Articole

România vrea autostrăzi (Protest pe 15 martie, la ora 15:00, 15 minute de încetare a activității)

România vrea autostrăzi

foto preluat de pe www.facebook.com/România-vrea-autostrăzi
articol preluat de pe romaniavreaautostrazi.ro

 

15 martie 2019, ora 15:00 - Inaugurarea primului si singurului metru de autostrada din Moldova.
#Romaniavreaautostrazi #şîeu

 

 

14 martie 2019 - Manifestul “România vrea autostrāzi” are de azi un imn oficial.

 

 

4 martie 2019 - Omul de afaceri Ștefan Mandachi a construit un metru de autostradă la Suceava, într-o singură zi, prin mobilizarea unei echipe de doar 17 oameni și a lansat o provocare pentru românii din întreaga lume, indiferent de statut social sau profesie, în încercarea de a atrage atenția asupra amânării excesive a construirii autostrăzii în Moldova.

Ștefan Mandachi a tipărit și a oferit pe cheltuială proprie, în ultimele șase luni, peste 3.000.000 de afișe. Începând din patru martie, oferă gratuit și autocolante cu mesajul „România vrea autostrăzi” celor care doresc să se alăture manifestului. Acestea pot fi ridicate din rețeaua de restaurante Spartan, Mandachi Hotel & SPA din Suceava, sau de pe site-ul www.romaniavreaautostrazi.ro. Pe lângă asta omul de afaceri sucevean cheamă toți românii să se alăture manifestului său prin asumarea sloganului #șîeu, ca gest de solidaritate a întregii țări cu cetățenii din regiunea Moldova.

Comandă acum autocolante GRATIS (Plăteşti doar transportul)

Descarcă autocolante

În data de 15 martie, la ora 15:00, va avea loc inaugurarea primului și singurului metru de autostradă din regiunea Moldovei, inițiatorul anunțând că va adopta o formă inedită de protest pentru a transmite mesajul sau către autorități și către cetățeni. Astfel, la ora inaugurării, va suspenda timp de 15 minute activitatea în toate afacerile pe care le administrează. Acestea includ o rețea de 40 de restaurante, un hotel, centru de conferințe, sală de fitness, cafenea și un centru SPA.

În plus, acesta s-a autosuspendat din profesia de avocat pentru un an de zile, în semn de protest pentru toți avocații care nu pot să-și reprezinte clienții din țară, deoarece nu au pe unde să circule.

Mai multe detalii pe www.romaniavreaautostrazi.ro

#Romaniavreaautostrazi #şîeu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Implică-te! Visul tău, al meu, al tuturor „România vrea autostrăzi” poate deveni realitate!

 

vedeti mai mult pe www.facebook.com/România vrea autostrăzi si evenimentul din 15 martie, ora 15:00 – România vrea autostrăzi #șîeu

Nou protest în Capitală: „Miza pentru noi toţi este independenţa Justiţiei!” (3 martie 2019)

Nou protest în Capitală: „Miza pentru noi toţi este independenţa Justiţiei!” (3 martie 2019)

foto realizat de de Mihuţ Savu, preluat de pe epochtimes-romania.com
articol realizat de Loredana Diacu, preluat de pe epochtimes-romania.com

3 martie 2019

 

Cetăţenii nemulţumiţi de acţiunile coaliţiei la putere în materie de Justiţie şi solidari cu magistraţii care protestează pe treptele tribunalelor au organizat, duminică, un marş din Piaţa Victoriei spre Ministerul Justiţiei.

UPDATE: Protestatarii încep să ajungă la Ministerul Justiţiei, păzit de efective impresionante de jandarmi. Se aud huiduieli şi scandări puternice. „Hoţii, hoţii!”, „Demisia, Demisia!”, „Abrogaţi şi plecaţi”, „Tu-Dorel, demisia!”, strigă mulţimea, exprimându-şi dezaprobarea faţă de ministrul Justiţiei şi clasa politică la putere.

Ne-a supărat Tudorel Toader, care – după ce Preşedintele a promulgat cele trei legi ale Justiţiei – nu ţine cont nici de GRECO, nici de Comisia de la Veneţia, nici de magistraţi, nu consultă niciun magistrat, vine cu această Ordonanţă 7, care nu face altceva decât să pună pumnul în gură magistraţilor şi să dea puteri sporite acestei Secţii speciale, secţia lui Tudorel Toader. Noi suntem aici – cum au fost şi actorii mai devreme la Teatrul Naţional Bucureşti – să susţinem magistraţii, pentru că de doi ani de zile noi încercăm să apărăm justiţia din România şi să ne apărăm democraţia. Noi, societatea civilă, asta facem„, declară Marian Rădună (membru al grupului civic Rezistenţa).

* * *

UPDATE: Coloana de manifestanţi a ajuns la Universitate. La Troiţă protestatarii s-au oprit pentru a ţine un moment de reculegere.

Se scandează apoi „Cinste lor, cinste lor, eroilor!”, „Păcat, păcat de sângele vărsat!”, „Iliescu condamnat pentru sângele vărsat!”, „Nu vrem să fim conduşi de hoţi”, „Jos Carmen Dan!”. Oamenii au scandat, de asemenea, „Cinste lor, cinste actorilor!”, în semn de recunoştinţă şi de apreciere faţă de actorii care şi-au manifestat solidaritatea cu ei şi cu magistraţii.

Marşul continuă către Ministerul Justiţiei.

* * *

UPDATE: Mulţimea a plecat în marş din Piaţa Victoriei spre Ministerul Justiţiei.

„Marş afară, trădători de ţară!”, „Justiţie, nu corupţie!”, scandează manifestanţii.

* * *

UPDATE: Numărul protestatarilor din Piaţa Victoriei a crescut la aproximativ 2.000 de persoane.

„Demisia, demisia!”, „PSD, ciuma roşie”, „Abrogaţi şi plecaţi!”, strigă mulţimea.

* * *

UPDATE: În Piaţa Victoriei s-au strâns câteva sute de protestatari. De asemenea, sunt foarte multe dube, foarte mulţi jandarmi. De remarcat că jandarmii au instalat garduri în faţa maşinilor presei.

Am ajuns azi-noapte…Nu am cum să trec pe aici şi să nu ajung, mi se pare un pic de jignire la adresa acestor oameni care stau zilnic, de doi ani de zile. Suntem solidari cu tot ce se întâmplă în ţară, cu magistraţii, clar nu vrem ca justiţia să ajungă pe mâinile politicienilor, să devină un stat ca pe vremea comuniştilor. Nu putem protesta tot timpul fizic, dar în mediul online oamenii îşi exprimă supărarea şi indignarea.

Cred că cea mai bună rezolvare este votul, să se iasă la vot şi primul vot va fi pe 26 mai. Votul nu este nici o obligaţie şi nici o datorie, este un drept.

Şi dacă tinerii din ziua de azi nu înţeleg că dreptul ăsta a fost câştigat cu sânge atât la revoluţie, înainte de revoluţie, în închisorile comuniste etc. – un om în urmă cu exact 30 de ani şi-a dat foc pe pârtia de la Braşov ca să atragă atenţia oamenilor din străinătate asupra a ceea ce se întâmplă în România în perioada comunistă – eu una nu vreau să mai trăiesc acele vremuri…le-am trăit, eram copil, ei trebuie să înveţe istoria adevărată şi trebuie să înveţe că noi avem un drept de a ieşi la vot. Eu vreau să fac atât cât pot eu.

Normală…asa trebuie să arate România mea, cu spitale, cu şcoli, cu infrastructură, cu nişte oameni normali, competenţi, educaţi, civilizaţi, cu bun-simţ, care să facă lucruri pentru noi, asa trebuie să arate o Românie normală„, declară o protestatară venită din Anglia.

Venim aici pentru că lucrurile trebuie să ajungă într-un fel pe un făgaş normal. Trebuie să trăim într-o ţară în care democraţia să fie cea adevărată. Ne supără faptul că de 4 ani de zile în România nu se mai vorbeşte decât despre justiţie, de parcă ţara asta nu mai are altceva, economie nu mai există, fiscalitate nu mai există, toate celelalte sunt pe planul doi, toată lumea se concentrază pe cum să schimbăm legile Justiţiei, nu ştim exact ce se întâmplă, nu ştim ce vor, nu ştim de ce vor s-o facă, suntem ca într-un cerc vicios, din care nu putem să ieşim. La un moment dat trebuie să se rupă cumva cercul ăsta„, spune o protestatară venită cu copilul.

Vin de când au început manifestaţiile, ca să îndemn tineretul să intre în normal, pentru că nomalul este lupta pentu drepturi, pentru independenţă, împotriva analfabetismului care conduce, şi dacă ne văd aşa supuşi – cum 70 de ani am fost îndemnaţi: lasă că partidul gândeşte pentru tine, luptă pentu tine – ce ‘bine’ am ajuns. Cred că mai am cap, cum poţi să faci aşa ceva (să votezi cu PSD)?! Din păcate, puţini gândim, din păcate nu alegem pe cine trebuie, ieşim greu la vot, fără gândire. Când am auzit că astăzi pe Dragnea l-au aplaudat unii… nu trebuie nici unu la un milion! (Mă supără) lipsa de educaţie, trădarea, goana după bani, bani, bani. Şi statisticile… am auzit – ieri, alaltăieri – că numărul de maşini ar arăta un nivel de trai ridicat…ei, cum vine asta?„, declară un domn în vârstă.

 

cititi mai mult pe epochtimes-romania.com

(Loredana Diacu) Abrogaţi şi apoi plecaţi! – Protest în Piaţa Victoriei după OUG pe legile Justiţiei (24 februarie 2019)

Abrogaţi şi apoi plecaţi! – Protest în Piaţa Victoriei după OUG pe legile Justiţiei (24 februarie 2019)

foto preluat de pe www.epochtimes-romania.com
articol realizat de Loredana Diacu (preluat de pe www.epochtimes-romania.com)

24 februarie 2019

 

Ordonanţa pe legile Justiţiei adoptată de Guvernul Dăncilă îi scoate în stradă nu doar pe magistraţi ci şi pe românii îngrijoraţi de soarta statului de drept. Au loc proteste în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Sibiu, precum şi în alte oraşe din ţară.

UPDATE. La ora 21:00, protestatarii au aprins luminile telefoanelor mobile şi au huiduit puternic înspre Guvern, după care au strigat „Demisia, demisia!”, „Hoţii, hoţii!”, iar ulterior au cântat imnul României.

„România, trezeşte-te!”, „PSD, ciuma roşie!” , „Marş afară, prădători de ţară!”, „Justiţie, nu corupţie!”, au strigat cetăţenii după intonarea imnului.

„Europa, Europa!”, au mai scandat manifestanţii, care au desfăşurat uriaşul drapel al UE în mijlocul Pieţei Victoria.

UPDATE: O maşină fără însemne a televiziunii Antena 3 a fost huiduită la scenă deschisă de protestatarii din Piaţa Victoriei aflaţi pe traseul vehiculului. ”Antena 3, nişte derbedei!”, s-a scandat cu putere.

UPDATE. „PSD, ciuma roşie!”, „Hoţii, hoţii”, strigă miile de protestatari din Piaţa Victoriei.

Pur şi simplu trebuie să plece. Sunt o şleahtă de hoţi. Vrem să trăim o viaţă normală„, a transmis o manifestantă.

Încercăm să schimbăm ceva, să simtă şi magistraţii că suntem alături de ei. OUG 7 e ca o picătură care a umplut paharul„, a afirmat o protestatară.

Ne paşte erdoganizarea, infractorii vor face justiţia în ţară. OUG 7 e mai toxică ca OUG13. Politicul intră în toată justiţia. Toată această OUG de la un capăt la altul este toxică. Fie urmează un rău absolut, să rămână ţara asta aşa cum vor ei, fie vor abroga OUG. Încă nu e intrată în vigoare. Le e frică„, a declarat jurnalista Ramona Ursu.

Protestatarii au plimbat prin Piaţa Victoriei un uriaş drapel al UE. „Europa, Europa„, au scandat cetăţenii.

UPDATE. Liderii USR şi PLUS, Dan Barna şi Dacian Cioloş, au susţinut o conferinţă de presă în Piaţa Victoriei.

Justiţia nu trebuie subordonată politic. Măsurile luate de Guvernul României slăbesc justiţia, nu o întăresc. Au impresia că dacă au câştigat o dată alegerile pot să întoarcă pe dos ţara asta„, a declarat Dacian Cioloş.

În acest moment, România e din nou agresată masiv prin OUG 7. Alianţa USR-PLUS e în prima linie în această luptă a societăţii româneşti pentru normalitate şi supravieţuire. Suntem aici alături de cetăţeni. Trebuie să rezistăm ca ţară. Nepăsarea şi neimplicarea pot să ne ducă din nou la o dictatură! Alegerile anticipate devin o perspectivă reală„, a transmis Dan Barna.

* * *

UPDTAE. În Piaţa Victoriei protestează mii de români.

Liviu Dragnea şi clica lui de bandiţi este cazul să plece de la guvernare, au făcut numai rele, de când sunt la putere n-au făcut decât să îşi bată joc de legile justiţiei, de români, chiar şi de cei care i-au votat pe ei. Totul este la pământ. Liviu Dragnea este bolnav de putere şi trebuie neapărat să plece. Vom scăpa de ei. Ordonanţa asta cred că a pus capac. Şi-au bătut joc de noi destul, ajunge! Haideţi să punem odată punct destrăbălării pesediste, bătăii de joc a lui Liviu Dragnea faţă de poporul român. Ajunge!„, a declarat o protestatară.

Suntem conduşi de nişte anaflabeţi şi interlopi care vor să-şi subjuge sistemul de justiţie ca să scape de închisoare. Statul de drept e în pericol de vreo doi ani încoace. E bine că şi-au spus şi magistraţii punctul de vedere şi că au luat atitudine. Ar fi trebui să o facă mai de mult, dar e bine şi acum„, a precizat, la rândul său, alt manifestant.

Prezent la eveniment este şi deputatul USR Stelian Ion:

Am venit în primul rând să dăm un semnal de solidaritate cu magistraţii care au avut curajul şi au arătat foarte clar societăţii că avem o mare problemă cu această OUG dată peste noapte. E un semnal de alarmă foarte, foarte important. Dacă pe noi politicenii ne pot bănui adversarii că avem un anumit interes, magistraţii nu au protestat pentru ei, au protestat pentru justiţie. Ordonanţa trebuie abrogată. E foarte grav ce se întâmplă.

O ţară fără justiţie e o ţară fără reguli. Ne apropiem de ce s-a întâmplat în Turcia, unde Erdogan a epurat pur şi simplu sistemul judiciar.

E o guvernare schizofrenică pur şi simplu. Viorica Dăncilă dacă avea luciditate trebuia să ştie pe ce îşi pune semnătura. Pentru că ea vine de la Tudorel Toader, dar a girat-o, a semnat-o premierul României. Şi consultările nu le faci după OUG, ci înainte. Să vină cu altă OUG de abordare. Dar e deja demenţă, e schizofrenie, nu se poate guverna aşa într-o ţară normală. Nu are ce căuta Viorica Dăncilă ca premier pentru că nu are pregătire pentru niciun domeniu, e zero, nu înţelege nimic, e pur şi simplu o marionetă, nu ştie nici măcar limba română. În 2019 şi 2020 românii vor spulbera PSD-ul la vot.”

UPDATE: Şi în Paris românii au ieşit în stradă pentru a-şi exprima solidaritatea cu magistraţii protetatari şi cu cetăţenii care manifestează în ţară. Astfle, în faţa Notre Dame din Paris a avut loc un flash-mob.

Câteva mii de persoane şi-au bifat participarea, pe Facebook, la protestul anunţat duminică seara, începând cu ora 18.00, în Piaţa Victoriei. Intitulat sugestiv Abrogaţi şi apoi plecaţi, evenimentul este generat de nemulţumirea faţă de adoptarea, pe repede-înainte de către Guvern a unei ordonanţe care modifică legile Justiţiei.

Respectiva ordonanţă a stârnit nemulţumire şi printre magistraţi, care au protestat în mai multe oraşe ale ţării – inclusiv în Capitală – şi au decis să suspende temporar activitatea în mai multe parchete. Potrivit magistraţilor protestatari, statul de drept este în pericol.

Revenind la protestul de astăzi, acesta este anunţat cu un citat din cunoscutul filozof Mihai Şora.

Oameni buni,

dacă nici astăzi, după Ordonanţa de Urgenţă, nu vedeţi – adică NU VEDEŢI! – spre ce ne îndreptăm, dacă nici astăzi nu înţelegeţi – NU ÎNŢELEGEŢI! – ce înseamnă şi încotro ne duce subordonarea magistraţilor de către politicieni, înseamnă că suntem pierduţi, ca naţie, pentru alte câteva decenii.

Noapte bună, România!
Mihai ŞORA

cititi mai mult pe www.epochtimes-romania.com

 

Revoluția egipteană din 2011, parte din Criza Egipteană și din Primăvara Arabă

Revoluția egipteană din 2011 (Demonstrators in Cairo’s Tahrir Square on 8 February 2011)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Revoluția egipteană din 2011 a început cu o serie de demonstrații de stradă, proteste și acte de nesupunere civilă la 25 ianuarie 2011, zi aleasă de organizatorii Mișcării 6 Aprilie pentru a coincide cu Ziua Națională a Poliției. Protestele erau obișnuite în anii precedenți, dar manifestațiile din 2011 au fost cele mai mari în Egipt din 1977, de la Revolta pâinii, și fără precedent ca amploare, atrăgând participanți din diverse pături sociale și confesionale ale societății. Mohamed el-Baradei, cel mai cunoscut reprezentant al opoziției egiptene, i-a cerut președintelui Hosni Mubarak să demisioneze cât mai repede, pentru binele Egiptului. Numărul persoanelor ucise în timpul protestelor din Egipt se ridică la 18, dintre care 13 oameni au murit la Suez și cinci la Cairo, potrivit postului de televiziune al-Jazeera, citat de cotidianul Jerusalem Post. Aproape 20 de persoane au fost rănite în protestele din Suez, în timp ce în întreaga țară numărul răniților a depășit 900.

Muhammad Hosni Sayyd Mubarak (n. 4 mai 1928) a fost cel de-al IV-lea președinte al Egiptului, din 14 octombrie 1981 după ce președintele Anwar Sadat fusese asasinat la data de 6 octombrie, 1981. A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungi proteste.Acesta a stat 30 ani în fruntea guvernului egiptean și a fost șef al partidului PND - (Hosni Mubarak în 2009) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Muhammad Hosni Sayyd Mubarak (n. 4 mai 1928) a fost cel de-al IV-lea președinte al Egiptului, din 14 octombrie 1981 după ce președintele Anwar Sadat fusese asasinat la data de 6 octombrie, 1981. A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungi proteste.Acesta a stat 30 ani în fruntea guvernului egiptean și a fost șef al partidului PND – (Hosni Mubarak în 2009) – cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Odată cu căderea serii, mai mulți oficiali guvernamentali și oameni de afaceri au fugit din Egipt la bordul unor avioane particulare. Președintele Mubarak nu și-a făcut nicio apariție publică de marți, când au început revoltele. Vineri se anunțase că va ține un discurs la televiziune, eveniment care nu a mai avut loc.

Mubarak și-a dat demisia în ziua de 11 februarie 2011. După demisia sa, autoritățile egiptene au avut consfătuiri în vederea formării unui guvern de tranziție.

Revoluția egipteană din 2011 (he "Day of Revolt", 25 January) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revoluția egipteană din 2011 (he „Day of Revolt”, 25 January) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Pierderi

Economia Egiptului a pierdut până cel puțin 3,1 miliarde de dolari în urma crizei politice.

Banca Crédit Agricole face o primă evaluare a problemelor economice provocate de proteste și raportul instituției arată că pierderile se cifrează la 310 milioane de dolari pe zi. Banca a revizuit în jos prognoza pentru Egipt în 2011 in privința creșterii PIB-ului, la 3,7%, de la 5,3%, cât fusese inițial. Analiștii financiari anticipează o devalorizare de 20% a lirei egiptene.

Orice guvern care va veni după aceasta criză va avea de înfruntat provocări majore în reconstrucția imaginii țării și în lupta cu probleme fundamentale ale economiei, care fi agravate de revolta populară. Peste 40% dintre cei 80 de milioane de locuitori trăiesc la limita subzistenței, cu un venit de doar 2 dolari pe zi, potrivit Băncii Mondiale.

Revoluția egipteană din 2011 (Celebrating the announcement of Hosni Mubarak's resignation in Tahrir Square, 11 February) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Revoluția egipteană din 2011 (Celebrating the announcement of Hosni Mubarak’s resignation in Tahrir Square, 11 February) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Alternative

Mohamed El Baradei

Mohamed El Baradei, scris și ElBaradei (n. 17 iunie 1942 la Cairo, Egipt) este un politician egiptean, fost director general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2005 și fost vicepreședinte al Egiptului între 14 iulie - 14 august 2013 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mohamed El Baradei – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mohamed El Baradei, scris și ElBaradei (n. 17 iunie 1942 la Cairo, Egipt) este un politician egiptean, a fost între anii 1997 – 2009, director general la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEO), laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2005 și fost vicepreședinte al Egiptului între 14 iulie – 14 august 2013.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

Frăția Musulmană prin dr. Mohammed Badie.

Mohammed Badie (born 7 August 1943) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mohammed Badie (born 7 August 1943) - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Frăția Musulmană (Al-Ikhwān, „Frăția”) este o mișcare transnațională islamistă înființată în 1928 în Egipt de către Hassan al-Banna (1906 – 1949) și de 6 angajați ai Societății Canalului de Suez din Ismailia, Egipt, ca reacție față de imperialismul britanic din Egipt și căderea Imperiului Otoman. Este cea mai veche și cea mai mare organizație politică musulmană din lume. Scopul declarat al organizației este „introducerea legii lui Allah în țară”. Crezul mișcării este: „Allah este adevărul nostru suprem, Profetul este conducătorul nostru, Coranul este legea noastră, lupta este drumul nostru.” Organizația este recunoscută ca organizație teroristă de guvernul Egiptului și Federației Ruse. La 26 decembrie 2013, Frăția Musulmană, care s-a aflat la conducerea Egiptului după înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak, a fost declarată organizație teroristă, de către noul Guvern.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Revoluția egipteană din 2011 si pe en.wikipedia.org

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din România și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre
„20 Ianuarie 2018 piata Universitatii a devenit neincapatoare”

foto realizat de Dan Mihai Balanescu

 

„Să vă fie frică, poporul se ridică!” – 100.000 de români, în stradă împotriva „Ciumei Roşii”

articol de Loredana Diacu – epochtimes-romania.com

20 ianuarie 2018

Legile justiţiei au fost votate, urmând să ajungă la preşedintele Iohannis, care le poate întoarce o singură dată înapoi, iar legile de modificare a codului penal urmează să fie votate. Aşadar, pe Facebook s-a dat semnalul de mobilizare pentru un protest masiv, care să oprească asaltul la adresa Justiţiei.

Mii de persoane sunt aşteptate să umple, sâmbătă, Piaţa Unversităţii, loc cu valoare de simbol, unde, la ora 18.00, va începe un mega-protest pentru apărarea Justiţiei, pusă în pericol de modificările legislative operate în Parlament. Promovat de mai multe grupuri civice – Corupţia Ucide, Rezistenţa, Insistăm, De-clic, Iniţiativa România, Pro-Fest, VeDem Just, Aradul Civic, Contract România – protestul va strânge nu doar bucureşteni ci şi români din restul ţării şi din Dispoara.

Astfel, de la Cluj, de exemplu, un grup de cetăţeni a pornit pe jos spre Capitală, într-un simbolic Marş al Speranţei, clujenilor alăturându-li-se la Sighişoara şi un grup de nevăzători. Participanţii la Marşul Speranţei vor ajunge mâine în Piaţa Universităţii şi îşi doresc, prin gestul lor, să îi motiveze pe bucureşteni să iasă din case.

Din Piaţa Universităţii, participanţii la protest vor porni în marş pe traseul Piaţa Unirii – Fântâni – Parlament, cu vizite la „instituţiile confiscate de către majoritatea parlamentară (Avocatul Poporului, CCR, CNA)”, se arată pe pagina evenimentului.

Protestul este anunţat în contextul în care legile justiţiei au fost votate, urmând să ajungă la preşedintele Klaus Iohannis, care le poate întoarce o singură dată înapoi, iar legile de modificarea codului penal urmează să fie votate.

Masacrarea Justiţiei de către PSD-ALDE, criticată de magistraţi, Departamentul de Stat, Comisia Europeană, este mai mult decât un atac la procedurile de drept şi la adresa luptei anticorupţie. Este un asalt chiar la adresa democraţiei din România. Felul în care PSD şi ALDE au abuzat procedurile parlamentare legitime, în care au încercat să închidă gura Opoziţiei şi a oricui a îndrăznit să se împotrivească, reprezintă semnale care ar trebui să alarmeze orice român care doreşte pentru România o viaţă în libertate şi democraţie. La care se adaugă şi modificările Codului de Procedură Penală şi situaţia generală gravă din toate celelalte domenii (sănătate, educaţie, economie, infrastructură, cultură, ecologie)”, susţin protestatarii.

cititi mai mult pe epochtimes-romania.com

 

cititi si pe taranista.wordpress.com - „20 ianuarie 2018. Despre cel mai mare marş al nostru. Şi despre #NextLevel” un articol de Cristina Andrei

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Bucuresti 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre

 

BUCUREŞTI, LIVE – „Marșul Speranței” a ajuns la Otopeni

 

Watch as Euronews’ Hans Von der Brelie reports from an anti-corruption march in Romania. This is him walking with protesters on the outskirts of Bucharest.

 

 

 

Watch live as Euronews’ Hans Von der Brelie reports from Bucharest train station, ahead of an anti-corruption march in the Romanian capital on Saturday.

 

Watch as Euronews’ Hans Von der Brelie reports from protests in front of the headquarters of Romania’s ruling party, PSD, in Bucharest.

 

This is why people are protesting in Romania today.

 

Euronews’ Hans von der Brelie is live at the ongoing anti-corruption protest in Bucharest, Romania. #rezist #corruption #Romania

 

București - Piața Universității 

 

 București - Piața Universității - Intervenția jandarmilor

Referitor la misiunea desfășurată de Jandarmeria Capitalei cu ocazia protestului de aseară facem următoarele precizări:

Imaginile apărute în spațiul public, care prezintă acțiunea individuală a unui jandarm aflat în dispozitivul de ordine publică, fac obiectul unei verificări interne.

Se va analiza punctual acel moment, dar și întregul ansamblu de decizii și contextul operativ premergător acestuia, astfel încât să avem o imagine corectă asupra acestui comportament și nu doar una fragmentară.

La acest moment, cunoaștem identitatea jandarmului din dispozitiv și în urma derulării acestei proceduri de verificare vom stabili exact ce anume a condus la o astfel de atitudine.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu dinamica unei astfel de misiuni, extrem de complexe, vă informăm că dispozitivele de ordine publică au mecanisme de autoreglare în timpul desfășurării misiunii.
Există situații în care jandarmii din prima linie, aflați de multe ore în dispozitiv, în picioare, în condiții meteorologice deosebite, pot fi supuși unei presiuni extrem de mari, presiune ce poate genera și astfel de comportamente. Responsabilitatea acestei acțiuni punctuale, a unui jandarm, va fi stabilită de verificările interne.

Explicațiile însă sunt necesare pentru a înțelege întregul context și a nu judeca distorsionat o misiune de ordine publică care, în ansamblu s-a desfășurat în condiții de normalitate, fără a exista incidente majore, persoane rănite sau distrugeri ale bunurilor publice.

Referitor la situația creată la gurile de metrou, facem precizarea că decizia Jandarmeriei de a temporiza și a redirecționa accesul persoanelor care se deplasau de la stația de metrou către ieșirea dinspre Teatrul Național a fost luată pentru a evita apariția unor busculade, întrucât zona Pieței Universității era blocată și era nevoie de o ieșire controlată a persoanelor.

Totodată, au fost realizate mai multe filtre de control care au avut un scop preventiv pentru a descuraja eventuale acte de tulburare a ordinii publice, filtre care și-au dovedit eficiența, în urma acestor controale fiind găsite asupra unor persoane mai multe obiecte periculoase care ar fi putut provoca rănirea gravă a participanților.

Persoanele care au fost depistate cu obiecte periculoase, le-au fost întocmite actele de constatare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de Art. 372 Cod Penal ,,Port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase”

.www.facebook.com/jand.romana

Foto credit cotidianul Adevărul

 

București - Piața Universității - Marșul

Euronews speaks live to anti-corruption demonstrators in Bucharest, Romania.

 

Dacă a durat 50 de minute să treacă toată lumea, câte persoane au ieșit azi la zăpadă?

 

București – Marșul – Fântână Unirii

 

 București – Piața Constituției – Palatul Parlamentului 

 

Euronews brings you live pictures from ongoing anti-corruption demonstrations in Bucharest, Romania

 

 

 

20 ianuarie 2018. Despre cel mai mare marş al nostru. Şi despre #NextLevel

articol de Cristina Andrei

23 ianuarie 2017

Nu-mi dau seama ce îi sperie pe unii jurnalişti mai tare: cuvintele sau adevărul din spatele cuvintelor – mai ales pe subiecte delicate. Când e vorba despre manifestaţii împotriva puterii politice, numărul protestatarilor este un astfel de subiect delicat. Este firesc ca organizatorii să dea un număr, Jandarmeria – alt număr, Puterea să aibă şi ea estimările ei. Iar jurnaliştii sunt prinşi la mijloc, fiind obligaţi de meserie să redea realitatea cât mai exact.

La protestul din 20 ianuarie 2018, pe la ora 19:40, Jandarmeria Română estima un număr de 15.000 de protestatari în Piaţa Universităţii, în vreme ce Digi24 dădea 50.000. În punctul maxim al protestului – undeva în jurul orei 20:20 – marşul a atins un număr de 60-70.000 de participanţi în Bucureşti (plus 20-25.000 în ţară), lucru cu care se pare că mai toată lumea a fost de acord până la urmă. Numai Dragnea Liviu zise aseară la TV că au fost doar vreo 25.000 la Bucureşti.

cititi mai mult pe taranista.wordpress.com

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. „Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018)

 

Ziua Unirii. Ceva extraordinar s-a întâmplat în această seară în România

articol de Florin Negruțiu – republica.ro

20 ianuarie 2017

De pe zidul unde m-am urcat să filmez mulțimea, se poate vedea cea mai tulburătoare imagine a exodului la care populația României a fost supusă de conducătorii ei în ultimele trei decenii, pe timp de pace. Italieni, spanioli, francezi, germani, englezi, unguri – românii plecați în străinătate își poartă cartoanele și steagurile țărilor care i-au adoptat. Nu există statistici oficiale care să-i cuprindă pe toți cei plecați și nimeni nu-și mai bate capul să-i mai numere. 2, 3, 4 milioane? Au fost buni cât au trimis bani în țară, dar acum, că au prins cheag acolo, „remiterile” s-a împuținat, ca și planurile de întoarcere. Între timp, prima generație de români născută în afara țării își așteaptă unchii, mătușile și bunicii să aibă grijă de ea. „Stranierii” mai vin acasă de Crăciun și de Paște, iar unii au ales să vină într-o banală zi de 20 ianuarie.

cititi mai mult pe republica.ro

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Cluj-Napoca

De la Cluj, suntem cu ochii pe corupți. Alături de prietenii de la București și din toate orașele în care suntem  

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Timișoara 

Sâmbătă, 20 ianuarie, Timișoara se alătură Bucureștiului într-un protest masiv, pentru a ne arăta dezacordul cu măsurile luate de majoritatea parlamentară. Legile justiției care au ajuns la președinte, codurile penale care vor fi discutate în noua sesiune parlamentară, codul fiscal, atitudinea politicienilor puterii față de mecanismele democrației, toate afectează funcționarea statului de drept, activitatea anticorupție, mediul antreprenorial și bunăstarea românilor.

Veți întreba poate cu ce rost? De ce am mai ieși la un nou protest, când oricum nu reușim să schimbăm nimic? Noi vă întrebăm cu ce rost să stai acasă? Cu ce rost să nu te implici? Cu ce rost să privești de pe margine? Sigur, politicienii puterii au ignorat protestele din ultima perioadă. Au mers înainte cu o îndărătnicie greu de îmaginat. Au găsit și strategia perfectă: mii de incizii care să ne imunizeaze la acțiunile lor și să ne lase deznădăjduiți. Dar ce ar trebui să facem acum? Să capitulăm?

Nu! De fapt, de acum trebuie să ne asumăm cu atât mai mult responsabilitatea. Democrația nu este de nepierdut. Ea trebuie apărată în fiecare zi, iar situatia in care ne aflăm astăzi există tocmai din cauza unui deficit de implicare. Dacă ne-am fi asumat de exemplu din timp că nu ne dorim personaje dubioase şi corupte în funcțiile de conducere, am fi presat pentru o reforma reală a clasei politice. Ne-am fi asumat cu adevărat votul, mustrându-i pe cei care nu-şi țineau promisiunile, şi ne-am fi ales singuri ce fel de țară ne dorim. În schimb, pentru prea mult timp, noi am văzut Statul ca pe un corp străin. Am omis să ne amintim că noi suntem Statul. Că noi suntem cei care decidem ce fel de politică se face în această societate. Că noi singuri ne decidem viitorul. Chemarea de acum nu mai este doar despre peticirea unor măsuri politice absurde. Gata! De acum schimbăm felul în care se lucrează pentru interesul public. De acum devenim cu adevărat responsabili.

Pe 20 ianuarie 2018 vom face tocmai aceasta. Cu responsabilitate, ne asumăm că suntem cetățeni ai României şi că ne dorim schimbarea clasei politice şi a societății româneşti. Numai împreună putem reuşi!
www.facebook.com/TimisoaraCivica

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Iași 

Iași, în fața Universității de Medicină

IAŞI, LIVE din Piaţa Unirii – „Revoluţia” generaţiei noastre.”

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Arad 

Aradenii spun nu coruptiei! Sute de oameni protesteaza la aceasta ora pe platoul din fata palatului administrativ alaturandu-se protestelor din toata tara!

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Constanța 

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Paris

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Diaspora

 

Proteste masive în București, în numeroase alte localități din Romania și din diaspora (20 Ianuarie 2018)

Presa externă

„I Have a Dream”, discurs public ținut de Martin Luther King Jr. (28 august 1963)

Martin Luther King, Jr. ținând discursul „I Have a Dream” la Marșul pentru Drepturi Civile din 1963 de la Washington, DC

foto si articole preluate de pe ro.wikipedia.org

 

I Have a Dream” (în traducere, „Am un vis”) este titlul unui discurs public de 17 minute al lui Martin Luther King Jr. ținut la 28 august 1963, în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării. Discursul, ținut pe treptele Monumentului Lincoln în timpul Marșului asupra Washingtonului pentru Libertate și Locuri de Muncă, a fost un moment definitoriu al Mișcarea pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor. Ținut în fața a 200.000 de susținători ai drepturilor civile, a fost considerat cea mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea într-un sondaj efectuat în 1999 în rândurile specialiștilor în oratorie. Membrul Camerei Reprezentanților, John Lewis, care a vorbit și el atunci în calitate de președinte al Comisiei de Coordonare Studențești a Protestelor Pașnice (Student Non-Violent Coordinating Committee), „dr. King [...] a educat, a inspirat, a informat nu doar pe cei prezenți, ci oamenii din întrega Americă și generațiile încă nenăscute.”

Martin Luther King

Martin Luther King Jr. ținând discursul „I Have a Dream” la Marșul pentru Drepturi Civile din 1963 de la Washington, DC – foto: genius.com

Martin Luther King

La sfârșitul discursului, King s-a îndepărtat de textul pregătit inițial pentru o perorație parțial improvizată pe tema lui „Am un vis”, posibil în urma strigătului Mahaliei Jackson: „Zi-le despre vis, Martin!” El ținuse o cuvântare ce conținea câteva secțiuni similare la Detroit în iunie 1963, când a participat la un marș pe Woodward Avenue împreună cu Walter Reuther și cu părintele C. L. Franklin, și repetase și alte fragmente.

 

 

Stil

Martin Luther King

Vedere de la Monumentul Lincoln către Monumentul Washington la 28 august 1963 - foto: ro.wikipedia.org

Vedere de la Monumentul Lincoln către Monumentul Washington la 28 august 1963 – foto: ro.wikipedia.org

Martin Luther King

 

Considerat a fi o capodoperă de oratorie, discursul lui Martin Luther King se aseamănă ca stil unei predici baptiste (King chiar era preot baptist). El face apel la surse emblematice și respectate, cum ar fi Biblia și invocă Declarația de Independență a Statelor Unite, Proclamația de emancipare, și Constituția Statelor Unite. La începutul cuvântării, King face o aluzie la discursul de la Gettysburg al lui Abraham Lincoln, spunând „acum o sută de ani” („Five score years ago…”). Un exemplu de aluzie la Biblie este cea la Psalmi 30:5 în al doilea paragraf al discursului. El face referire la abolirea sclaviei articulată în Proclamația de emancipare, „A venit ca veselia dimineața să pună capăt lungi nopți a robiei lor”. O altă aluzie biblică se găsește în al zecelea paragaraf al lui King: „Nu, nu, nu suntem mulțumiți, și nu vom fi mulțumiți până când dreptatea nu va curge ca o apă curgătoare și neprihănirea ca un izvor nesecat”, aluzie la Amos 5:24. King citează și din Isaiah 40:4-5— „am un vis că orice vale va fi înălțată…” Mai mult, King face referire la primele versuri din piesa lui Shakespeare „Richard al III-lea” remarcând, „această vară chinuitoare a legitimei nemulțumiri a negrilor nu va trece până când nu va veni o toamnă înviorată…

Anafora, repetiția unor cuvinte la începutul propozițiilor, este un procedeu retoric utilizat în toată cuvântarea, ca de exemplu atunci când King cere publicului să profite de ocazie: „Acum este timpul…” se repetă de patru ori în paragraful al șaselea. Cel mai frecvent citat exemplu de anaforă este în celebra frază „am un vis…”, repetată de opt ori în timp ce King pictează auditoriului un tablou al unei Americi integrate și unite.

Martin Luther King

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

Greva de la Lupeni (august 1929)

Mina Petrila (1900)

foto preluat de pe valeajiului.blogspot.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate

 

Context și desfășurare

Istoria grevelor și mișcărilor sociale din România antebelică arată ca acestea au fost întotdeauna reprimate brutal, guvernul apelând, pe modelul masacrului împotriva țăranilor în 1907, la armată și măsuri brutale de reprimare a oricărui protest cu revendicări sociale: de exemplu, greva din București în decembrie 1918 a fost reprimată de armată tot cu arme de război (mitraliere, tunuri), greva generală din 1920 (1), care cerea demilitarizarea întreprinderilor și dreptul muncitorilor de a se organiza în sindicate și a face în mod legal grevă fiind și ea neutralizată în mod similar. În materie de reacție la greve, sau la orice protest contra oligarhiei industriale și financiare care voia să acapareze statul și să-l folosească exclusiv întru servirea propriilor ei interese, când nu era implicată direct, armata – principala dar nu și singura forță de represiune internă a guvernului – sprijinea acțiunile grupurilor huliganice de extremă dreaptă, care ele încercau spargerea grevelor sau suprimarea libertății presei.

Greva generală din România, octombrie 1920 - foto preluat de pe evz.ro

Greva generală din România, octombrie 1920 – cititi mai mult pe evz.ro

Reacția guvernului la greva de la Lupeni în 1929 n-a fost diferită, în ciuda faptului că pentru prima dată la putere se afla un partid țărănist, și că proprietarii minei erau bancheri și politicieni marcanți ai partidului național liberal. Presa internațională a vremii se făcea ecoul remarcilor unor membri ai guvernului care declarau că proprietarii (directoratul) companiei au refuzat toate revendicările și că acest lucru a fost adesea nejustificat, drept pentru care toată vina o poartă „directoratul” companiei, care se afla în mâinile unor bancheri liberali, printre care și Tătărescu.

Pe 5 august 1929 minerii decid sa intre în grevă, conflictul afectând mai mult mine. Prima zi se desfășoară pe fundalul lipsei de reacție din partea forțelor de represiune, asta deși ziua se încheie cu oprirea grupului electric al unui puț (fapt care punea în pericol de inundare galeriile, minerii aflați în subteran riscând în plus sufocarea în lipsa funcționării ventilației) de către elementele radicale ale greviștilor.

A doua zi administrația locală apelează, cum era cutuma, la armată, care deschide focul contra greviștilor deciși să reziste cât timp nu le sunt satisfăcute revendicările, câteva zeci de mineri murind pe loc; presa internațională a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară.

Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție de tragere. După înmormântări, s-a declarat stare de asediu, hotelurile și restaurantele fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara.

Există un număr de 25 de dispăruți, drept pentru care armata continuă un timp să caute în pădure corpurile răniților grav despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune.

Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping însă teza, arătând că nu e necesară inventarea de motivații și acțiuni politice cât timp motivațiile economice erau mai mult decât suficiente pentru a explica explozia socială, cu atât mai mult cu cât pe eșichierul politic românesc la stânga centrului nu se afla „decât un gol”: în contrast cu situația din unele state occidentale, comuniștii români erau paralizați în mod durabil de represiunea regimului, în plus în cazul conflictului de la Lupeni convinși fiind că este vorba despre o provocare, s-au abținut să sprijine activ greva.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

(1) Greva generală din România, 1920 – La 20 octombrie 1920 începe greva generală a proletariatului din România, la care participă cca 400.000 de salariați, cuprinde toate ramurile industriei și transporturilor și este prima grevă politică generală a proletariatului din întreaga Românie (20 – 28 octombrie).

Greva a fost declanșată de refuzul guvernului de a satisface cerințele muncitorilor formulate de Consiliul General al Partidului Socialist al României. Printre cerințe erau incluse și recunoașterea sindicatelor muncitorești și eliminarea cenzurii.
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977)

Lupeni, 3 august 1977

foto de Antoniu Dumitru (preluat de pe: adevarul.ro)
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Greva minerilor din Valea Jiului care a avut loc între 1 și 3 august 1977, a fost una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă. Valea Jiului este o zonă minieră importantă a României, cu un număr mare de muncitori. Greva cea mai mare care a precedat-o pe cea din 1977 a fost Greva minerilor din Lupeni din 1929.

 

Antecedente și cauze

Minerii din Valea Jiului lucrau întotdeauna în condiții foarte grele. Chiar și cu folosirea tehnologiei celei mai moderne – ceea ce nu era cazul în minele României socialiste din anii 1970 – lucrul în minele de cărbune era greu și periculos. Accidentele de mină erau destul de dese. De exemplu, pe 2 noiembrie 1972, în urma unei explozii au murit 43 de oameni la Mina Uricani.

Anul 1977 a fost un an greu pentru economia României. Urmările crizei energetice mondiale începută în 1973-74 încă erau resimțite pe deplin, iar cutremurul din 4 martie 1977 a îngreunat și mai mult situația. În pofida acestor greutăți, Ceaușescu nu a acceptat reducerea cifrelor de plan și insista ca toți indicatorii stabiliți anterior să fie îndepliniți.

La scurt timp după mișcarea pentru drepturile omului Charta 77 inițiată în Cehoslovacia, un protest similar a fost organizat și în România de dizidentul Paul Goma. La 23 martie 1977, minerul din Valea Jiului Dumitru Blaj a plecat la București pentru a semna apelul lui Goma. Nota sa adresată scriitorului a fost citită ulterior la Radio Europa Liberă, și ca urmare Blaj a fost criticat în fața colectivului de muncă, degradat pe post de vagonetar, apoi supraveghetor la un depozit de lemne. El a murit în anii ’80 în circumstanțe dubioase.

Pe 30 iunie 1977 a fost adoptată Legea nr. 3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzice plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate (erau mulți mineri care au ieșit la pensie cu grad de invaliditate III, și mai lucrau în mină), și prevedea schimbarea limitei de vârstă de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani. Tot în aceeași perioadă programul de lucru a fost mărit de la 6 la 8 ore.

Minerii erau nemulțumiți și de aprovizionarea proastă cu bunuri de consum, de munca prelungită peste program (inclusiv duminicile), de condițiile de locuit și trai precare.

Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache („Ispitu”) a trimis un memoriu („Spinoasa mărturisire”) la CC al PCR, Ministerului Minelor și Televiziunii Române, dar nu i s-a răspuns imediat. A fost arestat după încetarea grevei din august, și condamnat la doi ani de închisoare pentru „instigare și ultraj la bunele moravuri.”

 

Derularea grevei

Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 și a fost încheiată pe 3 august 1977.

În primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur. Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, și s-au adunat până la urmă în curtea Minei Lupeni, unde țineau discursuri revendicative. Cifrele provenite din surse diferite referitoare la numărul participanților variază între 10 000 și 40 000 (chiar 90 000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate).

Exploatarea minieră de la Aninoasa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Exploatarea minieră de la Aninoasa – cititi mai multe pe ro.wikipedia.org

Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile primilor doi.

Din București au fost trimiși să poartă tratative doi reprezentanți de frunte ai puterii: secretarul CC al PCR Ilie Verdeț, Gheorghe Pană, președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și Constantin Băbălău, ministrul minelor, petrolului și geologiei, cărora li se alătură șefi locali ai conducerii de partid și de stat, în special Clement Negruț, primarul și primul-secretar de partid din Petroșani. Primul secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu era în concediu la Karlovy Vary (Cehoslovacia).

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeț și Clement Negruț se deplasează la fața locului, dar minerii nici nu au încercat să negocieze cu ei, și au cerut să discute direct cu secretarul general. Cei doi au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni.
Conform relatărilor lui Constantin Dobre, Maniliuc i-ar fi amenințat cu moartea pe cei doi activiști superiori de partid, pe Verdeț chiar trântindu-l de perete de câteva ori. Ilie Verdet neagă categoric episodul sechestrării: „E o prostie… Eu nu am fost bruscat, nu am fost agresat„. Ilie Verdeț a mai făcut și alte declarații importante despre începuturile grevei: „Nu a existat comitet de grevă, care să pregătească greva. Nu au fost revendicări formulate. A fost, doar, acest protest in legătură cu legea pensiilor. Comitetul de grevă s-a format în timpul desfășurarii grevei, mai ales spre sfârșit

Între timp, se infiltrează în zonă și oamenii Securității, dar sunt deocamdată pe poziție de așteptare. Autoritățile întăresc paza obiectivelor importante din zonă, în mod deosebit a depozitelor de arme.

La insistența greviștilor, Verdeț îl sună prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu își întrerupe concediul, și se deplasează mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și preia comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor de partid, care vor fi angajate în stingerea focarului protestatar.

Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublează. Atmosfera este tensionată, dar sunt totuși voci în mulțimea care la sosirea primului om al țării strigă „Ceausescu si minerii!”, dar treptat se aud lozinci din ce în ce mai ascuțite, ca „Lupeni ’29!” (aluzie la greva din 1929), „Jos burghezia proletară!”.

Constantin Dobre citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții.

Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se arată refractar, la care greviștii vociferează, se aud de câteva ori huiduieli, fluierături, se scandează chiar „Jos Ceausescu!”. El cedează până la urmă, mai ales după ce gardul depozitului de lemne se prăbușește brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal și speriind pe cei prezenți. Ceausescu promite să îmbunătățească condițiile de muncă și de trai ale minerilor, și în final este aplaudat. Un miner tânăr entuziasmat (poate un om al partidului sau Securității) a propus ca lui Nicolae Ceaușescu să-i fie atribuit titlul de „miner de onoare”. După o asemenea dezamorsare a situației, secretarul general – obosit și epuizat și el – părăsește locul în mijlocul escortei sale. Revine la Petroșani, unde s-a desfășurat un miting după moda vremii, cu urale și aplauze prelungite, în cadrul căruia nici nu s-a pomenit de greva din Lupeni.

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni - 1977) - foto: jurnalul.ro

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni – 1977) – foto: jurnalul.ro

 

Reprimarea minerilor

În perioada imediat următoare grevei nu au fost represalii. S-a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare și programul de lucru nu sunt îndeplinite.

După sărbătorirea Zilei Minerilor pe 8 august, vor începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă.

În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR.

Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost desfășurate unități militare (inclusiv blindate) în preajma tuturor minelor din Valea Jiului.

Organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii, au efectuat recunoașterea minerilor care au participat în mod activ la grevă. Au fost chemați la sediul Securității unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor filmate făcute pe ascuns a celor cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați la sediul Securității din Petroșani și maltratați de mai multe ori (lovituri la cap, strângerea degetelor la ușă etc.). Operațiunile Securității au fost conduse de generalii Emil Macri și Nicolae Pleșiță.

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş - d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş – d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Se intentează procese de drept comun, cu acuzațiile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, și în cazurile mai grave de lovire și vătămare corporală. Au fost întocmite 150 de dosare, și în urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști:

- Constantin Ilie, Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache și Gheorghe Vitez: 2 ani pentru ultraj; Petru Daragics și Ion Toderașcu: 4 ani pentru ultraj și 1,5 ani pentru vătămare corporală;
- Alexandru Dabelea: 3 ani pentru ultraj și 1 an pentru vătămare corporală;
- Ioja Sortan: 3 ani pentru ultraj;
- Vasile Căilă: 2,5 ani pentru ultraj si apologia infracțiunilor;
- Gheorghe Maniliuc: 3,5 ani pentru ofensă adusa autorității și 3 ani pentru ultraj;
- Carol Nagy: 5 ani pentru ofensă adusă autorității;
- Cornel Silvester: 3,5 ani pentru ofensă adusă autorității, 3 ani pentru ultraj si 10 luni pentru lovire:
- Petru Petaca: 4 ani pentru ofensa adusa autorității, 3 ani pentru ultraj si 1 an pentru lovire.

Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională. Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mută într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor. Au fost concediați între 2000-4000 de mineri.

După terminarea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității, și hărțuiți ani lungi după evenimente.

Agenți ai Securității au fost angajați ca muncitori în mine, în scop de culegere de informații, supraveghere și chiar intimidare fizică. Au fost detașați sau angajați în întreprinderile miniere din zonă foști delincvenți de drept comun. Pentru a suplimenta lipsa de forță de muncă, au fost trimiși să lucreze la exploatările miniere și militari în termeni.

Pe termen lung, organele de partid au sporit activitatea ideologică în zonă. S-au ținut lecții de ideologie comunistă obligatorii, și diverse instituții de psihologie din București, la ordinele date de conducerea centrală, au făcut mai multe teste și sondaje în Valea Jiului.

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Consecințe politice

Greva a avut un caracter pașnic, dar protestele au fost ferme, categorice. Deși ea a prezentat un caracter revendicativ, Ceaușescu a revenit asupra prevederilor din Legea pensiilor și a regimului de lucru, promițând elaborarea unui program social și de îmbunătățire a condițiilor de viață, program care s-a făcut și în mare parte înfăptuit… După părerea mea, ca participant direct la acest măreț eveniment, greva din 1977 a reprezentat cea mai reușită manifestare a forței minerilor, care, fără jertfe, dar printr-un ridicat grad de organizare, a obținut toate revendicările.”
—Ilie Verdeț

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău - d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău – d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Greva a avut repercusiuni importante și asupra aparatului de partid și de stat. Au fost schimbați din funcție mai mulți funcționari de partid și de stat, atât la nivel local, județean, cât și în București.

Cazul a fost dezbătut de ședința Consiliului de Stat din 3 septembrie, care a hotărât primele destituiri, și apoi – inclus pe ordinea de zi la cererea explicită a comunistului ilegalist Alexandru Sencovici – de Plenara CC al PCR din 26 octombrie 1977. Potrivit lui Ilie Verdeț, Ceaușescu a calificat greva din Valea Jiului din 1977 drept consecință a unei propagande necorespunzătoare. „La mijloc au stat probleme de conștiință. Adică muncă de propagandă slabă, nu s-au popularizat hotărârile partidului.” – ar fi declarat secretarul general al PCR.

Tot în ședința CC al PCR din 26-27 octombrie 1977, fostul ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, Bujor Almășan, care fusese demis în ianuarie 1977, a primit un vot de blam pentru „starea de lucruri” lăsată în sectorul minier.

Ilie Verdeț nu a fost făcut răspunzător pentru evenimente. În ședințele de partid care au urmat el a dat vina pe conducătorii locali pentru „unele lipsuri”, și a pledat consecvent pentru întărirea ordinii și disciplinei în sectorul mineritului, conform „indicațiilor prețioase” ale secretarului general. La 7 martie 1978, el a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Comitetului de Stat al Planificării (după ce fostul președinte al C.S.P. Mihai Marinescu a fost epurat). La data de 29 martie 1979, Ilie Verdeț este desemnat în funcția de prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste Românie.

Gheorghe Pană pană a primit un „vot de blam” la Plenara CC al PCR din 26 octombrie, și schimbat din funcția de ministru al minelor.

Pe plan județean și local a fost schimbat primul-secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu, primii secretari orășenești și de întreprindere, atât de partid cât și de UTC, și conducătorii de la sindicate. Clement Negruț, primarul din Petroșani a rămas în funcție, probabil datorită reușitei adunării populare organizate de el la Petroșani, imediat după terminarea grevei. Ca o altă excepție, nici conducătorii orașului Vulcan nu au fost schimbați.

 

Informarea opiniei publice despre grevă

Opinia publică internă și internațională primea știri foarte puține despre grevă. Nu au fost informați nici măcar membrii CC al PCR.

Numărul din 5 august 1977 al ziarului Steagul Roșu nici nu pomenea de grevă, ci scria de „vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului”.

Pentru a împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978.
Totuși, cu timpul informațiile, din păcate uneori deformate, încep să se scurgă spre lumea din exterior.

Conform propriei sale aprecieri, Buletinul de informare a românilor din exil (prescurtat: BIRE sau B.I.R.E.) a fost prima publicație care a relatat în detaliu despre greva minerilor în ediția din 16 septembrie 1977.

A doua sursă de informații a fost minerul maghiar Hosszú István, participant și el la grevă, care a subliniat lipsa oricăror tensiuni cu caracter național între minerii de diferite etnii. În 1986 el a acordat lui Neculai Constantin Munteanu un interviu, difuzat de Radio Europa Liberă și publicat de Mihnea Berindei sub titlul „La gréve des mineurs roumains en 1977. Un témoignage” (în: L’Autre Europe).

22 de mineri protestatari au reușit să trimită în numele altor 800 o scrisoare („Scrisoarea minerilor din Valea Jiului” finalizată pe 18 septembrie 1977) ziarului francez Libération, care a publicat-o în 12 octombrie 1977. O variantă prescurtată a acestei scrisori a fost publicată și în revista Lupta din 22 martie 1987.

Există și o a doua scrisoare a minerilor din Valea Jiului, apărută în 1984 în Cuvântul românesc, semnată de „grupul de ingineri și muncitori mineri din Valea Jiului” care abordează și aspecte politice (inclusiv de politică internațională).

 

Liderii grevei și soarta lor ulterioară

 

Constantin Dobre

Imediat după grevă minerii i-au păzit locuința, ca să nu fie arestat, dar până la urmă a fost mutat forțat la Craiova, și angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Reparații Auto (IRA). Mai multe surse afirmă că a fost racolat de Securitate.

Conform relatărilor lui Ilie Verdeț, în noiembrie 1977, Dobre era deja student la Academia Ștefan Gheorghiu, trimis de Inspectoratul Ministerului de Interne Craiova. Teodor Rusu (secretar cu probleme de propagandă la Comitetul municipal de partid, responsabil pentru zona estică a Văii Jiului, pentru orașul Petrila și pentru minele Lonea și Petrila) afirma pe baza unei discuții purtate cu Gheorghe Pană în vara anului 1978, la stațiunea Neptun, că Dobre ar fi avut o încercare nereușită de a-l vedea pe Ceaușescu, pentru a-i reproșa neîndeplinirea tuturor revendicărilor minerilor, dar a fost pasat la ministrul Muncii, Gheorghe Pană.

În anii 1980 a terminat la fără frecvență cursurile de economie ale Academiei Ștefan Gheorghiu (care pregătea activiști de partid), unde vine în contact cu Virgil Măgureanu, viitor șef al SRI. În zilele revoluției din decembrie 1989 a încercat să se implice în desfășurarea evenimentelor, dar nu a reușit să ocupe nici o funcție importantă.

Pompiliu Prip – avocatul minerilor în procesul reabilitării celor condamnați în 1977 – a afirmat, că Dobre s-a întors în Valea Jiului după fuga dictatorului, dar a avut a primire rece din partea minerilor, și a plecat la București, unde a apărut pe 23 decembrie la televiziune, și „a vorbit în numele minerilor”.

În 1990 a fost numit casier al ambasadei României de la Londra.

În ianuarie 2007 intervine la Comisia Tismăneanu, care întocmise un raport în care era menționat decesul lui. În august 2007 sunt date publicității informații din dosarul de urmărire al lui Constantin Dobre (nume de cod „Dodu”).

În 5 decembrie 2007 Dobre a publicat o scrisoare deschisă în care respingea afirmațiile lui Miron Cozma, conform cărora cel din urmă ar fi fost unul dintre conducătorii grevei din 1977.

 

Gheorghe Maniliuc

A fost arestat și interogat de Securitate. Dosarul său enumeră și antecedentele penale, conform cărora Maniliuc mai fusese condamnat la trei luni închisoare în 1953 pentru vătămare corporală, iar în 1968, la un an și jumătate pentru furtul unei motociclete, cu care a făcut un accident, și a rămas invalid. După grevă, a fost condamnat la trei ani și jumătate închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și ofensă adusă autorității, cu executarea pedepsei la locul de muncă. A fost despărțit de familie, care s-a întors în județul Suceava. La terminarea pedepsei a vrut și el să se întoarcă în satul natal, dar a murit în împrejurări suspecte.

Pe lângă Dobre și Maniliuc mai sunt menționați ca lideri ai grevei: inginerul Jurcă (care după primele momente ale grevei a preferat să treacă în panul doi), și o femeie – „șefa tineretului comunist din Lupeni” – care ar fi fost și ea închisă ulterior.
În aprilie 1990, Curtea Suprema de Justiție a casat sentințele de condamnare ale minerilor pronunțate de Judecătoria Petroșani la 16 și 17 septembrie 1977.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi despre Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977) si pe en.wikipedia.org

Proteste 20 iunie 2018

Proteste 20 iunie 2018 (Bucuresti, Piata Victoriei)

foto: Mihut Savu / Epoch Times

 

Piaţa Victoriei fierbe din nou: Românii au ieşit în stradă împotriva PSD-ALDE. Jandarmii intervin cu gaze lacrimogene

Protestatarii au ieşit din nou în Piaţa Victoriei pentru a-şi exprima indignarea faţă de modul în care coaliţia PSD-ALDE înţelege să conducă această ţară.

cititi mai mult pe epochtimes-romania.com

 

Jandarmeria în acţiune: Zeci de protestatari luaţi pe sus. Printre ei un jurnalist german pe care colegii l-au dat dispărut

Jurnalistul german care a realizat celebrul reportaj „Aici nu-l avem decât pe Dragnea” a fost ridicat de jandarmi. Jurnalistul german a fost eliberat după circa două ore.

 

DOVADA ca Jandarmeria a folosit ieri spray cu piper contra protestatarilor pasnici!

- Cerem demisia si cercetarea de catre Parchetul Militar a
jandarmului care a facut acest abuz!

- Cerem prefectului sa spuna daca a dat ordin pentru folosirea spray-ului
cu piper la protestul din 20 iunie ?
Daca raspunsul este da, care au fost motivele care au permis
un astfel de raspuns in forta in fata unor protestatari pasnici ?

Ai un link video cu un abuz comis de DanJarmerie ieri ? Adauga link-ul aici https://goo.gl/forms/MBUGXVwtM3NaiBBG3
Lista abuzurilor poate sa fie vazuta aici https://docs.google.com/spreadsheets/d/1DrL36qHVxaLwO7tF6AIe2st9hYjbVS-AyG1LSxZPcYU/edit#gid=1057754759

Instituția Prefectului Municipiului București Jandarmeria Româna

 

Cluj-Napoca. Rezistența e vie.

 

Proteste 20 iunie 2018

Marșul Bicicliștilor – Vrem un oraș pentru oameni – 21 aprilie 2018

Marșul Bicicliștilor – Vrem un oraș pentru oameni – 21 aprilie 2018

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

 

Pe 21 aprilie 2018 are loc al doisprezecelea Marș al Bicicliștilor din București. De la ora 14.30 vă așteptăm să cerem împreună un#oraspentruoameni pe toți aceia care ne simțim stingheri într-un oraș al mașinilor, 

Motivele de protest nu s-au schimbat din 2013, de când am depus notificarea adunării publice! Nu suntem ”vizionari”… doar avem o (altă) administrație incompetentă.

Motivele organizării protestului:
- neaplicarea măsurilor de siguranţă rutieră 
- încurajarea transportului motorizat în timp ce oraşul este cea mai poluată capitala europeană 
- lipsa unei viziuni a administraţiei oraşului pentru creşterea calităţii vieţii 
- menţinerea în funcţii a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepţia ilegală a pistelor pentru biciclete
- neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate.

Plecarea în marș se va face la ora 15.30 de la intrarea Charles de Gaulle a Parcului Herăstrău.

Traseul poate fi parcurs de către orice biciclist:
https://goo.gl/QRBFFc

Evenimentele anterioare:

27 octombrie 2012 – Existăm și-o s-avem bandă!
https://www.facebook.com/events/124899744326490/

23 martie 2013 – Nu vrem piste pe trotuar !
https://www.facebook.com/events/436582506428150/

21 septembrie 2013 – Vrem piste pe șosea. Vrem un oraș pentru oameni !
https://www.facebook.com/events/696395847044665/

10 mai 2014 – Vrem un oraș pentru oameni !
https://www.facebook.com/events/628882057181905/

20 septembrie 2014 – Vrem un oraș pentru oameni! !https://www.facebook.com/events/435169156622846/

25 aprilie 2015 – Vrem un oraș pentru oameni!
https://www.facebook.com/events/1621662524735586/

19 septembrie 2015 – Vrem un oraș pentru oameni!
https://www.facebook.com/events/505163342993162/

23 aprilie 2016 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/567772036725189/

24 septembrie 2016 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/1095697830512904

22 aprilie 2017 – Vrem un oraș pentru oameni
https://www.facebook.com/events/292942107792173/

23 septembrie 2017 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/167175317142425

Adunarea publica indeplineste toate conditiile legale de desfasurare.

Puteți ajuta la promovarea evenimentului dacă vă invitați prietenii, rudele și colegii. Utilizati platforma Facebook, e-mail-ul, telefonul sau discuțiile directe. :)

–––––––––-
Organizatorii marșului se delimitează de orice mesaj sau acțiune politică ce poate fi asociată acestui protest. Acțiunea nu are nicio conotație politică, fiind în fapt o acțiune care vizează politicile de dezvoltare urbană.

Considerăm că mediul politic este de fapt destinatarul final al acestui marș, astfel că invităm orice membru de partid care dorește să se alăture marșului să o facă mai degrabă instituțional, prin decizii administrative care să conducă la o dezvoltare sustenabilă a orașului.

Solicităm mediului politic să înțeleagă demersul ca fiind unul al cetățenilor. Deși membrii de partid sunt și ei cetățeni, aceștia sunt o categorie aparte care, odată prezenți în această acțiune, va contamina politic un demers onest și civic. Ne așteptăm la responsabilitate și respect față de cetățeni.
––––––––––––––––
Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR) este o asociaţie care susţine dezvoltarea mobilităţii urbane prin oferirea de alternative viabile de deplasare pentru cetăţeni, indiferent cum aleg să se deplaseze: pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau cu autoturismul.

articol preluat de pe www.facebook.com

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor