Calendar Ortodox 19 ianuarie 2024

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; www.calendar-ortodox.ro; ziarullumina.ro; doxologia.ro

 

Calendar Ortodox 19 ianuarie 2024
† Sf. Cuv. Macarie cel Mare şi Macarie Alexandrinul;
† Sf. Ier. Marcu, mitropolitul Efesului;
† Sf. Mc. Eufrasia

 

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare

Sfântul Macarie cel Mare (295-392 d. Hr.), cunoscut și ca Macarie Egipteanul, a fost unul dintre Părinţii pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfântului Antonie cel Mare.

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe 19 ianuarie. Biserica Coptă îl pomeneşte pe 5 aprilie (Baramhat 27 după calendarul copt) şi pe 25 august (19 Mesra), data întoarcerii moaştelor sale la mănăstirea sa din pustia schetică. Biserica Romano-Catolică îl pomeneşte pe 15 ianuarie.

El nu trebuie confundat cu Sf. Macarie al Alexandriei sau cu Sf. Sfinţit Mucenic Macarie, episcop de Edkao (lângă Assiut, în Egiptul de Sus). Moaştele celor trei Sfinţi Macarie se păstrează la Mănăstirea Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare din Schetia (Wadi Natrun).

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul

Sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al aşezărilor călugăreşti numite Chilii.

El a dovedit linişte şi răbdare deplină şi a săvârşit lucruri măreţe şi minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat şi marele Antonie zicând:

“Iată Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, şi vei fi mai departe moştenitor al faptelor mele bune“.

Acest Macarie, când auzea că cineva a făcut o faptă duhovnicească de seamă, umplându-se de râvnă, o îndeplinea şi el.

Astfel, auzind că monahii de la Tabenisi în tot postul mare mâncau bucate negătite la foc, s-a hotărât să nu mai mănânce şapte ani bucate pregătite la foc, ci numai verdeţuri crude şi legume muiate.

Se lupta să înlăture şi somnul: douăzeci de zile şi douăzeci de nopţi n-a intrat sub vreun acoperământ, ci a stat afară în arşiţa zilei şi în frigul nopţii.

Odată, fiind necăjit de demonul desfrânării, s-a dus într-un pustiu îndepărtat, unde a stat gol şase luni şi unde ţânţarii mari ca viespile l-au înţepat cumplit, încât i-au băşicat tot trupul; iar după cele şase luni, întorcându-se la chilia lui, numai după glas a fost cunoscut, căci trupul i se schimbase, asemănându-se cu al leproşilor.

Odată, săpând un puţ, un şarpe otrăvitor s-a atins de mâna lui; iar el prinzându-l l-a omorât, zicând:

“Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai îndrăznit să te atingi de mine?”

Altă dată a intrat în Mănăstirea Tabenisioţilor, îmbrăcat în haine mireneşti, vrând să afle cum vieţuieşte fiecare dintre cei de acolo.

Şi sosind Postul cel mare, a văzut la ei purtări felurite: astfel, unul mânca în fiecare seară, altul la două, altul la trei, altul la cinci seri; iar alţii, stând toată noaptea în picioare, a doua zi se aşezau la lucru.

Macarie însă, udând mlădiţe de finic, a stat într-un colt până s-au împlinit patruzeci de zile şi a sosit Paştile.

Şi în toate aceste zile n-a gustat nici pâine, nici apă, nu a făcut nici îngenuncheri, n-a şezut, nu s-a culcat şi nu a gustat nici un fel de hrană, decât numai duminica puţină varză crudă.

Se mai istoriseşte despre acest sfânt că odată, şezând în ogradă şi grăind altora lucruri folositoare, a intrat o hienă, aruncând la picioarele sfântului puiul ei orb.

Iar sfântul dând cu scuipat peste ochii lui l-a făcut să vadă: hiena l-a luat şi a ieşit afară.

Şi a doua zi dimineaţa a adus grăbită o piele de oaie fericitului, care a zis către ea:

“Eu nu primesc lucruri nedrepte“, iar ea plecându-şi capul a ieşit din ogradă.

Acest Macarie a văzut şi el pe diavol purtând tot felul de înşelăciuni, înfăşurate într-o haină zdrenţuită şi părând că sunt închise în nişte tigvuliţe.

Sfântul Macarie era mic de stat, slab şi spân, având numai câteva fire de păr pe buză şi în vârful bărbii.

Căci din cauza asprimii ostenelilor sihăstreşti, nici părul nu i-a crescut.

Trăind astfel în pustnicie şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

 

Sf. Ier. Marcu, mitropolitul Efesului

Sfântul Marcu al Efesului (în greacă Μάρκος Ευγενικός, Markos Evgenikos, „Marcu Eugenicul”), arhiepiscop al Efesului între anii 1438-1444, s-a remarcat în apărarea Ortodoxiei la Sinodul de la Ferrara-Florența (1439) combătându-i pe împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul și pe papa Eugenius al IV-lea.

