2 aprilie 1453 – A început asaltul Constantinopolului de către turcii otomani condusi de sultanul Mehmed II-lea

Mahomed al II-lea Fatih (Cuceritorul, Mehmed al II-lea, n. 30 martie 1432 - d. 3 mai 1481), cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost al șaptelea sultan al Imperiului Otoman între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481 - foto - ro.wikipedia.org

Mehmed II-lea – foto – ro.wikipedia.org
articol - cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Asediul Constantinopolului
Asediul Constantinopolului, 1453 – foto - ro.wikipedia.org

Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în lunea Paştelui, 2 aprilie 1453. Planul lui Mehmed II-lea a fost să atace fortificaţiile lui Theodosie, seria complexă de ziduri şi şanţuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă.

În 1453, „imperiul” era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras, Imperiul din Trapezunt- un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade ce a supravieţuit pe coasta Mării Negre.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate existente pe atunci. Otomanii, la rîndul lor, aveau o armată uriaşă.

S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri; estimări mai recente citează 80.000 soldaţi şi 5 – 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi o flotă pentru a asedia oraşul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat “tunul Basilic” sau “Great Bombard” (nume dat de voluntarii englezi care au supravieţuit), măsurînd peste 8 metri lungime şi circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă de aproape doi kilometri.

Flota lui Mehmed II-lea nu putea penetra Cornul de Aur datorită barierelor plasate de bizantini la intrarea în strîmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse cu grasime animala care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, şi şi-a tranctat navele peste acesta.

Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte din forţe la zidurile maritime de lîngă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiuni.

Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinşi cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraş săpînd tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniştilor care au lucrat la tunele erau sîrbi trimişi din Novo Brdo de Despotul Serbiei.

Comandantul lor era Zaganos Paşa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoţiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permiţînd astfel trupelor bizantine să intre în acestea şi să ucidă geniştii otomani.

Alte tunele turceşti au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat şi torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse.În 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmînd o profeţie despre sfîrşitul oraşului.

Patru zile mai tîrziu, întreg oraşul a fost acoperit de o ceaţă deasă, o intamplare nemaiauzită în acele părţi în luna mai. După ce s-a ridicat ceaţa, în seara aceea “flăcări au învăluit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi văzute şi de pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turceşti (înspre vest)“.

Constantin al XI-lea Paleologul, Împărat BizantinPlanul Constantinopolului şi fortificaţiile acestuia

Constantin al XI-lea Planul Constantinopolului şi fortificaţiile sale
Paleologul

În dimineaţa zilei de 29 mai a început atacul final. Bizantinii au făcut faţă trupelor de elită ale sultanului – ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rîndurile apărătorilor.

Unii istorici sunt de parere că poarta din acea secţiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur şi simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parţial poarta).

Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul Constantin al XI-lea însuşi a condus ultima apărare a oraşului, murind în luptă pe străzile oraşului său, alături de soldaţii săi.

În cei aproximativ 1 000 de ani de existenţă a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori dar a fost cucerit anterior doar de două ori: prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară cînd a fost recuperat de bizantini, cîteva decenii mai tîrziu, în 1261.

Pentru a treia şi ultima oară, Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman în frunte cu Mehmed al II-lea în 1453.

articol preluat de pe  https://cersipamantromanesc.wordpress.com