Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni; Sfinții Mucenici Amfian și Edesie

Sfântul Mucenic Amfian, Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfântul Mucenic Edesie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 2 aprilie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Amfian, Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfântul Mucenic Edesie.  - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto: doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni; Sfântul Mucenic Amfian; Sfântul Mucenic Edesie

 

Sf. Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie

foto: doxologia.ro

articol: basilica.ro

1 aprilie 2016

 

Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni – Cuviosul Tit a trăit în secolul al IX-lea în cea de-a doua fază a luptei împotriva sfintelor icoane. El s-a călugărit din tinerețe și s-a așezat la o mănăstire de obște. Acolo, a fost smerit și ascultător încât i-a întrecut pe ceilalți frați ai mănăstirii. Pentru modul său de viață a fost hirotonit preot, iar pentru viața sa cea curată a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni.

 

Sfinții Mucenici Amfian și Edesie – Acești sfinți au fost frați, fiind originari din Libia (Africa de Nord), și au trăit în timpul împăratului Maximian (cca. 250 – iulie 310). Dreapta credință au fost învățați de mucenicul Pamfil. Aceștia au mers la Berit și au stat înaintea stăpânitorului Urban. Aici, Amfian a propovăduit pe Hristos Domnul, motiv pentru care a fost supus la chinuri și în cele din urmă a fost aruncat în mare suferind moarte mucenicească. Edesie, fratele său, a fost trimis la chinuri la minele de aramă din Alexandria Egiptului. Văzând aici pe guvernatorul Ieroclis că îi chinuiește pe creștini l-a bătut pe acel stăpânitor. Pentru fapta lui îndrăzneață a fost torturat și aruncat în cele din urmă în mare trecând la Domnul în rândul mucenicilor.

articol preluat de pe: basilica.ro

 

Cuv. Tit făcătorul-de-minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 2 Aprilie

În această lună, în ziua a doua, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni.

Acest fericit şi sfânt părinte al nostru Tit, iubind pe Hristos din tânăra vârstă, şi lepădându-se de lume, a mers la o mânăstire de obşte, şi atâta s-a supus pe sine smereniei şi ascultării, încât nu numai pe ceilalţi fraţi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci şi pe tot omul. Făcindu-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, avea atâta blîndeţe şi dragoste şi milosârdie ca nimeni altul; şi s-a păzit curat şi la trup si la suflet din copilărie, ca un inger al lui Dumnezeu. Drept aceea şi mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleţit şi icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, şi ucenicii, şi pe cei ce au pustnicit împreună cu dinsul.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni, Amfian şi Edesie.

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Maximian, fraţi din maică, din pămintul Lidiei. Mergînd ei la Berit, şi de mucenicul Pamfil fiind invăţaţi în dreapta credinţă, au stat înaintea stăpînitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spînzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă. Şi văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuieşte pe creştini, necruţîndu-se pe sine, cu însăşi mâna sa, a bătut pe acel stăpînitor, şi pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Policarp.

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teodosia din Tir.

Odată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creştini condamnaţi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Paşti şi mucenicii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească şi pe ea când vor ajunge în faţa lui Dumnezeu.

Soldaţii au prins-o şi au dus-o în faţa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faţa prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.

Muceniţa a răbdat în tăcere şi cu zâmbetul pe faţă chinurile şi când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: “Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor”. Apoi i-au pus o piatră de gât şi a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o şi a fost dată să o sfâşie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.

Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinţilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap şi o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: “Priviţi gloria de care aţi vrut să mă lipsiţi!”

Sf. Muceniţă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită şi în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaşte la Constantinopol şi apoi la Veneţia.

Tot în această zi, pomenirea sfîntului Grigorie cel ce în sânul Nicomidiei a sihăstrit, la anul 1240, şi care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro

 

Maine, 3 aprilie, facem pomenirea

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul; Sfântul Cuvios Ilirie; Sfântul Mucenic Elpidifor; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Floarea nepieritoare”;

Cuviosul părintele nostru Nichita Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea, fiind un mare apărător al cultului icoanelor. A fost egumen al mănăstirii din Midichia (în Bitinia, Asia Mică); a fost întemnițat și a suferit pentru că s-a împotrivit iconoclasmului. Biserica îl prăznuiește pe 3 aprilie - foto: doxologia.ro

Cuviosul părintele nostru Nichita Mărturisitorul  – foto: doxologia.ro

Sf. Nichita s-a născut în Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) într-o familie evlavioasă. Mama sa a murit la scurtă vreme după nașterea lui, iar tatăl său, pe nume Filaret, a îmbrățișat viața monahală. Copilul a crescut sub îndrumarea bunicii sale, crescând în smerenie și râvnă. A intrat în mănăstirea Midichia, al cărei egumen era pe atunci Sfântul Nichifor Mărturisitorul. Nichita s-a făcut tuturor pildă de virtute și râvnă în viața monahală, astfel că faima lui i-a atras pe mulți dintre cei care căutau mântuirea sufletelor. Sfântul a fost ales egumen al mănăstirii după trecerea Sfântului Nichifor la cele veșnice.

În vremea când Sf. Nichita a ajuns egumen, influența ereziei iconoclaste creștea și practicile ei distructive se înmulțeau. Tot pe-atunci Sf. Nichita a primit și darul facerii de minuni. Când împăratul Leon Armeanul (813-820) a încercat să-i convertească pe cârmuitorii mănăstirii la erezia iconoclastă, Sf. Nichita i s-a împotrivit cu putere, astfel că împăratul a poruncit să fie aruncat în închisoare. Iconoclaștii l-au înșelat, făcându-l să se împărtășească împreună cu ei, însă aflând ce se petrecuse, Sfântul s-a pocăit și s-a ridicat cu și mai mare putere împotriva ereticilor iconoclaști. A fost închis vreme de alți șase ani ca apărător al cinstirii icoanelor. Sf. Nichita a adormit întru Domnul în anul 824. A fost îngropat în mănăstirea lui, iar moaștele sale s-au făcut izvor de tămăduire pentru mulți.

articole preluate de pe: doxologia.ro

 

Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul şi Ilirie

Icoană Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul și Sfântul Cuvios Iosif Imnograful Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul și Sfântul Cuvios Iosif Imnograful Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

articol: basilica.ro

2 aprilie 2016

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul s-a născut în Cezarea Bitiniei (N-V Asiei Mici) din părinţi evlavioşi. La opt zile de la naştere a rămas orfan de mamă, iar tatăl său, Filaret, a intrat în monahism, fiind crescut de bunica sa. La maturitate a intrat în Mănăstirea Sfântului Serghie din Medicion (Muntele Olimp). A fost hirotonit preot, apoi în anul 800, după trecerea la cele veşnice a stareţului Nichifor, Sfântul Nichita a fost numit egumen. În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), datorită dârzeniei cu care a apărat sfintele icoane, Sfântul Nichita a fost închis, supus unor chinuri groaznice şi în cele din urmă izolat în insula Sfintei Glicheria, din Marea Marmara, unde a fost chinuit timp de şase ani. După moartea împăratului Leon Armeanul, persecuţia împotriva creştinilor care cinsteau sfintele icoane a încetat, iar cei întemniţaţi au fost eliberaţi. Sfântul Nichita nu s-a mai întors în mănăstirea sa, ci a intrat în obştea unui schit aproape de Constantinopol unde a trecut la cele veşnice în data de 3 aprilie 824.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă Română cinsteşte pe Sfântul Cuvios Ilirie.

articol preluat de pe: basilica.ro