Sfântul Prooroc Isaia; Sfântul Mucenic Hristofor; Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari; Sfântul Mucenic Gordian; Sfântul Mucenic Epimah; Sfântul Iosif de la Optina

Sfântul Prooroc Isaia a fost fiul lui Amos și unul din cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Ieremia, Iezechiel și Daniel), personalitate foarte influentă în sec al VIII-lea î.Hr, în timpul regilor Ozia, Iotam, Ahaz, Iezechia și Manase, pe care a încercat să-i ajute și să-i îndrepte prin profeții, mustrări și îndemnuri. A murit ca martir. Biserica creștină îl prăznuiește la 9 mai - foto: doxologia.ro

Sfântul Prooroc Isaia a fost fiul lui Amos și unul din cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Ieremia, Iezechiel și Daniel), personalitate foarte influentă în sec al VIII-lea î.Hr, în timpul regilor Ozia, Iotam, Ahaz, Iezechia și Manase, pe care a încercat să-i ajute și să-i îndrepte prin profeții, mustrări și îndemnuri. A murit ca martir. Biserica creștină îl prăznuiește la 9 mai

foto: doxologia.ro

Sfântul Prooroc Isaia; Sfântul Mucenic Hristofor; Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari; Sfântul Mucenic Gordian; Sfântul Mucenic Epimah; Sfântul Iosif de la Optina; Ap. Fapte 3, 19-26; Ev. Ioan 2, 1-11


Sf. Proroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor; Aducerea la Bari a moaștelor Sf. Ier. Nicolae

articol: basilica.ro

9 mai 2016

Sfântul Prooroc Isaia – Proorocul Isaia s-a născut în Ierusalim, pe la anul 811 înainte de Hristos. Era originar din neamul regilor iudei. Tatăl său era frate cu regele Amasiei, cel ce a domnit între anii 838-809. Isaia a primit o creștere aleasă. A învățat legea Domnului, iar la timpul potrivit, s-a căsătorit cu una din tinerele slujitoare la templu, tinere care, pentru curățenia și sfințenia vieții ce duceau, purtau numele de proorocițe. Căsătoria lui a fost binecuvântată cu mai mulți copii. Activitatea profetică a lui Isaia s-a desfășurat în vremea regilor Asaria sau Ozia (809-757), Iotam (757-741), Ahaz (741-725), Hischia sau Ezechia (725-697) și Manase (697-642), deci, într-o vreme de grele încercări pentru poporul iudeu, atât din pricina dușmanilor din afară, cât și din aceea a abaterii lui de la urmarea legii și a cinstirii lui Dumnezeu. Pedepsele vestite de el nu puteau fi nici pe placul regilor, nici pe acela al poporului. Pentru aceasta, a avut multe de pătimit. În cele din urmă și-a pecetluit proorocia cu mucenicia, la vârsta de 126 de ani, tăiat cu un ferăstrău de lemn din porunca regelui Manase.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari – Sfântul Nicolae a trăit la sfârșitul secolului III și începutul secolului al IV-lea. Datorită vieții sfinte a fost ales episcop al Mirelor Lichiei. Din cauză că a propovăduit credința în Domnul Iisus Hristos a fost prins de conducătorii cetății, a fost bătut și aruncat în temniță, împreună cu alți creștini. Imediat ce Sfântul Constantin cel Mare a ajuns împăratul romanilor au fost eliberați toți din închisoare, inclusiv Sfântul Nicolae care a mers în Mira. În timpul vieții pământești a săvârșit numeroase minuni. De asemenea, a participat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325. La 9 mai 1087, pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor, moaștele Sfântului Nicolae au fost mutate din Mira la Bari, în sudul Italiei.

Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia (m. 249), purtătorul lui Hristos, cunoscut în Occident şi drept Chinocefalul sau cel cu cap de câine este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 9 mai.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Fapte 3, 19-26

În zilele acelea, Petru a zis către popor: Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura Sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a zis către părinţi: «Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor». Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: «Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului». Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.

Ev. Ioan 2, 1-11

În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii, iar mama lui Iisus se afla acolo; şi au fost chemaţi la nuntă şi Iisus şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, a grăit mama lui Iisus către Dânsul: nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie? Ceasul Meu n-a venit încă. Mama Lui a zis celor ce slujeau: să faceţi ceea ce vă va spune. Şi erau acolo şase vase de apă, făcute din piatră, puse pentru curăţirea iudeilor şi care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: umpleţi vasele cu apă. Şi ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: acum scoateţi şi duceţi nunului. Şi ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, însă slujitorii, care scoseseră apa, ştiau, a strigat nunul pe mire şi i-a spus: orice om pune întâi vinul cel bun şi când au băut bine, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat slava Sa. Şi au crezut într-Însul ucenicii Săi.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor; Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari (anul 1087)

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 9 Mai

În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfântului slăvitului prooroc Isaia.

Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a şi fost tăiat cu ferăstrăul, şi cu sfârşit mucenicesc şi-a săvârşit viaţa, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Şi Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăşi acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leşinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat şi îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuieşte trimis. Şi în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puţurile şi fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieşit puţină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmaşi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmaşii, de unde aveau iudeii apă să bea. Şi fiind înştiinţaţi că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o şi au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea şi până astăzi fără de veste izvorăşte. Şi de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, şi poporul l-a îngropat cu osârdie şi cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă şi după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoţilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Şi a făcut cale ocolită într-o parte şi într-alta, care are intrare neştiută de mulţi. Şi până astăzi este neştiută de cei mai mulţi dintre preoti, ca şi de tot poporul, căci acolo îşi ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia şi aromatele, adică miresmele cele scumpe. Şi de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David şi a lui Solomon preoţilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, şi minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinţilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmaşilor săi. Şi l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă şi ascuţită, şi se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneţe. Şi se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost aşezate mai pe urmă şi moaştele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor.

Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia (m. 249), purtătorul lui Hristos (Greek: ο Άγιος Χριστόφορος ο Κυνοκέφαλος), cunoscut în Occident şi drept Chinocefalul sau cel cu cap de câine este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 9 mai - foto: doxologia.ro

Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia (m. 249), purtătorul lui Hristos (Greek: ο Άγιος Χριστόφορος ο Κυνοκέφαλος), cunoscut în Occident şi drept Chinocefalul sau cel cu cap de câine este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 9 mai – foto: doxologia.ro

Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alţi ostaşi într-un oraş din Răsărit unde au supus la chinuri pe toţi creştinii ce i-au găsit. Deşi mare cât un uriaş la statură şi foarte urât la faţă, lui Reprove (căci aşa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de aceşti oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, şi a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i: “Reprove, îmbărbătează-te!” Şi cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Şi intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creştini, şi erau rătăciţi pentru cele deşarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de şi-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica şi putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor şi înfricoşător, şi din pricina puterii lui nestăpânite şi nebiruite. Aceşti slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; şi mergând la împăratul, pe cale împuţinându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat şi altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, şi mergând la Antiohia au fost botezaţi împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfinţitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor.

Deci stând înaintea judecăţii împăratului, şi văzându-l împăratul şi îngrozindu-se, a căzut pe spate cu faţa în sus. Şi iarăşi venindu-şi în fire, socoti să-l amăgească cu vicleşug şi să-l îmblânzească cu momelile, şi cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe faţă. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la faţă, însă desfrânate şi gata spre stricăciune şi foarte ştiutoare în a înfierbânta şi a întărâta la porniri şi la pofte nestăpânite şi turbate pe bărbaţii tineri; dintre acestea una se chema Calinica şi cealaltă Achilina. Şi le-a poruncit să intre la dânsul, şi să se meşteşugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul şi el să le îndrăgească încât să-l despartă de credinţa Mântuitorului Hristos, şi să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învăţându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Şi stând ele înaintea împăratului şi mărturisind că sunt creştine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feţei lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimişi să prindă pe sfântul şi s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie ţintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul şedea liniştit ca şi cum s-ar fi aflat în odihnă şi povestea nişte lucruri minunate, de mulţi necrezute, dar de cei credincioşi crezute şi bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare şi preaînfrumuseţat, îmbrăcat în veşminte albe, încât întuneca şi soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare şi că împrejurul lui erau ostaşi purtători de foc, care se luptau cu nişte negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoşat cu mânie întorcându-se, a biruit şi a călcat toată puterea vrăjmaşului. Atunci popoarele auzind acestea şi văzând şi pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut şi au trecut la credinţa în Mântuitorul Hristos, şi au scos pe sfântul din foc. Dar şi aceştia au fost tăiaţi de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârşit i-au tăiat capul.

Şi se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, şi la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor două femei muceniţe, Calinica şi Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Epimah şi Gordian.

Sfinţii aceştia mai sus arătaţi, Epimah şi Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinşi şi siliţi de către stăpânitorul cetăţii să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiţi cu felurite chinuri, iar la sfârşit li s-au tăiat capetele, şi aşa au luat cununile nevoinţei. Soborul lor se săvârşeşte în biserica sfântului mucenic Stratonic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea mutării moaştelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari - foto: doxologia.ro

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari – foto: doxologia.ro

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 10 mai, facem pomenirea

Sfântul Apostol Simon Zilotul; Sfântul Mucenic Alfeu; Sfântul Mucenic Filadelf; Sfântul Mucenic Ciprian; Sfântul Cuvios Isihie Mărturisitorul; Sfântul Cuvios Lavrentie; Ap. Fapte 4, 1-10; Ev. Ioan 3, 16-21

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Simon Zelotul (sau Simon Zilotul) a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, fiind pomenit în Evanghelia după Matei 10, 2-4, dar și în celelalte evanghelii sinoptice. Prăznuirea lui se face în 10 mai - foto: doxologia.ro

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Simon Zelotul (sau Simon Zilotul) a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, fiind pomenit în Evanghelia după Matei 10, 2-4, dar și în celelalte evanghelii sinoptice. Prăznuirea lui se face în 10 mai – foto: doxologia.ro

Sf. Ap. Simon Zilotul; Sf. Mc. Alfeu, Filadelf și Ciprian

articol: basilica.ro

10 mai 2016

Sfântul Apostol Simon Zilotul – Acestui sfânt apostol i s-a dat numele de „zilotul”, adică „zelosul sau cel plin de râvnă”, pentru a fi deosebit de Sfântul Simon Petru și de Sfântul Simon fratele și urmașul lui Iacob cel mic în păstorirea episcopiei Ierusalimului. De asemenea, i s-a mai dat acest nume și pentru râvna arătată în urmarea Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Apostol Simon Zilotul era originar din Cana Galieei. A predicat în Egipt și Mauretania. A slăvit pe Dumnezeu primind moarte martirică în orașul Snanir din Persia.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfinții Mucenic Alfeu, Filadelf și Ciprian

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Fapte 4, 1-10

În zilele acelea, pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi saducheii, mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi. Şi, punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară. Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii. Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc şi, punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta? Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El stă acesta sănătos înaintea voastră!

Ev. Ioan 3, 16-21

Zis-a Domnul: aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El. Cel ce crede în El nu se osândeşte, iar cel ce nu crede a şi fost osândit pentru că nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar această osândă este pentru că a venit Lumina în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul, decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele; căci oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca să nu se vădească faptele lui. Dar cine lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate că faptele lui sunt săvârşite în Dumnezeu.

articole preluate de pe: doxologia.ro