Sfinții Cuvişi Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima (4 aprilie)

Sfântul Cuvios Zosima și Sfântul Cuvios Gheorghe de la Maleon. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 4 aprilie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - basilica.ro

Sfântul Cuvios Zosima și Sfântul Cuvios Gheorghe de la Maleon – Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

basilica.ro

 

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful, scriitorul de cântări; Sfântul Cuvios Gheorghe de la Maleon; Sfântul Cuvios Zosima; Sfântul Cuvios Teona, Arhiepiscopul Tesalonicului; Sfântul Cuvios Platon

 

Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima

articol: basilica.ro

3 aprilie 2016

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful– S-a născut în insula Sicilia, (Italia) din părinţi creştini, Plotin şi Agatia. Datorită invaziei turcilor în Sicilia, acesta a plecat împreună cu familia sa în Peloponez, Sudul Greciei, şi apoi în Tesalonic. A intrat în monahism în Mănăstirea Latomas, fiind hirotonit apoi preot. A călătorit cu Sfântul Grigorie Decapolitul la Constantinopol rămânând la Mănăstirea Sf. Serghie şi Vah. În perioada iconoclastă, în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) Sfântul Iosif a fost trimis la Roma de către Sfântul Grigorie Decapolitul, dar pe drum a fost prins de către soldaţi, fiind întemniţat în insula Creta. Când a fost restabilit cultul icoanelor, Sfântul Iosif a fost eliberat din închisoare şi a plecat la Constantinopol, unde a primit în dar o parte din moaştele Sfântului Apostol Bartolomeu şi a zidit, în Tesalia, o biserică în cinstea apostolului. Sfântul Iosif s-a rugat lui Dumnezeu să-i dăruiască darul de a alcătui cântări religioase şi a văzut un om cu chip de apostol, care a i-a pus Evanghelia pe piept şi apoi l-a binecuvântat. De atunci a alcătuit numeroase cântări şi canoane religioase, aflate în uzul Bisericii Ortodoxe. Fiind un apărător al Sfintelor Icoane a fost exilat în Chersonez (localitate în partea de Sud-Vest a peninsulei Crimeea), întorcându-se abia după moartea împăratului Teofil. În timpul Patriarhului Ignatie (+ 877) a fost numit schevofilax ( ecleziarh însărcinat cu păstrarea obiectelor de cult) al Patriarhiei Constantinopolului, ascultare pe care a îndeplinit-o până în anul 833, când, în luna aprilie a trecut la cele veşnice.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Cuvios Gheorghe de la Maleon şi Zosima.

articol preluat de pe: basilica.ro

 

Cuv. Iosif scriitorul-de-cântări; Cuv. Gheorghe de la Maleon; Sf. Ier. Isidor de Sevilia

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 4 Aprilie

În această lună, în ziua a patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iosif, scriitorul de cântări.

Cel întru Sfinți Părintele nostru Iosif Imnograful (sau scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericești, așa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 aprilie în tradiția greacă și pe 4 aprilie în cea slavă și românească - foto: doxologia.ro

Iosif Imnograful – foto: doxologia.ro

“Acesta este Iosif scriitorul de cântări, împodobitorul a toată Biserica, care, învrednicindu-se de darul Sfântului Duh, a urmat vieţii apostolilor şi mucenicilor şi faptele lor le-a dat în scris; drept aceea acum de la aceiaşi sfinţi primeşte cinste şi laudă”.

Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinţi cu numele Plotin şi Agata. Era binecredincios şi blând la obicei şi îndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeieştilor Scripturi. Încăpând patria lui in mâinile agarenilor, a mers cu maică-sa şi cu fraţii săi la Peloponez, şi de acolo la Tesalonic, unde s-a şi călugărit şi a intrat în nevoinţele duhovniceşti. Patul lui era pământul, aşternutul lui o piele, iar haina lui proastă şi sărăcăcioasă; hrana lui, puţină pâine, şi băutură, apă. Sta în picioare toată noaptea la rugăciune şi cu îngenunchere. Totdeauna avea cântări în gura sa, lucrul mâinilor sale era caligrafia, iar când părăsea scrisul, avea citirea dumnezeieştilor Scripturi. Din acestea s-a făcut aşa de blând şi de înţelept, plecat, fără de rautate, întreg la minte, şi câte urmează acestora. Având o bogăţie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot. Şi în scurtă vreme s-a dus la Constantinopol cu sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica sfântului mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, şi in căile vieţii pustniceşti. Iar de vreme ce răsărise eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor împotriva icoanelor, fericitul acesta încă a purces să meargă la Roma, rugat fiind de unii, şi prinzându-l corăbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta şi l-au băgat în închisoare, unde a învăţat pe toţi calea mântuirii, şi a scăpat pe mulţi din mâinile diavolului.

Arătându-i-se acolo oarecare om cu sfinţită cuviinţă de la Mira Lichiei, i-a zis: Iată, primeşte această cărticică; şi el, luând-o, citea şi cânta acestea: “Grăbeşte, Indurate, şi sârguieşte ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poti voind”. Şi această cântare, o minune, se făcu dimineaţa lucru aievea. Căci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobândit iarăşi podoaba şi buna-cuviinţă a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atunci şi cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la închisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, şi dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaşte ale sfântului apostol Bartolomeu, a făcut el împreună cu cinstitul Grigorie o biserică în numele apostolului. Pentru aceasta, aflându-se în grijă şi în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări cuvioase şi tropare, se ruga cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să dobândească darul acesta, pe care l-a şi dobândit. Căci văzu un om înfricoşător, eu chip apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfânta masă, şi o puse pe pieptul lui, şi apoi îl binecuvântă.

Aceasta a fost începătura dumnezeiescului dar. Căci de atunci şi mai pe urmă fără de trudă şi prea lesne alcătuia sfintitele cântări, şi le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaţă întâi de la alţii, apoi le zice pe de rost, şi aşa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era aşa pricina, precum socoteau aceia amăgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, şi de toti dorit şi iubit, nu numai de cei simpli şi de boieri, ci chiar şi de împăraţii cei de atunci. Şi a fost osândit la izgonire de Barda cezarul, unchiul împăratului Mihail, pentru că sfântul îl mustrase. Ci iarăşi numaidecât chemat din izgonire, îşi luă pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie. Şi nevoindu-se pentru dreapta credinţă, a fost izgonit la Cherson. Iar după moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit Ortodoxia, şi făcând laude multor sfinti, a răposat, şi au fost îngropate cinstitele lui moaşte la mânăstirea unde şi acum se află.

 

Tot in această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Sf. Gheorghe a trăit în sec. al IX-lea. Părinţii au vrut să-l însoare dar el a refuzat şi s-a dus la mănăstirea din Muntele Malea, în Peloponez, adunînd în jurul său mulţi ucenici. Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor şi şi-a proorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla. Sf. Gheorghe s-a dus la Domnul în sec. al VI-lea.

În slujba de pomenire Sf. Gheorghe este numit înger pământesc şi făcător de minuni.

 

Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fervuta, a slujnicii ei, şi a tovarăşelor lor.

Sfânta Muceniţă Fervuta laolaltă cu sora şi slujnicele ei au răbdat mucenicie pentru Hristos între anii 341 şi 343. Sf. Fervuta si sora sa erau surori ale Sf. Simeon Episcopul din Seleucia, care a suferit pentru Hristos în vremea împăratului persan Sapor între anii 341-344.

Atât surorile cât şi tovarăşele lor au fost aduse la curte pentru a o sluji pe împărăteasă. Sf. Fervuta ieşea în evidenţă prin frumuseţea ei neobişnuită, iar împărăteasa a sfătuit-o să se căsătorească pentru a dobândi o poziţie socială mai înaltă. Dar sfânta a refuzat deoarece s-a dăruit fecioriei întru Hristos.

La scurt timp, împărăteasa s-a îmbolnăvit. Vrăjitorii care veniseră să o tămăduiască pe împărăteasă s-au rănit de frumuseţea Fervutei. Unul din ei a cerut-o de soţie iar sfânta i-a răspuns că este creştină şi că este mireasa lui Hristos. Ca să se răzbune, amorezul refuzat l-a minţit pe împărat că boala împărătesei se trage de la otrava pe care i-au dat-o slujnicele. Atunci acestea au fost aduse la judecată din ordinul împăratului.

La proces ele au declarat că sunt nevinovate şi că sunt pregătite să accepte moartea pentru Hristos.

Judecătorul şef, vrăjitorul Mauptis, rănit şi el de frumuseţea Fervutei, a trimis un om în celula prizonierelor ca să-i propună Fervutei şi celorlalte libertatea în schimbul acceptului Sfintei Fervuta să-i devină soţie. Ceilalţi doi judecători i-au făcut în secret aceeaşi propunere sfintei fecioare, unul după celălalt.

Sf. Fervuta a respins cu hotărâre toate propunerile spunînd că este mireasa lui Hristos şi că nu ar accepta niciodată o căsătorie lumească.

Muceniţele au fost găsite vinovate de a fi creştine şi de vrăjitorie împotriva împărătesei pe care ar fi otrăvit-o. Au fost condamnate la moarte prin tăierea trupurilor în bucăţi. După aceea, ei au aşezat trei bucăţi într-o parte şi trei în alta, spunînd împărătesei să treacă printre ele ca să se vindece de boala ei.

