Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie

Sfinții Mucenici Tirs şi Apolonie. Sf. Mc.  Tirs a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timp persecuţiei împăratului Deciu (249-251). Sf. Mc.  Apolonie a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timp persecuţiei împăratului Diocleţian (284-305). Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la 14 decembrie 
foto: doxologia.ro

Sfinții Mucenici Tirs şi Apolonie. Sf. Mc. Tirs a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timp persecuţiei împăratului Deciu (249-251). Sf. Mc. Apolonie a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timp persecuţiei împăratului Diocleţian (284-305). Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la 14 decembrie
foto si articol: doxologia.ro

14 decembrie 2014

Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic – Aceşti sfinţi mucenici au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timp persecuţiei împăratului Deciu (249-251) din porunca guvernatorului Cumbriciu. Mucenicul Tirs a mărturisit cu mult curaj înaintea judecătorului faptul că a ales credinţa creştină deoarece: ea este curată şi adevărată. În urma acestei mărturisiri, el a fost supus supliciilor. Spre fericirea creştinilor şi spre mirarea păgânilor Mucenicul Tirs s-a vindecat de rănile sale astfel încât Cumbriciu, ca să scape din încurcătură, a amânat judecata pentru a doua zi. Noaptea, Episcopul Cezareei a venit în temniţa Mucenicului Tirs şi l-a botezat, acesta fiind numai catehumen.

A doua zi, la judecată, alături de Cumbriciu a venit şi Silvan, un căpitan trimis de împărat să urmărească pe creştini. Din porunca lui Silvan, Tirs a fost supus la chinuri mai grele, însă cu ajutorul lui Dumnezeu s-a vindecat. Fiind nevoiţi să plece în Apamia, Cumbriciu şi Silvan l-au luat cu ei pe Tirs. Însă în câteva zile cei doi judecători au murit. Mucenicul Tirs a mai stat 23 de zile în temniţă până la venirea noului judecător, Vavd. A fost legat în sac şi aruncat în mare, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu el scapă şi îndemnat fiind să jertfească zeilor, nu face acest lucru şi în chip minunat statuile se prăbuşesc.

Păgânii din Cezareea au fost tulburaţi mai ales de creştinarea lui Calinic, preotul păgân din oraş. Calinic căzuse la picioarele Sfântului Mucenic Tirs şi striga-se: Dumnezeul cel mărturisit de Tirs care face minuni prea slăvite, primeşte-mă şi pe mine ca un ostaş de curând ales şi mă întăreşte împotriva celor ce vrăjmăşesc numele Tău. Calinic a fost ucis cu sabia, iar Tirs a îngenuncheat, s-a rugat lui Dumnezeu şi făcându-şi semnul crucii şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu după atâtea minuni săvârşite.

Sfinţii Mucenici Filimon şi Apolonie – În primăvara anului 303 a început a zecea persecuţie împotriva creştinilor din porunca împăratului Diocleţian (284-305). Între cei care au pătimit atunci în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos au fost şi Filimon şi Apolonie prietenul său. Au fost supuşi chinurilor şi în cele din urmă au primit cununa muceniciei.

articol preluat de pe: basilica.ro

 

Sf. Mc. Tirs, Levchie şi Calinic; Sf. Mc. Filimon, Apolonie, Arian şi cei împreună cu dânşii

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 14 Decembrie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a ighemonului Cumvrichie, care a pornit mare prigoană împotriva creştinilor în părţile Nicomidiei, Niceii şi Cezareii Bitiniei.

Sfântul Levchie, de bunăvoia lui, s-a dus la ighemon, a mărturisit pe Hristos şi a defăimat deşertăciunea închinării la idoli. La porunca ighemonului a fost spânzurat şi i s-a strujit cu cruzime trupul. Pentru că a rămas tare şi neclintit în credinţa creştinească, i s-a tăiat capul.

Pe când ighemonul făcea o călătorie în Helespont i-a ieşit întru întâmpinare marele între atleţi Tirs. Acesta a propovăduit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu şi a mustrat pe tiran, că fără să judece cinsteşte pe idoli. Sfântul Tirs a fost supus la chinuri îndelungate şi de multe feluri, de către mai mulţi ighemoni. În timpul acestor chinuri pe care sfântul le îndura cu seninătate, la rugăciunea sfântului s-au sfărâmat chipurile cioplite ale idolilor. Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gândind în sine că Dumnezeul lui Tirs este mai mare şi mai puternic decât toţi idolii, de vreme ce la rugăciunea lui Tirs idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat, a primit şi el credinţa în Hristos. Şi rugându-se şi el, lui Hristos, a fost sfărâmat idolul pe care el îl slujise până atunci. Pentru aceasta Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfântul Tirs şi-a dat lui Dumnezeu sufletul în timpul chinurilor.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei dimpreună cu ei.

Sfântul Mucenic Filimon a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la 14 decembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Filimon a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la 14 decembrie – foto: doxologia.ro

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aşa: au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului 37 de creştini. Printre aceştia se afla şi un creştin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Când a fost ameninţat cu chinurile, Apolonie s-a spăimântat şi a dat patru galbeni lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia locul şi să aducă jertfe idolilor în locul lui; totodată i-a dat şi hainele sale. Filimon, odată cu îmbrăcarea hainelor lui Apolonie, a îmbrăcat şi credinţa în Hristos, şi când a fost îndemnat să jertfească idolilor, a mărturisit pe Hristos. Când ighemonul a poruncit să vină Filimon ca să cânte din fluier, pentru că prin cântecele sale să cânte şi să ademenească pe cel ce nu voia să jertfească idolilor, să-l facă să socotească bune, pe cele din lumea aceasta, să-şi schimbe credinţa şi să jertfească idolilor, atunci s-a aflat că Filimon era cel din stadion şi că el ţinea locul lui Apolonie. Mulţi l-au sfătuit şi l-au îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.

Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar se osteneşte odată ce n-a primit botezul creştinilor. Sfântul Filimon însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei. Toţi cei de faţă s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinţare că s-a pogorât peste ei din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi şi pentru fluierele lui, pe care le dăduse lui Apolonie. Şi s-a pogorât foc din cer, care a ars şi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Şi fiindcă Apolonie a fost pricina credinţei lui Filimon în Hristos, a fost prins şi el. Dus înaintea ighemonului, a propovăduit credinţa lui Hristos. Pentru aceasta au fost supuşi amândoi la felurite chinuri. Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată s-a îndreptat spre ighemon şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă după mucenicia lui va lua ţărână de pe mormântul său. Apoi au fost tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie. Ighemonul s-a dus în ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon, a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când împăratul Diocleţian a aflat că ighemonul s-a făcut creştin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât, şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian au fost aduse la uscat şi au fost îngropate de slujitorii săi.

 

Tot în această zi pomenirea celor patru ostaşi din garda împărătească, ce au pătimit împreună cu Sfântul Arian.

Diocleţian, după ce a chinuit pe sfinţi cu felurite chinuri, a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanţuri într-o groapă adâncă şi a acoperit groapa cu pământ; a pus deasupra gropii scaunul său şi a poruncit ostaşilor să joace, zicând: “Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta”. Apoi a plecat la palat. Când s-a dus să se culce, a văzut atârnate deasupra patului piatra şi lanţurile purtate de Arian, iar pe Arian aşezat pe pat. Împăratul s-a spăimântat şi a socotit că este vrăjitor. Atunci l-a aruncat în mare împreună cu cei patru ostaşi din garda împărătească, ce crezuseră împreună cu el în Hristos. Delfinii au luat moaştele lor, ce se aflau în cei cinci saci în care fuseseră băgaţi, şi le-a scos la ţărm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamă.

 

Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei ameninţări a cutremurului ce a fost adus asupra noastră cu iubire de oameni şi de care mai presus de orice nădejde ne-a izbăvit Domnul cel iubitor de oameni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Maine (15 decembrie) facem pomenirea,

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei şi Sfânta Mucenică Antia, mama sa; Sfânta Mucenică Suzana

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Mucenică Antia, mama sa. Sfântul Mucenic Elefterie a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) şi era din Roma cea Veche. Biserica Ortodoxă ii prăznuiește în ziua de 15 decembrie - foto: basilica.ro

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Mucenică Antia, mama sa. Sfântul Mucenic Elefterie a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) şi era din Roma cea Veche. Biserica Ortodoxă ii prăznuiește în ziua de 15 decembrie – foto: basilica.ro

articol: basilica.ro

15 decembrie 2014

Sfântul Mucenic Elefterie a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) şi era din Roma cea Veche. Orfan de tată, a fost crescut de mama sa, Antia, care a primit pe Hristos de la Sfântul Apostol Pavel. Datorită credinţei sale, Elefterie a fost hirotonit diacon la 15 ani, preot la 18 şi episcop al Iliriei la 20 de ani.

Pentru că a atras pe mulţi păgâni la creştinism, împăratul Adrian l-a supus la chinuri. Împăratul a fost sfătuit de prefectul Coremon să facă un cuptor cu ţepuşe ascuţite. Însă, la rugăciunea sfântului, Coremon, umplându-se de Duh Sfânt, a intrat el mai întâi în cuptor. Ieşind nevătămat şi mărturisindu-L pe Hristos, i s-a tăiat capul. Elefterie, legat apoi de un car tras de cai sălbatici, a fost dezlegat de îngeri şi s-a dus într-un munte înalt, unde a trăit cu fiarele sălbatice. Însă pe soldaţii trimişi după el i-a îndrumat la Hristos şi i-a botezat.

După ce a fost totuşi prins şi supus din nou la chinuri, Sfântul Elefterie a fost ucis cu suliţele. Mama sa, Antia, a fost ucisă şi ea cu sabia când îşi săruta fiul mort.

Astăzi este pomenită şi Sfânta Mucenică Suzana, din Palestina, care a pătimit în timpul împăratului Maximian (285-305).

articol preluat de pe: basilica.ro