Calendar Ortodox 14 martie 2024

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Calendar Ortodox 14 martie 2024
† Sf. Cuv. Benedict de Nursia;
† Sf. Sfinţit Mc. Alexandru preotul

Sinaxar 14 Martie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Benedict de Nursia.

Cuviosul părintele nostru Benedict, al cărui nume pe latineşte înseamnă “binecuvântatul”, era de fel din ţinutul romanilor, din provincia Nursia şi se trăgea din părinţi credincioşi şi bogaţi. Părăsindu-şi casa, pe părinţii săi şi toată averea părintească, încă de pe când era tânăr şi bărbat nedesăvârşit, a plecat împreună cu aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu, unde, prin virtute şi înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni şi tămăduiri.

Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au păstrat pe larg în istoria vieţii lui. De aici aflăm că el a săvârşit tot felul de minuni: a înviat morţi, a vestit de mai înainte cele viitoare şi a vorbit despre cei ce erau departe ca şi cum ar fi fost de faţă. Trebuie însă să nu uităm un lucru de mare însemnătate, şi anume că, mai înainte de a se muta la Domnul a grăit în chip profetic celor care se găseau împreună cu el şi a adus şi la cunoştinţa celor ce se găseau departe că se va întâmpla şi un semn oarecare, prin care vor cunoaşte cu toţii că s-a despărţit de trup.

Astfel, cu şase zile mai înainte de adormirea lui, a poruncit să i se sape groapa şi îndată după aceasta a fost cuprins de o fierbinţeală puternică, iar trupul lui timp de şase zile a fost scuturat de friguri. În ziua a şasea a poruncit ucenicilor săi să-l ia şi să-l ducă la casa de rugăciune, unde fiind dus, după ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stând în mijlocul ucenicilor săi, care îl sprijineau, şi-a ridicat mâinile către cer şi în felul acesta, privind în sus şi rugându-se, şi-a dat sfinţitul său duh.

În aceeaşi clipă, doi fraţi, dintre care unul se găsea stând liniştit în chilia lui, iar altul locuia mult mai departe, au avut aceeaşi vedenie. Astfel şi unul şi celãlalt au văzut un drum minunat care se întindea de la chilia cuviosului Benedict până la cer, către răsărit, şi care era aşternut tot cu veşminte preţioase şi strălucitoare de mătase, iar pe acest drum se găseau şi vreo câţiva oameni minunaţi, care ţineau făclii în mâini şi care în rânduială desăvârşită se suiau.

Un alt bărbat, îmbrăcat în alb, şi el şi strălucitor de lumină, care se găsea alături, i-a întrebat dacă ştiu al cui este drumul acesta, pe care ei, privindu-l cu mintea lor, îl găsesc atât de minunat. Dar aceia răspunzându-i că nu ştiu, cel ce s-a arătat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urcă la ceruri”. După ce aceştia şi-au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au înţeles, fiecare în parte, că sfântul Benedict se săvârşise din viaţă, ca şi cum ar fi fost de faţă şi l-ar fi văzut săvârşindu-se.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Alexandru, cel din Pidna (Macedonia).

Lumea în mijlocul căreia a trăit sfântul Alexandru din Pidna, trăia în întunecimea înşelăciunii.

Dar el, strălucind întocmai ca o stea prealuminoasă, a dat pe faţă nebunia răucredincioşilor, a rănit cu cuvintele sale, întocmai ca şi cu nişte săgeţi, pe vrăjmaşul cel trufaş şi a doborât la pământ toată înşelăciunea, propovăduind şi mărturisind cu îndrăznire pe Hristos în vremea persecuţiei împăratului Maximin (305-311).

Pentru aceasta, cei ce se găseau în fruntea înşelăciunii, neputând suferi până în cele din urmă, îndrăzneala şi vitejia lui, s-au străduit, cu diferite meşteşugiri, să nimicească tăria lui.

Dar nefiind în stare să izbutească aceasta, i-au tăiat capul cu sabia.

Dumnezeu l-a răsplătit cu harul tămăduirilor; căci sfintele lui moaşte vindecă de toată boala pe cei ce cu credinţă se apropie de ele.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitor Eushimon, episcopul Lampsacului (Secolul al IX-lea).

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cel între sfinți părintele nostru, sfântul mărturisitor Eushimon a fost episcop al Lampsacului (în Asia Mică, pe coasta peninsulei Dardanele) în secolul al IX-lea.

Sf. Sfințit Mărturisitor Eushimon a fost episcop de Lampsac, fiind cunoscut pentru viața virtuoasă şi sfântă pe care o ducea.

În vremea prigonirii sfintelor icoane, pe când domnea în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) împăratul Teofil Iconoclastul (829-842 d.Hr.), a propovăduit închinarea la icoane.

Din această pricină, a fost aruncat în închisoare, fiind apoi trimis în exil, unde s-a și săvârșit, ca mărturisitor al dreptei credințe.

 

Sf ierarh Teognost Grecul, mitropolit al Kievului și al întregii Rusii (Secolul al XIV-lea)

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cel între sfinți părintele nostru Teognost Grecul a fost mitropolit al Kievului, Moscovei și întregii Rusii.

A urmat sfântului Petru al Moscovei (prăznuit la 25 august și 21 decembrie) în scaunul de mitropolit, păstorind între anii 1327 și 1353.

Printre altele, și-a folosit influența sa pentru a-l convinge pe Marele Cneaz al Moscovei Simeon I cel Mândru să-i trimită bani împăratului bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino pentru reparațiile necesare la catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol.

Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 14 martie.

Sfântul Teognost Grecul s-a născut în Constantinopol, dar şi-a petrecut cea mai mare parte din viață la Moscova.

Lui i-a fost dat să-i împace pe pe cneazul Novgorodului cu cel al Moscovei în timpul conflictului dintre ei. Sfântul Teognost a reușit să salveze toate bogățiile Bisericii Ruse și a renunțat la toate proprietățile sale persoanele după ce a refuzat să colecteze tribut de la biserici pentru mongoli.

A fost torturat de tătari pentru îndrăzneala lui, dar nu s-a supus.

În cele din urmă hanul a renunțat și a confirmat privilegiile existente ale Bisericii.

După ce un incendiu care a izbucnit în Moscova, Sfântul Teognost a început să reconstruiască bisericile cu toate că nu mai deținea nimic personal.

În 1353, simțind că zilele sale îi sunt numărate, Sfântul Teognost l-a numit pe Alexie al Moscovei, episcop de Vladimir, ca succesor al său.

Sfântul Teognost a fost înmormântat în Catedrala Adormirii din Moscova.

A fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în secolul al XIX-lea.

 

Drept-credinciosul Rostislav-Mihail, Mare Cneaz al Kievului (†1167)

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Binecredinciosul Rostislav-Mihail a fost Mare Cneaz al Kievului în secolul al XII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 14 martie.

Rostislav-Mihail a fost al treilea fiu al Marelui Cneaz al Kievului, Mstislav-Teodor (prăznuit la 15 aprilie).

Sf. Rostislav a fost cunoscut din tinerețea sa pentru curajul și ascultarea lui.

A participat cu strângere de inimă la toate războaiele interne care divizau Rusia la vremea respectivă.

Când a devenit mare cneaz, a încercat să aducă pace și dreptate pe pământurile rusești.

În inima lui era doritor după viața monastică și ducea o viață ascetică asemănătoare cu cea a unui călugăr.

Cerea adesea sfat sfinților părinți din mănăstiri pentru treburile principatului lui, mai cu seamă sfântului Policarp de la Lavra Grotelor din Kiev (prăznuit la 24 iulie).

La Lavra Grotelor din Kiev avea și el o chilie, unde se retrăgea din când în când.

S-a îmbolnăvit grav în timpul unei călătorii la Smolensk și nu a mai avut timp să se întoarcă la Kiev înainte de moarte (1167) pentru a primi tunderea monastică, după cum ar fi dorit.

 

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor

Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor, Kostroma

articol preluat de pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor este prăznuită pe 14 martie și 16 august.

Conform tradiției, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și seamănă cu celebra icoană a Maicii Domnului din Vladimir.

Această icoană și-a primit numele de la Marele Cneaz Iaroslav Vsevolodovici (†1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor Stratilat (8 februarie).

Conform tradiției, icoana a fost găsită de fratele său mai mare, Sfântul Gheorghe (4 februarie), într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit o biserică pe locul vechii capele, în jurul căreia s-a format Mănăstirea Sfântul Teodor – Gorodeț.

Cneazul Iaroslav (Teodor) a devenit Mare Cneaz de Vladimir după ce fratele său, Sfântul Gheorghe, a fost ucis în lupta cu mongolii de la râul Sita. În anul 1239, el a transferat în mod solemn moaștele fratelui său de la Rostov, la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir. El i-a oferit Sfântului Alexandru Nevski (fiul său) icoana pe care a moștenit-o de la fratele său.

Marele Cneaz Iaroslav (Teodor) este renumit în istoria Rusiei. El a continuat cu tradițiile glorioase ale unchiului său Sfântul Andrei Bogoliubski (4 iulie), și ale tatălui său, Vsevolod al III-lea. A fost conectat la aproape toate evenimentele importante din istoria Rusiei din prima jumătate a secolului al XIII-lea.

În perioada 1237-1238, Rusia a fost arsă și sfâșiată de mongoli. Iaroslav a ridicat-o din cenușă, a reconstruit și împodobit orașele, mănăstirile și bisericile. El a rezidit orașele devastate de inamici, aflate de-a lungul fluviului Volga: Kashin, Uglich , Yaroslavl, Kostroma, Gorodeț.

El a ctitorit biserica cu hramul Sfântului Teodor Stratilat din Kostroma, precum și Mănăstirea Teodorov de lângă Gorodeț, în onoarea patronului său spiritual. Timp de opt ani a condus țara din scaunul de mare cneaz, timp în care a trebuit să o ghideze printr-un traseu deosebit de dificil, menținând-o în echilibru militar-politic, deși la est se învecina cu Hoarda de Aur. Cel mai apropiat companion i-a fost fiul său, Sfântul Alexandru Nevski, care a continuat, de asemenea, politicile sale.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântului Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit, pe 14 noiembrie 1263, la mănăstirea ctitorită de tatăl său, icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile.

Vasile Yaroslavici a fost cel mai mic fiu a lui Iaroslav Vsevolodovici (al optulea copil). În 1246, după moartea tatălui său (Prințul Iaroslav a fost otrăvit în capitala Imperiului Mongol, Karakorum, când Vasile avea numai cinci ani), Vasile a devenit cneaz de Kostroma. În anul 1272 , el a devenit mare cneaz de Vladimir.

Deși a domnit doar patru ani ca mare cneaz, Vasile nu a fost scutit de intrigi, certuri și lupte. În 1272 a apărat Rusia de dușmanii externi, ieșind cu armata rusească și apărând Kostroma de incursiunile tătare. Urmând exemplul bunicului său, Sfântul Andrei Bogoliubski (care a luat cu el pe câmpul de luptă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir), cneazul Vasile a intrat pe câmpul de luptă cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. O lumină orbitoare a ieșit din sfânta icoană. Văzând aceasta, tătarii s-au dispersat și au fugit din Rusia.

Cronicile spun că marele cneaz Vasile a avut o dragoste deosebită pentru Biserică și cler. După moartea martirică a Episcopului Mitrofan de Vladimir în timpul asaltului de la Vladimir din 4 februarie 1238, eparhia a rămas văduvă mai mulți ani. Aceasta l-a întristat pe marele cneaz Vasile. Cu ajutorul său a fost zidită o catedrală mare în Vladimir, sfințită în anul 1274. Acest lucru a fost aparent în legătură cu sfințirea ca episcop de Vladimir a fostului egumen de la Mănăstirea Peșterilor, Sfântul Serapion (12 iulie).

În anul 1276, marele cneaz Vasile și-a terminat călătoria vieții pe acest pământ. Cele mai multe evenimente importante din viața sa au avut loc cu binecuvântarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. El a adormit în Domnul la Kostroma, aici aflându-se și mormântul său. Din acel moment, sfânta icoană se află în Catedrala Sfântului Teodor Stratilat din Kostroma.

În ziua de 14 martie 1613, noul țar Mihail Romanov a fost proclamat suveran în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia” din Kostroma. În memoria acestui eveniment istoric, 14 martie a fost stabilită ca zi de prăznuire a icoanei.

S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor, iar una dintre primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria icoanei făcătoare de minuni.

Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-un veșmânt superb de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei are legătură cu soția Sfântului Alexandru Nevski.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.