Trupurile sfintelor muceniţe au fost aruncate într-un şanţ de unde au fost recuperate în secret de creştini şi îngropate.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Puplie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Platon egumenul Manăstirii Studiţilor.

Tot în această zi, pomenirea a trei sfinţi preacuvioşi: Teona, Simeon şi Forvin, care în pace s-au săvârşit.

Sfântul Cuvios Teona, Arhiepiscopul Tesalonicului.  Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe data de 4 aprilie - foto: agiosbios.gr

Sfântul Cuvios Teona, Arhiepiscopul Tesalonicului – foto: agiosbios.gr

Cuviosul Teona a trecut la Domnul la 4 aprilie 1542, iar moaşte sale întregi se găsesc la Mănăstirea Sfânta Anastasia Farmacolitria, izvorând o mireasmă de nedescris şi revărsând minuni şi tămăduiri celor ce cu credinţă se apropie de racla sa.

ântul Teona s-a născut în a doua jumătate a secolului al XV-lea. După unele informaţii locul naşterii sale a fost insula Lesbos, iar după alte surse, Cuviosul Teona s-a născut la Veria.

Cuviosul Teona a început viaţa monahală la mănăstirea athonită Pantocrator, la Kathisma Cuviosului Onufrie, unde a fost hirotonit preot.

În vremea aceea la Schitul Iviron se nevoia Cuviosul Iacob. Faima acestui părinte l-a făcut pe Cuviosul Teona să meargă şi să-i devină ucenic. Pe când Sfântul Iacob a ieşit în lume să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, l-a urmat şi ucenicul său, Cuviosul Teona. După sfârşitul mucenicesc al învăţătorului său (†1 noiembrie 1519), Sfântul Teona devine povăduitorul al celorlalţi ucenici şi pentru scurtă vreme stareţ al Mănăstirii Cinstitului Înaintemergător din Dervekista – Etolia, 1520.

După aceasta, Sfântul Teona, împreună cu ucenicii Sfântului Iacob, s-a întors în Sfântul Munte, la Mănăstirea Simonos Petras. După o perioadă de aproximativ trei ani, în 1522, pleacă din nou din Sfântul Munte şi se mută la Mănăstirea Sfânta Anastasia Farmacolitria, în apropiere de Tesalonic, pe care o renovează. Ca stareţ al mănăstirii a construit o şcoală, un spital precum şi mai multe paraclise în jurul mănăstirii: Sfânta Treime, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Chiric şi Iulita, Sfântul Antonie, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie şi Sfântul Ilie. Tot atunci a ctitorit un mic schit unde se retrăgea pentru liniştire. În acea vreme Sfântul Teona a adunat în jurul său 150 de ucenici.

Pentru viaţa sa sfântă, Cuviosul Teona a fost instalat în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului în jurul anului 1537. Timp de aproximativ şapte ani a păstorit cu sfântă înţelepciune turma cea cuvântătoare a lui Hristos ce i-a fost încredinţată şi pe mulţi i-a călăuzit spre mântuire.

Cuviosul Teona a trecut la Domnul la 4 aprilie 1542, iar moaşte sale întregi se găsesc la Mănăstirea Sfânta Anastasia Farmacolitria, izvorând o mireasmă de nedescris şi revărsând minuni şi tămăduiri celor ce cu credinţă se apropie de racla sa.

Pomenirea lui se cinsteşte la data de 4 aprilie şi în a patra duminică a Postului Mare.
sursa: doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Sf. Zosima impartasind pe Maria Egipteanca - foto: calendar-ortodox.ro

Sf. Zosima impartasind pe Maria Egipteanca – foto: calendar-ortodox.ro

Sf. Zosima s-a născut la sf. sec. al V-lea, trăind într-o mănăstire pe malul Iordanului. Acesta a întâlnit-o pe Sf. Maria Egipteanca (1 aprilie), a împărtăşit-o şi după ce s-a dus la Domnul a îngropat-o.

Sf. Zosima s-a săvârşit în anul 560 la vârsta de 100 de ani.

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teona, care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă a ajuns episcop al Tesalonicului şi care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Teona a fost ucenicul Sf. Iacob din Kastoria (1 noiembrie) şi a trăit la începutul sec. al XVI-lea. A trăit o vreme în Mănăstirile Pantocrator şi Simonopetra din Muntele Athos. El a pus bazele mănăstirii Sf. Anastasia şi a fost sfinţit Arhiepiscop al Tesalonicului. S-a săvârşit în pace.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro

 

Mâine, 5 aprilie, facem pomenirea

Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod

Sfântul Mucenic Agatopod și Sfântul Mucenic Teodul († 303-305), au trăit în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și co-imperatorului Maximian (285-305). Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 5 aprilie - foto:doxologia.ro

Sfântul Mucenic Agatopod și Sfântul Mucenic Teodul († 303-305) – foto:doxologia.ro