(Sâmbătă 17 septembrie 2016) Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 17 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 17 septembrie

Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinţei voastre, acum a sosit ziua ca să vă faceţi mirese Mirelui vostru Celui fără de moarte, ca după numele vostru să vă arătaţi către dânsul credinţa voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită şi dragostea cea nefăţarnică, care niciodată nu cade!

foto: doxologia.ro

 

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Macarie”; Ap. I Timotei 2, 1-7; Ev. Matei 22, 15-22


Sf. Mc. Sofia și fiicele sale: Pistis, Agapis și Elpis

articol: basilica.ro

16 septembrie 2016

Sfânta Muceniță Sofia a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) și fiind căsătorită a născut trei fiice, cărora le-a pus numele după cele trei virtuți creștine: Pistis (Credința), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapis (Dragostea). Sfânta Sofia rămânând văduvă după nașterea celor trei fete, le-a crescut pe acestea în credința creștină. Domnitorul Antioh, auzind de înțelepciunea și frumusețea celor trei fete și convingându-se că sunt creștine, l-a înștiințat pe împăratul Adrian, care în scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat. Împreună cu ele a venit și mama lor, care le-a întărit în credință sfătuindu-le și învățându-le. Împăratul dorind să le facă să jertfească zeiței Artemida, cele trei fete au refuzat cu desăvârșire, mărturisind credința în Domnul nostru Iisus Hristos, singurul și adevăratul Dumnezeu. Atunci ele au fost supuse supliciilor, suferind moarte martirică și îmbrățișând cununa muceniciei. Mama lor le-a luat trupurile și le-a îngropat, ea însăși trecând la Domnul în timp ce se afla la mormintele fetelor sale.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. I Timotei 2, 1-7

Fiule Timotei, vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi bunacuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc, în Hristos, nu mint) – învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.

 

Ev. Matei 22, 15-22

În vremea aceea au făcut sfat fariseii, ca să prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu Te uiţi la faţa oamenilor. Deci spune nouă: cum Ţi se pare Ţie? Trebuie să dăm dajdie Cezarului, sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, le-a răspuns: ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei. Iar ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat: al cui este chipul acesta şi inscripţia de pe el? Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci a zis către ei: daţi deci înapoi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi, auzind ei aceasta, s-au mirat şi, lăsându-L, s-au dus.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mc. Sofia şi fiicele Pistis, Agapia şi Elpida din Italia

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 17 Septembrie

 

În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfintelor Muceniţe si bine-biruitoare fecioare: Pistis, Elpis şi Agapis şi a maicii lor, Sofia.

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis – foto: calendar-ortodox.ro

Aceste sfinte au trăit în Italia, pe vremea împărăţiei lui Adrian (117-138).

Deci aducând pe Pistis, care era de doisprezece ani, şi mărturisind ea pe Hristos, au bătut-o cu toiege, şi i-au tăiat sânii, din care în loc de sânge a curs lapte, şi după alte chinuri, i-au tăiat capul.

După aceea pe Elpis, care era de zece ani, au supus-o de asemenea la felurite chinuri, şi la urmă, prin sabie şi-a primit şi ea moartea.

Tot aşa a fost chinuită şi Agapis, care avea nouă ani, şi la urmă i-au tăiat capul.

Iar maica lor, Sofia, trei zile pe urmă plângând pe mormântul lor, şi-a dat sufletul către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Agatoclia.

Această sfântă a fost slujnică a unui oarecare Nicolae, care era creştin.

Femeia lui, care era pavlichiană, ocară a făcut Agatocliei timp de opt ani, bătând-o peste grumaji cu pietre, gonind-o desculţă prin locuri colţuroase, zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier şi arzându-i limba.

Dar, văzând că nu poate să o întoarcă spre voia sa, i-a turnat jeratec peste grumaz, silind-o astfel să părăsească viaţa aceasta.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Maxim, Teodot şi Asclipiodota.

Aceşti sfinţi au fost bătuţi, li s-au tăiat degetele mâinilor şi au fost băgaţi în temniţa întunecată, pentru că mărturiseau pe Hristos. La urmă le-au tăiat capetele.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Lucia şi a Mucenicului Geminian, fiul ei.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota.

Împărăţind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simpliciu în Capadocia, şi a fost clevetită către dânsul Teodota, care era din părţile Pontului, femeie foarte bogată. Fiind adusă înaintea lui, şi neputând să o plece ca să lase credinţa în Hristos, au atârnat-o şi i-au zgâriat pântecele multe ceasuri; iar ea lăuda pe Dumnezeu şi răbda, părându-i-se că altcineva ar fi chinuit.

După aceea, pogorând-o, au băgat-o în temniţă şi după opt zile s-a deschis temniţa singura, iar păzitorii s-au spăimântat şi degrabă au vestit lui Simpliciu, dar el nu i-a crezut. A doua zi au adus-o pe sfânta înaintea lui, şi văzând-o cu totul sănătoasă, neavând măcar un semn cât de mic de răni pe trupul sau, a întrebat-o: “Cine eşti tu?” Iar sfânta i-a zis: “Ţi s-a întunecat mintea, că de-ai fi treaz m-ai cunoaşte că eu sunt Teodota”. Acestea auzind Simpliciu, a poruncit să fie încins tare un cuptor, în care au băgat pe sfântă.

A doua zi a trimis dregătorul pe doi popi idoleşti şi cu alţii dimpreună, ca să risipească cenuşa trupului sfintei. Aceştia destupând gura cuptorului, au fost arşi amândoi de para focului, iar ceilalţi au văzut pe sfânta între doi tineri îmbrăcaţi în veşminte albe, şezând şi cântând; şi a ieşit sfânta din cuptor nevătămată, bucurându-se şi cântând.

După aceea, plecând Simpliciu la Bizanţ (Constantinopol), a poruncit să ia şi pe sfânta legată să o ducă după dânsul. Şi abătându-se el la Ancira, a cerut să fie adusa sfânta, către care a zis: “De nu te vei pleca mie să jertfeşti la zei, te voi ucide pe grătar încins”. Iar ea zise lui: “De va intra şi Doroteu, slujitorul zeilor, cu mine şi va birui focul, voi jertfi şi eu zeilor tăi”. Şi a zis Simpliciu către Doroteu: “Intră cu dânsa având pe zei ajutor”. Dar intrând el cu sfânta, îndată s-a topit de foc, iar sfânta a ieşit nevătămată. De care lucru mirându-se dregătorul, a poruncit să fie legată iarăşi sfânta, şi dusă la Bitinia. Şi când a sosit la Niceea, a poruncit ca să intre sfânta în capiştea idolilor să facă rugăciune.

Sfânta a primit aceasta cu bucurie; dar toţi idolii au căzut şi s-au zdrobit. Atunci cu mânie a poruncit dregătorul ca sfânta să fie întinsă în patru părţi, şi să fie despicată cu fierăstrăul. Şi făcându-se aşa, fierăstrăul s-a tocit, neputând să facă nimic, iar sfânta rămase liberă, mulţumind Mântuitorului Dumnezeu. Întunecându-se mintea lui Simpliciu, a poruncit să ucidă pe sfânta prin sabie; şi aşa i-au tăiat capul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor o sută de mucenici, şi a Sfinţilor Pilevs (Pileus) şi Nil episcopii şi a celor 46 de mucenici de la Palestina.

Când s-a ridicat prigoana împotriva creştinilor din partea închinătorilor la idoli, atunci au fost prinşi şi aceşti sfinţi. Din Egipt, au prins doi episcopi, ce se numeau Pilevs şi Nil, şi doi boieri mari, ce se chemau Patermutie şi Ilie, şi alţii împreună cu aceştia fiind la număr o sută; iar din Palestina au prins cincizeci. Sfântul Pilevs şi sfântul Nil, asemenea şi Patermutie şi Ilie, şi cei cincizeci din Palestina, toţi aceştia prin foc au săvârşit mărturisirea, şi au luat cununile de la Domnul.

Iar pe cei o sută ce se trăgeau din Egipt, mai întâi i-au orbit, scoţându-le ochii şi tăindu-le pulpele cele stângi ale picioarelor, după aceea i-au dat ca să lucreze la metale. Şi în sfârşit, le-au tăiat capetele, luând şi ei de la Dumnezeu cununile nevoinţei.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Haralambie şi Pandoleon, cu tovarăşii lor. A căror prăznuire se face la mucenicia lor, care se află la Defteron.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Iraclid şi Miron, episcopii Tamasului de la Cipru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 18 septembrie, facem pomeniea

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei; Sfânta Muceniţă Ariadna; Sfântul Mucenic Castor; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Vindecătoarea” (Țelitelnița); Sfântul Ilarion de la Optina; Sfântul Cuvios Romil de Ravaniţa;
✝) Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos); Ap. Galateni 2, 16-20; Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1; glas 4, voscr. 2

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 septembrie – foto: doxologia.ro

Acest cuvios, părintele nostru Eumenie, prin îmbunătăţita viaţă a plăcut lui Dumnezeu din tinereţe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, ascultând pe cela ce zice: “Nevoiţi-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea şi trupul”.

 

Sf. Ier. Eumenie, episcopul Gortinei; Sf. Mc. Ariadna

articol: basilica.ro

17 septembrie 2016

Sfântul Eumenie a trăit în secolul al VI-lea. După ce și-a împărțit averea săracilor, s-a călugărit. Pentru viața sa curată a fost ales episcop al Bisericii din Gortina. A mers și la Roma, mânat de dorința de a propovădui Evanghelia, iar de acolo a mers în Tebaida Egiptului. Aici, ajungând pe vreme de secetă, cu rugăciunile sale, pământul a primit ploaie îmbelșugată. După o îndelungată propovăduire în acest ținut, Sfântul Eumenie s-a mutat la Domnul în Tebaida. Moaștele lui au fost trimise la locul lui de naștere, la Raxos, în Grecia.

 

Sfânta Muceniţă Ariadna. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniţă Ariadna. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 septembrie – foto: doxologia.ro

Astăzi pomenim și pe Sfânta Muceniță Ariadna, care a fost supusă supliciilor în timpul împăratului Adrian (117-138). Slujea în casa lui Tertil, conducătorul orașului Promisia din Frigia (Asia Mică). Născând soția lui Tertil, acesta a mers la templu pentru a jertfi idolilor, însă Sfânta Muceniță Ariadna nu a vrut să intre. Atunci stăpânul ei a supus-o chinurilor și în cele din urmă a închis-o. Văzând că nu a pățit nimic, a eliberat-o. Dorind iar să o chinuie, sfânta a fugit și, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu, iar piatra s-a desfăcut și a lăsat-o să intre înlăuntru, închizându-se apoi la loc.

articol preluat de pe basilica.ro


Ap. Galateni 2, 16-20

Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

 

Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.

Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro