Articole

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968).

foto preluat de pe „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 100/1968
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

 

Istoric

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

Piaţa Haymarket, 3/4 mai 1886. Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp - foto: ro.wikipedia.org

Piaţa Haymarket, 3/4 mai 1886. Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy - foto: ro.wikipedia.org

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy – foto: ro.wikipedia.org

Marş de 1 Mai în Suedia, 1899 - foto: ro.wikipedia.org

Marş de 1 Mai în Suedia, 1899 – foto: ro.wikipedia.org

 

Eveniment anual

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”.

La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul lung week-end al verii.

 

Instrumentare politică

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.

 

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

 

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. De atunci și până la instaurarea regimului comunist, atât sub Carol I sau regele Ferdinand, Ziua Muncii a fost marcată prin sărbători câmpenești și ieșiri la iarbă verde.

Ulterior, în perioada regimului comunist, 1 Mai s-a transformat într-o ocazie de preamărire a partidului comunist si a sefilor sai. Autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde, muncitorii și elevii, în ținute festive, erau încolonați și obligați să scandeze lozinci si sa aducă elogii regimului comunist, la defilări grandioase, cu pancarte uriașe ce afișau chipurile conducătorilor.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 106/1968

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 106/1968

După 1990, importanţa propagandistică a acestei date a dispărut, iar românii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare sau la munte.

 

1 Mai în presa antebelică

Sărbătoarea internaţională de 1 Mai apare pentru prima dată în presa românească din secolul al 19-lea.

În Englitera manifestaţia de 1 Maiu a avut loc în Dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestaţiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestaţie 60.000 de muncitori. La Hyde-Park, unde s’a ţinut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în acelaşi timp. La un semnal convenit, resoluţiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot şi aprobate prin uriaşe aclamaţiuni”, scria Adevărul în ediția din 1 mai 1893.

În 1919, același ziar titra pe prima pagină: “1 Maiu şi muncitorimea română”. “Anul acesta, muncitorimea serbează ziua de întâi Maiu, în împrejurări cu totul deosebite. Războiul mondial, revoluţiunea cea mare, cum i-a zis un scriitor socialist, s’a terminat şi la Paris, unde se zămisleşte pacea, lumea cea veche cu politica ei de echilibru între popoare e în luptă cu lumea cea nouă, care bate cu pumnii vânjoşi la poarta vieţei, lumea păcei de dreptate şi armonie între popoare (…)”, se spunea în articol.

Ziarul „Acţiunea”din data de miercuri, 30 aprilie 1941, oferea cititorilor în pagina 3 “informaţiuni” despre ziua de 1 Mai: “Preşedinţia Consiliului de miniştri aduce la cunoştinţă că în ziua de 1 Mai – Sărbătoarea Muncii – toate autorităţile publice vor fi închise”, “Mâine, joi, 1 mai 1941, halele şi pieţele Capitalei vor fi închise toată ziua în conformitate cu prevederile Legii pentru reglementarea repausului duminical. Primăria Capitalei invită populaţia să-şi facă aprovizionările din vreme”.

Din ediţia din 30 aprilie 1944 a aceluiași ziar, aflăm că, fiind război, românii au lucrat. Astfel, într-un articol dedicat “Sărbătorii Muncii” se spunea: “Ziua de 1 Mai va fi sărbătorită anul acesta prin muncă. În toate întreprinderile, serviciul se va executa în orele de program obişnuite”.

 

… 1 Mai în presa comunistă

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 188/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 188/1967

Din ziarele tipărite în perioada comunistă se poate vedea rolul zilei de 1 Mai pentru propagandă.
Ziarul partidului comunist, Scînteia, în numărul său din 1 mai 1975, titra pe prima pagină :“Trăiască 1 Mai Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!” şi publica un articol “Sub conducerea partidului, uniţi, încrezători, puternici”.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Craiova. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 184/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Craiova. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 184/1967

Același ziar, în numărul din 2 mai 1975, publica un material intitulat “Sărbătorirea Zilei de 1 Mai”, în care se spunea cum “manifestările care au avut loc ieri în întreaga ţară au evocat vibrant bogatele tradiţii revoluţionare de luptă, legăturile de solidaritate internaţionalistă ale clasei muncitoare şi Partidului Comunist Român, contribuţia României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcţia socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului”. Aceeași ediție prezenta “cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, la masa “tovărăşească” oferită de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Constanţa. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 185/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Constanţa. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 185/1967

Peste ani, în 1989, Scînteia amintea ziua de 1 Mai încă din primele zile ale lunii aprilie, fiind publicate articole cu titluri precum “Oameni ai marilor performanţe”, “Rînduri, rînduri, muncitori”, “Faptele noastre de muncă – mândria noastră” sau “Măsura hărniciei muncitoreşti.” 

