(Sâmbată 29 octombrie 2016) Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie si Maria, nepoata sa

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie si Maria, nepoata sa. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 29 octombrie - Icoană sec. XX, Grecia - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași - foto: doxologia.ro

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie si Maria, nepoata sa. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 29 octombrie – Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași

foto: doxologia.ro

 

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie si Maria, nepoata sa; Sfântul Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul; Ap. I Corinteni 15, 58; 16, 1-3; Ev. Luca 5, 17-26


Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa

articol: basilica.ro

28 octombrie 2016

 

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana a trăit pe vremea împăraţilor Deciu (250-253) şi Valerian (253-260), guvernator al Romei fiind Prov, pe când se pornise, iarăşi, mare prigoană împotriva creştinilor. Romană de neam, tânără cu vârsta, Sfânta Anastasia se afla pe atunci într-o mică obşte de fecioare creştine, care locuia ascunsă printre livezi şi grădini, în apropierea Romei, unde era stareţă o îmbunătăţită călugăriţă, anume Sofia. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, Anastasia fusese luată de bătrâna Sofia şi crescută la această mănăstire, unde covârşea cu frumuseţea şi cu dragostea către Hristos pe toate celelalte tinere de vârsta ei.

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana – foto: basilica.ro

Oricât de ferită de lume era, oamenii tot aflaseră de frumuseţea şi înţelepciunea ei şi mulţi o ceruseră în căsătorie. Dar fecioara rămânea neclintită în dragostea ei către Hristos şi voia cu înfocare să fie pentru toată viaţa mireasă a Domnului Iisus. Auzind Prov dregătorul de această fecioară creştină în vârstă de doar 19 ani, a trimis ostaşi să o caute şi, aflând-o, au adus-o înaintea lui, în lanţuri. Şi o sfătuia dregătorul să-şi caute un bărbat şi să se mărite şi, întorcându-se, să se închine zeilor, ca frumuseţea ei să nu se piardă în zadar. Iar ea a răspuns: „Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru Care de o sută de ori, de ar fi cu putinţă, sunt gata a muri”.

Auzind acest cuvânt, Prov a poruncit de au bătut-o peste obraz şi i-au sfâşiat veşmintele, au afumat-o cu fum înecăcios de pucioasă, apoi au bătut-o cu toiege şi i-au zdrobit pe roată oasele, în vreme ce fecioara nu înceta a mărturisi pe Hristos. Înfuriat, Prov a pus-o la şi mai cumplite chinuri, încât poporul din Roma, care era de faţă, a început a murmura împotriva acestor cruzimi, iar mulţi s-au apropiat de credinţă şi s-au lepădat de idoli, botezându-se. Iar Sfintei Anastasia, după ce au scos-o afară din cetate, i-au tăiat capul.

Înştiinţată de un înger, bătrâna Sofia a venit şi a luat trupul Muceniţei, îngropându-l cu cinste.

Astăzi mare parte din moaştele sale se află la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos, dar părticele din moaștele ei se mai află și în țara noastră, la Mănăstirea Șinca Nouă (Brașov) și în alte sfinte locașuri.

 

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Cuvios Avraamie și a Mariei, nepoata sa; a Sfântului Mucenic Chiril; a Sfinților Mucenici Min și Mineu; a Sfântului Sava Stratilatul; a Sfintei Cuvioase Ana; a Sfintei Mucenițe Melitina și a Sfântului Sfințit Mucenic Atanasie.

 

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. I Corinteni 15, 58; 16, 1-3

Fraţilor, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.

Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, aşa să faceţi şi voi. În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni. Iar când voi veni, pe cei pe care îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim.

 

Ev. Luca 5, 17-26

În vremea aceea Iisus învăţa, şi de faţă şedeau farisei şi învăţătorii de lege care veniseră din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim; şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau în pat pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui. Dar, negăsind ei pe unde să-l ducă din pricina mulţimii, s-au suit pe podişul acoperişului şi, printre cărămizi, l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc, înaintea lui Iisus. Deci, văzând credinţa lor, a zis: omule, ţi se iartă păcatele tale. Dar fariseii şi cărturarii au început a cârti, zicând: cine este Acesta care grăieşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât unul singur Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, a zis către ei: pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai uşor? A zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ de a ierta păcatele, a zis celui slăbănog: ţie-ţi zic: scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta. Şi numaidecât, sculându-se înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, şi plini de frică ziceau: astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro


Cuv. M. Mc. Anastasia Romana; Cuv. Avramie Sirul

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 29 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana.

Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana  foto: calendar-ortodox.ro

Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana - foto: calendar-ortodox.ro

Atunci, la porunca ighemonului, au întins-o cu faţa în jos şi au legat-o de patru stâlpi, apoi au pus sub dânsa foc cu smoală şi cu pucioasă şi astfel au chinuit-o cu foc şi cu fum greu, iar pe spate au bătut-o cu toiege fără milă.

Aceasta a fost pe vremea împaratilor Deciu si Valerian si a guvernatorului Prob, romana de neam, tânara fiind si locuind într-o manastire. Aceasta marturisind pe Hristos cu îndrazneala de fata a fost batuta cu palme peste obraz si au întins-o pe jaratic cu foc, apoi au batut-o cu toiege. Apoi spânzurând-o pe lemn au strâns-o cu vârteje de munci si au strapuns-o cu tepi ascutite. Si iarasi spânzurând-o, au strujit-o peste tot trupul, i-au taiat sânii, i-au smuls unghiile, i-au taiat mâinile, picioarele si limba; apoi i-au scos maselele si dintii si i-au taiat capul.

 

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Avramie si Maria nepoata sa.

Sfântul Cuvios Avramie – miniatură din Menologul lui Vasile al II-lea, Constantinopol, 985 – foto: doxologia.ro

Păgânii veneau în toate zilele în noua biserică, nu la rugăciune, ci să vadă frumuseţea zidirii şi podoabele ei. Deci fericitul îi învăţa cum să cunoască pe Dumnezeu. Iar ei îl băteau cu beţe ca pe o piatră neînsufleţită şi îl aruncau la pământ.

Acesta a fost fiu din parinti crestini si fiind însurat fara voia lui, a lasat toate pentru dragostea ce avea catre Domnul, si s-a dus de s-a închis într-o chilioara, pedepsindu-se cu toata nevointa; si peste zece ani, a fost hirotonit preot.

Deci murind frate-sau cel trupesc, i-a ramas o copila de noua ani si a luat-o la sine si facând o chilioara lânga chilia lui, a pus-o acolo; iar când fata a ajuns la vârsta de douazeci de ani, i s-a întâmplat de a cazut cu oarecine în pacat; si a fugit si s-a dus la o casa publica.

Atunci sfântul îmbracându-se în port ostasesc, a încalecat pe un cal, si s-a dus de a luat-o din acea cadere, si a adus-o iarasi la acel loc. Aceea atâta pocainta a aratat, încât peste scurta vreme facea mari minuni.

Deci raposând fericitul Avramie în douazeci si noua ale lui octombrie si ea cu putin mai pe urma s-a savârsit.

 

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Chiril.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Min si Mineu.

Tot în aceasta zi, Sfântul Sava Stratilatul, care fiind de toate partile însulitat si patruns, s-a savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Maicii noastre Ana, care si-a schimbat portul si numele barbateste si s-a numit Evfimian.

Aceasta Preacuvioasa Maica noastra Ana s-a nascut în Bizant, fiind fiica a unui diacon cucernic de la biserica Preasfintei Stapânei noastre Nascatoare de Dumnezeu cea din Vlaherne, pe vremea împaratului Leon Isaurul, în anii 716. De aceea ramânând ea fara de parinti, se silea o matusa a ei sa o marite dupa vreun om cinstit, precum ceea ce pâna la urma a si facut. Si venind de la Muntele Olimpului unchiul ei dupa tata, om foarte ales dintre sihastri si priceput spre cele dumnezeiesti, caruia cu toate ca îi taiase limba Leon Iconomahul, tot vorbea si dupa taietura curat si neîmpiedicat, daca a vazut-o maritata, zise: “Pentru ce ati dat-o dupa barbat pe aceasta, care tragea spre dumnezeiestile nevointe si osteneli?” Si dându-i blagoslovenia sa, s-a dus. Trecând câtiva ani, a pierit acel necredincios împarat Leon; iar Irina si Constantin pravoslavnicii si preacredinciosii împarati, trimitând sa aduca pe sfântul acesta si aflându-i de patima ce patimise de la cel mai dinainte împarat, i-a primit rugaciunea si blagoslovenia si el învatându-i cele ce erau de folos spre buna placerea lui Dumnezeu, s-a dus la locasul sau.

Atunci iarasi vazând pe fericita aceasta, i-a zis: “Îmbarbateaza-te si te întareste fiica, ca multe sunt scârbele dreptilor si sa stii ca nu vei naste copilul din pântecele tau, pâna nu-ti vei îngropa mai întâi pe barbatul tau”, ceea ce asa a si fost; ca fiind ea grea de sase luni, i-a murit barbatul si plângând si tânguindu-se, dupa ce a nascut copilul si l-a întarcat, l-a dat în mâinile altui unchi al ei. Iar ea s-a supus la nevointele pustnicesti, care si de ce fel sunt stiu cei ce i-au urmat si au savârsit prea deplin viata cea sihastreasca. Deci aflându-se ea întru acestea, a venit iarasi de la Muntele Olimpului acel om sfânt, care cunostea cele de mai înainte si cazându-i la picioare si cerându-i blagoslovenia, a auzit zicându-i-se: “Întareste-te întru Domnul, fiica”. De aceea a întrebat-o: “Unde-ti este copilul?” Iar ea a raspuns: “Unul l-am dat fratelui tau celui dupa Dumnezeu, mie facator de bine, iar celalalt este cu mine”. Acestea si alte cuvinte amestecate zise din inima foarte mâhnita si aducându-si amândoi copii înaintea cinstitului staret, plângând se ruga, zicând: “Roaga-te pentru copii mei acestia, cinstite parinte”. Iar el i-a zis: “Nu acestia au trebuinta de rugaciune!” Care cuvânt a fost greu la urechile ei si suspinând dintru adânc, a zis: “Vai mie, pacatoasei, ce rau va sa-mi mai vie?” Si staretul zice: “Nu ti-am spus fiica, ca multe sunt scârbele dreptilor? De nu vom suferi, nu ne vom mântui niciodata, ca asa se cade si asa place lui Dumnezeu”; iar ea a zis: “Au doara, parinte, s-a parut Stapânului nostru Hristos sa-mi mute copilasii cei fara de vârsta la locasurile cele de acolo?” Si minunatul parinte a zis: “Bine ai zis fiica mea, ca în curând va sa-i ia Domnul de la tine”. Iar ea multumind lui Dumnezeu de cuviinta, si cazând la picioarele cinstitului staret si luându-i rugaciunea, a început cu amândoua mâinile a-si împarti averea la saraci si apoi în scurta vreme murindu-i copilasii, a plâns mult dupa ei si dând si ce mai ramasese la saraci, mergea pe la biserici, facând rugaciune si aprinzând lumânari. Si luându-si ziua buna si iertaciune de la toti, afla pe un oarecare monah de la Muntele Olimpului si a fost tunsa de dânsul în chipul monahicesc.

Deci se îmbraca pe de desubt cu port barbatesc si pe dinafara cu femeiesc si purcezând pe ascuns a mers spre partile Olimpului si acolo lepadând definitiv portul femeiesc a mers la o mânastire de cele de obste, a vorbit cu portarul si i-a zis ca-i este aminte foarte a vedea pe egumen. Deci portarul facând stire egumenului, a chemat-o de a mers la dânsul si cazând cinstita femeie le picioarele egumenului si cerând blagoslovenie dupa obicei, iar dumnezeiescul acela barbat blagoslovind-o si sculând-o i-a zis: “Pentru care pricina ai venit aici? Si cum îti este numele!” Si ea zise: “Pricina venirii mele la aceasta sfânta mânastire, sfinte parinte, este multimea pacatelor mele, ca sa pot afla pe Dumnezeu, blând si milostiv la ziua judecatii, sihastrind aici ramasita vietii mele, iar numele îmi este Evfimian”. Deci staretul zise: “De ai pus în inima ta, fiul meu, gând ca acela si poftesti sa te mântuiesti, sa fugi din adunare, ca firea celor fameni se biruieste lesne de gândurile poftelor”. Acestea zicându-i si blagoslovind-o a rânduit-o în ceata celorlalti frati. Iar ea atâta a înaintat si a sporit spre toata fapta buna si smerirea, încât s-a facut pilda tuturor monahilor, ce se nevoiau la mânastire. Iar sluga pe care o alesese ea si o lasase iconom peste casa ei, tocmind toate precum îi poruncise, iesise si cauta pe stapâna sa. Si întâmpinând pe monahul acela care o tunsese îl întreba de stie unde se afla cea care a parasit cele pamântesti si cauta cele ceresti; iar el raspunzând i-a zis: “Cum ca stiu de întâmplarea ei, fiul meu, nu tagaduiesc, dar unde s-ar fi aflând ea acum, nu stiu; ci vino peste un ceas sa mergem împreuna la o mânastire”. Si mergând au aflat de la portar, ca era înauntru cea care era cautata. Si l-au rugat sa-i dea de stire. Deci iesind ea, si aratându-i monahul pe sluga sa, i-a zis: “Iata credinciosul iconom al casei tale, mult s-a ostenit cautându-te si de vei vrea sa mergem la mânastirea noastra”.

Auzind acestea sfânta si mergând la egumenul mânastirii si luând binecuvântare de la dânsul si de la toti fratii, a iesit de s-a dus cu sluga ei si cu monahul la lavra. Si petrecând câtava vreme acolo, s-a dovedit de nespuse minuni facatoare. Drept aceea ducându-se vestea minunilor, venea la mânastire multa multime din cei ce se lepadau de lume, ca sa se faca monahi, iar strâmtoarea locului împiedica înmultirea monahilor. Pentru aceea egumenul mânastirii a dat stire patriarhului ce era atunci în Constantinopol, Sfântul Tarasie, ca sa stie de lucrurile cele minunate ale monahului Evfimian, ca întelegându-se vestea minunilor, au navalit multime multa la mânastire si nu mai încapea din pricina strâmtorarii si micsorarii locului. De care lucru, aflând patriarhul i-a daruit un loc pustiit.

Deci luându-l egumenul pe acesta, în putina vreme a zidit acolo o mânastire din temelie spre mântuirea sufleteasca a multora. Iar mânastirea acum se numeste a avramitenilor. Si a asezat pe sfânta ca sa-si savârseasca vremea nevointei acolo. Si asa vestindu-se la toti acea îngereasca petrecere si vietuire si vadindu-se cu încetul ceea ce se ascundea, nu este cu putinta a scrie la câta suma de numar venise din cei ce se adunau în toate zilele. Iar de vreme ce se întâmpla sfintei si bântuiala de catre un oarecare ce era numai cu chipul monah, dar cu faptele asemenea cu cei ce locuiesc cu pizmataretul diavol, care nu înceta a ocarî în toata vremea si a batjocori pe sfânta, defaimând-o de fata ca ar fi famen. Deci ea socotindu-le acestea întru nimica, s-a adeverit ca mai mult îi sunt de folos cele ce o defaimau. Iar oarecare femeie iubitoare de Dumnezeu, auzind acele cuvinte grozave si pline de scârba, ale acelui necurat si ucigas, precum s-a aratat mai pe urma, îi zicea: “Socoteste frate, dar daca nu va fi famen, nici cu pofta precum ti se pare, ci este femeie nepatimasa? Si vei dobândi gheena focului, caci ocarasti si defaimi pe cea nevinovata si pângaresti pe cei ce aud. Caci cu putina vreme mai înainte o femeie oarecare împartindu-si averea la saraci, nu s-a mai vazut si oare nu cumva este aceea, care zici tu ca este famen si-ti bagi sufletul întru adâncimea pierzarii?” Iar pângaritul acela si vicleanul, luând-o si aceasta spre rautatea lui, a vadit cuvântul la multi si parasind ocarile, pândea vreme ca sa-i dea brânci sfintei undeva, sa o surpe jos, ca sa i se dezgoleasca trupul sa se adevereze, precum a si facut si n-a vazut nimic. Si i-a secat lui trupul jumatate, fiind pedepsit de puterea dumnezeiasca.

Ducându-se el din mânastire, a mers la patria sa si acolo aflându-se a fost prins cu vina de ucidere si fiind osândit l-au pus în teapa, dându-si pângaritul lui suflet la pierzare. Iar sfânta, defaimata si aceasta si fugind de scandal, a luat doi monahi cu dânsa si s-a suit în partile ce se chemau a lui Steno si aflând o biserica ce avea apa si o gradinita, a locuit acolo cu acei doi monahi ce se numeau Evstatie si Neofit. Si peste putina vreme s-a dus si de acolo, fiind chemata la Bizant de oarecare monahi spre partile Sigmatei, petrecând acolo restul vietii cu placere dumnezeiasca si daruind tamaduiri si minuni multe celor ce mergeau catre dânsa, a raposat în Domnul.

 

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Melitina.

Aceasta sfânta mucenita fiind pârâta, ca este crestina si stând înaintea stapânitorului, întâi au batut-o peste obraz, si dezbracând-o în pielea goala si stând la întrebare câteva ceasuri, în mijlocul divanului, batjocorea pe stapânitorul si toate închinaciunile lui. De aceea, fiind data la multe chinuri si cu puterea lui Dumnezeu ferindu-se nevatamata, pe urma a fost taiata de sabie si asa si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului sfintit Mucenic Atanasie celui ce era din Sparta Ataliei, care a marturisit în Muntania în anul 1653.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Sfântul Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul

Sfântul Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 octombrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 octombrie – foto: doxologia.ro

Cei doi soți şi-au luat rămas bun de la fiicele lor şi s-au dus la Kidonia, unde soţia lui a intrat într-o mănăstire de maici. Triantáfillos s-a dus la Muntele Athos şi a intrat în Marea Lavră, unde lucra ca grădinar. Mai târziu s-a călugărit în aceeaşi mănăstire şi a luat numele de Timotei. A rămas la Marea Lavră şase ani, sporind duhovniceşte. Mai apoi s-a mutat la mănăstirea Esfigmenu unde, cu timpul, a luat schima mare.

 

Viaţa Sfântului Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul

articol: doxologia.ro

 

Sfantul Timotei, după numele său de botez Triantáfillos, s-a născut în satul Paraora, judeţul Kessani, Tracia.

A fost căsătorit şi a avut două fete. Din lucrarea diavolului, soţia lui Triantáfillos l-a lăsat cu cele două fiice, s-a convertit la credinţa musulmană şi s-a căsătorit cu un turc.

După o vreme, Triantáfillos i-a trimis vorbă soţiei sale îndemnând-o să se întoarcă la Ortodoxie. Se pare că ea a răspuns că se învoieşte, căci se căia pentru părăsirea familiei şi pentru apostazia sa, dar nu putea să scape îndată din starea în care se afla. Deci Triantáfillos s-a înfăţişat cadiului şi a cerut să fie tăiat împrejur. În acest chip voia să pară că primeşte religia islamică, dar de fapt făcea aceasta doar ca să-si poată scăpa soţia. Deci Triantáfillos s-a împăcat cu soţia, care a izbutit să rupă legătura cu soţul ei musulman. Ei s-au dus să trăiască la Kessani sub chip de musulmani, dar în ascuns erau creştin.

După câteva luni însă, cei doi şi-au luat rămas bun de la fiicele lor şi s-au dus la Kidonia, unde soţia lui a intrat într-o mănăstire de maici. Triantáfillos s-a dus la Muntele Athos şi a intrat în Marea Lavră, unde lucra ca grădinar. Mai târziu s-a călugărit în aceeaşi mănăstire şi a luat numele de Timotei. A rămas la Marea Lavră şase ani, sporind duhovniceşte. Mai apoi s-a mutat la Mănăstirea Esfigmenu unde, cu timpul, a luat schima mare.

Auzind de martiriul Noului Mucenic Agathanghel de la Esfigmenu, care fusese martirizat chiar în acel an, s-a născut și înlăuntrul său dorința de martiriu. A luat binecuvântare de la egumenul Eftimie şi a plecat la Hellespont, unde s-a întâlnit cu preotul Gherman către care avea scrisori de recomandare.

Ajungând la Părintele Gherman, acesta i-a dat să poarte haine lumești și au mers amândoi în oraşul Kessani, încercând să-i facă pe apostaţi să se întoarcă la credinţa creştină. Dar curând lucrarea lui a fost aflată de stăpânire şi a fost prins şi dus în închisoarea din Adrianopole. Acolo s-a întâlnit cu un alt călugăr, pe nume Varnava, care fusese pus la cazne de către musulmani.

Curând apoi preotul Gherman l-a vizitat în temniţă şi i-a adus Sfânta Împărtăşanie. Amândoi au suferit multe necinstiri şi chinuri, dar au rămas credincioşi credinţei lor creştine. Tăria celor doi creştini ortodocşi îi stânjenea pe musulmani, care, în chip uimitor, i-au slobozit pe Eftimie şi pe Varnava, dar au oprit pe Timotei, pe care l-au osândit la moarte. Curând apoi, la 29 octombrie 1820 i s-a tăiat capul, iar sfintele sale moaște au fost aruncate în râu.

Părţi din veşmintele sale pătate de sânge au fost cumpărate de Gherman şi date fiicelor mucenicului. Restul hainelor au fost trimise la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte.

articol preluat de pe: doxologia.ro


Maine, 30 octombrie, facem pomenirea

Sfântul Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei; Sfânta Muceniţă Zenovia, sora Sfântului Mucenic Zenovie; Sfântul Apostol Cleopa;  Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ozeriansk”; Sfântul Ștefan Milutin, țarul sârbilor;
✝) Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv si saracul Lazar); Ap. Galateni 6, 11-18; Ev. Luca 16, 19-31; glas 2, voscr. 8

Sfântul Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei, Zenovia, sora sa, Sfântul Apostol Cleopa și Sfânta Muceniță Eutropia.  Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 30 octombrieIcoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei, Zenovia, sora sa, Sfântul Apostol Cleopa și Sfânta Muceniță Eutropia. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 30 octombrieIcoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro