Nicolae Mavrogheni (1735 -1790)

Nicolae Mavrogheni (1735-1790)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com; www.historia.ro

Nicolae Mavrogheni (n. 1935 – d. 30 septembrie 1790) a fost un domnitor fanariot din Ţara Românească. Domnia sa a început la 26 martie/6 aprilie 1786 şi a durat până în septembrie 1790. Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan paşa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era. Numirea acestui „galiongiu“ (galion = corabie mare, galeră) n-a fost deloc bine văzută nici de boieri, nici de norod, şi de aici un şir întreg de pamflete, piese de teatru sau versuri menite a ridiculiza politica şi măsurile acestuia.

Îi plăcea să facă inspecții deghizat, ca să vadă cum trăiește poporul. Tot pentru a lua „pulsul” poporului, a pus să fie ridicat un foișor la Oborul Nou, unde mergea în fiecare duminică. La fiecare răspântie a ordonat să se înalțe țepe, ca să știe hoții și criminalii că nu-i de glumit cu vodă Mavrogheni. Se îmbrăca în costum de marinar turc, cu genunchii goi și cu turban pe cap și mergea prin oraș cu o trăsură trasă de doi cerbi, cu coarnele poleite cu aur.

O imagine a extravaganţelor atribuite fanarioţilor din Muntenia: Nicolae Mavrogheni călătorind prin București într-o trăsură trasă de cerbi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ca să-și bată joc de boieri, a dat calului său demnitatea de clucer (dregător ce se ocupa cu aprovizionarea curții domnești). Nu scrie nicăieri dacă a fost inspirat de Caligula, care-și făcuse calul senator.  Un autor necunoscut (Vîrtejul nebuniei, 1786) pune pe seama lui vodă următorul discurs: “Boieri, să vă spun, cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea corabiei”.

Mavrogheni, în afara faptului că este taxat drept “ciracul” căpitanului otoman sau “galiongiu”, avea obiceiul de a se amesteca mai în toate: măturatul străzilor, mersul la biserică, spovedania, împărtăşania, hoţiile de la drumul mare, furtişagurile, preţurile, pieţele, boieriile, dregătoriile, judecăţile, organizarea militară, certurile casnice etc. În fapt, domnul se afla mai peste tot, căci umblă deghizat prin Bucureşti pentru a verifica astfel dacă poruncile îi sînt respectate.

Dionisie Eclisiarhul povesteşte: “şi au început a umbla zioa şi noaptea pre uliţe şi prin curţile boereşti, uneori diptil, alteori de faţă, cînd călare, cînd pe jos, cu doi trei arnăuţi după el, şi cercînd care cum să află pe la casele lor” sau “să înbrăca uneori Mavrogheni Vodă în haine popeşti, alteori să îmbrăca cu rasă şi podcapet, călugăreşte, şi mergea pe la beserici de cerca cum slujesc preoţii şi pe ce vreame săvîrşescu slujba”.

Mavrogenes and the Boyar Council – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vodă Mavrogheni încerca să pună ordine mai în toate, s-a amestecat în actul de justiţie, fără a mai ţine cont de existenţa departamentelor de judecată, de părerile “judecătorilor”, de reformele precedesorului său Ipsilanti: “însă el judeca, el hotăra şi însuşi el purunciia de pedepsiia pre cel ce i să părea a fi vinovat”.

Verifica el însuşi dacă mărfurile se vînd bine prin pieţe şi tîrguri, “făcea cercări şi la cei ce vindea pîine şi alte bucate, şi pe la băcănii”, pe cei găsiţi cu “vînzarea rea” “îi rîdica şi-i pedepsiia foarte rău şi le lua gloabă (amendă)”; dacă copiii îşi respectă părinţii, dacă creştinii merg la biserică, dacă sătenii “se gîlcevesc”, dacă drumurile sînt sigure sau dacă se ia mită sau dacă se vorbeşte urît. Pedeapsa este atît de aspră, punea “să-i înţape fără nici o judecată”, că, “fără de voie”, norodul se conformează: “pe atunci nu era a vedea sau a auzi gîlcevindu-se oamenii în sat, sau a să ucide, şi nu să auziia nume de hoţi undeva, şi călătoriia oamenii şi neguţătorii oriunde fără frică”. Pînă şi preoţii primesc “straşnică poruncă” de a fi în slujba enoriaşului.

La capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul Ţăranului Român) a construit o biserică ce a dăinuit până astăzi. Este de asemenea unul dintre cei care a constribuit la dezvoltarea (modestă şi primitivă totuşi şi doar pentru câţiva boieri ai vremii) alimentării cu apă printr-un sistem de conducte. Tot acest domnitor a fost primul fanariot care a organizat o oaste – e drept, pentru a-i ajuta pe turci. Aceasta era formată din 10.350 de oameni (împărțiți în 110 steaguri), înțoliți după moda occidentală, inclusiv cu peruci pe cap.

Totusi, excesele sale, plimbările pe uliţele Bucureştilor într-o sanie trasă de cerbi cu coarnele poleite cu aur, fanatismul religios, acordarea de boierii oricui plătea bine, au anulat faptele sale bune.

În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, el s-a confruntat cu armatele austriece și a obținut un oarecare succes în primul an. După înfrângerea trupelor otomane în 1789, armata austriacă a ocupat o parte din teritoriul Țării Românești, inclusiv capitala București.

Coburg’s troops being welcomed in Bucharest – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Voda Mavrogheni a pierdut protecția lui Hassan Pasha, care a murit, si a fost bătut în iunie 1790 de către austrieci. Nicolae Mavrogheni a fost convocat de către Marele Vizir Yusuf Pașa la sediul armatei otomane și pe 30 septembrie 1790 a fost spânzurat/decapitat, în satul Byala 30 km sud de Vidin, din ordinul sultanului Selim al III – lea, pentru insubordonarea faţă de Imperiul Otoman.

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; www.historia.ro
cititi mai mult despre si Nicolae Mavrogheni pe en.wikipedia.org