Articole

UDMR își menține poziția din campania electorală

De la extinderea mandatului Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, pentru a cuprinde și legea partidelor politice, respectiv cea a finanțării partidelor, Campania Politică fără Bariere a început o serie de întâlniri cu președinții formațiunilor politice reprezentate în Comisia parlamentară de specialitate.

În data de 10 februarie 2015, o delegație de reprezentanți ai Campaniei Politică fără Bariere s-a întâlnit cu dl. Kelemen Hunor, președintele Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR). Reprezentanții Politică fără Bariere au dorit să afle dacă poziția UDMR s-a schimbat, în contextul post-electoral, față de principalele revendicări ale Campaniei noastre, formulate în timpul campaniei electorale.

Dl. președinte Kelemen a ținut să precizeze că, deși poziția formațiunii pe care o reprezintă s-a mai nuanțat de-a lungul timpului, față de schimbarea legii partidelor politice, aceasta nu a suferit modificări față de răspunsul dat în octombrie 2014. UDMR este, în continuare, de acord cu posibilitatea formării unui partid politic cu minim 3 membri fondatori, fără criteriu de teritorialitate, și cu egalizarea condițiilor de participare la alegeri, pentru candidații partidelor și independenți, prin prezentarea unui număr rezonabil de semnături, cu mențiunea că este necesară introducerea unui sistem mai riguros de verificare. Totodată, formațiunea pe care o conduce se pronunță în favoarea eliminării garanției financiare pentru validarea candidaturilor în alegerile parlamentare.

În schimb, liderul UDMR nu este de acord cu eliminarea prevederilor privind acordarea unor sedii cu prioritate de la stat, nici cu numărul de semnături prin care un cetățean ar putea sprijini mai mulți candidați pentru a intra în campania electorală, considerând că aceste subiecte necesită dezbatere. Domnia sa a mai precizat că este necesară o finanțare de la bugetul public dar, eventual, să existe niște limite superioare și stabilirea unor noi condiții de alocare a fondurilor, acestea constituind metode transparente pentru eliminarea corupției din aceasta zonă.

Campania Politică fără Bariere continuă dialogul la vârful partidelor politice prezente în Comisia parlamentară de specialitate. Reamintim că luni, 16 februarie, Politică fără Bariere se va întâlni cu dna. Alina Gorghiu și dl. Vasile Blaga, co-președinții PNL; de asemenea, așteptăm confirmarea datei unei întâlniri cu dl. Victor Ponta, președintele PSD, după 17 februarie.

articol preluat de pe https://politicafarabariere.wordpress.com/

Declaraţii iresponsabile? Doar atât?

de Cristian Unteanu (adevarul.ro)

Azi, la Târgu Mureş, Kelemen Hunor, liderul UDMR, formaţiune politică membră în toate formulele de guvernare ale României post-decembriste, a afimat deschis ceea ce nici măcar Laszlo Tokes nu îndrăznise să spună în public: Trebuie să continuăm pe această cale pas cu pas pentru a recupera pământul natal. Această alianţă (UDMR) a fost creată acum 25 de ani ca să lucreze pentru noi şi după 25 de ani e nevoie de această alianţă.

Deja lucrurile sunt foarte grave şi, dacă mai există instituţii responsabile în ţara asta, ar trebui să reacţioneze, aşa cum ar trebui să se auto-sesizeze organismele în a căror sarcină stă apărarea intereselor fundamentale ale poporului român şi a ordinii sale constituţionale. Sigur, e vorba despre o declaraţie politică sau, cel puţin, cu siguranţă, aşa va suna replica apărării care ştie că scuza asta a mers de fiecare dată, acoperind spaima fiecărei echipe de guvernare din cele care s-au succedat la Palatul Victoria că nu dispuneau de susţinerea parlamentară necesară pentru a mai putea supravieţui unei moţiuni de cenzură. Asta a fost permanenta ameninţare a UDMR-ului, aşa şi-a negociat influenţa, cu asta a ameninţat pe toţi puternicii momentului, aşa şi-a garantat puterea, privilegiile şi astfel a acoperit ceea ce acum este mărturisit pentru prima oară în public: intenţia de a-şi lua pământul înapoi.

Este cumplit de grav că asemenea vorbe se spun într-un stat membru NATO şi UE. Este infinit mai grav că această intenţie nu este impusul unei iniţiative de moment sau unui entuziasm pasager, ci, iată, face parte integrantă din intenţia fundamentală pentru care a fost creată organizaţia politică respectivă.

