru (în germană: Ministerpräsident) al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” (Realpolitik), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („der Eiserne Kanzler”).

Fiind un mare latifundiar aristocrat („Junker”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și atinge scopul. Mai mult, a reușit să impună Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franței în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deține supremația continentală.

După moartea lui naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile sale de lider puternic. Istoricii l-au lăudat ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statelor germane într-un singur stat național. El a folosit balanța puterii în diplomație pentru a menține Europa pașnică în anii 1870 și 1880. A creat o nouă națiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale inițiale în calitate de practicant al politicii de forță în Prusia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Tratatul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) si pe en.wikipedia.org

cititi si:

- Războiul Ruso-Turc (1877–1878)

- Războiul de Independență al României (1877 – 1878)

- Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878)

- Războiul de Independență de la 1877 și trădarea din partea Rusiei

- Tratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878)

Sf. Mc. Achilina (†303); Sf. Ier. Trifilie, episcopul Lefcosiei din Cipru (†370)

Sfânta Muceniță Achilina (†303)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe basilica.ro

 

Sfânta Muceniță Achilina

Sfânta Muceniță Achilina s-a născut într-o familie creștină în orașul Biblos, Fenicia (în prezent, Jbaif sau Jubayl așezat pe coasta de est a Mării Mediterane).

A primit botezul creștin de la episcopul orașului, pe nume Evtolomie.

La un an de la naștere, tatăl ei a trecut la cele veșnice, fiind crescută în dreapta credință doar de mamă.

În timpul persecuției pornite de Împăratul Dioclețian, în anul 303, Sfânta Achilina refuza să aducă jertfă idolilor și propovăduia dreapta credință, fapt pentru care a fost prinsă și adusă înainte prefectului Volusian spre a fi judecată.

Fiind statornică în credință și refuzând să se lepede de Hristos sfânta a fost supusă supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică prin decapitare.

 

Sfântul Ierarh Trifilie

Sfântul Ierarh Trifilie și Sfânta Muceniță Achilina.  Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 13 iunie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Trifilie și Sfânta Muceniță Achilina. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 13 iunie – foto preluat de pe doxologia.ro

Preacuviosul Triflie, Episcopul Levcosiei din Cipru a studiat în tinerețe dreptul și în orașul Berit din Fenicia, profesând pentru o perioadă avocatura, și-a făcut un renume în aceea perioadă.

A fost ucenic al Sfântului Spiridon al Trimitundei. După ce a fost ales episcop al Levcosiei a participat la Sinodul de la Sardica în anul 347 unde a susținut dreapta credință luând apărarea Sfântului Atanasie cel Mare.

Sfântul Trifilie a trecut la cele veșnice în anul 370.

 

cititi mai mult despre Sf. Mc. Achilina si pe: ziarullumina.rodoxologia.ro

cititi mai mult despre Sf. Ier. Trifilie, episcopul Lefcosiei din Cipru si pe doxologia.ro

La ordinea zilei – 13 iunie 2020

Depunerea de către premierul Ludovic Orban a unor coroane de flori cu prilejul marcării a 30 de ani de la „Fenomenul Piața Universității” și Mineriada din 13-15 iunie 1990

foto preluat de pe www.facebook.com/guv.ro

articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 13 iunie

Ortodoxe – Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh. Sf. Mc. Achilina; Sf. Ier. Trifilie, episcopul Lefcosiei din Cipru

Greco-catolice – Sf. m. Achilina; Sf. ep. Trifilie. Sf. Anton de Padova

Romano-catolice – Sf. Anton de Padova, pr. înv.

 

Premierul Ludovic Orban: Am ţinut să fiu prezent astăzi, 13 iunie, în Universitate, pentru a comemora ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, când hoarde de mineri conduşi de ofiţeri de informaţii din fosta Securitate au reprimat brutal o manifestaţie care nu mai prezenta niciun pericol pentru cei care câştigaseră alegerile în Duminica Orbului.

Această reprimare brutală este cu atât mai gravă întrucât avuseseră loc alegeri, iar ceea ce s-a întâmplat arată ura viscerală pe care au avut-o comuniştii care au confiscat Revoluţia faţă de oamenii care au lumină, care au primit lumină în minte, fie prin învăţătură, fie prin credinţă.

A fost o operaţiune în care puterea proaspăt instalată s-a delegitimat instantaneu şi a arătat că nu respectă în niciun fel libertatea, democraţia, drepturile individuale şi, mai ales, că îi urăşte pe aceia care gândesc cu mintea lor. Dumnezeu să-i ierte pe cei care au comis brutalităţile şi crimele inimaginabile şi să ne aducem aminte cu drag de toţi cei care au ieşit în stradă să apere democraţia, și care au fost brutalizaţi, unii dintre ei, omorâţi.

Nu se poate să nu se finalizeze, procesul prin care trebuie condamnaţi cei care au fost vinovaţi, pentru că altfel înseamnă că acceptăm să nu fie pedepsiţi cei care comit crime, cei care atacă în mod violent integritatea fizică şi atacă valorile fundamentale ale unei democraţii.

#LudovicOrban #GuvernulRomaniei

 

Prognoză specială pentru Bucureşti: Averse, descărcări electrice şi vijelii, până marţi dimineaţa

(…) Astfel, în zona municipiului Bucureşti, în intervalul 13 iunie, ora 11:00 – 16 iunie, ora 10:00, vor fi perioade cu instabilitate atmosferică accentuată. Aceasta se va manifesta prin averse ce vor avea şi caracter torenţial, frecvente descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii şi grindină.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Cod portocaliu de ploi torenţiale şi vijelii în 31 de judeţe

Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis sâmbătă o avertizare Cod portocaliu de ploi torenţiale şi vijelii în 31 de judeţe, valabilă până duminică dimineaţa.

Conform prognozei ANM, în după-amiaza zilei de sâmbătă (13 iunie) şi în prima parte a nopţii de sâmbătă spre duminică (13/14 iunie), în Moldova, Transilvania, Maramureş, nordul Crişanei local în Muntenia şi zonele de munte vor fi perioade cu averse torenţiale, grindină de dimensiuni medii şi mari, vijelii, intensificări puternice ale vântului (rafale de peste 70 – 80 km/h) şi frecvente descărcări electrice.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 13 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 13 iunie, pe teritoriul României, au fost confirmate 21.679 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 15.635 au fost declarate vindecate și externate.

Până astăzi, 1394 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 12.06.2020 (10:00) – 13.06.2020 (10:00) au fost înregistrate 14 decese (5 bărbați și 9 femei)
Toate decesele sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 275 de noi cazuri de îmbolnăvire.
La ATI, în acest moment, sunt internați 171 de pacienți.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.024 de persoane. Alte 100.582 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 552.670 de teste.

Situația din România - 13 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com

Situația din România – 13 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 3.393 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 114 cetățeni români aflați în străinătate.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 29 au fost dec larați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 12 iunie 2020, au fost raportate 1.460.676 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania , Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 291.409 (+1.266)/ 41.279 (+151) / 1.282 (+4)
Spania 242.707 (+427) / 27.136 – / 150.376 -
Italia 236.142 (+379) / 34.167 (+53) / 173.085 (+1.747)
Franţa 155.561 (+425) / 29.346 (+27) / 72.695 (+426)
Germania 185.674 (+258) / 8.763 (+8) / 171.904 (+943)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 12 IUNIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

7.481.063 (+137.501)/ 421.190 (+4.760)/ 3.631.280 (+89.043)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 11 iunie – 12 iunie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

SUA: Statul New York adoptă o serie de măsuri împotriva violenţelor poliţiei

Statul New York a adoptat vineri o serie de legi destinate să pună capăt violenţelor poliţiei împotriva minorităţii de culoare, ilustrând impactul protestelor care au zguduit Statele Unite de la moartea lui George Floyd, relatează AFP.

Guvernatorul democrat Andrew Cuomo a semnat oficial 10 texte votate săptămâna aceasta de cele două camere ale Parlamentului din statul New York.

Printre aceste măsuri figurează o lege care interzice recurgerea la acte de strangulare de către oamenii legii, lege dată în memoria lui Eric Garner, un bărbat de culoare asfixiat de poliţia din New York în 2014, şi anularea unei clauze care protejează poliţiştii acuzaţi de ”gafe”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Australia: Mii de participanţi la protestele ‘Black Lives Matter’

Mii de persoane au participat sâmbătă în întreaga Australie la protestele “Black Lives Matter” (vieţile negrilor contează) purtând măşti şi respectând distanţarea socială, pe fondul avertismentelor liderilor statelor federale de a anula evenimentele în timp ce există temeri asupra unui al doilea val de infecţii cu coronavirus, relatează Reuters.

Mitingurile, dominate de o prezenţă puternică a poliţiei, au fost în cea mai mare parte paşnice. Protestatarii au mărşăluit pe străzi şi s-au adunat în parcuri publice purtând pancarte pe care scria “Nu există justiţie, nu este pace” şi “Ne pare rău pentru inconveniente, încercăm să schimbăm lumea”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Marea Britanie: Poliţia londoneză limitează protestele ‘Black Lives Matter’, pe fondul temerilor legate de violenţă

Poliţia a impus restricţii sâmbătă protestatarilor mişcării “Black Lives Matter” (vieţile negrilor contează) şi grupurilor de extremă dreapta, pe fondul temerilor legate de violenţă în centrul Londrei, după ce mii de protestatari antirasism s-au alăturat vineri evenimentelor în toată Marea Britanie, relatează dpa.

Poliţia Metropolitană a desemnat zone separate în centrul Londrei pentru Black Lives Matter şi contraprotestele grupurilor de extremă dreapta, ordonând de asemenea terminarea tuturor protestelor până la ora 17:00 (16:00 GMT).

Sute de mii de persoane s-au alăturat protestelor în mare parte paşnice în ultimele trei săptămâni, dar media britanice şi mai mulţi politicieni au subliniat atacurile împotriva poliţiştilor comise de unii protestatari.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

 

 

Brazilia – Defrişări record în Pădurea Amazoniană în luna mai

Defrişările continuă să doboare recorduri în Brazilia, datele oficiale publicate vineri pentru luna mai şi primele cinci luni ale acestui an prezentând cele mai sumbre cifre din istoria înregistrărilor acestor informaţii, relatează AFP.

Ecologiştii avertizează că anul 2020 ar putea fi cel mai devastator pentru pădurea amazoniană, mai sumbru decât 2019, când recrudescenţa incendiilor a şocat întreaga lume. ”Ne aflăm în faţa scenariului unei catastrofe totale pentru Amazonia”, a declarat Mariana Napolitano, director ştiinţific al filialei din Brazilia a Fondului Mondial pentru Natură (WWF).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

UE solicită ajutorul NATO pentru misiunea sa navală în Libia

Uniunea Europeană a solicitat ajutorul NATO pentru misiunea sa navală destinată să facă respectat embargoul asupra armelor în Libia, care a fost împiedicată de armata turcă să inspecteze o navă suspectă, potrivit unor surse concordante, notează AFP.

Un oficial european cu rang înalt a făcut cunoscut că UE a contactat NATO pentru a vedea “cum se pot găsi aranjamente” cu operaţiunea Sea Guardian a Alianţei, în curs în estul Mediteranei.

Această inţiativă a avut loc în contextul în care Turcia s-a opus miercuri controlului de către un vas grec din misiunea navală a UE (numită operaţiunea Irini) a unui cargou suspectat că încalcă embargoul ONU asupra livrărilor de arme în Libia. Cargoul era escortat de nave militare turce.

Operaţiunea Irini a fost demarată pentru a întrerupe aprovizionarea cu arme a Libiei, unde un conflict opune Guvernul libian de uniune (GNA) al lui Fayez al-Sarraj, susţinut de turci şi recunoscut de Naţiunile Unite, forţelor mareşalului Khalifa Haftar, susţinut de Rusia, Egipt şi Emiratele Arabe Unite.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

SpaceX a lansat alţi 58 de sateliţi din proiectul Starlink şi 3 sateliţi SkySat

Compania SpaceX, deţinută de magnatul Elon Musk, şi-a extins constelaţia Starlink pentru internet de mare viteză la nivel global prin lansarea, sâmbătă dimineaţă, a 58 de sateliţi de la baza din Florida, alături de alţi trei sateliţi mai mici ai Skysat, relatează UPI şi EFE.

Încărcătura a fost lansată cu racheta reutilizabilă Falcon 9 de la Cape Canaveral, conform programării, la ora locală 5:21 (9:21 GMT).

Această lansare a fost cea de-a noua misiune Starlink, numărul sateliţilor de comunicaţii de pe orbită incluşi în acest proiect ajungând la 538 – cel mai mare pentru o astfel de constelaţie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 13 iunie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 13 iunie în Istorie;

- Legea 55/2020, starea de alertă și Normele pentru terase: amenzi de până la 50.000 lei, măsuri neclare, triplă sancționare;

- Legea 55/2020, zisă a stării de alertă. Sancţiuni și aberaţii