A susținut că Roma este în schismă și erezie pentru acceptarea adaosului Filioque la Crezul Niceo-Constantinopolitan și pentru revendicarea papei de a fi întâi-stătător al Bisericii, fiind astfel singurul episcop ortodox participant la acel sinod care a refuzat să semneze hotărârile adoptate acolo. A fost supranumit și „conștiința Ortodoxiei”.

Pentru eforturile sale de la Sinodul de la Ferrara-Florența a fost canonizat de Biserica Ortodoxă.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfânta Muceniță Eufrasia

Sfânta Eufrasia a fost din cetatea Nicomidiei, în vremea împărăţiei lui Maximian (286-305) şi era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Hristos.

Şi, fiind prinsă de închinătorii la idoli, a fost silită să aducă jertfă zeilor, dar, nesupunându-se, a fost bătută cumplit, ea răbdând aceasta cu bărbăţie.

Apoi, dată a fost spre a fi batjocorită de un barbar, şi acesta a dus-o pe ea la casa sa.

Iar ea, neîncetat, în mintea ei, se ruga Preacurat Mirelui său, lui Hristos, ca să-i păzească fecioria ei nestri­cată.

Deci, când barbarul acela s-a închis în casă, sfânta l-a rugat pe el să o aştepte pe ea puţin, făgăduind să-i dea o buruiană pe care, de o va purta cu el, nu-l va răni pe el nici o armă a duşmanului, zicând ea despre sine că este fermecătoare.

Iar barbarul i-a zis ei: „Îmi vei da pe urmă buruiana aceea”.

Dar înţeleapta fecioară a răspuns: „Nu este cu putinţă să fie găsită buruiana aceea de femei nefecioare, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează”.

Şi a lăsat-o barbarul până ce-i va arăta acea buruiană.

Atunci, sfânta ducându-se în grădină şi adunând nişte buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus.

Iar el i-a zis: „Cum voi şti că sunt adevărate cele spuse de tine?”

Ea şi-a pus buruienile pe gâtul său şi i-a zis lui: „Ia o sabie ascuţită şi repezind-o tare cu amândouă mâinile, loveşte în gâtul meu cât vei putea, şi din aceasta vei vedea căci cu nimic nu mă va vătăma sabia ta”.

Iar el, crezând cuvintele ei, a luat sabia şi a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap.

După care, cunoscând că a fost batjocorit de dânsa, scrâşnea din dinţi; dar ce folos, pentru că înţeleapta fecioară s-a dus neîntinată către Mirele său Hristos, lăsând minunat chip de întreagă înţelepciune, voind ca mai bine să moară, decât să-şi piardă fecioria.

 

Tot în această zi, pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Teologul, în biserica Sfinţilor Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune uşile bisericii soborniceşti şi a dat-o în seama ortodocşilor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în anii o mie două sute trei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a săvârşit.

 

Sfântul Antonie Stilitul din Georgia

Sfântul Antonie de Martkopi a ajuns în Georgia în secolul al VI-lea împreună cu restul de treisprezece Părinți asirieni și s-a stabilit la Kakheti pentru a propovădi Evanghelia lui Hristos. Purta mereu cu el o icoană a Mântuitorului „Nefăcută de mână omenescă”. Sfântul Antonie s-a retras în pustie. Căprioarele îl vizitau în fiecare seară pentru a-l hrăni cu laptele lor.

Într-o zi, căprioarele au sosit mai devreme decât se aștepta. Ceva se întâmplase, ceva le speriase. Mergând pe urmele lor, Sfântul Antonie a dat de un nobil ce vâna prin apropiere. Uluit, nobilul l-a suprins pe Sfântul Antonie, purtând icoana, printre căprioare. Fiind păgân a crezut că Sfântul reprezintă o amenințare și a poruncit slugilor lui să-l ducă pe Antonie la un fierar pentru a-i tăia mâinile.

Când fierarul se pregătea să-i reteze mâinile, a căzut brusc și brațele lui au devenit ca lemnul. Văzând aceasta, Sfântul Antonie a făcut semnul Sfintei Cruci peste el și fierarul a fost vindecat.

Auzind despre această minune, nobilul și-a dat seama că Părintele Antonie este cu adevărat sfânt și i-a zis: „Spune-mi ce ai nevoie, iar eu îți voi oferi acel lucru”. Călugărul a cerut o singură bucată de sare și i-au adus două blocuri mari. Și-a rupt o bucată mică și a așezat-o lângă chilia sa pentru căprioare.

După incidentul de la fierar, mulți oameni au început să-l viziteze pe Sfântul Antonie, iar Sfântul Părinte a construit o mănăstire pentru credincioși.

Venind foarte mulți oameni la el, Sfântul a hotărât să se retragă pe vârful unui munte. A început să predice de pe vârful unui stâlp, unde va rămâne vreme de cinsprezece ani.

Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Antonie ziua plecării sale din această lume. Călugărul și-a adunat ucenicii, le-a transmis ultime cuvinte de înțelepciune, i-a binecuvântat și a murit în genunchi în fața icoanei sale iubite.

Trupul Sfântului Antonie a fost dat jos de pe stâlp și îngropat în mănăstirea pe care o întemeiase, înaintea icoanei Maicii Domnului.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.