Dacă aşa stau lucrurile, atunci prima întrebare este şi o solicitare urgentă de lămuriri din partea celui care, până mai ieri, a fost viceprim-ministru al Guvernului României condus de domnul Victor Ponta şi care, în mod limpede, îşi reneagă acum atât de proaspăta legătură de sânge politică pentru a face loc trecerii bruşte de partea cealaltă, complet opusă. Exact în stilul obişnuit al jocului cu care ne-au obişnuit de atâta timp. Întrebarea urgentă este de a se şti cu exactitate care ar fi, din punctul de vedere al UDMR-ului, acele pământuri pe care doreşte să le ia înapoi.

Asta şi pentru că, acum câteva zile, acelaşi UDMR transmisese că nu este deloc interesat să susţină proiectul Ţinutului Secuiesc. Minţea atunci? Nu cred.

Mai degrabă e vorba de o construcţie cu o arhitectură mai complexă din care eventuala sacrificare publică momentană a Ţinutului Secuiesc permite lansarea temei cu mult mai importante, de-abia aceasta esenţială, cea de recuperare totală a pământurilor despre care ei spun că au aparţinut maghiarilor.

Foarte interesant este şi momentul ales, cel al unei tranziţii de putere la Cotroceni şi al incertitudinilor legate de ce mai poate să facă şi cu cine un PSD unde se dezvoltă un război fratricid care capătă proporţiile unui genocid. Totul corelat cu explozia spaţiului din vecinătatea de est a României, explozie provocată tocmai de apariţia temei autonomiei teritoriale pe bază etnică, cea susţinută acum de Rusia, ţara mare prietenă şi mai nou total-aliată a Ungariei, plus a partidelor de extremă-dreapta din Europa.

Şi atunci? Păi, tehnic vorbind, este momentul ideal pentru ca Ungaria, prin reprezentanţii săi politici de nivelul cel mai înalt, să anunţe tema grijii materne pe care patria-mumă o va acorda tuturor etnicilor săi – iar etnicii aceştia, orinde ar fi ei situaţi în bazinul carpatic, să viseze să dea cât mai rapid un răspuns coerent prin negarea Tratatului de la Trianon şi constituirea unei Ungarii Mari.

Imposibil? Poate spuneţi dumneavoastră asta, dar visul acesta există, este argumentat de ani de zile în toate forurile politice, mesajul este repetat de ONG-uri, în reuniuni internaţionale şi acum rostit cum nu se mai poate mai clar şi în România.

Ce poate el genera? Din nefericire pentru noi toţi, toate perspectivele sunt deschise. Orice se poate inflama, oricând, pentru că acest tip de afirmaţii este vehicolul purtător de conflicte cel mai uşor şi mai rapid accesabil şi care poate influenţa în timp extrem de scurt o masă foarte mare de oameni. Tocmai de asta, trebuie lămurit urgent conţinutul mesajului domnului Kelemen Hunor,  trebuie spus ce se doreşte exact în contextul actual atât de complicat al dezvoltărilor politice interne şi internaţionale.

Şi să ne lămurim foarte bine şi aceste lucruri trebuie spuse din nou, foarte clar: nu se poate să existe, din partea nimănui, un mesaj cum că, într-o ţară independentă şi suverană, cu statutul pe care-l avem recunoscut în alianţele politice şi militare din care facem parte, ar exista intenţa să se ia pământul înapoi, fără ca asta să provoace, direct, o stare de conflict. Asta vrea cineva? Este acel cineva atât de dement să împingă într-atât de departe politicăreala de doi bani şi demagogia naţionalist-populistă încât să creeze o situaţie de explozie în interiorul UE şi NATO? Care este poziţia celor din PPE faţă de acest tip de mesaj care seamnă extrem de bine cu un fitil gata să fie aprins în apropierea butoiului etren de pulbere pe care l-au reprezentat şi încă îl mai reprezintă Balcanii?

Sper din tot sufletul să nu fi fost decât o scăpare regretabilă, gravă, deci cu atât mai regretabilă, pentru care UDMR-ul să-şi ceară scuze în faţa naţiunii române. Dacă afirmaţia respectivă este însă în continuare asumată de liderii politici ai acestei formaţiuni politice, interesant, foarte intersant şi urgent va fi să vedem dacă mai există în România aceasta a noastră cineva, la nivel instituţional, gata să de o replică imediată şi pe măsură.
articol preluat de pe http://adevarul.ro/

UDMR a decis să iasă din coaliţia de guvernare. Kelemen Hunor: Nu vrem să dăm vot negativ Guvernului

de Mona Hera
UDMR a decis să iasă de la guvernare, a anunţat, joi, liderul Uniunii, Kelemen Hunor, precizând că aceasta este o recomandare a Consiliului Permanent al Uniunii, iar decizia urmează să fie validată în şedinţa CRU din 13 decembrie.

Kelemen Hunor a anunţat, în urma şedinţei Consiliului Permanent al UDMR, care a durat mai bine de cinci ore, că recomandarea membrilor acestui for este ca UDMR să iasă de la guvernare.

El a precizat că o decizie în aceas sens ar urma să fie luată în şedinţa din 13 decembrie a Consiliului Reprezentanţilor Unionali (CRU) al UDMR.

Kelemen Hunor a spus că în urma alegerilor prezidenţiale UDMR a înţeles mesajul electoratului, respectiv ca Uniunea să se întoarcă mai mult către alegători.

”Am înţeles mesajul electoratului nostru: trebuie să ne întoarcem mai mult către alegătorii noştri, către maghiarii din România care ne-au susţinut în momentele grele, dificile, în special când am intrat în coaliţia de guvenare”, a afirmat preşedintele UDMR.

El a mai spus că Uniunea nu vrea să creeze instabilitate prin ieşirea de la guvernare şi că a ajuns la concluzia că Guvernul poate funcţiona şi poate avea stabilitate şi fără UDMR.

”Am constatat că şi fără noi Guvernul Ponta are majoritate. (..) Stabilitatea politică nu depinde de participarea noastră la guvernare. Nu vrem să creăm instabilitate, să dăm jos guverne, nu există nicio astfel de intenţie de a da un vot negativ Guvernului, care şi fără noi poate funcţiona (…) Recomandarea Consiliului Permanent pentru Consiliul Reprezentanţilor Unionali care va avea loc pe 13 decembrie este continuarea a ceea ce ştim foarte clar că este de făcut. Ne întoarcem şi ne ocupăm de comunitatea noastră, în Parlament vom susţine toate demersurile pentru susţinerea comunităţii noastre”, a adăugat liderul UDMR.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

Afaceri la ADS. Senatorul UDMR Barna Tanczos, urmărit penal pentru corupţie

Procurorii anticorupţie au dispus vineri începerea urmăririi penale pe numele senatorului UDMR Barna Tanczos, la data faptelor preşedinte al Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), pe care îl acuză de abuz în serviciu şi fals intelectual într-un dosar de corupţie în care prejudiciul se ridică la peste 15 milioane de lei, anunţă DNA în cadrul unui comunicat de presă.

Din ordonanţa de efectuare a urmăririi penale reiese că, în 2006, Barna Tanczos, în exercitarea atribuţiilor aferente funcţiei de preşedinte al ADS, cu complicitatea unor persoane, a semnat o adresă prin care informa Subcomisia de Fond Funciar a Sectorului 1 în legătură cu faptul că, în urma măsurătorilor efectuate la S.C.D.P. Băneasa – locaţia Bucureşti, a rezultat o suprafaţă totală de 60,44 ha teren, din care 45,77 ha sunt disponibile în vederea retrocedării.

Toate acestea s-au întâmplat fără ca suspectul Barna să fi solicitat avizul sau opinia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice sau S.C.D.P. Băneasa, singurele instituţii în măsură să stabilească suprafeţele de teren ce sunt indispensabile cercetării, conform prevederilor legale, au arătat procurorii.

Ulterior, DNA susţine că Tanczos Barna a încheiat, fără a verifica legalitatea documentaţiei depuse, conform prevederilor legale, un protocol de predare – preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din locaţia Bucureşti, prin care preda suprafaţa de 2,8 hectare către Subcomisia de Fond Funciar a Sectorului 1. În cuprinsul protocolului, în mod neadevărat se arată că suprafaţa predată se găseşte în domeniul privat al statului, deşi în realitate se afla în domeniul public, precum şi că nu se impunea acordarea de despăgubiri, neexistând nici un prejudiciu produs Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, cu toate că pe suprafeţele respective se aflau plantaţii pomicole destinate strict cercetării.

“În urma acestor demersuri făcute cu încălcarea prevederilor legale, de către Tanczos Barna, în calitate de preşedinte al ADS, a fost emis, de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucureşti, un titlu de proprietate pe numele unei persoane ce nu a făcut dovada vechiului amplasament pe suprafeţele de teren exploatate de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Atestarea unor fapte neconforme realităţii de către Tanczos Barna, în calitate de preşedinte al ADS, a facilitat de asemenea încheierea frauduloasă de către DRĂGAN DANIEL a şapte protocoale”, au explicat procurorii.

Barna Tanczos este acuzat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un folos necuvenit în formă continuată şi fals intelectual.

DNA a dispus, în martie 2014, începerea urmării penale şi pe numele lui Daniel Drăgan, fost preşedinte al ADS, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un folos necuvenit în formă continuată şi fals intelectual în formă continuată.

Pentru formularea acestor acuzaţii s-a reţinut faptul că, în perioada 2007-2008, Daniel Drăgan, fără a verifica legalitatea documentaţiei depuse, conform prevederilor legale, a încheiat un număr de 7 protocoale de predare – preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din Bucureşti, prin care a predat Subcomisiei de Fond Funciar a Sectorului 1 suprafaţa de 29,17 hectare aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

DNA arată că, în cuprinsul acestor protocoale, în mod fals, se atestă că suprafaţa predată face parte din domeniul privat al statului, deşi în realitate se afla în domeniul public, precum şi că nu există prejudiciu sau despăgubiri ce ar trebui acordate Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, deşi pe suprafeţele respective se aflau plantaţii pomicole destinate strict cercetării.

“Ca urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu şi a întocmirii frauduloase a acestor documente de către Drăgan Daniel, Tanczos Barna şi de alte persoane, funcţionari în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa a suferit un prejudiciu evaluat la suma de 15.977.585 lei”, afirmă procurorii anticorupţie.

 articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

Ambiţionaţi de maghiari, gaborii cu pălărie din Transilvania vor autonomie „la mişto”: „Vom ajunge într-o Românie a ungurilor şi a ţiganilor”

Romii se declară împotriva autonomiei Ţinutului Secuiesc, pe care o cer reprezentanţii etnicilor maghiari din România. Liderii partidului romilor „Pro Europa” din Transilvania spune că dacă s-ar pune în aplicare proiectul UDMR, Harghita, Mureş şi Covasna îşi vor pierde legitimitatea, cultura şi tradiţiile, scrie Yahoo News.

„Mai multe organizaţii, ONG-uri, dar şi organizaţia gaborilor cu pălărie, care sunt majoritatea în judeţul Mureş, ne opunem acestui proiect lansat de UDMR. În cele trei judeţe din Ţinutul Secuiesc locuiesc cam 50-60.000 de romi”, a declarat liderul regional din Transilvania al „Pro Europa”, Aurel Pascu, citat de citynews. ro.

articol preluat de pe http://www.gandul.info/

Proiectul UDMR de autonomie, prezentat oficial: Ţinutul Secuiesc va fi condus de un Consiliu regional şi unul executiv, care va avea preşedinte

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a prezentat, joi, proiectul Uniunii privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care prevede ca regiunea să fie condusă de un Consiliu regional şi unul executiv cu preşedinte care să participe la şedinţele Guvernului României la care sunt tratate probleme care privesc regiunea.

Potrivit proiectului UDMR de autonomie a Ţinutului Secuiesc prezentat de Kelemen Hunor joi, într-o conferinţă de presă la Cluj, regiunea formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar trebui să se constituie “ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie şi prezentului statut”, transmite corepondentul MEDIAFAX.

“În cadrul Regiunii egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor lingvistică sau etnică, precum şi respectarea particularităţilor etnice şi culturale este garantată. (…) Fără a prejudicia dispoziţiile privind drapelul României şi stema ţării, regiunea, precum şi judeţele componente au steagurile şi stemele proprii aprobate de consiliul regional, respectiv consiliile judeţene”, se arată în document.
articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Kelemen: Nu există niciun fel de asemănare între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc. Partidele nu au nicio treabă cu proiectul de autonomie al UDMR

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, miercuri, la Sfântu Gheorghe, răspunzând unei întrebări, că nu există niciun fel de asemănare între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc, o asemenea comparaţie fiind o “greşeală uriaşă”.

Întrebat despre comparaţia pe care pe care unii o fac între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc, Kelemen a răspuns: “Nu există nicio asemănare între Ţinutul Secuiesc şi Scoţia. Din punctul meu de vedere, e o greşeală uriaşă să faci astfel de comparaţii, acolo e cu totul şi cu totul altă situaţie, iar dacă cineva face o astfel de comparaţie, înseamnă că nu a înţeles nimic sau vrea să creeze o diversiune”.

Kelemen a adăugat că este “treaba” scoţienilor şi a britanicilor ce fac, pentru că într-o democraţie trebuie ascultate ambele părţi.

“Trebuie să fii pregătit să laşi libertatea de a spune fiecare ceea ce doreşte”, a spus Kelemen.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

CINCI MOTIVE pentru care referendumul pentru independenţa Scoţiei NU schimbă situaţia Ţinutului Secuiesc

Apropierea referendumului pentru independenţa Scoţiei de Regatul Unit al Marii Britanii a readus în discuţia publică din România problematica autonomiei Ţinutul Secuiesc. Unele voci din presa română şi internaţională susţin că independenţa Scoţiei ar declanşa un val de mişcări separatiste în toată Europa, vizând inclusiv autonomia Ţinutul Secuiesc. Gândul atrage, însă, atenţia că discuţia despre independenţa Scoţiei nu are caracteristici comune cu cea despre autonomia Ţinutului Secuiesc. Scoţia este stat de sine stătător în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii, în timp ce Ţinutul Secuiesc nu a avut niciodată independenţă, iar discuţia despre autonomie contravine Constituţiei României, începând cu articolul 1. Mai departe, vă arătăm cinci motive pentru care discuţia despre efectul independenţei Scoţiei asupra viitorului Ţinutului Secuiesc este una falsă.

Catalonia, Ţara Bascilor, Flandra, Găgăuzia, Ţinutul Secuiesc. Iată câteva dintre „focarele separatiste” care s-ar putea reaprinde odată cu un vot pozitiv pentru independenţa Scoţiei de Regatul Unit, scrie presa internaţională (New York Times şi BBC, pentru a menţiona două surse), ideea regăsindu-se şi în presa din România. Deocamdată, doar catalanii pregătesc un referendum pentru independenţă, iar etnicii sârbi din Bosnia se declară inspiraţi de ce se întâmplă în Scoţia. Avem, însă, motive să ne aşteptăm la o intensificare a demersului din Ţinutul Secuiesc? Experţii contactaţi de gândul spun că nu.

Printre argumentele care pot fi invocate aici se numără Constituţia României, statutul Scoţiei în entitatea din care face parte acum, istoria Regatului Unit al Marii Britanii, istoria României, geografia, precum şi distincţiile dintre autonomie şi independenţă.

Înainte de a trece la argumente, se cere o clarificare a denumirilor: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu este o singură ţară, ci un ansamblu format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord. Marea Britanie, în schimb, este o denumire geografică, şi nu politică, ce se referă la cea mai mare insulă dintre insulele britanice, unde se află Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia, deci Regatul Unit fără Irlanda de Nord. Aşadar, când vorbim despre referendumul din Scoţia, acesta se referă (în versiunea hipercorectă) la independenţa de Regatul Unit, nu de Marea Britanie, cu toate că cele două denumiri au devenit interşanjabile în limbajul curent.

Mai jos, argumentele pe larg care susţin ideea că evenimentele din Scoţia, indiferent de rezultatul votului de joi, nu au legătură cu problematica Ţinutului Secuiesc din România:

Argumentul 1: autonomie vs. independenţă

„Alăturarea dintre procesul declanşat de obţinerea independenţei Scoţiei şi anumite încercări de a pune problema autonomiei unei regiuni numite de către unii „Ţinutul Secuiesc” nu are nicio justificare, nici în realităţile istorice şi nici în chestiuni de actualitate”, explică din start academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un prim aspect foarte important pentru această discuţie este diferenţa dintre independenţă şi autonomie. Primul concept înseamnă că un stat este suveran din toate punctele de vedere şi are trei atribute foarte importante, primele două fiind condiţii sine qua non: politica de apărare, politica externă şi monedă proprie. Cu alte cuvinte, independenţa unui stat se concretizează în două drepturi fundamentale, cel de a declara război şi cel de a proclama pace, punctează Andrei Ţăranu, conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.

În schimb, când o entitate beneficiază de o formă de autonomie, ea îşi cedează drepturile de politică externă şi de apărare entităţii federative, a adăugat Andrei Ţăranu. O definiţie simplă de dicţionar explică autonomia drept o formă de autoguvernare într-un stat condus de o putere centrală (Sursa: DEX).

Argumentul 2: istoria

„Scoţia are o tradiţie statală separată de circa un mileniu, alăturarea Scoţiei Regatului Unit al Marii Britanii producându-se abia în 1707. Scoţia nu a fost niciodată unită efectiv cu Anglia, ci şi-a păstrat mereu organizarea separată”, ne-a explicat academicianul Ioan-Aurel Pop, adăugând: „Ţinutul Secuiesc” este o regiune greu de delimitat din cadrul României, care nu a avut niciodată independenţă, nici graniţe, nici existenţă efectivă ca subiect de drept internaţional. Este drept că, în Evul Mediu şi în Epoca Modernă timpurie, secuii s-au bucurat de statutul de naţiune politică recunoscută, ca şi nobilii şi saşii, dar teritoriul lor nu avea continuitate geografică, fiind „răspândit” în sud-estul Transilvaniei şi în alte zone; toate izvoarele îi menţionează pe secui, încă din momentul aşezării lor în aceste regiuni, ca fiind amestecaţi cu românii, ca trăind printre români. Această „autonomie” sui generis a fost desfiinţată de două ori, prima oară de autorităţile imperiale habsburgice, în secolul al XVIII-lea (sub împăratul Iosif al II-lea) şi a doua oară de statul ungar, la 1867-1868 (când s-a creat Imperiul Austro-Ungar), pe motivul anacronismului”.

Analizând istoria Scoţiei atât ca stat independent, cât şi ca parte a Regatului Unit, Andrei Ţăranu subliniază că Scoţia este o entitate istorică despre care se consideră că are propriul teritoriu. „Lucrurile sunt complet diferite în cazul României”, atrage atenţia conferenţiarul universitar. Dacă Scoţia a ajuns în Regatul Unit după mai multe războaie, ultimul la începutul secolului al XVIII-lea, „Transilvania s-a unit cu România în urma unui plebiscit, la 1 decembrie 1918. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt complet diferite”, punctează Ţăranu. „Sigur, ar fi trebuit în 1918 ca monarhia să fie federaţie. Nu a fost aşa, a fost stat unitar”.

Andrei Ţăranu mai punctează un aspect foarte important: „Noi avem minoritate maghiară, nu secuiască”.

„Autorităţile neromâneşti din secolele XVIII-XIX au considerat că „autonomia” secuiască nu se potrivea cu vremurile, fiind o reminiscenţă medievală ori feudală care împiedica progresul, dezvoltarea, buna administraţie a teritoriului. Statul român unitar şi independent nu a făcut decât să preia această moştenire”, ne mai explică şi Ioan-Aurel Pop, de la Babeş-Bolyai.

Privind aceste istorii diferite, academicianul trage următoarea concluzie: „Cerând independenţa, mulţi scoţieni nu privesc spre trecut, ci spre viitor, fără să aibă însă certitudinea că pasul va fi pozitiv şi nici că va fi realizat. Cerând autonomie, unii secui (maghiari) privesc spre trecut cu nostalgie, visând la vremuri revolute, nu la viitor”.

Argumentul 3: statutul actual

În vreme ce Ţinutul Secuiesc este o regiune greu de delimitat în cadrul României, neexistând, de-a lungul istoriei, graniţe, Scoţia este stat de sine stătător în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Înainte de această alăturare, a avut, după cum s-a arătat mai sus, „o tradiţie statală de circa un mileniu” (acad. Pop). Scoţia are actualmente un guvern cu puteri limitate, dar, în cazul proclamării independenţei, va trebui să îşi creeze mai ales infrastructura financiară.

După cum gândul v-a prezentat într-o analiză anterioară, Scoţia nu are o bancă centrală, instituţii de strângere a taxelor şi impozitelor proprii şi nici o instituţie de emitere a titlurilor de stat. Scoţia ar trebui să aibă o monedă proprie şi de asemenea nu ar mai avea acces la Uniunea Europeană şi la sistemele ei de piaţă. Crearea unor astfel de sisteme bancare şi instituţionale ar dura între 5 şi 10 ani, spun experţii, iar în cazul unui referendum câştigat de tabăra pro independenţă, aceasta ar intra de facto în vigoare din martie 2016, deci într-un an şi jumătate.

Trebuie, de asemenea, notat că Scoţia face parte din Commonwealth şi, chiar dacă alegătorii vor decide independenţa sa, va rămâne în această organizaţie, iar regina Elisabeta a II-a va rămâne monarhul Scoţiei, la fel cum este regina Australiei şi a Canadei.

Ţinutul Secuiesc, în schimb, este o regiune greu de delimitat din cadrul României, care nu a avut niciodată independenţă, nici graniţe, nici existenţă efectivă ca subiect de drept internaţional, atrage atenţia acad.

Argumentul 4: geografia

Cu toate că poate suna simplist, o simplă privire pe hartă ne arată că situaţiile Scoţiei şi Ţinutului Secuiesc sunt complet diferite: „Teritoriul secuiesc e înconjurat pe toate părţile de statul român”, notează Andrei Ţăranu.

Scoţia are deja graniţe, teritoriu bine delimitat, ieşire la mare şi ocean. „Scoţia are o populaţie de circa 5,3 milioane de locuitori şi un teritoriu cât Transilvania şi Banatul la un loc, un spaţiu geografic bine delimitat şi poziţie geopolitică adecvată comunicării cu restul lumii, fără nicio nevoie imperioasă de comunicare directă prin Anglia şi Ţara Galilor sau Irlanda”, spune acad. Pop.

Argumentul 5: Constituţia României şi proiectul de autonomie al UDMR

Dacă în Scoţia este posibil să votezi pur şi simplu independenţa de Regatul Unit (situaţie parodiată savuros de comediantul american Jon Stewart), în România nu este posibil niciun fel de demers în acest sens, fie că este vorba despre autonomii sau independenţe. În ţara noastră, orice asemenea discuţie nu trece nici măcar de primul articolul din Constituţie, conform căruia România este un stat unitar şi indivizibil.

Aşadar, oricât de animată ar fi secuimea de referendumul din Scoţia, noi nu putem avea un referendum pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc, atât timp cât legea fundamentală rămâne în forma actuală.

Referitor la această autonomie, Andrei Ţăranu, de la SNSPA, face o analiză foarte importantă. Dacă citim proiectul finalizat de UDMR (şi prezentat AICI de Hotnews), observăm că noţiunea de „autonomie” este folosită eronat, în scopuri mai degrabă populiste. Acest proiect, spune Ţăranu, propune o formă federativă, în care există un executiv propriu (guvernatorul), un legislativ propriu (consiliul regional), atribute fiscale proprii (ex: parte din TVA să rămână în regiuni). „Toate acestea trec de dimensiunea strict autonomă. Singurele care lipsesc sunt politica externă şi de apărare), ne-a spus istoricul.

Ce probleme ridică Scoţia, ca stat nou în Europa

Cu trei zile înainte de marele vot, rezultatul este incert. Un sondaj ICM prezentat de Telegraph indică următoarele opinii: 49% pentru independenţă, 42% împotrivă şi 9% indecişi. Un alt sondaj, Opinium pentru The Observer, indică următorul rezultat: 43% pro-independenţă şi 47% împotrivă, în vreme ce 10% dintre cei chestionaţi s-au declarat indecişi.

Deşi răspund în proporţie de aproape 50% că Scoţia ar duce-o mai prost din punct de vedere economic ruptă de Regatul Unit, cu sub 30% fiind de părere că ar duce-o mai bine, sondajele oficiale arată că puţin peste 50% din cei care vor ieşi la vot la referendum ar spune da independenţei. Nu doar Londra, ci şi o parte a comunităţii de afaceri se teme de o astfel de perspectivă, pentru că ar destabiliza financiar Regatul Unit, pe care l-ar lipsi de nişte resurse naturale profitabile – petrolul din Marea Nordului şi gazul din nordul ţării. David Cameron a făcut în repetate rânduri apel la scoţieni să nu strice uniunea de 300 de ani cu Regatul, acelaşi curent de opinie regăsindu-se şi printre personalităţi populare precum cântăreţul David Bowie, antrenorul de fotbal Alex Ferguson sau J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter, care trăieşte în Scoţia.

Pe scurt, campania pro-independenţă susţine că tot mai mulţi scoţieni simt că nu mai sunt reprezentaţi de guvernul central de la Londra, mai ales că majoritatea dintre ei votează cu laburiştii încă din anii ’80, iar la putere din 2010 sunt conservatorii. Mai mult, la putere în Scoţia a fost votat un partid naţionalist, care şi-a făcut un scop din organizarea acestui referendum, pe care l-a negociat cu autorităţile centrale de la Londra. Campania pro-independenţă mai susţine că scoţienii sunt pro-UE, în timp ce Londra face paşi tot mai radicali către ieşirea din Uniune.

Cu un guvern cu puteri limitate, care nu are autonomie fiscală şi nici monetară, Scoţia depinde în prezent de deciziile luate la Londra, de guvernul central. Un stat scoţian independent ar ridica însă o serie de probleme serioase.

În primul rând, este vorba despre partea financiară. Scoţia nu are o bancă centrală, instituţii de strângere a taxelor şi impozitelor proprii şi nici o instituţie de emitere a titlurilor de stat. Scoţia ar trebui să aibă o monedă proprie şi de asemenea nu ar mai avea acces la Uniunea Europeană şi la sistemele ei de piaţă. Crearea unor astfel de sisteme bancare şi instituţionale ar dura între 5 şi 10 ani, spun experţii, iar în cazul unui referendum câştigat de tabăra pro independenţă, aceasta ar intra de facto în vigoare din martie 2016, deci într-un an şi jumătate.

O altă problemă este cum s-ar susţine economic o Scoţie independentă. Tabăra pro spune că petrolul şi gazul din nord ar fi administrate mai bine de un stat propriu şi independent şi că, în plus de aceste resurse energetice, Scoţia se bazează şi pe turism, universităţi, industrii creative, producerea de alimente şi de băuturi sau pe servicii financiare. Cu toate acestea, un raport al Institutului de Studii Fiscale din Marea Britanie, citat de CNN, arată că în 2014 deficitul bugetar al Scoţiei a crescut în raport cu cel al restului Regatului Unit, pentru că veniturile din redevenţele din Marea Nordului au scăzut, iar cheltuielile de stat au crescut – de altfel majoritatea scoţienilor sunt adepţii unui stat cu asistenţă socială puternică.

În ciuda acestor considerente, tabăra pro-independenţă este puternică şi este susţinută în general de tinerii care nu au proprietăţi, se confruntă cu salarii în scădere şi şomaj în creştere, precum şi cu lipsa de oportunităţi. Populaţia mai conservatoare, mai în vârstă, se opune ruperii de Regatul Unit.

Dacă ruperea va avea loc totuşi, guvernul Scoţiei va demara negocieri cu Londra, pentru a asigura o tranziţie lină şi transferurile de proprietăţi necesare.

Situaţia în Catalonia

În Sud, Spania se confruntă şi ea cu o iniţiativă de referendum de independenţă, din partea regiunii autonome Catalonia, din nord-est. Nu este ceva nou aici, catalanii considerându-se mereu distincţi de spanioli, cu o limbă proprie şi cu mai multe tentative de rupere de puterea centrală în ultimii ani. Deşi Curtea Constituţională spaniolă a respins în trecut astfel de iniţiative, iar acum Guvernul de la Madrid susţine tăios că nu va avea loc niciun vot şi că va bloca orice iniţiativă în acest sens, Guvernul autonom de la Barcelona a fixat data de 9 noiembrie pentru un referendum unde vor fi lansate două întrebări: „Vreţi să devină stat Catalonia?” şi ”Dacă aţi răspuns afirmativ, vreţi ca acest stat să fie independent?”.

Regiune autonomă cu un guvern şi parlament cu puteri limitate în cadrul Regatului Spaniei, Catalonia are un puternic sentiment de independenţă faţă de centru, susţinând că drepturile şi autonomia nu îi sunt respectate, precum şi că fondurile bugetare acordate de la Madrid sunt discreţionare, ignorând nevoile regiunii de la graniţa cu Franţa. În 2005, parlamentul regional catalan a promovat o lege privind auto-guvernarea mult mai bine croită pentru a proteja puterile regionale în faţa celor centrale, însă aceasta a fost modificată puternic de legislativul de la Madrid şi apoi respinsă la Curtea Constituţională.

Mişcarea de independenţă nu era de proporţii în trecut, însă a cunoscut explozii în 2010, 2012 şi 2013, când au avut loc de altfel referendumuri simbolice privind independenţa de Spania – guvernul regional are dreptul de a-şi consulta cetăţenii prin scrutin, însă fără ca acesta să aibă puterea legală a unui referendum. Acum, sondajele arată că mişcarea de independenţă a câştigat din nou teren, iar politicienii din Barcelona cer din nou referendum. În prezent, susţinerea publică pentru independenţa Cataloniei se apropie din nou de 50%, cu aproximativ 30% opunându-se şi restul locuitorilor spunând că nu ştiu ce să voteze.

Spre deosebire de Scoţia, Catalonia este o regiune bogată, cu un buget anual imens, de 25 de miliarde de euro, puternic industrializată, care ar avea şansele să se susţină singură. Pentru Spania, pierderea ei ar însemna o lovitură economică de proporţii. Poate că tocmai de aceea guvernul central refuză orice negociere cu privire la organizarea unui referendum legal, strategie care nu este tocmai bine gândită, atunci când spiritele se apropie de fierbere, lucru care nu se întâmplă însă deocamdată în Catalonia, mişcarea separatistă fiind puternică, dar nu covârşitoare.

articol preluat de pe www.gandul.info

CSM reactioneaza dur la proiectul de AUTONOMIE al UDMR

Consiliul SUperior al Magistraturii a reactionat dur la proiectul de autonomie initiat de UDMR. Acestia subliniaza ca Justitia nu poate fi facuta in limba maghiara, ci doar in limba romana. CSM cere UDMR sa respecte Constitutia.

Proiectul de autonomie ala UDMR prevede ca etnicii maghiari sa se poata adresa in limba maghiara Justitiei.

articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro/