Sfinții Sfinţiţi Mucenici Efrem, Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie, Episcopi din Cherson

Sfinții Sfinţiţi Mucenici Episcopi din Cherson: Vasilevs, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 7 martie - foto: crestinortodox.ro

Sfinții Sfinţiţi Mucenici Episcopi din Cherson: Vasilevs, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 7 martie – foto: crestinortodox.ro

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului; Sfinții Sfinţiţi Mucenici Vasilevs, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie, Episcopi din Cherson; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Moscova „Chezașa celor păcătoși”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Odrino, Orlov „Chezașa celor păcătoși”; Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu; Ap. III Ioan 1, 1-15; Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39

Ap. III Ioan 1, 1-15

Preotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr: Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul. M-am bucurat mult când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, aşa cum umbli tu întru adevăr. Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr. Iubitule, cu credinţă faci oricâte faci pentru fraţi şi aceasta pentru (fraţii) străini, care, în faţa Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuţi în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. Căci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri. Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine să fie cel dintâi între ei, nu ne primeşte. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; şi nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, nici pe cei care voiesc să-i primească nu-i lasă, şi-i dă afară din Biserică. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toţi şi de către însuşi adevărul; mărturie îi dăm şi noi şi ştii că mărturia noastră este adevărată. Multe lucruri aveam să-ţi scriu; totuşi, nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei, ci nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom grăi gură către gură. Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.

Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39

În vremea aceea, apropiindu-se de Betfaghi şi de Betania, lângă muntele ce se chemă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus doi dintre ucenicii Săi, zicându-le: mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, cum veţi intra în el, veţi găsi legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi că îi trebuie Domnului. Şi, ducându-se, cei trimişi au găsit precum le spusese. Iar când dezlegau mânzul, a zis stăpânul lui către ei: pentru ce dezlegaţi mânzul? Ei au răspuns: Domnului îi trebuie. Şi l-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, au pus pe Iisus deasupra. Iar, pe când mergea, oamenii îşi aşterneau hainele în calea Lui. Şi, apropiindu-se de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare, pentru toate minunile pe care le văzuse şi ziceau: binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către Dânsul: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis: vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

A venit deci ziua azimelor când trebuia să se jertfească mielul de Paşti. Şi Iisus a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: duceţi-vă de ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei L-au întrebat: unde voieşti să-ţi pregătim? Iar Dânsul le-a răspuns: iată, când veţi intra în oraş, vă va întâmpina un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după el până la casa unde va intra şi spuneţi stăpânului acelei case: Învăţătorul te întrabă: unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Şi el vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să pregătiţi. Deci, ducându-se ei, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când a sosit ceasul, a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli şi a zis către ei: foarte mult am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea! Căci vă spun că de acum încolo nu voi mai mânca din acestea până când se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, luând paharul, mulţumind a zis: luaţi acesta şi-l împărţiţi între voi; căci vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Aşijderea şi paharul, după ce au cinat, zicând: acest pahar este legea cea nouă, întru sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă. Însă Fiul Omului merge după cum este rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut. Iar ei au început să se întrebe unul cu altul: cine dintre ei ar fi cel care avea să facă această faptă? Apoi s-a iscat şi neînţelegere între ei: care dintre ei să fie socotit ca cel mai mare? Atunci Iisus le-a zis: împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei care au putere asupra lor sunt numiţi făcătorii lor de bine. Dar voi să nu fiţi astfel; ci cel care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic; şi care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu este cel care stă la masă? Însă Eu sunt în mijlocul vostru ca unul ce slujeşte, căci voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţia, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Apoi Domnul a zis: Simone, Simone, iată Satana v-a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu M-am rugat pentru tine, să nu înceteze credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să întăreşte pe fraţii tăi. Dar el I-a răspuns: Doamne, sunt gata să merg cu Tine şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori, cum că nu Mă cunoşti. După aceea i-a întrebat: când v-am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au răspuns: de nimic. Atunci Dânsul le-a zis: acum însă cel care are pungă să o ia; asemenea şi cel ce are traistă; iar cel ce nu are să-şi vândă haina şi să-şi cumpere sabie. Căci vă spun vouă că trebuie să se împlinească cu Mine Scriptura care zice: şi cu cei fărădelege s-a socotit; pentru că şi cele despre Mine sunt gata să se împlinească. Ei au zis atunci: Doamne, iată aici două săbii. Iisus le-a răspuns: este destul. Şi, ieşind, s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatador, Capiton, Elpidie și Eterie

articol: basilica.ro

7 martie 2016

Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie și Eterie – În anul 300, episcopul Ermon al Ierusalimului a trimis în orașul Cherson din Taurosciția (Crimeea), doi episcopi, pe Efrem și Vasilevs, care să propovăduiască învățătura Evangheliei. Efrem a trecut în Sciția, unde după multe osteneli în slujirea Cuvântului lui Dumnezeu a suferit moarte martirică. Vasilevs a rămas în Cherson. Locuitorii orașului l-au bătut și l-au alungat. El retrăgându-se într-o peșteră din Muntele Parthenon. În urma unei minuni pe care Sfântul Vasilevs a săvârșit-o, înviind pe singurul fiu al unui mare dregător al orașului Cherson, mulți oameni împreună cu familia dregătorului au primit botezul creștin din mâinile Sfântului Vasilevs. Acest lucru a atras mânia păgânilor care, într-o noapte, l-au prins pe Sfântul Vasilevs și l-au omorât cu pietre. Când episcopii Evghenie, Elpidie și Agatodor au aflat de sfârșitul mucenicesc al fratelui lor în Hristos, au părăsit Helespontul și au venit în Cherson pentru a continua propovăduirea.

Păgânii i-au prins și pe ei și i-au supus chinurile, în cele din urmă primit moarte martirică. După câțiva ani, le-a urmat în propovăduire episcopul Eterie. Acesta a istorisit împăratului Constantin cel Mare sfârșitul celor cinci episcopi. Împăratul a luat toate măsurile pentru apărarea vieții creștinilor din cetate care și-au zidit o Biserică. Episcopul Eterie s-a dus la Constantinopol să-i mulțumească împăratului. La întoarcere a trecut la cele veșnice în ostrovul Tas unde a și fost înmormântat. După Eterie a venit în Cherson Capiton. Cum locuitorii păgâni îi cereau semne și minuni acesta a intrat într-un cuptor înroșit și a ieșit nevătămat și astfel toată cetatea s-a creștinat. La ceva timp Capiton a plecat la Constantinopol cu treburi bisericești și, plutind cu corabia, s-a ridicat pe apele Mării Negre o furtună încât au deviat de la traseul inițial. Au ajuns pe țărmul gurii Niprului. Locuitorii de aici i-au jefuit, iar episcopul Capiton a fost înecat în adâncul mării.

articol preluat de pe: basilica.ro


Sf. Ier. Mc. Vasile, Efrem, Evghenie, Agatador, Elpidie, Eterie şi Capiton ai Chersonului

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 7 Martie

În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea sfinţilor mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton şi Eterie.

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem a trăit în secolele III-IV, păstorind Eparhia Tomisului undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul episcopal sfântului ierarh Evanghelicus al Tomisului. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în sinaxarele greceşti şi romane. Prăznuirea sa se face pe 7 martie, dimpreună cu ceilalţi Sfinţi Mucenici din Cherson - foto: doxologia.ro

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem a trăit în secolele III-IV, păstorind Eparhia Tomisului undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul episcopal sfântului ierarh Evanghelicus al Tomisului. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în sinaxarele greceşti şi romane. Prăznuirea sa se face pe 7 martie, dimpreună cu ceilalţi Sfinţi Mucenici din Cherson – foto: doxologia.ro

În anul al şaisprezecelea al împărăţiei lui Diocleţian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca să propovăduiască cuvântul Domnului. Astfel au fost trimişi de el şi aceşti părinţi purtători de Dumnezeu în ţinutul taurosciţilor: Efrem în Sciţia, iar Vasilevs în Cherson. Vasilevs ajungând în acea cetate şi propovăduind îndreptarea vieţii şi schimbarea credinţei păgâneşti, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de vieţuire şi ca un stricător al obiceiurilor părinteşti şi al credinţei. Pentru aceasta l-au bătut şi l-au alungat din cetate. Iar el a venit într-o peşteră care se numea Partenon, bucurându-se pe de o parte şi simţind plăcere că a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de altă parte necăjindu-se, amărându-se şi tulburându-se din pricina învârtoşării şi rătăcirii acelora.

În starea aceasta găsindu-se şi rugându-se pentru dânşii, a fost chemat iarăşi la ei. Căci murind copilul conducătorului lor, care era cel mai de seamă om din cetatea aceea, părinţii şi rudele înmormântând trupul cel neînsufleţit şi mai rămânând câtva vreme la mormânt, au văzut pe copil ca într-un vis stând înaintea lor şi zicându-le: dacă vreţi să vin din nou la viaţă, chemaţi pe străinul acela pe care l-aţi necinstit şi crezând în învăţătura lui, înduplecaţi-l să se roage pentru mine. Aceştia făcând acest lucru şi copilul, prin rugăciunile sfântului şi cu vărsare de apă sfinţită, în chipul Botezului, întorcându-se din nou la viaţă, părinţii lui, împreună cu toate rudele şi cunoscuţii au primit credinţa în Hristos şi au primit toţi taina Botezului. Însă cei ce rămăseseră în necredinţă, aţâţaţi de iudei, la mânie, au târât pe sfânt pe drumuri şi multă vreme fiind târât şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Iar fericitul Efrem, propovăduind pe Hristos în locul în care fusese trimis, a fost prins de către închinătorii idolilor, i s-a tăiat capul.

După săvârşirea din viaţă a sfântului Vasilevs, au venit la Cherson, iarăşi, Evghenie, Agatodor şi Elpidie, care fuseseră trimişi deopotrivă de episcopul Ierusalimului ca propovăduitori ai neamurilor, ca să le vestească mântuirea. Dar cei ce trăiau întru necredinţă, ridicându-se asupra lor şi legându-i laolaltă fără de milă şi bătându-i cât se poate de crud, i-au omorât la un an de la săvârşirea din viaţă a fericiţilor Efrem şi Vasilevs, adică tot în ziua a şaptea a lunii martie.

La mulţi ani de la aceasta, iarăşi a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta văzând sălbăticia şi răutatea poporului din Cherson, a plecat la Bizanţ, ca să arate împăratului situaţia de acolo. Frânele împărăţiei romanilor le ţinea pe atunci marele Constantin. Şi găsind la acest împărat înţelegerea cuvenită, şi păgânii fiind alungaţi din cetate cu puterea împăratului, alţi locuitori, bărbaţi binecredincioşi au venit acolo. Când fericitul Eterie, vrând să se întoarcă la Bizanţ ca să mulţumească împăratului pentru cele ce se făcuse, pe drum a fost aruncat de păgâni în Dunãre şi acolo şi-a găsit sfârşit vieţii, ca un mucenic, în ziua a şaptea a lunii martie. După aceasta cei din cetatea Chersonului au trimis solie către marele Constantin şi au primit de la el ca episcop pe Capiton. Când a venit acesta, dreptcredincioşii din Cherson s-au bucurat, dar păgânii îi erau potrivnici. Aceştia, cerându-i semn, i-au cerut să intre într-unul din cuptoarele aprinse care se găseau la ei şi apoi să iasă nevătămat şi neaprins. Episcopul, îmbrăcându-se cu sfintele veşminte şi punându-şi omoforul, a făcut semnul crucii şi a intrat în cuptor, unde rămânând timp îndelungat, a ieşit nears, având felonul plin de cărbuni de foc. Şi toţi aproape îngrozindu-se de minunea aceasta după ce au primit credinţa în Hristos au fost botezaţi.

Sfântul s-a mutat fericit din viaţă în ziua a douăzeci şi doua a lunii decembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Nestor şi Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfântului Antonie cel Mare.

Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 7 martie - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 7 martie – foto: doxologia.ro

Cel între sfinţi părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme. Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Şi îndată lăsând toate şi bine rânduindu-le, a plecat la fericitul Antonie şi bătând la uşa acestuia, fericitul Antonie a ieşit şi i-a zis: Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi sfântul neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând şi nu s-a depărtat. În ziua a patra însă sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte.

Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Şi sfântul i-a zis: ridică-te deci şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel a stat nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui. După aceasta, sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, i-a zis: ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu. Şi bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou. Şi Pavel a stat nemâncat timp de şapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să, plece de acolo. Dar, Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, a uimit pe sfânt.

Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Şi lucrul acesta l-a înmuiat iarăşi pe sfântul; şi punând masa, a aşezat pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu sfântul. Apoi, sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit. Către miezul nopţii, sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, a sculat şi pe Pavel şi a prelungit rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi.

Când s-a făcut seară, sfântul Antonie luându-şi înainte o bucată de pâine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce a mâncat toată bucata de pâine, Antonie i-a zis: Bătrânule, mai mănâncă şi altă bucată de pâine. Dar Pavel i-a răspuns: dacă vei mânca şi tu, atunci şi eu voi mânca. Sfântul Antonie a zis: mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru că şi eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns şi mie. Iar după ce au adormit puţin, sculându-se au început din nou să cânte. Când s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble în pustiu şi să se întoarcă abia după trei zile. După ce a făcut şi aceasta, venind nişte fraţi la sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Şi sfântul i-a zis: slujeşte pe fraţi în tăcere şi să nu guşti nimic, până ce vor pleca. Şi au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar fraţii îl întrebau: pentru ce nu vorbeşti? Şi, pentru că el nu răspundea, sfântul i-a zis: vorbeşte fraţilor; şi a început să vorbească.

Într-una din zile aducând cineva sfântului un urcior cu miere, sfântul Antonie a vărsat mierea pe pământ. După ce a făcut aceasta, sfântul a zis lui Pavel: adună mierea strop cu strop şi vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită. Şi făcând aceasta nu s-a tulburat şi nu s-a schimbat câtuşi de puţin. O altă dată i-a poruncit sã scoată apă şi toată ziua să o verse fără de folos.

Şi altădată, iarăşi, desfăcându-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să şi-o coasă cu îngrijire la loc. Când sfântul l-a văzut că săvârşeşte fără şovăială, fără murmur şi fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceşte, i-a zis: Uite, frate, dacă poţi să faci în fiecare zi aşa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit! Şi Pavel a zis lui: dacă mai ai şi altele să-mi arăţi, nu ştiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu uşurinţă le fac.

O astfel şi atât de mare ascultare şi umilinţă a dobândit fericitul Pavel, încât a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânşii. Iar marele Antonie, încredinţându-se despre el, l-a ţinut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie l-a aşezat în ea, ca să cunoască toate vicleşugurile demonilor şi să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui şi dovedindu-se a fi făcător de minuni şi slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cereştile locaşuri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Efrem, patriarhul Antiohiei, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 8 martie, facem pomenirea

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei; Sfântul Ierarh Mărturisitor Pavel, Episcopul Pelusiadei; Sfântul Ierarh Mărturisitor Pavel, Episcopul Bitiniei; Sfântul Cuvios Pavel Mărturisitorul; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk); Ap. Iuda 1, 1-10; Ev. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei. Pomenirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 8 martie - foto: crestinortodox.ro

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei. Pomenirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 8 martie – foto: crestinortodox.ro

Ap. Iuda 1, 1-10

Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos: Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească! Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă, celor ce aţi ştiut odată toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus în pază sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei celei mari. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti). Dar Mihail, arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Domnul!». Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoacele necuvântătoare – ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.

Ev. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1

În vremea aceea, ieşind de la Cină, Iisus s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul. Şi, când a sosit în acest loc, Le-a zis: rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită. Apoi s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga, zicând: Părinte, de voieşti depărtează paharul acesta de la Mine; însă nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească.

Şi, sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Săi şi i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis: de ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Dar, pe când vorbea, iată o mulţime de oameni şi cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute, pentru că acest semn îl dăduse lor: pe care îl voi săruta eu, Acela este. Atunci Iisus i-a zis: Iudo, prin sărutare vinzi pe Fiul Omului? Şi cei care erau lângă Dânsul, văzând ce avea să se întâmple, L-au întrebat: Doamne, să lovim cu sabia? Şi unul dintre ei a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: lăsaţi, până aici! Şi, atingându-se de urechea lui, l-a vindecat. Iar către căpeteniile preoţilor, către conducătorii templului şi către bătrânii care veniseră asupra Sa, Iisus a zis: ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţi? În toate zilele am fost cu voi în templu şi n-aţi întins mâinile asupra Mea; dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului. Şi, punând mâna pe Dânsul, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru, de departe, mergea după Dânsul. Şi făcând ei foc în mijlocul curţii şi, şezând împreună la foc, a şezut şi Petru printre ei. Şi văzându-l cum sta la foc, şi uitându-se bine la el, o slujnică a zis: şi acesta era cu El. Dar Petru s-a lepădat de Iisus, zicând: femeie, nu-L cunosc. Curând, după aceea, l-a văzut altul şi i-a zis: şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns: omule, nu sunt. Cam după un ceas, un altul a adeverit, zicând: cu adevărat şi acesta era cu El, căci este doar galileian. Atunci Petru a zis: omule, nu ştiu ce spui. Şi numai decât, când nu sfârşise bine vorba, a cântat cocoşul. Şi, întorcându-se, Domnul s-a uitat spre Petru şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: astăzi, mai înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi, ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar oamenii care păzeau pe Iisus îl batjocoreau, îl băteau şi legându-L la ochi, îl loveau peste obraz şi-L întrebau, zicând: prooroceşte, cine este cel ce Te-a lovit! Şi altele multe blasfemii ziceau împotriva Lui. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, căpeteniile preoţilor şi cărturarii şi, ducându-L în soborul lor, L-au întrebat: spune nouă dacă eşti Tu Hristosul? El le-a răspuns: dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-mi veţi da drumul. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Atunci toţi au zis: aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Iar El a zis către ei: voi înşivă spuneţi că Eu sunt. Atunci ei au zis: ce ne mai trebuie mărturie, când noi înşine am auzit din gura Lui?

Apoi toată mulţimea lor s-a sculat şi L-au dus la Pilat.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf.Ierarhi Mărturisitori Teofilact, Episcopul Nicomidiei şi Pavel, Episcopul Plusiadei

Sfântul Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 8 martie - Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) -  - foto: doxologia.ro

Sfântul Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 8 martie – Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – - foto: doxologia.ro

articol: basilica.ro

8 martie 2016

Sfântul Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei – Provenea dintr-o familie bogată. Părinţii săi l-au trimis la Constantinopol pentru a studia, aici împrietenindu-se cu Tarasie, secretarul împărătesei Irina (780-802) şi cu Mihail, viitorul episcop al Sinadelor. Tarasie a ajuns patriarh. Mihail şi Teofilact au intrat într-o mănăstire de pe ţărmul Mării Negre. Patriarhul Tarasie l-a hirotonit pe Teofilact episcop al Nicomidiei, iar pe Mihail episcop al Sinadelor. Când la conducerea Bizanţului a venit Leon Armeanul (813-820) au început luptele împotriva cinstirii icoanelor. Marii ierarhi ai bisericii de atunci, în frunte cu patriarhul Nichifor, urmaşul lui Tarasie, printre care şi Teofliact al Nicomidiei s-au dus la împărat cu rugămintea de a înceta tulburarea apărută în Biserică, având în vedere că cinstirea sfintelor icoane a fost hotărâtă de Sinodul VII Ecumenic, de la Niceea, în anul 787. Împăratul nu a ascultat sfaturile înţelepte ale ierarhilor, ci a luat chiar aspre hotărâri împotriva lor. Patriarhul Nichifor a fost exilat în insula Tasos, Mihail al Sinadelor, în Evdochiada. Teofilact a fost exilat în Strovila, un oraş lângă mare. Acolo a mai petrecut timp de 30 de ani, după care a trecut cu pace la Domnul. Trupul lui a fost dus în Nicomidia, în timpul împărătesei Teodora (842-867) şi îngropat cu cinstea cuvenită.

Cuviosul Pavel Mărturisitorul (+850) – Era originar din Bitinia (Asia Mică). A îndurat multe pătimiri, luptând împotriva iconoclaştilor. A trecut cu pace la Domnul.

articol preluat de pe: basilica.ro