✝) Sfintii Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea

Sfintii Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfintii Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie
foto: ro.orthodoxwiki.org

✝) Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul; ✝) Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea

Ap. I Ioan 2, 18-29; 3, 1-8

Fiilor, este ceasul de pe urmă şi, precum aţi auzit că vine Antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci, ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. V-am scris vouă nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână; de va rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc. Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci, precum ungerea Lui vă învaţă despre toate şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat. Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. Dacă ştiţi că este drept, cunoaşteţi că oricine face dreptate este născut din El.

Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.

Ev. Marcu 11, 1-11

În vremea aceea, când s-au apropiat de Ierusalim şi a venit în Betfaghi şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: mergeţi în satul care este înaintea voastră; şi, cum veţi intra în el, veţi afla legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va zice cineva: de ce faceţi aceasta?, să-i spuneţi îi trebuie că Domnului şi numaidecât îl va trimite aici. Deci au mers şi au aflat mânzul legat lângă uşă, afară în drum, şi l-au dezlegat. Dar unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: ce faceţi de dezlegaţi mânzul? Iar ei le-au spus precum le poruncise Iisus şi i-au lăsat. Atunci au adus mânzul la Iisus, şi-au pus hainele lor pe mânz, iar Iisus a şezut pe el. Şi mulţi aşterneau hainele lor în calea Lui, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă, strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat în Betania cu cei doisprezece.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Cuv. Ioan Casian și Gherman din Dobrogea

Sfintii Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie - foto: basilica.ro

Sfintii Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie – foto: basilica.ro

articol: basilica.ro

29 februarie 2016

Sfinţii Ioan Casian şi Gherman s-au născut din părinţi străromâni în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, care pe atunci se numea Sciţia Mică, în preajma anului 360. Părinţii şi strămoşii lor erau creştini de multe generaţii şi de aceea Sfinţii au primit de mici o educaţie creştină. Ei au rămas legaţi sufleteşte pentru toată viaţa. Tot împreună au făcut şi studii mai înalte căci, având deosebită isteţime a minţii şi multă osârdie spre înţelepciune şi spre dumnezeieştile cărţi, au citit, mai întâi, toată filosofia greacă şi au cunoscut desăvârşit, pe cât se poate, şi tainele dumnezeieştii credinţe. Totodată şi-au înfrumuseţat viaţa cu fecioria, curăţia, bunul obicei şi toată fapta bună, agonisindu-şi astfel o minunată filosofie a vieţii.

Din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut să-şi dăruiască toată fiinţa lor, s-au hotărât să îmbrăţişeze viaţa monahală, intrând într-o mânăstire din Dobrogea la o vârstă tânără. Acolo şi-au făcut ucenicia, primind învăţăturile care stau la temelia sporirii duhovniceşti. Dar, auzind ei de viaţa înaltă a pustnicilor care trăiau în Răsărit, au avut o mare dorinţă să-i vadă şi, primind binecuvântare, cei doi au mers mai întâi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit, în anul 385, în căutarea de modele vii de sfinţenie. Astfel, au vizitat patria sihaştrilor, Egiptul. Acolo au intrat îndată într-o mănăstire din pustia Schitului şi s-au dat pe sine la ascultare şi la toată monahiceasca osteneală, îndeletnicindu-se cu viaţa cea aspră a nevoinţelor şi a postirilor. Şi, ajungând la dreapta socoteală, s-au depărtat la loc pustiu, deprinzându-se întru biruirea ispitelor. Voind apoi să primească şi mai mult folos de la Sfinţii Părinţi ai pustiei, au străbătut, în două rânduri, locurile şi oamenii cei mai de seamă din pustietăţile Egiptului: Schitul, Tebaida, Nitria şi altele. Călătoriile lor au ţinut până aproape de şapte ani fiecare. Au putut întreba şi aduna astfel cuvinte, mărturisiri, descoperiri fără pereche, din viaţa celor mai mari oameni înduhovniciţi din vremea aceea.

Pe la anul 400 au mers amândoi la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur şi unde însuşi marele arhiepiscop a hirotonit pe Sfântul Gherman ca preot, iar pe Sfântul Casian ca diacon, rânduindu-l pe acesta păzitor al sfintelor vase şi bunuri ale Bisericii. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au dus la Roma, papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi poporului dreptcredincios din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, care în anul 404 fusese surghiunit, a doua oară, murind la Comane în anul 407.

Sfântul Ioan Casian a scris mult despre Cuviosul Gherman, în cartea sa Convorbiri cu Părinţii din Pustie, numindu-l „Sfântul Părinte Gherman”. Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat, în scrierile sale, cuvinte duhovniceşti ale Sfântului Gherman, care, de atunci şi până azi, hrănesc sufletele căutătorilor de Dumnezeu şi de desăvârşire creştină. Chip de mare dascăl în tainele şi căile desăvârşirii ortodoxe, model de viaţă curată şi de nevoitor în post şi rugăciune neîncetată, Sfântul Gherman a trecut în Împărăţia drepţilor la Roma, între anii 405-415, fiind mult plâns de împreună-nevoitorul său de o viaţă, Sfântul Ioan Casian.

Pe la anul 415, Sfântul Ioan Casian, care primise deja harul preoţiei, s-a statornicit la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, una pentru călugări şi alta pentru călugăriţe. Tot aici, la cererea unor episcopi din Galia, Sfântul Casian a scris două cărţi. Cea dintâi carte a lui, Aşezămintele vieţii de obşte a călugărilor, priveşte mai mult viaţa cea dinafară a monahilor şi curăţirea lor de patimi, iar a doua carte, Convorbiri cu părinţii pustiei, priveşte mai ales viaţa lăuntrică a monahilor: cugetarea neîncetată la Dumnezeu şi lupta pentru nepătimire şi îndumnezeire, scopul vieţii creştine. De asemenea, la cererea Sfântului Leon cel Mare, Cuviosul Ioan Casian a scris în apărarea învăţăturii ortodoxe despre cele două firi ale Mântuitorului, unite într-un ipostas, şi despre cinstirea Maicii Domnului ca Născătoare de Dumnezeu, combătând rătăcirea lui Nestorie şi pregătind în felul acesta Apusul pentru Sinodul al treilea Ecumenic de la Efes din anul 431.

Astfel, acest înţelept bărbat, aducând monahilor şi întregii Biserici mult folos prin scrierile sale, în anul 435 s-a dus la cereştile locaşuri, alături de Sfântul Cuvios Gherman.

articol preluat de pe: basilica.ro


† Cuv. Casian Romanul; Sf. Gherman din Dobrogea

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 29 Februarie

În aceastã lunã, ziua a douãzeci si noua, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru mãrturisitorul Casian Romanul.

Slăvitul și de Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Ioan Casian a fost un sfânt monah din secolele al IV-lea /al V-lea cunoscut pentru scrierile sale despre viața monahală și pentru scrierile corective anti-pelagiene ale Fericitului Augustin. Prăznuirea sa se ține în 29 februarie (sau 28 februarie în anii nebisecți) iar, la nivel local, în 23 iulie în Marsilia, Franța - foto: doxologia.ro

Slăvitul și de Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Ioan Casian a fost un sfânt monah din secolele al IV-lea /al V-lea cunoscut pentru scrierile sale despre viața monahală și pentru scrierile corective anti-pelagiene ale Fericitului Augustin. Prăznuirea sa se ține în 29 februarie (sau 28 februarie în anii nebisecți) iar, la nivel local, în 23 iulie în Marsilia, Franța – foto: doxologia.ro

Acest sfânt era din cetatea Romei si se trãgea din pãrinti luminati si vestiti. Încã de mic copil el a avut mare dragoste de învãtãturã si de vorbire. Cu râvna si cu ascutirea mintii sale a strãbãtut toatã învãtãtura elineascã, deprinzând în chip desãvârsit filozofia si astronomia, învãtând bine si dumnezeiasca Scripturã, cunoscând-o foarte îndeaproape si desãvârsit. Si vrând sã-si împodobeascã viata cu curãtia fecioriei, iesind din patria sa a intrat într-un schit si s-a fãcut monah, dându-se pe sine la toatã ascultarea. Deprinzându-se acolo cu tot felul de petrecere grea, si obisnuindu-se cu nevointele si pentru multa sa ascultare ajungând la desãvârsitã chibzuialã, s-a retras în sihãstrie si petrecând acolo multi ani si topindu-se pe sine în toatã smerenia, a trecut la mai multã ispitã si nevointã. Apoi, iesind din sihãstrie, a înconjurat toate mânãstirile Egiptului si ale Tebaidei si muntele Nitriei si al Asiei, Pontul si Capadocia si tot Rãsãritul, adunând de acolo vietile tuturor pãrintilor si petrecerile si nevointele lor, mai mult de cum adunã ceara pecetile inelelor. Si aceasta o adeveresc lucrãrile cele scrise de dânsul, care sunt pline de toatã iscusinta si întelepciunea si folosul. A mai scris si alte asemenea învãtãturi, pe care, dacã le va citi cineva cu socotealã, multã roadã va avea într-însele si mult folos va dobându; si va cunoaste dintr-însele si viata si obiceiurile scriitorului. Deci, astfel vietuind acest minunat om si asa petrecând, cãtre locasurile cele de dincolo s-a mutat.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Gherman din Dobrogea, însotitorul sfântului Cassian Romanul.

Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea a fost un sfânt cuvios din secolul al IV-lea originar din Dobrogea, prieten al Sf. Ioan Casian. Prăznuirea sa se face pe 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie -  foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea a fost un sfânt cuvios din secolul al IV-lea originar din Dobrogea, prieten al Sf. Ioan Casian. Prăznuirea sa se face pe 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi pe 28 februarie – foto: doxologia.ro

Acest sfînt si purtator de Dumnezeu Gherman s-a nascut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din parinti straromâni, fiind din acelasi sat si contemporan cu Sfîntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerata vatra strabuna a acestor doi sfinti daco-romani de la gurile Dunarii.

Parintii si stramosii lor erau crestini din primul secol, fiind botezati în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfîntul Apostol Andrei si de ucenii lui, care au semanat cuvîntul Evangheliei lui Hristos în jurul Marii Negre si în Scitia Mica, adica Dobrogea de astazi.

Dupa ce a învatat carte în satul natal si pe lînga Episcopia Tomisului, împreuna cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten si împreuna-vietuitor pîna la moarte, s-a dus sa deprinda învatatura Sfintilor Parinti în partile Constantinopololului. Apoi, tot împreuna, au intrat în viata monahala, la una din manastirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde straluceau mari ierarhi si purtatori de Dumnezeu, ca Sfintii Bretanion si Teotim.

Dorind o viata mai înalt duhovniceasca în Hristos, s-a dus împreuna cu fericitul Casian sa se închine Cuviosilor Parinti ce se nevoiau în Egipt, pe valea Nilului. Dupa ce au vizitat pe marii sihastri de acolo si au primit multe cuvinte de folos de la ei, s-au nevoit un timp în preajma marilor anahoreti egipteni, învatînd de la ei neîncetata rugaciune. Apoi s-au dus la Sfintele Locuri si s-au închinat la mormîntul datator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos.

S-au nevoit apoi un timp în manastirile din Constantinopol, în preajma Sfîntului Ioan Gura de Aur, care i-a hirotonit pe amîndoi – Sfîntul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.

În anul 403, cînd unii ierarhi si dregatori din Rasarit, îndemnati de împarateasa Eudoxia, s-au ridicat împotriva Sfîntului Ioan Gura de Aur cerînd sa-l depuna din treapta, atunci si Coviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apararea marelui ierarh.

Acest mare nevoitor era atît de cinstit de prietenul sau, Sfîntul Ioan Casian, încît îl numea, în cartea sa “Convorbiri cu Parintii din Pustie”, “Sfîntul Parinte Gherman”. El a contribuit mult la întarirea vietii monahale în Dobrogea, din Italia si din Galia.

Dupa o aspra si îndelungata nevointa duhovniceasca, ajungînd la masura sfinteniei, Cuviosul Parintele nostru Gherman a raposat la Roma, prin anii 405-415, dîndu-si sufletul cu pace în mîinile lui Hristos, plin de zile si de harul Duhului Sfînt. Pentru viata lui aleasa, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în ceata Sfintilor Parinti, la 20-21 iunie 1992, cu data de praznuire la 29 februarie, iar cînd nu sînt ani bisecti, la 28 februarie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 1 martie, facem pomenirea

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia; Sfânta Cuvioasă Domnina; Sfântul Mucenic Antonie; Sfânta Muceniță Antonina; Sfântul Mucenic Marcel; Sfântul Agapie de la Colciu

Sfânta Muceniță Evdochia și Sfânta Cuvioasă Domnina. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 1 martie - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniță Evdochia și Sfânta Cuvioasă Domnina. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 1 martie – foto: doxologia.ro

Ap. I Ioan 3, 9-22

Iubiţilor, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în aceasta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său; pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui le facem.

Ev. Marcu 14, 10-42

În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la căpeteniile preoţilor, ca să le vândă pe Iisus. Iar aceia, auzind, s-au bucurat şi i-au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta un prilej nimurit, ca să-L dea în mâna lor. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfeau mielul de Paşti, L-au întrebat ucenicii Lui: unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim, ca să mănânci Paştile? Atunci a trimis doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: mergeţi în oraş şi vă va întâmpina pe voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul şi acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul întreabă: unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut gata; acolo să pregătiţi pentru noi. Şi s-au dus ucenicii Lui şi, ajungând în oraş, au găsit precum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când s-a înserat, a venit cu cei doisprezece. Când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde. Iar ei au început să se întristeze şi să zică unul către altul: nu cumva sunt eu?, şi celălalt: nu cumva sunt eu? Iar El, răspunzând, le-a zis: unul din cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Într-adevăr Fiul Omului va merge, aşa cum este scris pentru Dânsul; dar vai de acel om prin care se vinde Fiul Omului! Mai bine ar fi fost de omul acela de nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat lor şi au băut dintr-însul toţi. Şi a zis lor: acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat vă spun vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: toţi mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este: bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: chiar dacă toţi Te vor părisi, eu nu. Iisus însă i-a răspuns: adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, tu te vei lepăda de trei ori de Mine. Dar el cu mai multă stăruinţă zicea: chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi tot aşa au zis cu toţii. Apoi au venit într-un loc, al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis ucenicilor Săi: sedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu Dânsul pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se teamă şi să se tulbure. Şi le-a zis: întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Apoi, mergând puţin mai înainte, a îngenunchiat pe pământ şi se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la Dânsul ceasul acela, şi zicea: Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la Mine, însă facă-se nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut un ceas să veghezi? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, iar trupul este neputincios. Şi iarăşi s-a dus de s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Dar, întorcându-se, i-a găsit din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn, şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: dormiţi de acum şi vă odihniţi. E gata! A sosit ceasul; iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată cel ce M-a vândut s-a apropiat.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Cuv. Muceniță Evdochia; Sf. Cuv. Domnina

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia. Pomenirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 1 martie - foto: basilica.ro

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia. Pomenirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 1 martie – foto: basilica.ro

articol: basilica.ro

1 martie 2016

Cuvioasă Muceniță Evdochia (sec. II) – A trăit în timpul împăratului Traian (98-117) și ducea în orașul Iliopolis din Siria o viață de desfrâu și păcat din care își agonisise o avere destul de mare. Într-o seară a ajuns în Iliopolis monahul Gherman care fusese la Ierusalim pentru a se închina și se afla în drum spre mănăstirea sa. A fost primit de un creștin a cărui casă era lângă cea a Evdochiei. Peste noapte, Evdochia auzind rugăciunile monahului, dimineața l-a rugat cu stăruință să vină la ea pentru a discuta. Monahul Gherman a reușit să o convingă de adevărurile credinței creștine. După îndemnul Cuviosului Gherman, Evdochia a stat închisă în rugăciuni, o săptămână întreagă. Apoi, a chemat preotul bisericii din Iliopolis să o lumineze și mai mult în dreapta credință. După aceasta a mai stat Evdochia alte șapte zile în casă, rugându-se. În ultima noapte a visat că se urca spre cer împreună cu un tânăr în haine albe ca lumina. Pe la jumătatea înălțimii s-a repezit asupra ei o creatură cu chip întunecat care vroia să o smulgă din mâna celui luminat. Evdochia s-a trezit înspăimântată și s-a închinat, deși nu era creștină încă. Înainte de plecare, Gherman a îndemnat-o să se boteze, lucru care s-a și întâmplat, Evdochia primind sfântul botez prin mâinile episcopului Teodot.

În continuare, ea a eliberat slujitorii pe care îi avea în casă și a împărțit averea sa, iar casa și alte bunurile le-a lăsat preotului din oraș, retrăgându-se într-o mănăstire, nu de parte de cea monahului Gherman. După 13 luni a murit maica Haritinia, stareța acelei mănăstiri, iar soborul mănăstirii a ales-o pe Evdochia stareță în locul ei. Uneltirile diavolului nu au întârziat să apără. Astfel, mai mulți tineri care o cunoscuseră pe Evdochia pe când aceasta se afla în păcat, aflând locul unde s-a retras, au pârât-o că a luat cu ea aurul cuvenit vistieriei împărătești și că a necinstit pe zei îmbrățișând credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Dumnezeu i-a dat însă Evdochiei puterea să stea cu bărbăție în fața judecătorilor și să-i încredințeze de darului Domnului nostru Iisus Hristos prin multe minuni. Aurelian, primul judecător, s-a creștinat cu soția și cu fiul lui și făcându-se diacon a ajuns episcop în locul lui Teodot. Chelasia, soția lui, a intrat în mănăstirea Evdochiei, deși era urmărită de Diogen, al doilea judecător. Toată mânia lui Diogen s-a răsfrânt asupra stareței Evdochia care a suferit cu multă răbdare supliciile la care a fost supusă mărturisind pe Iisus Hristos. În timpul chinurilor, Diogen orbise, însă Evdochia l-a vindecat. Pentru aceasta, Diogen s-a botezat. Al treilea judecător, Vincentiu, auzind cele întâmplate și cum cei doi judecători dinainte de el au primit botezul, nu a mai chemat-o la judecată, ci a trimis direct ostașii în mănăstire să îi taie capul, primind astfel cununa muceniciei.

Cuvioasa Domnina – S-a născut din părinți binecredincioși și bogați, fiind originară din orașul Cir (aproape de Eufrat). Și-a făcut o colibă lângă grădina părintească unde petrecea în rugăciuni și postiri. Îmbrăcămintea ei a fost o haină din păr de cămilă, iar mâncarea ei a fost linte înmuiată în apă. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă, sărbătorește pe pe Sfinții Mucenici Marcel și Anton.

articol preluat de pe: basilica.ro