Al patrulea titlul de campioană mondială pentru echipa României de handbal masculin (10 martie 1974)

Sosirea pe aeroport a echipei naționale de handbal a României, după câștigarea celei de-a VIII-a ediții a Campionatului Mondial de Handbal Masculin desfășurat în RDG - foto: (c) Cornel Mocanu/ Agerpres Arhiva

Sosirea pe aeroport a echipei naționale de handbal a României, după câștigarea celei de-a VIII-a ediții a Campionatului Mondial de Handbal Masculin desfășurat în RDG

foto: (c) Cornel Mocanu/ AgerpresArhiva
articol: Agerpres/(Documentare — Cristian Anghelache, editor: Mihai Țenea)

Echipa României de handbal masculin cucerea, acum 41 de ani, pe 10 martie 1974, pentru a patra oară titlul de campioană mondială.

Sosirea pe aeroport a echipei naționale de handbal a României, după câștigarea celei de-a VIII-a ediții a Campionatului Mondial de Handbal Masculin desfășurat în RDG - foto: (c) Cornel Mocanu/ Agerpres Arhiva

foto: (c) Cornel Mocanu/ Agerpres Arhiva

A opta ediție a Campionatului Mondial de handbal masculin s-a desfășurat în perioada 28 februarie — 10 martie 1974 în Republica Democrată Germană. Echipa României a câștigat titlul mondial după ce a învins în finală, după un meci viu disputat, echipa gazdă, RDG, cu scorul de 14-12.

Activitatea internațională din acel an a fost dominată categoric de cea de-a opta ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin, organizat acasă la principalii adversari ai României de atunci, care își doreau o revanșă după finala memorabilă din 1970, de la Paris, când handbaliștii noștri s-au impus în fața celor din RDG cu 13-12, după prelungiri. Era, însă, și pentru România o problemă de onoare să-și apere titlul de campioană mondială, pe care îl cucerise de trei ori în ultimele patru ediții și să intre în Cartea Recordurilor cu o performanță unică, până atunci.

 

10 martie 1974 — Berlin; Uriașa sală Werner Seelenbinder Halle este arhiplină: 4.500 de oameni s-au înghesuit și au așteptat aproape trei ore să vadă marea finala a Campionatului Mondial de handbal. Conduc partida celebrii arbitri Ovdal și Rodic (Suedia). România intră pe teren în următoarea formație: Penu — Gațu, Voinea, Gunesch, Cosma, Tudosie și Kicsid. Vor mai intra pe teren, pe parcursul meciului, Licu, Birtalan și Dan Marin. De partea cealaltă, nemții încep cu Voigt — Ganschow, Prost, Hidebrandt, Bohme, Lakenmacher și Engel. Marele Ganschow trage pe lângă poartă jenat vizibil de Licu, care face excelent faza de apărare. E rândul nostru să atacăm și Gațu, printr-o fentă depășește tot, ajunge la semicerc și nu iartă: 1-0 pentru România. Bohme țintește bara, Birtalan plasa: e deja 2-0 pentru noi în minutul 5. În cele 5 minute, Cornel Penu, cel care avea să contribuie decisiv la victorie, apără două șuturi bombă expediate de uriașul Kahlert. Înalt de doi metri și cântărind peste 100 kg, acesta era marea speranță a gazdelor.

În sală este un vacarm de nedescris. Publicul își încurajează frenetic echipa și în minutul 12 gazdele iau conducerea: 3-2 pentru RDG. Cosma și Birtalan nu depun armele și înscriu 5 goluri până în minutul 23, ducând scorul la 7-5 pentru noi. Ne oprim inexplicabil și, în plus, suportăm câteva eliminări: Tudosie și, de două ori Licu. Cedăm finalul de repriză, ratăm și două ocazii rarisime și suntem conduși cu un gol, 7-8 în prima repriză.

Handbaliștii prezintă trofeul câștigat la cea de-a VIII-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin desfășurat în RDG - foto: (c) Cornel Mocanu/ Agerpres Arhiva

Handbaliștii prezintă trofeul câștigat la cea de-a VIII-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin desfășurat în RDG – foto: (c) Cornel Mocanu/ Agerpres Arhiva

După pauză, Penu dă semnalul unei mobilizări exemplare, apărând senzațional trei șuturi bombă de la Bohme și Ganschow. Cedează, totuși, la al patrulea șut și scorul se face 7-9. În tabăra noastră este un moment de cumpănă, iar în tribune optimismul este total. Sala este practic un vulcan, iar publicul își împinge echipa preferată spre victoria pe care o întrevedeau deja cu toții. Românii nu cedează, iar antrenorii Nedef și Vlase caută soluții. Gațu, care făcuse deja câteva fente de “se ciocneau nemții între ei”, este anihilat printr-un marcaj extrem de dur. Birtalan este ținut om la om și dublat de alți doi apărători, iar extremele noastre sunt “scoase în tribună”. Începuse un adevărat război pe teren!

În replică, jucăm mai mult la semicerc prin pivotul Stockl. Iese la rampă și al doilea inter, Kicsid, prin care egalăm. Apărarea RDG, meticulos gândită și construită, se clatină. Birtalan, deși marcat om la om, revine cu gol la o aruncare de la 9 m și luăm conducerea pentru prima oară, 10-9. Imediat ne distanțăm la două goluri prin pivotul Stockl, 11-9. Situația s-a răsturnat total de la 7-8 la 11-9! Câteva minute bune publicul amuțește, dar își revine și susține echipa favorită și mai zgomotos. Echipa germană nu își mai revine, însă. În minutul 45, scorul este 12-9 și, cu 9 minute înainte de final, conducem cu 13-10. De acum victoria nu ne mai putea scăpa și știm să ținem și de minge. Profitând de panica din rândurile echipei adverse și a celor de pe banca tehnică mai înscriem un gol. Nemții mai înscriu și ei două, dar e prea târziu. Rezultat final: România — RDG 14-12. Suntem din nou campioni mondiali!

cititi mai mult pe: agerpres.ro