(Luni 19 septembrie 2016) Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278). Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 19 septembrie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)
foto: doxologia.ro
Sfântul Mucenic Trofim; Sfântul Mucenic Savatie; Sfântul Mucenic Dorimedont; Ap. II Corinteni 12, 10-19; Ev. Marcu 4, 10-23
Sf. Mc. Trofim, Savatie și Dorimedont
articol: basilica.ro
18 septembrie 2016
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278) – Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Probus (276-282), care a fost un persecutor al creștinilor. Când păgânii îl serbau pe zeul Apolo, creștinii Trofim și Savatie au refuzat să-i cinstească cu păgânii. Savatie a fost dus în fața guvernatorului la Antiohia și a fost bătut crunt, apoi a fost aruncat în temniță și așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Trofim și Dorimedont au fost decapitați.
articol preluat de pe: basilica.ro
Ap. II Corinteni 12, 10-19
Fraţilor, mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme? De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
Ev. Marcu 4, 10-23
În vremea aceea, când Iisus era singur, s-au apropiat ucenicii împreună cu cei doisprezece şi l-au întrebat despre pildă. Atunci le-a răspuns: vouă vă este dat să ştiţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor dinafara voastră toate le sunt date în pilde; aşa că ei cu ochii privesc, dar nu văd; şi cu auzul aud, dar nu înţeleg, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele. Apoi le-a zis: nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege dat toate pildele celelalte? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele semănate lângă drum închipuiesc pe aceia în care se seamănă cuvântul, dar cum îl aud, numai decât vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. De asemenea cele semănate pe pietriş închipuiesc pe aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, şi ţin până la un timp; apoi când vine un necaz, sau o prigoană pentru cuvânt, îndată se leapăă de el. Iar cele semănate între mărăcini închipuiesc pe cei care ascultă cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi celelalte pofte, intrând în ei, îneacă cuvântul şi îl fac neroditor. Dar cele semănate în pământ bun închipuiesc pe aceia care ascultă cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci, iar altul o sută. Şi le-a mai zis lor: oare, făclia aprinsă se aduce, ca să fie pusă sub obroc, sau sub pat, şi nu ca să fie pusă în sfeşnic? Căci nu este nimic tăinuit, care să nu se dea pe faţă, sau ascuns, ca să nu iasă la iveală. De are cineva urechi de auzit, să audă.
articole preluate de pe: doxologia.ro
Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont
articol: calendar-ortodox.ro
Sinaxar 19 Septembrie
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont.
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont – foto: http://www.doxologia.ro/
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împărăţiei lui Prob (anul 277). Dintre ei, Savatie, stând înaintea guvernatorului la Antiohia, şi fiind bătut foarte rău, a fost băgat în temniţă, şi astfel şi-a dat sufletul în chinuri. Iar pe Trofim încălţându-l cu încălţăminte de fier, şi urgisindu-l l-au dus la Synad, şi suferind multe chinuri împreună cu Dorimedont, li s-au tăiat capetele.
Tot în această lună, pomenirea Sfinţilor Mucenici Ianuarie, episcop de Bénévent, şi cei împreună cu dânsul.
Tot în această lună, pomenirea Sfinţilor Teodor, prinţ de Smolensk, şi a copiilor săi David şi Constantin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro
Maine, 20 septembrie, facem pomenirea
Sfântul Mare Mucenic Eustatie, cu cei doi fii: Agapie și Teopist; Sfânta Muceniţă Teopista, soţia Sfântului Mucenic Eustatie; Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul; Ap. II Corinteni 12, 20-21; 13, 1-2; Ev. Marcu 4, 24-34
Sfântul Mare Mucenic Eustatie, cu cei doi fii: Agapie și Teopist, și Sfânta Muceniţă Teopista, soţia Sfântului Mucenic Eustatie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie – foto: doxologia.ro
Şi mergea sfântul Eustatie, sărbătoritul acela şi viteazul ostaş de odinioară, la locul cel de privelişte, cu ai săi osândiţi la moarte şi nu se ru.şinau de o necinste ca aceea, nici se temeau de moartea cea pentru Hristos
Sf. Mari Mc. Eustatie și soția sa, Teopista cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist
articol: basilica.ro
19 septembrie 2016
Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist.
Mare Mucenicul Eustatie Placida a fost unul dintre cei mai buni generali ai împăratului Traian (98-117). Își dovedise abilitățile în luptă din timpul lui Tit, în anul 70, când a înconjurat și dărâmat Ierusalimul. În timp ce se afla la vânătoare a văzut între coarnele unui cerb pe care îl urmărea chipul crucii și al Mântuitorului Iisus Hristos Răstignit. Apoi, Dumnezeu a grăit către el, precum spre Saul în drum spre Damasc, iar peste câteva zile generalul Placida primea Sfântul Botez împreună cu Teopista, soția lui, și cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist. După primirea botezului, Eustatie, dorind să mulțumească lui Dumnezeu, s-a întors în locul din pădure unde a avut loc teofania. Aici, Dumnezeu l-a îndemnat să își arate credința sa și să nu se teamă de încercările ce vor urma să vină asupra sa, căci El îl va păzi.
Sfântul Mare Mucenic Eustatie – foto: calendar-ortodox.ro
Nu după mult timp, necazurile au început să apară, căci toți slujitorii și toate animalele lui Eustatie au început să se îmbolnăvească și să moară. Luându-și familia, a plecat din oraș și s-a urcat într-o corabie pentru a merge în Egipt. Pe drum își pierde soția și pe cei doi copii ai săi, Dumnezeu încercând credința și răbdarea sa prin grele încercări. Frumoasa sa soție îi este luată cu forța de către corăbier, care o dorea ca și slujnică a sa, iar copiii îi sunt furați de către animalele sălbatice în timp ce încerca să îi treacă un râu. Rămas singur, Sfântul Mare Mucenic Eustatie ajunge în satul Vadisie, unde la început a lucrat pentru o bucată de pâine, iar după ce a câștigat încrederea sătenilor a fost pus paznic al pământurilor satului.
Dorind să aline suferința Sfântului Eustatie, Dumnezeu călăuzește pe cei doi trimiși ai împăratului Traian chiar în satul Vasidie și, găsindu-l, îl înștiințează de dorința împăratului de a-l repune în funcția de general. Ajuns general, Sfântul Eustatie avea printre ofițerii săi doi tineri pe care îi îndrăgea în mod deosebit, aceștia fiind, fără ca el să știe, chiar fiii săi. Fuseseră salvați din ghearele animalelor sălbatice de păstorii care se aflau în zonă. Dumnezeu o descoperă pe mama lor în timpul unui război, în locul unde ei își amplasaseră cortul. Ea nu fusese reținută de corăbier, căci acesta murise la scurt timp. După moartea împăratului Traian a venit la domnie Adrian (117-138), acest împărat obligând pe Sfântul Mucenic Eustatie să jertfească idolilor. Refuzând acest lucru, Sfântul Eustatie a mărturisit credința în Mântuitorul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost supus supliciilor și a suferit moarte martirică împreună cu soția și fiii săi.
19 septembrie 2016
articol preluat de pe: basilica.ro
Ap. II Corinteni 12, 20-21; 13, 1-2
Fraţilor, mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.
A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa.
Ev. Marcu 4, 24-34
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: să luaţi aminte la cele ce auziţi: cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultaţi, vi se va da cu adaos, căci celui ce are i se va da; iar celui ce n-are i se va lua şi ce are. După aceea a zis: aşa este cu împărăţia lui Dumnezeu, cum este cu omul care aruncă sămânţa în pământ. Apoi, fie că el doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, dar el nu ştie cum, căci pământul de la sine rodeşte: întâi paiul verde, apoi spicul, după aceea grâu deplin în spic. Iar când se coace rodul, atunci trimite secera, căci a sosit secerişul. Le-a zis iarăşi: cui vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi? Asemenea este grăuntelui de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; iar după ce se semănă, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, pe cât puteau ei să înţeleagă. Fără pilde nu le grăia nimic; însă ucenicilor Săi, aparte, le lămurea toate.
articole preluate de pe: doxologia.ro
