Tratatul de la Portsmouth (5 septembrie 1905)

Tratatul de la Portsmouth (5 septembrie 1905) – Negocierea tratatului — De la stânga la dreapta: ruşii din plan îndepărtat sunt Korostoveţ, Nabokov, Vitte, Rosen, Plancon, iar japonezii din plan apropiat sunt Adachi, Ochiai, Komura, Takahira, Satō. Masa de conferinţe s-a păstrat şi este expusă astăzi în muzeul Meiji Mura din Inuyama, prefectura Aichi, Japonia

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Portsmouth a pus capăt Războiului Ruso-Japonez din 1904-1905. A fost semnat la 5 septembrie 1905 după negocieri purtate la Şantierul Naval Portsmouth din Kittery, Maine (şi denumit după oraşul Portsmouth, New Hampshire din apropiere) din Statele Unite.

Războiul ruso-japonez (1904–1905) – Soldaţi ruşi privind la trupurile soldaţilor japonezi căzuţi în tranşee – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Negocierile

Delegaţii care au semnat acordul de pace au fost Serghei Vitte şi Roman Rosen pentru Rusia, şi Komura Jutarō şi Takahira Kogorō pentru Japonia. Fiodor Martens şi alţi diplomaţi din ambele ţări au fost cazaţi în New Castle, New Hampshire la Hotel Wentworth (unde s-a semnat armistiţiul), şi au fost transportaţi pentru negocieri peste râul Piscataqua la baza aflată în Kittery, Maine. Întâlnirile s-au ţinut în clădirea General Stores (astăzi, Clădirea 86). Mobila de mahon cu modele după sala cabinetului de la Casa Albă a fost comandată de la Washington.

Conform tratatului, atât Japonia cât şi Rusia acceptau să evacueze Manciuria şi să o retrocedeze Chinei, dar Japonia a primit în chirie peninsula Liaodong (cu Port Arthur şi Talien), şi sistemul rusesc de căi ferate din sudul Manciuriei cu acces la resurse strategice. Japonia a primit şi jumătatea sudică a insulei Sahalin de la Rusia. Deşi Japonia a câştigat mult de pe urma tratatului, era mai puţin totuşi decât aştepta publicul nipon, întrucât poziţia iniţială a Japoniei la negocieri a fost să ceară întreaga insulă Sahalin şi despăgubiri de război. Nemulţumirile au dus la revoltele din Hibiya şi la demiterea guvernului lui Katsura Tarō la 7 ianuarie 1906.

Războiul Ruso-Japonez din 1904-1905 s-a dat între Rusia, mare putere internaţională cu una dintre cele mai mari armate din lume, şi Japonia, o ţară încă mică, abia ieşită dintr-o perioadă de două secole şi jumătate de izolare. Războiul Ruso-Japonez, care a implicat nu doar cele două ţări beligerante, ci şi China, Coreea, Europa şi Statele Unite, au stabilit echilibrul puterilor în Pacific pentru următorul secol. Războiul şi tratatul au dat semnalul apariţiei Japoniei ca putere mondială. Datorită rolului jucat de preşedintele Theodore Roosevelt, Statele Unite au devenit de asemenea o importantă forţă diplomatică mondială. Roosevelt a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1906 datorită eforturilor dinaintea şi din timpul negocierilor, deşi el nu a fost prezent la Portsmouth. Această afacere internaţională a rezolvat dificultăţile de moment din Orientul Îndepărtat şi a dus la patru decenii de pace între cele două ţări.

Tratatul de la Portsmouth (5 septembrie 1905) – Primirea delegaţilor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Negocierile tratatului de pace de la Portsmouth au fost identificate ca un exemplu timpuriu de diplomaţie la niveluri multiple. Cercetările recente asupra documentelor primare au arătat că cetăţeni localnici au încurajat eforturile delagaţilor de a ajunge la un acord cu ocazia a numeroase evenimente sociale, în special atunci când negocierile formale nu aveau rezultat.

La aniversarea centenarului tratatului, cercetătorii au investigat jurnalele participanţilor, ziarele locale şi documentele guvernamentale care să explice cauzele războiului, al conflictului militar maritim şi terestru, diplomaţia pe canale neoficiale a preşedintelui american Theodore Roosevelt, şi negocierile găzduite de Marina SUA şi de statul New Hampshire. Conferinţa de pace a început când preşedintele Theodore Roosevelt a invitat ambele ţări să ducă negocieri directe într-un loc neutrul, la Portsmouth, New Hampshire. Datorită încrederii pe care Roosevelt o avea în Marina SUA, Şantierul Naval Portsmouth a fost ales anume ca loc al negocierilor.

Negocierile au durat întreaga lună august. Înainte de demararea lor, japonezii ar fi semnat un acord Taft-Katsura cu SUA în iulie 1905, prin care SUA accepta controlul japonez asupra Coreei în schimbul dominaţiei americane în Filipine. Japonezii au ajuns la un acord cu Regatul Unit pentru a extinde tratatul anglo-japonez la întreaga Asie de Est, în schimbul acordului britanic asupra controlului japonez asupra Coreei.

Tratatul de pace ruso-japonez, sau „tratatul de la Portsmouth”, 5 septembrie 1905. Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al Japoniei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Deşi Japonia a cerut întregul Sahalin şi despăgubiri de război, iar Rusia a refuzat ferm, s-a ajuns la pace în urma acţiunilor participanţilor, inclusiv în urma comunicaţiilor neoficiale cu Roosevelt. Rusia, sub îndrumarea lui Vitte, nu era dispusă la concesii în numele păcii şi a profitat de nevoia Japoniei de a pune capăt războiului şi astfel de dispoziţia acesteia la compromis. Roosevelt a propus la început ca o comisie neutră să propună concesii pe care Rusia să le facă Japoniei, dar, după ce ideea a fost respinsă, Roosevelt i-a convins pe japonezi să reununţe la despăgubiri şi să accepte doar jumătatea sudică a Sahalinului.

Tratatul a confirmat apariţia Japoniei ca mare putere în Asia de Est, şi a obligat Rusia să renunţe la politicile expansioniste din regiune, dar nu a fost bine primit de publicul nipon.

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Tratatul de la Portsmouth (5 septembrie 1905) si pe en.wikipedia.org