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 98/1968

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 98/1968

Peste două zile, publicaţia Scînteia deschide numărul cu titlul “Trăiască 1 Mai. Ziua muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!”. Putem afla că, de 1 Mai, în capitală, “zeci de mii de bucureşteni s-au îndreptat în prima zi de mai pentru a se bucura în tihnă de reînnoirea naturii, de frumuseţea exploziei vegetale”, “măiestrit dirijată de arta horticultorilor”. Zeci de mii de bucureşteni s-au «revărsat» în pădurile din preajma oraşului (Pusnicul, Andronache, Băneasa etc.), spre bazele sportive ale pionierilor, uteciştilor, studenţilor sau cele ale diverselor cluburi de la Străuleşti, Băneasa, Tei, Bragadiru, Pantelimon etc.”.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 189/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 189/1967

După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

(Gabriel Ferugean) Apel la apel. Că poate atît îl duce capul pe ANAF ăsta (exclusiv)

foto – stirileprotv.ro

Gabriel Ferugean

Gabriel Ferugean

un articol de Gabriel Ferugean
exclusiv pentru Uniti Schimbam

Pentru că Blitzkriegul o fi fost o amintire dragă conducerii ANAF-ului, i-am vazut copiind atît metoda atacului-surpriza cît și uniformele mizerabile combinînd stilul milităros al Gestapo cu caschetele de tip sovietic. Din punct de vedere imagistic, asta i-a plasat aproape imediat în dizgrația publică.

Astăzi i-am regăsit folosind în stil original comunicarea prin rețele sociale prin propagarea unor mesaje din preistoria comunicării. Mai pe scurt, la fel ca în anii 90, ANAF-ul făcea un apel. Nici măcar nu am continuat să citesc. O instituție care face apeluri disperate, indiferent către cine, demonstrează că este o instituție condusă de personaje cu un nivel de inteligență și educație insuficient de mare pentru a putea să transmită un mesaj coerent și interesant. Un grup de oameni, pentru că mi-e greu să dau vina pe un singur om, care au ajuns în poziții de importanță deosebită în sistemul guvernamental și nu au habar de instrumentele de bază ale comunicării. Pe scurt, nu îi duce capul să înțeleagă că eșecul sau succesul unei instituții stă inclusiv în modul în care își comunică activitatea și se poziționează ca imagine în imaginarul colectiv.  Iar pînă acum ANAF-ul a reușit performanța de a atrage fluierăturile tuturor, la propriu și la figurat. Mai întîi s-au năpustit ca disperații asupra comercianților, amendînd și închizînd magazine pentru motive subțirele. Am zis că o fi legea prea dură, că sînt și ei la început. Dar așa cum guvernul a avut grijă să îi echipeze de parcă pleacă la război cu inamicul, nu în control pentru a verifica respectarea legii, parcă era bine să încerce să înțeleagă un pic și cum funcționează economia. Adică dacă închizi toți comercianții o lună de zile e posibil ca funcționarii publici, inclusiv geniile conducătoare din spatele ANAF-ului, să nu mai apuce să își ia salariile. Mă rog, să zicem că puteam înțelege: treabă nouă, guvern pesedist – adică plin de îngîmfați incompetenți – nu putea fi altfel ANAF-ul.

agenti ANAF - foto - clubopel.com

agenti ANAF – foto – clubopel.com

Ceea ce mă deranjează este că acum au început cu cerșitul pe Facebook. Doar că în loc să ceară like, ei “fac un apel”. Păi, măi băieți, voi așa credeți că funcționează? Facem apel la dreptate, la adevăr, la drepturile omului? Atunci să fac și eu un apel-două! Fac un apel la inteligență! Fac un apel ca ANAF să conducă o campanie de informare, prin care omul să înțeleagă mai bine de ce funcționarul public îl tratează ca pe un potențial infractor/contravenient și se repede să îi controleze afacerea de parcă el a  furat milioanele cu care și-au făcut pesediștii vile încă de pe vremea lui moș iliescu, năstase-cîțiva-ani-de-pușcărie și mitrea-pușcăriaș-și-el. Fac un apel ca ANAF-ul să comunice de ce trebuie ca angajații lui să umble echipați ca o armată de ocupație. Da, știu, legea precizează că trebuie să umble în uniformă, dar dacă cineva prin ANAF-ul ăla ar avea ceva cap, ar realiza că efectul este tocmai contrar așteptărilor și ar apela la portița din finalul articolului de lege care precizează că, în anumite condiții, pot îmbrăca ținută civilă. Fac un apel să renunțați la comunicarea propagandistică și să comunicați modern, civilizat, luînd în calcul nu numai ideile instituționale (puține și proaste, din păcate) ci și ceea ce vă tot comunică publicul care vă mai plătește și salariile.

Dar de ce am avea nevoie de normalitate? De ce ar fi nevoie de o instituție care să acționeze transparent, corect, în folosul cetățeanului, al contribuabililor și al companiilor și nu în folosul unei mafii politice incompetente în serviciul public, care își promovează insistent toți incapabilii și ideile anacronice despre serviciul public și despre mediul de afaceri, cu o logica la nivelul anilor 90, cînd românii erau proaspăt ieșiți din bezna și incultura comunistă? De ce să avem instituții care pornesc de la premisa că greșelile pot fi unele nevinovate și care să urmărească aplicarea sistematică a legii și crearea unei relații durabile și cinstite între companii și funcționarii statului cînd putem avea o teroare publică exhibată cu nerușinare chiar în zilele de vacanță ale contribuabililor. Că dacă nu se distrează la vederea chiloților vreunui parașute media, măcar să se enerveze cînd își pune ANAF-ul poalele în cap și vrea să facă ordine în lume. Uneori mă tem că ăștia i-ar cere bonul fiscal și lui putin, dacă l-ar vedea în aeroport că își cumpără țigări din duty-free.

Maşinile ANAF au invadat Autostrada Soarelui - foto - libertatea.ro

Maşinile ANAF au invadat Autostrada Soarelui – foto – libertatea.ro

Acestea fiind zise, trebuie să adaug doar că o campanie inteligentă de comunicare prin care ANAF să își explice prezența, metodele, logica acțiunilor și dorința de a lucra în folosul cetățeanului și al  interesului public ar fi ușurat foarte mult activitatea instituției. În loc de asta, conducerea și-a dovedit din plin incompetența acționînd fără transparență, comunicînd extrem de prost și învinovățind pe toată lumea, fără să realizeze penibilul mesajelor transmise, din epoca de (capete de) piatră a comunicării. Pentru că atunci cînd unui prost îi dai o bîtă în mînă, se va repezi să spargă tot ce îi iese în cale. Unul deștept ar fi preferat să vorbească puțin și cu victimele, poate nu trebuia să le bată chiar pe toate!

De câţi agenţi ANAF este nevoie să controlezi o şaormerie

Comunicat – Cu șezlongu’ la Guvern de 1 Mai

foto si articol – militiaspirituala.ro

De Ziua Internațională a Muncii Miliția Spirituală a organizat un performance sub sloganul: ”Nu vrem mici, ci drepturi pentru angajații umiliți!”.

Protestul a avut o dublă semnificație: aceea de a reaminti actualei guvernări faptul că nu și-a respectat promisiunea de a revizui Codul Muncii și aceea de a comemora victimele protestelor din Chicago din 1886, acele proteste care au dus ulterior la consacrarea zilei de 1 mai ca zi internațională a muncii.

Noi, cei care am decis să celebrăm ziua de 1 mai în acest mod, am fost brutalizați de forțele de ordine – deși protestul nostru a fost unul foarte pașnic – privați de libertate și amendați.

Justificarea: în 2011 au intrat în vigoare modificările operate de guvernul Boc la Codul Muncii în urma consultărilor exclusive cu una dintre cele mai importante organizații patronale din România – Consiliul Investitorilor Străini. „Ajustarea” principalului act normativ din domeniul legislației muncii a fost realizată fără a avea acordul partenerilor sociali (sindicatele) și în mod unilateral, în defavoarea angajaților. Prevederile introduse atunci, precum și Legea Dialogului Social (322/2011) restrângeau dreptul la grevă și descurajau recurgerea la acest drept prin sistarea drepturilor angajaților pe perioada grevei, creau obstacole în calea asocierii sindicale, diminuau rolul salariaților în negocierea contractului colectiv de muncă și creau o instabilitate ce avea să devină cronică a salariaților la locul de muncă sub pretextul necesității „flexibilizării”. Mai mult, prin aceste legi, „dialogul social” a devenit o practică formală și lipsită de conținut, un simulacru de implicare a salariaților în deciziile care îi afectează în mod direct. 

 

La acea vreme, principalul partid aflat la guvernare (PD-L) și-a motivat politica prin faptul că modificările vor crea noi locuri de muncă și vor diminua rata șomajului. Tot atunci, „flexibilizarea pieței muncii” a fost combătută furibund de către principalul adversar politic (PSD) al guvernului de dreapta condus de Emil Boc, care a promis că odată ajuns la guvernare va anula toate reglementările adoptate la presiunea CIS.

Patru ani mai târziu, constatăm următoarele:

-        Așa-zisele efecte benefice ale „flexibilizării” (crearea de locuri de muncă, scăderea șomajului, creșterea economică) întârzie să apară, această politică fiind un eșec vizibil la nivelul întregii Uniuni Europene;

-        raporturile dintre patroni și angajați îi lasă pe cei din urmă la cheremul primilor, spectrul disponibilizării fiind de natură să omoare în fașă orice tentativă de a revendica un drept;

-        guvernul PSD nu numai că nu revine asupra unor prevederi ale căror rezultate dovedite sunt o din ce în ce mai mare precaritate a salariaților, scăderea nivelului de trai și creșterea decalajelor sociale, ci chiar continuă seria de politici neoliberale care consolidează această stare de fapt. Recentele propuneri de modificare a Codului Fiscal nu fac decât să ofere pe tavă noi privilegii celor care le au deja, sub pretextul favorizării mediului investițional și al „relansării economiei”.

Ziua de 1 Mai nu mai are, la noi, nicio legătură cu semnificația ei originară – obținerea unor drepturi salariale prin luptă și protest. Astăzi, 1 mai e o celebrare a grătarelor și a ieșitului la iarbă verde și subiect de știri despre câți mici s-au consumat și cât de aglomerat e litoralul românesc. ”MINIVACANŢA DE 1 MAI: Turiştii, atraşi cu bucate tradiţionale şi cu un festival roman pentru a petrece în Alba” – titrează Mediafax.  “Cui pe cui se scoate”. Miile de turiști din Vama Veche au luat-o iar de la capăt cu petrecerile – Pro TV. Sau ”Vrei să  mănânci cei mai buni mici de 1 Mai ? – tot Pro TV. ”În mini-vacanţa de 1 mai, România are liber la distracţie.” – Antena 1. Cuvintele cheie ale zilei, așa cum este reflectată aceasta în media mainstream, sunt: mici-grătare-petrecere-distracție-mahmureală.

Pentru noi cuvintele cheie ale zilei sunt: comemorare-memorie-drepturile angajaților-respect-demnitate-implicare-cetățenie activă.

Iată de ce am ales să sărbătorim ziua de 1 mai printr-o apariție insolită pe un petec de iarbă din fața Palatului Victoria – un spațiu PUBLIC unde cetățeanul are dreptul să zăbovească pașnic fără să fie agresat de forțele de ordine. Intervenția jandarmilor a fost pe cât de disproporționată pe atât de nejustificată și nu a respectat procedura legală. Din acest motiv, membri ai asociației implicați în acest performance vor depune plângeri penale împotriva abuzurilor Jandarmeriei Române.

În contextul politicilor constante de abrutizare a salariatului și de reducere a acestuia la o masă de manevră amorfă a unei clase politice și a unor grupuri economice care au distrus economia națională, au jefuit resursele țării și i-au transformat pe muncitori într-o categorie socială atomizată, alienată și săracă, mesajul nostru este următorul: pentru drepturile de care ne bucurăm azi milioane de oameni au luptat de-a lungul istoriei. Unii au plătit cu viața. Le datorăm recunoștință. Și nu trebuie să uităm niciodată că putem pierde drepturile câștigate cu atâta efort.  Și că orice drept este însoțit de o obligație. Noi credem în cetățenie activă și în puterea vocii cetățeanului și vă îndemnăm să luptați pentru drepturile voastre. Și ale celor ce vor veni după voi.

Album foto aici.

Video aici.

articol preluat de pe http://www.militiaspirituala.ro/

(video) 1 Mai “jandarmeresc” la Guvern: activişti luaţi pe sus şi duşi cu duba la Poliţie

foto – Activişti luaţi pe sus de lângă Guvern, 1 mai 2015. (Facebook)
articol – Loredana Diacu – epochtimes.ro


sursa – https://www.youtube.com

Un grup de tineri activiştii, membri ai ONG-ului Miliţia Spirituală, au fost ridicaţi vineri de lângă Guvern de forţele de ordine şi duşi cu duba la secţia 1. Tinerii, care participau la o acţiune civică de 1 Mai împotriva nerespectării promisiunilor actualei guvernări de a modifica Codul Muncii au fost literalmente luaţi pe sus de jandarmi, unii dintre ei cu tot cu şezlongurile pe care şi le instalaseră pe spaţiul public de lângă Palatul Victoria.

“Protest de 1 mai împotriva nerespectării promisiunilor actualei guvernări de a modifica Codul Muncii. Un performance artistic marca Miliţia Spirituală sub sloganul: ”Nu vrem mici, ci drepturi pentru angajaţii umiliţi!”.

Activiştii care au ales să celebreze ziua de 1 mai reamintind actualei guvernări că nu şi-a respectat promisiunea de a modifica Codul Muncii şi comemorând victimele protestelor din Chicago din 1886 au fost brutalizaţi de forţele de ordine, deşi protestul lor a fost unul foarte paşnic, duşi cu duba la secţia 1 şi amendaţi.”, se arată pe pagina de Facebook Protest de 1 mai #miciversusdrepturileangajaţilor

“Astăzi am preferat acţiunea civică micului de pe litoral. Un performance menit să atragă atenţia asupra nerespectării promisiunilor premierului Ponta de a modifica Codul Muncii în favoarea angajaţilor odată ajuns la guvernare. Jandarmeria a acţionat abuziv, lipsindu-ne de libertate, deşi toţi colegii mei au insistat să fie legitimaţi la faţa locului. Mai mult, n-au respectat nici măcar propriile proceduri de intervenţie, după niciun minut de la intinderea pe rogojină au intervenit brutal.” semnalează pe Facebook organizatorul acţiunii, Mihail Bumbeş, preşedinte al ONG-ului Miliţia Spirituală.

Bumbeş, unul dintre cei şapte activişti ridicaţi pe sus de forţele de ordine a declarat pentru Epoch Times că a fost amendat de poliţie cu suma de 1000 de RON în timp ce colegii săi au primit avertisment. O altă persoană din grup a primit o amendă de circulaţie.

Preşedintele organizaţiei Miliţia Spirituală mai declară că va contesta amenda şi se va consulta cu un avocat în vederea depunerii unei plângeri penale împotriva jandarmilor, având în vedere brutalitatea cu care aceştia au intervenit, privându-i de libertate.

Ce este cel mai îngrijorător însă, este faptul că forţele de ordine ştiau de venire lor, deşi tinerii nu-şi anunţaseră intenţia de a se strânge la Guvern pe reţele de socializare şi nici nu discutaseră între ei prin telefon, a adăugat Mihail Bumbeş, precizând că cei ce i-au ridicat le-au confirmat că aveau informaţii despre eveniment.

“Ce-i drept, nu ne-am închis telefoanele când am discutat.”, a mai declarat o protestatară.

articol preluat de pe http://epochtimes.ro/

1 Mai în Grecia: Mii de manifestanți la Atena, în prezența ministrului Varoufakis

Foto: (c) Alkis Konstantinidis / REUTERS
Articol: AGERPRES/(AS — editor: Lilia Traci)

Ministrul elen de finanțe, Yanis Varoufakis, a participat vineri la manifestațiile organizate la apelul sindicatelor la Atena pentru a celebra ziua de 1 Mai, care au reunit mii de persoane, potrivit AFP.

Controversatul și foarte mediatizatul ministru al guvernului radical al stângii Syriza a sosit la amiază în piața Klafthmonos, în apropiere de centrul Atenei, unde sindicatele Confederația generală a muncitorilor (GSEE) și Adedy au organizat manifestații ce au reunit aproape 2.500 de persoane, conform unei surse polițienești.

Însoțit de trei miniștri ai guvernului stângii radicale al lui Alexis Tsipras, Yanis Varoufakis a salutat manifestanții înainte de a părăsi locul la începutul marșului spre piața apropiată Syntagma, de lângă parlament.

Yanis Varoufakis este în centrul atenției opiniei publice, fiind făcut responsabil de unii dintre omologii săi din zona euro pentru tergiversarea negocierilor între guvernul grec și creditorii țării, UE și FMI.

Aceste discuții întârzie să se finalizeze asupra unui acord cu privire la reformele pe care Grecia ar trebui să le adopte pentru a se asigura de continuarea venirii împrumuturilor internaționale, vitale pentru țara lipsită de fonduri.

În afară de defilarea sindicatelor, alte două adunări separate au avut loc vineri la Atena: cea a Frontului luptei muncitorilor (Pame), mișcare apropiată Partidului comunist KKE, reunind 7.000 de persoane în piața Syntagma, potrivit poliției, și o a treia — a grupurilor de stânga—reunind 1.500 de persoane.

“Niciun sacrificiu pentru datorie și pentru euro”, era scris pe o pancartă la Atena.

Sute de manifestanți ai Pame agitau drapele roșii, în timp ce unii manifestanți ai sindicatelor țineau în mână o garoafă roșie.

“1 Mai e ziua luptei și a onoarei: lupta sindicatelor continuă pentru revenirea salariului minim la nivelul de dinaintea crizei, pentru convenții colective, pentru apărarea drepturilor securității sociale și a locurilor de muncă”, se putea citi pe afișul central al GSEE.

Centrul Atenei era blocat circulației și forțe antitero erau prezente pe străzi.

La Salonic, al doilea oraș al țării, aproape 4.000 de persoane au manifestat, cea mai mare adunare fiind cea a Pame, conform poliției.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro

(video) Demonstraţii la Istanbul, de 1 mai. Tunuri de apă, gaze lacrimogene şi sute de arestări

foto (captura video) si articol – stiri.tvr.ro

Demonstraţiile de 1 mai sunt de multe ori scena confruntărilor violente, devenite o adevărată tradiţie neagră în multe oraşe. A fost cazul astăzi la Istanbul unde s-a sărbătorit cu pietre şi gaze lacrimogene. Cel mai mare oraş din Europa a fost închis timp de mai multe ore şi sute de persoane au fost arestate.

Demonstraţiile de 1 Mai de la Istanbul au început într-o manieră paşnică şi în nota obişnuită a protestelor sindicale. Lucrurile au degenerat rapid.

Poliţia a folosit tunuri cu apa şi gaze lacrimogene, iar protestatarii au aruncat cu pietre în forţele de ordine. Violenţele au început atunci când demonstranţii au încercat să ajungă în Piaţa Taksim – lucru nepermis de autorităţi.

140 de persoane au fost arestate, potrivit poliţiei. Demonstranţii spun că numărul celor reţinuţi este cel puţin dublu. Transportul public a fost sistat astăzi în tot oraşul şi peste 20.000 de poliţişti au fost mobilizaţi, o parte dintre ei în haine civile.

După câteva ore de lupte, protestele de la Istanbul s-au stins, iar restul zilei de 1 mai a decurs paşnic.

articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/

Militantele Femen, împotriva extremismului francez de 1 Mai

Foto: (c) Benoit Tessier / REUTERS
Articol: AGERPRES/(AS — editor: Lilia Traci)

Trei militante Femen, cu sânii goi și purtând inscripția “Heil Le Pen” pe piept, cu portavoce în mâini, au perturbat vineri dintr-un balcon un discurs al conducătoarei partidului Frontul Național, Marine Le Pen, în Piața Operei, în centrul Parisului, relatează AFP.

“Ce de surprize în acest 1 Mai!”, a lansat șefa partidului de extremă-dreaptă, deconcertată, care și-a întrerupt discursul.

Ziua începuse deja pentru ea cu o surpriză: tatăl său, Jean-Marie, 86 de ani, cu care este certată, urcase la tribună în momentul în care Marine Le Pen se instala la pupitru. Plantându-se în fața ei și fără o privi pe lidera FN care își studia notițele, el a ridicat brațele în semn de victorie, făcându-se aclamat și aplaudat minute în șir. Apoi a părăsit locul în mașină, fără să se întoarcă.

După derapaje la începutul lunii aprilie despre Holocaust și imigrație, care au afectat strategia de “dediabolizare” condusă de Marine Le Pen, conducerea Frontului Național îi interzisese președintelui de onoare și cofondator al partidului să se exprime de la tribuna unei manifestații pe care el a creat-o, contrar anilor precedenți.

Înainte de a fi înlăturate manu militari de mai mulți bărbați, cele trei Femen la balconul lor au desfășurat pe fațada imobilului mari drapele roșii amintind de cel de-al III-lea Reich, multiplicându-și saluturile naziste.

În cursul dimineții, alte două militante Femen perturbaseră defilarea de 1 Mai a Frontului Național. Tinerele femei și-au arătat sânii goi în momentul în care Marine Le Pen depunea o jerbă în fața unei statui a Ioanei d’Arc, înainte de a fi evacuate rapid.

Ca nouă probă—dacă mai era nevoie — despre ruptura consumată în familia Le Pen, Jean-Marie Le Pen a depus și el o jerbă după puțin timp, deși cei doi responsabili participaseră la o ceremonie similară împreună în 2014.

Mișcarea Femen, creată în Ucraina la sfârșitul anilor 2000, își transmite mesaje feministe în general prin tinere femei care perturbă manifestații publice, exhibându-și sânii goi.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro

Rusia: Aproximativ 100.000 de persoane au defilat de 1 Mai în Piața Roșie din Moscova (autorități)

Foto: (c) Maxim Shemetov / REUTERS
Articol:AGERPRES/(AS — editor: Angela Sârbu)

Aproximativ 100.000 de persoane au defilat vineri în Piața Roșie din Moscova cu ocazia zilei de 1 Mai, manifestație ce a fost organizată pentru a doua oară lângă Kremlin de la destrămarea fostei URSS, potrivit unui anunț al autorităților capitalei, relatează AFP.

”Este o frumoasă tradiție de a reîncepe să se defileze în Piața Roșie”, a declarat cu satisfacție primarul Moscovei, Serghei Sobianin, citat de agenția Interfax. ”Peste 100.000 de persoane” au defilat, potrivit primarului, în timp ce un jurnalist al AFP estima numărul manifestanților a fi între 60.000 și 80.000.

Pentru a doua oară din 1991, autoritățile moscovite au decis reluarea tradiției sovietice a defilării în Piața Roșie, unde 1 Mai era ocazia unor mari defilări prin fața conducătorilor țării.

Pe o vreme mohorâtă, mulțimea, care agita numeroase drapele rusești, arbora și banderole cu sloganuri patriotice precum ”Sunt mândru de țara mea !” și ”Putin, patrie și libertate !”. Alte pancarte, mai puțin vizibile, făceau referire la dificultățile economice cu care se confruntă țara de mai multe luni. ”Prețurile cresc: dublați-ne salariu !”.

Ceva mai departe în Moscova, între trei mii și cinci mii de ruși au participat la un marș organizat de comuniști, care s-a încheiat la statuia lui Karl Marx, în centrul capitalei.

La Sankt Petersburg, al doilea oraș ca mărime din Rusia, situat în nord-vestul țării, mai multe mii de persoane au defilat în cortegii eteroclite pe bulevardul central al fostei capitale imperiale. Într-una din coloane se aflau sub culorile curcubeului circa 200 de persoane favorabile cauzei homosexuale, în timp ce în altă coloană defilau opozanți ai președintelui Vladimir Putin și care cereau ”prinderea asasinilor lui Boris Nemțov”, opozantul ucis cu gloanțe pe 27 februarie în apropiere de Kremlin.

Potrivit sindicatelor, circa 2,5 milioane de ruși vor defila de Ziua Internațională a Muncii, sărbătoare în Rusia.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro