Calendar Ortodox 20 aprilie 2024

articole preluate de pe: doxologia.ro; www.calendar-ortodox.roș ro.orthodoxwiki.org

Calendar Ortodox 20 aprilie 2024
† Sf. Ier. Teotim, episcopul Tomisului;
† Sf. Cuv. Teodor Trihina
† (Pomenirea morților)

 

Sâmbăta – ziua pomenirii morților

Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula

articol preluat de pe doxologia.ro

Slujbele de pomenire pentru cei adormiți, cunoscute cu denumirea de parastase, sunt momente de întristare, de interiorizare sufletească și de comuniune cu cei adormiți. Ele se săvârșesc la soroacele rânduite de Biserică pentru răposații noștri, de obicei în sfântul locaș, în strânsă legătură cu Sfânta Liturghie, la casa celui răposat sau la mormânt.

În privința zilei săptămânale în care trebuie și putem să facem parastasele, aceasta este sâmbăta ‒ zi închinată din adâncă vechime pomenirii morților, întrucât în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a coborât cu sufletul la iad pentru a-i elibera pe cei din veac adormiți. Lucrul acesta ni-l amintesc și cântările de la slujba Vecerniei și Utreniei sâmbetelor din Octoih, în care îi mărim pe sfinți și ne rugăm pentru morți. De aceea este bine să facem slujbele de pomenire, pe cât este posibil, în zi de sâmbătă.

Astfel, conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor șapte laude (miezonoptica de sâmbătă), ca și în unele cărți de cult (Octoihul) există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Între aceste sâmbete, două sunt destinate pomenirii generale a morților, și anume cea dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne sau a Înfricoșatei Judecăți și cea dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, amândouă având denumirea de Moși, adică zile în care facem pomenirea părinților, moșilor și strămoșilor adormiți întru Domnul. Ele se mai numesc Moșii de iarnă și Moșii de vară și sunt respectate în toate Bisericile Ortodoxe. În unele dintre acestea și în unele părți din Biserica Ortodoxă Română există în practică și o sâmbătă a Moșilor de toamnă, care nu este menționată în cărțile de slujbă și de aceea data ei este diferită, de la o zonă la alta.

Cât privește timpul de pomenire a morților din Postul Mare, pomenirile au loc în sâmbetele acestei perioade. Conform rânduielilor tipiconale din Triod (cartea de cult specifică acestei perioade) și structurii slujbelor din aceste sâmbete, numai sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt socotite ca zile de pomenire generală a morților, celelalte sâmbete din Postul Mare (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

Așadar sâmbăta, ziua pogorârii Domnului la iad, când a avut loc ridicarea celor adormiți spre înviere, este bine să fie cinstită prin aducerea aminte de cei trecuți în viața de veci, ca prin rugăciunea noastră și prin pomenirea acestora să-i ajutăm să dea răspuns bun la Judecata lui Dumnezeu și să se ridice cât mai aproape de Tronul lui Dumnezeu, unde să înalțe și pentru noi, împreună cu Îngerii și cu Sfinții, rugăciuni de răsplătire și mulțumire pentru faptul că noi, cei rămași pe pământ, nu i-am uitat.

(Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, volumul I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996, pp. 278-282)

 

Sinaxar 20 Aprilie

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului (Secolul al IV-lea)

articol preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Teotim a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (378-395) în Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi şi era Episcop al Tomisului.

El se bucura de atâta cinste în rândul hunilor barbari din regiunea Dunării, încât aceştia îl numeau zeul romanilor. Cu toate că aceştia erau sălbatici din fire, el i-a atras cu blândeţea şi cu milostenia.

Însă odată, unul dintre barbari, crezând că Sfântul Teotim este bogat, a vrut să-l răpească.

Astfel, el şi-a pregătit o funie cu laţ, s-a sprijinit în scut şi a ridicat mâna dreaptă, vrând să arunce laţul asupra sfântului spre a-l trage la sine, dar, în clipa aceea, braţul i-a rămas înţepenit.

A fost nevoie de rugămintea celorlalţi păgâni pe lângă ierarh ca să-l elibereze pe acela din lanţurile nevăzute.

Iar fericitul s-a milostivit de barbar şi l-a eliberat prin puterea rugăciunii.

Ierarhul Teotim a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care l-a apărat în împrejurări grele.

Un scriitor creştin, Socrate Scolasticul, spunea despre Sfântul Teotim că era cunoscut de toţi – împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi barbari – pentru evlavia şi cinstea vieţii sale.

Prin scrierile lui, Sfântul Teotim este considerat creatorul Filocaliei româneşti.

Sub păstorirea sa, mănăstirile din Dobrogea au devenit cunoscute în întreg imperiul, prin vestiţii călugări sciţi, teologi care au participat la discuţiile hristologice ale vremii.

În anul 399, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari pentru creştinarea hunilor.

În anul 403, Sfântul Teotim a participat la un sinod local la Constantinopol, luând apărarea Sfântului Ioan Hrisostom, împotriva acuzaţiilor nedrepte aduse acestuia.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor Trihina (Secolele IV – V).

Acest fericit supunându-se la toată reaua pătimire şi petrecere, îngheţat de frig şi de ger, îşi acoperea trupul cu îmbrăcăminte de păr aspră, pentru care s-a şi numit Trihina. Drept aceea a dat de gol şi înşelăciunea demonilor.

Şi mormântul său este izvorâtor de mir, tuturor celor ce cu dragoste năzuiese la dânsul, şi-şi iau sufleteasca şi trupeasca tămăduire.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona şi Antonin.

Toţi aceşti sfinţi au săvârşit lupta muceniciei pe vremea lui Diocleţian cel răucredincios, când şi mult-pătimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit şi în vremea pedepselor săvârşea acele minuni.

Şi Victor, Achindin, Zotic, împreună cu Zinon, şi Severian, văzând pe sfântul Gheorghe, întins pe roată, şi întru nimic vătămându-se, cu un glas s-au mărturisit pe sine creştini, şi li s-au tăiat capetele cu sabia.

Iar Hristofor, Teona şi Antonin, fiind cei mai de aproape păzitori ai împăratului, şi care stau înaintea lui, într-una din zile, în vreme ce marele mucenic era cercetat cu cruzime, văzând învierea păgânului celui mort, făcută prin rugăciunile mucenicului şi prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrabă aceştia aruncând centurile şi armele lor înaintea împăratului şi a toată adunarea, au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat.

Pentru care fiind prinşi au fost puşi la închisoare. Iar după câteva zile stând înaintea tiranului au fost supuşi la multe chinuri. Şi în sfârşit fiind aruncaţi în foc, au primit cununa muceniciei.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ierarh Grigorie I al Antiohiei (†593)

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cel între sfinți părintele nostru Grigorie al Antiohiei a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe a Antiohiei între anii 571 și 593 (precedat și urmat de Anastasie I).

Prăznuirea Sf. Grigorie în Biserica Ortodoxă se face la data de 20 aprilie.

Se știu foarte puține lucruri despre tinerețea lui Grigorie. Acesta era monah la mănăstirea imperială din Ierusalim.

Ulterior a fost trimis de împăratul Iustin al II-lea la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, care a fost atacată de arabi pe când Grigorie era stareț al acesteia.

Ulterior, a devenit stareț al unei mănăstiri din Faran, în apropierea Mănăstirii Sf. Ecaterina.

În anul 571, împăratul Iustin al II-lea l-a depus pe patriarhul Antiohiei, Anastasie, iar Grigorie a fost întronizat ca succesor al acestuia.

În 578, Anatolie (din provincia Osroene), un cripto-păgân, l-a acuzat pe patriarhul Grigorie că ar fi fost la rândul său un cripto-păgân și că ar fi fost implicat în sacrificarea unui copil.

Ulterior, „după ce a fost supus la torturi groaznice”, Anatolie și-a retras acuzația.

Înainte de anul 588, Grigorie s-a implicat într-o dispută cu comitele Orientului (comitele diocezei romane a Orientului), care a dus la repetata hărțuire a patriarhului, care a fost chemat să se justifice înaintea Curții din Constantinopol.

În cele din urmă a fost achitat.

În timpul domniei împăratului Mauriciu I, patriarhul Grigorie a acționat ca mediator între acesta și trupele romane implicate în războiul cu perșii, care se răsculaseră.

La scurt timp după urcarea sa pe tronul persan (în 590) Chosroes al II-lea a fost silit să se refugieze în Siria pentru a se pune la adăpost.

Patriarhul Grigorie și mitropolitul Domițian de Melitene, un văr al împăratului Mauriciu, au fost trimiși în întâmpinarea lui Chosroes, care se ducea să îi ceară ajutorul împăratului Mauriciu.

După ce Chosroes și-a recăpătat tronul, i-a trimis lui Grigorie o cruce pe care predecesorul acestuia, Chosroes I o luase de la Sergiopolis.

Ulterior, patriarhul Grigorie a călătorit prin provinciile de graniță ale Imperiului, în încercarea de a-i convinge pe necalcedoniei să accepte hotărârile Sinodului de la Calcedon. Se pare că era un predicator talentat, și câteva din omiliile sale s-au păstrat.

Patriarhul Grigorie a trecut la Domnul în anul 593, după ce a luat un medicament pentru gută.

După moartea sa, pe tronul Bisericii Antiohiei a fost reinstalat predecesorul său, patriarhul Anastasie.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Anastasie I al Antiohiei (†599).

Cel întru sfinți Anastasie I al Antiohiei a fost Patriarh al Antiohiei în a doua jumătate a secolului al VI-lea (561 – 571, precedat de Domnus al III-lea, urmat de Gregorie I și 594 – 599, precedat de Grigorie I al Antiohiei, urmat de Anastasie al II-lea).

Mai este cunoscut și ca Anastasie Sinaitul, supranume pe care îl împarte cu un alt sfânt care a trăit un secol mai târziu. Amândoi sunt prăznuiți în Biserica Ortodoxă la data de 20 aprilie.

Sfântul Anastasie a fost ales pentru scaunul Bisericii Ortodoxe a Antiohiei în vremea împăratului Iustinian.

Când însă împăratul Iustinian a devenit un susținător al ereziei dochetiste, Anastasie I al Antiohiei și Eutihie al Constantinopolului s-au opus lui. Urmașul lui Iustinian, împăratul Iustin al II-lea l-a înlăturat pe Anastasie din scaunul Antiohiei.

Sfântul Grigorie cel Mare l-a repus pe Anastasie în scaunul Antiohiei după 23 de ani, în timpul domniei împăratului Mauriciu. Sf. Anastasie a murit în anul 599.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântul Anastasie Sinaitul

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Anastasie din Sinai (sau Anastasie Sinaitul) este un sfânt monah din secolul al VII-lea, care a părăsit lumea și toate ale ei. Este considerat unul din Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfântul Anastasie este prăznuit pe 20 aprilie; mai este prăznuit, cu soborul cuvioșilor Părinți din Sinai, în Marțea Luminată. Nu trebuie confundat cu Sfântul Anastasie, patriarhul Antiohiei, cunoscut și el sub numele de “Anastasie Sinaitul” și prăznuit tot pe 20 aprilie.

cititi mai mult pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zaheu.

Sfântul apostol Zaheu era un vames (preceptor) bogat din Ierihon. Si, cum era mic de statura, s-a urcat într-un sicomor ca sa-L vaa pe Mântuitorul trecând. Dupa Înaltarea Domnului, sfântul Zaheu l-a insotit pe sfântul Petru în calatoriile lui. Traditia spune ca el a devenit episcop în Cezareea Palestinei, unde a si murit în pace.

Evanghelia (Luca 19:1-10) povesteste întalnirea lui Zaheu cu Hristos în duminica dinaintea începerii Triodului, numita Duminica lui Zaheu.

cititi mai mult pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora în Tesalia şi care în pace s-a săvârşit.

Acest cuvios Atanasie s-a născut în anul 1310. A dus o viaţă de nevoinţe monahiceşti la Sfântul Munte Athos. El a întemeiat faimoasa Mănăstire Meteora din Thessalia. Era hărăzit de Dumnezeu cu marile daruri ale mai înainte vederii şi facerii de minuni.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, şi care în pace s-a săvârşit.

 

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk

articol preluat de pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită pe 6 septembrie.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk a fost așezată la început în Biserica Sfinților Boris și Gleb din orașul Vyshgorod (lângă Kiev), unde a apărut în mod miraculos în anul 1654.

În anul 1662, când Rusia era în război cu Polonia (1659-1667), orașul a fost ocupat de tătarii din Crimeea, care luptau de partea poloneză, provocând pierderi grele. Sfânta Biserică cu hramul Purtătorilor de pătimiri Boris și Gleb a fost pângărită și distrusă. Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost dinainte scoasă din biserică și purtată de-a lungul Niprului. Moaștele sfinților au fost ascunse sub o criptă.

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși care au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Descrierea icoanei se găsește în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, din anul 1807.

Există un imn despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Kiev-Bratsk, alcătuit imediat după anul 1692.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită de patru ori în timpul anului: 6 septembrie, 10 mai, 2 iunie și sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare. Toate aceste zile sunt închinate arătării miraculoase din anul 1654 a sfintei icoane.

Icoana originală nu a fost conservată. Copia a fost pictată urmând întru totul originalul și este în prezent așezată în Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului din Kiev.

 

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la Mănăstirea Dionisiu

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eghiptissa” a Sfintei Maria Egipteanca

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Amin