Sfinții Mucenici Pamfil şi Valent; Sfântul Ierah Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului (16 februarie)

Sfântul Sfințit Mucenic Pamfil și Sfântul Flavian Arhiepiscopul Constantinopolului. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Sfințit Mucenic Pamfil și Sfântul Flavian Arhiepiscopul Constantinopolului - Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto: doxologia.ro

 

Sfântul Mucenic Pamfil; Sfântul Mucenic Valent; Sfântul Ierah Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului; Sfântul Mucenic Pavel; Sfântul Mucenic Seleuc; Ap. I Ioan 4, 20-21; 5, 1-21; Ev. Marcu 15, 1-15

 

Mc. Pamfil şi Valent; Sf. Ier. Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sfântul Ierah Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie - foto: basilica.ro

Sfântul Ierah Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului – foto: basilica.ro

articol: basilica.ro

16 februarie 2016

Sfântul Pamfil – Era originar din oraşul Berit (azi Beirut), fiind un om învăţat, care studia Sfânta Scriptură şi împlinea virtuţile creştine. El a înfiinţat în Cezareea Palestinei o bibliotecă foarte importantă pentru vremea aceea care avea peste 3000 de cărţi. Totodată, a întemeiat şi o şcoală publică pentru învăţarea Sfintelor Scripturi. Sfântul Pamfil şi-a împărţit averea la săraci şi ducea o viaţă ascetică. Şi-a apărat credinţa mărturisind pe Hristos cu multă înflăcărare în timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Diocleţian, când Sfântul Pamfil a fost prins, supus la chinuri şi apoi ucis.

 

Sfântul Valent – Era un bătrân diacon care cunoştea pe de rost Sfânta Scriptură şi slujea la Ierusalim în Biserica unde a suferit moarte martirică în timpul împăratului Diocleţian.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Ierarh Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului.

articol preluat de pe: basilica.ro

 

Ap. I Ioan 4, 20-21; 5, 1-21

Iubiţilor, dacă cineva zice: Iubesc pe Dumnezeu!, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El, cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Oricine crede că Iisus este Hristos este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut dintr-Însul. Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul. Căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl şi Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele şi aceşti trei mărturisesc la fel. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, căci aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Iar mărturia este aceasta: că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este întru Fiul Său. Cel ce are pe Fiul, are Viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are Viaţa. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică, şi aceasta este încrederea pe care o avem către El că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, atunci ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind păcat nu de moarte, să se roage şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci Cel ce S-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău. Ştim, iarăşi, că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. Fiilor, păziţi-vă de idoli.

 

Ev. Marcu 15, 1-15

În vremea aceea căpeteniile preoţilor au ţinutsfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi, după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat. Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: tu zici. Iar căpeteniile preoţilor, aduceau împotriva Lui multe învinuiri. Atunci Pilat L-a întrebat din nou, zicând: nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Iar Iisus nimic nu a mai răspuns la nimic, încât Pilat a rămas mirat. Iar la sărbătoarea Paştilor el le elibera câte un vinovat pe care îl cereau ei. Şi era unul care se numea Baraba închis împreună cu tovarăşii lui, care, într-o răscoală, săvârşiseră un omor. Deci, venind sus, poporul a început să ceară să le facă cum obişnuia întotdeauna. Atunci Pilat le-a răspuns, zicând: voiţi să vă eliberez vouă pe împăratul iudeilor? Fiindcă ştia că din ură i-L dăduseră căpeteniile preoţilor. Dar căpeteniile preoţilor au îndemnat mulţimea, ca să le elibereze mai bine pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: dar ce voiţi să fac cu Acesta, care ziceţi că este împăratul iudeilor? Iar ei iarăşi au strigat: răstigneşte-L! Pilat însă le-a zis: dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: răstigneşte-L! Şi Pilat voind să facă pe placul poporului le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat să fie răstignit.

articole preluate de pe: doxologia.ro

 

Sf. Mc. Pamfil şi cei împreună cu dânsul; Cuv. Flavian

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 16 Februarie

În această lună, ziua a şaisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil.

Sfântul Mucenic Pavel. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Pavel - foto: doxologia.ro

Apoi a întrebat despre Sfântul Pamfil presviterul, despre Valent diaconul şi despre Pavel şi, aflând că au fost chinuiţi destul, mai înainte cu doi ani de către ighemonul Urban, care fusese înaintea lui, fiind ţinuţi în temniţă atâta vreme, n-a voit să-i chinuiască mai mult, ci numai i-a întrebat dacă vor a se supune la împărăteasca poruncă. Dar, fiind neînduplecaţi, i-a judecat asemenea la tăiere cu sabia.

Aceşti măreţi mucenici, în anul al şaselea al prigoanei lui Diocleţian împotriva creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi şi din felurite chipuri de viaţă, de meşteşuguri şi de dregătorii, uniţi fiind însă numai prin credinţa lui Hristos. Şi fuseseră prinşi în acest chip: vrând să treacă prin porţile Cezareei şi întrebându-i păzitorii care erau la porţi, cine sunt şi din ce loc vin, ei au răspuns că sunt creştini, şi că patria lor este Ierusalimul cel de sus. Drept aceia au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului cu toţii: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil; după multe chinuri au primit condamnarea la moarte prin sabie. O dată cu ei au fost tăiaţi şi Pamfil, Seleuc, Valent şi Pavel; iar Porfiriu cerând trupul lui Pamfil, stăpânul său, a fost prins şi băgat în foc; asemenea şi Iulian, îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi sărutându-le, a fost băgat şi el în foc; iar Teodul, fiind răstignit pe un lemn, şi-a săvârşit în acest chip mucenicia sa.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici cei din Martiropole, şi a preacuviosului Maruta, cel ce a făcut cetatea pe numele mucenicilor.

Acest cuvios Maruta a fost episcop. El a fost trimis de împăratul Teodosie, sol către împăratul perşilor. Pentru prisosul bunătăţii sale, de mare cinste învrednicindu-se la perşi, mai vârtos şi din aceea că a izbăvit pe fiica împăratului ce era ţinută de un duh viclean, a cerut moaştele sfinţilor ce suferiseră mucenicia în Persia. Şi zidind cetate în numele lor, a pus moaştele într-însa; iar după câţiva ani de la aceasta, a adormit şi el în ziua în care se făcea pomenirea sfinţirii cetăţii acesteia. Pentru aceasta şi prăznuirea sa se face împreună cu mucenicii.

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Flavian.

Acest cuvios părinte al nostru Flavian, ducându-se pe vârful unui munte şi făcându-şi o chilioară, s-a închis într-însa. Şi a petrecut acolo şaizeci de ani, fără să vorbească cu cineva şi fără să fie văzut de cineva; şi plecându-şi cugetul în inima sa, gândea la Dumnezeu şi de la El lua toată mângâierea, după proorocia ce zice: “Dasfătează-te în Domnul, şi-ţi va da ţie cererile inimii tale”. Printr-o deschizătură mică într-unul din pereţii chiliei sale scotea afară mâna şi primea hrana ce i se aducea; însă ca să nu fie văzut de cei din afară, locul pe unde scotea mâna afară era săpat ca un arc de cerc. Hrana lui era legumele muiate, pe care le mânca o dată pe săptămână. În asemenea chip vieţuind fericitul, toţi cei şaizeci de ani nu şi-a schimbat nicidecum hrana, nici această înaltă petrecere a sa. Prin aceasta s-a îmbogăţit de la Dumnezeu cu darul minunilor şi al tămăduirilor. Astfel petrecându-şi viaţa sa fericitul, a schimbat această vremelnică viaţă plină de osteneli cu viaţa veşnică şi fericită, întru care acum se veseleşte.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului.

Părintele nostru în rând cu sfinții Flavian Mărturisitorul (numit și Phlabianus) a fost Patriarh al Constantinopolului din 446 până în 449. Sfântul Flavian Mărturisitorul este pomenit de Biserica Ortodoxă la 16 februarie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Flavian Mărturisitorul - foto: ro.orthodoxwiki.org

Acest sfânt a fost preot al sfintei Biserici din Constantinopol; şi pentru multa sa înfrânare şi îmbunătăţită petrecere, cu voinţa lui Dumnezeu şi cu alegerea împăratului, a Senatului şi a Sfântului Sinod a fost hirotonit patriarh al acestei Biserici. Iar prin îngăduinţa lui Dumnezeu, a fost scos de ereticul Dioscor şi cei de un cuget cu el, după ce ţinuse patriarhia un an şi zece luni şi a fost trimis în surghiun. Şi multe chinuri suferind pentru credinţa ortodoxă şi căzând în boală, s-a mutat către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuvios şi mucenic Romano cel din Carpenisia, care mărturisind în Constantinopol, la anul 1694, prin sabie s-a săvârşit.

Acest sfânt neomartir a fost ucenic al Sfântului Acachie Kavsokalivitul, iar viaţa lui este scrisă pe larg în Viaţa cuviosului Părintelui nostru Acachie Kasokalivitul şi Athonitul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro

 

Maine, 17 februarie, facem pomenirea
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron; Sfânta Cuvioasă Mariamna; Sfinții Împărați Marcian și Pulheria

Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin și era de fel din mitropolia Amasiei (provincia Pont), din localitatea ce se chema Himialon. Era militar, și a pătimit în timpul persecuției lui Maximin (aprox. 303). Prăznuirea lui se face la 17 februarie, iar în primă sâmbătă din Postul Mare se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moarte - foto: doxologia.ro

Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin și era de fel din mitropolia Amasiei (provincia Pont), din localitatea ce se chema Himialon. Era militar, și a pătimit în timpul persecuției lui Maximin (aprox. 303). Prăznuirea lui se face la 17 februarie, iar în primă sâmbătă din Postul Mare se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moarte – foto: doxologia.ro

Dumnezeu, ca să arate minune şi să slăvească pe sfântul Său, a iconomisit un lucru ca acesta: văpaia aceea s-a făcut ca o lumânare, încât numai a înconjurat trupul sfântului, dar nu l-a vătămat deloc. Sfântul, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.