Articole

Proclamația de la Timișoara (12 martie 1990)

Proclamaţia de la Timişoara (12 martie 1990)

foto: presalibera.net

Proclamația de la Timișoara este un document programator adoptat la Timișoara în data de 12 martie 1990. A fost redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută cu o zi înainte. George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș, inițiatorul Proclamației de la Timișoara și al declarării zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație.

8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”.

În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apeluri în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor. Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului și a luptei de clasă promovată de comunism. Succesul limitat al Proclamației a fost atribuit rezistenței structurilor comuniste și caracteristicilor speciale al Timișoarei în comparație cu restul țării. Victor Neumann a menționat contrastele observate chiar în timpul Revoluției, cînd în doar cîteva orașe în afară de Timișoara au existat rebeliuni: Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași. Aceste tipare în comportament au fost atribuite de către Neumann discrepanțelor politicie, sociale și economice dintre diferitele regiuni ale țării, diferențe pe care el consideră că au rămas notabile și în România post-Revoluție. Proclamația a eșuat în a stabili procedurile electorale în România: Alegerile prezidențiale din 1990 și Alegerile legislative din 1990 s-au desfășurat fără aplicarea regulilor lustrației.

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

 

Proclamația de la Timișoara, o proclamație pentru viitorul României

12 martie 1990: În timpul manifestaţiei populare maraton din Piaţa Operei din Timişoara, care începuse cu o zi in urma, la 11 martie 1990, a fost adoptată Proclamaţia de la Timişoara - foto: revistaforte.ro

Proclamaţia de la Timişoara – foto: revistaforte.ro

articol: cersipamantromanesc.wordpress.com

Proclamaţia de la Timişoara” a apărut în contextul evenimentelor din anul 1990, ca o reactie la aşa-zisa „democraţie originală” care se instaurase in Romania. Guvernarea FSN era contestată, iar cei care o făceau erau supuşi violenţelor, televiziunea era aservită puterii nou instalate (iar televiziunile particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite şi minimalizate, “emanatul” Ion Iliescu fiind înfăţişat ca un erou al revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (adica „n-au mâncat salam cu soia”!).

În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Revoluţia nu a fost făcută pentru ca fidelii regimului socialisto-comunist să preia puterea statului (exemplu, Mihai Chiţac, V. A. Stănculescu). S-a încercat totodată prin mass-media bucureşteană, să se anuleze rolul Timişoarei în izbucnirea Revoluţiei Române (se foloseau formule de tipul „Revoluţia din 22 Decembrie”), de parcă revoluţia a fost făcută doar de Ion Iliescu. În urma cele de-a doua incursiuni a minerilor la Bucureşti, la Timişoara are loc în data de 22 februarie 1990 un miting de protest la care George Serban propune redactarea unei Proclamaţii a Timişoarei către ţară.

În martie 1990, devenise mai mult decât evident că noua putere instalată după lichidarea soţilor Ceauşescu, nu urmărea decât perpetuarea comunismului, în varianta sa cosmetizată, aşa cum fusese concepută în laboratoarele KGB și prezentată tentant pentru Occident de Gorbaciov. Noua putere nu reprezenta altceva decât eşaloanele 2 şi 3 ale nomenclaturii de partid şi securităţii, aflate, de data aceasta, sub oblăduirea Moscovei.

În Bucureşti, avuseseră loc două mineriade (29-30 ianuarie şi 18-18 februarie), cu scopul de a înnăbuşi violent revolta străzii, care acuza noua putere de “criptocomunism” In 27 februarie , membrii Societăţii „Timişoara” au analizat şi aprobat textul unei Proclamaţii propus de George Şerban. Societatea „Europa” a adoptat şi ea textul la 1 martie.

La 2 martie textul acesteia este prezentat Consiliului Municipal Timişoara, care a solicitat un răgaz de o săptămână pentru a lua o decizie (va adera în şedinţa din 9 martie cu 45 de voturi pentru şi 3 abţineri). În 8 martie , George Şerban citeşte textul Proclamaţiei în faţa Biroului executiv al CPUN – Timiş, care refuză să adere datorită punctului 8. Între timp apar zvonuri provocatoare despre pretinse revendicări de autonomie a Banatului din partea organizatorilor, zvonuri puternic infirmate ca „aberante şi răuvoitoare”.

O mare adunare populară avea să aibă loc duminică, 11 martie 1990, în Piata Operei . În data de 10 martie, la simpozionul „Europa – Casa Comună” de la Komarno, în Cehoslovacia, Florian Mihalcea , reprezentantul societăţii „Timişoara”, citeşte textul Proclamaţiei pentru publicul european. În aceeaşi zi textul este tradus în mai multe limbi şi difuzat agenţiilor de presă din ţară şi străinătate şi este citit la postul de radio ”Europa Libera” .

În ziua de 11 martie în Piaţa Operei din Timişoara a avut loc Marea Adunare Populară la care au participat peste 15.000 de timişoreni. Cu această ocazie, George Şerban a lansat de la balconul Operei „Proclamaţia de la Timişoara”. Proclamaţia adoptată la 11 martie 1990 la Timisoara , este un document programatic care anunţa că idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 au fost trădate şi că Revoluţia trebuia să continue pe cale paşnică.

Mai ales Punctul 8 al Proclamaţiei interzicea, prin lege electorală, dreptul de a candida la funcţii în stat tuturor foştilor activişti şi securişti, timp de trei legislaturi. În special „preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism”. Proclamaţia mai preciza că simpla calitate de membru de partid nu era nicidecum considerată o vină.

După numai trei zile urma uriașa diversiune la la Târgu Mureș din 15 martie, soldată cu reanimarea securităţii sub bagheta lui Vigil Măgureanu, coleg de complot al lui Ion Iiliescu. Și ea, Securitatea, și el, Comunismul, se dovedeau mai vii și mai activi ca oricând !

 

Proclamația de la Timișoara

Populația orașului Timișoara a fost inițiatoarea Revoluției române. Între 16 și 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un înverșunat război cu unul dintre cele mai puternice și mai odioase sisteme represive din lume. A fost o încleștare cumplită pe care noi, timișorenii, o cunoaștem la adevăratele ei proporții. De-o parte populația neînarmată, de cealaltă parte Securitatea, Miliția, Armata și trupele zeloase de activiști ai partidului. Toate metodele și mijloacele de reprimare s-au dovedit însă neputincioase în fața dorinței de libertate a timișorenilor si hotarârii lor de a învinge.

Nici arestările, nici molestările, nici chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glonț tras a adus pe baricadele Revoluției alți o sută de luptători. Și am învins. În 20 decembrie 1989, Timișoara a intrat definitiv în stăpânirea populației, transformându-se într-un oraș liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România. Din acea zi, întreaga activitate din oraș a fost condusă, de la tribuna din Piața Operei, de Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluției de la Timișoara.

În acea zi, armata a fraternizat cu demonstranții, hotărând să apere împreună cu ei victoria obținută. În 21 decembrie, în Piața Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: “Suntem gata sa murim!” O serie de fapte întâmplate în România îndeosebi după 28 ianuarie 1990, vin în contradicție cu idealurile Revoluției de la Timișoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice românești de catre mass-media centrală, decât parțial și confuz.

În asemenea condiții, noi, participanții nemijlociți la toate evenimentele dintre 16 și 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiți să explicăm întregii națiuni pentru ce au pornit timișorenii Revoluția, pentru ce au luptat și mulți și-au jertfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptam cu orice preț și împotriva oricui, până la victoria deplină.

 

1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușista ci și categoric anticomunista. În toate zilele Revoluției s-a scandat, de sute de ori: “Jos comunismul!”. În consens cu aspirația sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut și noi abolirea imediată a acestui sistem social totalitar și falimentar. Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizație euro­pene.

 

2. La Revoluția de la Timișoara au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timișoarei au căzut, secerați de gloanțe, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, funcționari, studenți, elevi, copii și chiar locuitori ai satelor, veniți în sprijinul Revoluției. Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominație prin învrăjbirea claselor și categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolșevicii în 1917, pe același temei, nomenclatura comunista română a instigat după 1944 o clasă socială împotrivă alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai ușor terorii.

Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii și chemăm muncitorii, intelectualii, studenții, țăranii și toate categoriile sociale la un dialog civilizat și constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluției. Trebuie plecat de la realitatea ca toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist și nici una nu dorește astăzi răul celorlalte.

 

3. La Revoluția de la Timișoara au luat parte oameni din toate categoriile de vârstă. Chiar dacă tineretul a fost preponderent, este drept să recunoaștem că oameni de toate vârstele s-au bătut cu aceeași dârzenie pentru cauza Revoluției. Lista victimelor, deși incompletă, este o dovadă în acest sens.

 

4. Pentru victoria Revoluției din Timișoara s-au jertfit, alături de români, și maghiari, și germani, și sârbi și membri ai altor grupări etnice care de secole conlocuiesc în orașul nostru pașnic, în buna înțelegere. Timișoara este un oraș românesc și european, în care na­ționalitățile au refuzat și refuză naționalismul. Invităm pe toți șovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timișoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranței și al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei.

 

5. Încă în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revoluției, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” Ideea pluralismului a fost și a rămas una dintre cele mai scumpe timișorenilor. Suntem convinși că fără partide politice puternice nu poate exista o democrație autentică, de tip european. Cu excepția celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existență în cetatea Timișoarei.

În orașul nostru nu au fost atacate și devastate sediile partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost amenințat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetățenii noștri, sunt colegii noștri de muncă, sunt prietenii noștri care au opinii politice.

Democrația europeană înseamnă libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenții lor și competiția loială pentru cucerirea adeziunii politice și, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat în sistemul democrației românești și Partidul Comunist Român, daca el nu ar fi fost compromis total și definitiv de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roșu.

În țările est europene în care partidele comuniste și-au păstrat minima decență, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns însa până la genocid, și prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.

 

6. După patru decenii de educație și propagandă exclusiv comunistă, există în conștiința tuturor românilor prejudecăți aparținând acestei ideologii. Existența lor nu este o vină pentru purtător. Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renașterea comunismului și reinstaurarea lui la putere este un act contrarevoluționar.

Pe lista de lozinci, multiplicată la xerox și împărțită în 28 ianuarie, demonstranților din Piața Banu Manta din București, se aflau și slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pildă, a partidelor “istorice” cu partide vânzătoare de țară este un astfel de slogan și constituie o calomnie.

Dimpotrivă, activiștii comuniști de acum 45 de ani, dintre care unii au și astăzi funcții importante în conducerea țării, se fac vinovați de trădarea României și aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: “Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus!” și nu membrii partidelor “istorice”.

Aceștia din urmă s-au opus transformării României într-un satelit al Moscovei și unii au plătit cu viața această îndrăzneală. Se impune redactarea de urgență a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 și difuzarea ei în tiraje de masă.

 

7. Timișoara a pornit Revoluția împotriva întregului regim comunist și întregii sale nomenclaturi și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți anticeaușiști din interiorul PCR-ului. Prezența acestora în fruntea țării face moartea eroilor din Timișoara zadarnică.

I-am fi acceptat poate în urma cu zece ani, dacă la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răsturnat clanul dictatorial. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatura, cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros.

 

8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.

Până la sta­bilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.

A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta.

Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.

Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștința de cauză, cu cărțile pe față.

 

9. Timișoara nu a făcut revoluție pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o grevă. Suntem toți nemulțumiți de sistemul de salarizare, există și în Timișoara categorii de muncitori care lucrează în condiții extrem de grele și sunt prost plătiți (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc în turnătorii sau în industria detergenților), și, totuși, nici un colectiv nu a făcut grevă pentru mărirea lefurilor și nu și-a trimis delegați să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive.
Majoritatea timișorenilor știu ceea ce toți economiștii se străduie în aceste zile să aducă țării la cunoștință: mărirea în acest moment a salariilor ar declanșa automat inflația, așa cum s-a întâmplat în unele state est europene. Iar inflația odată pornită, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.

Numai creșterea producției, deci a cantității de marfă aflată pe piața va permite, în paralel, creșterea generală a nivelului de salarizare. În plus, pentru bugetul sărac al României, prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilizării unui nivel minim de civilizație. Se impun, de pilda, investiții urgente în domeniul asistenței medicale și salubrității.

 

10. Deși milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care își au neajunsurile și inechitățile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de inițiativă particulară. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietății de stat. Nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic. S-au găsit însă și voci care, în spirit comunist, să asimileze inițiativa privată cu “exploatarea” și pericolul catastrofei de a apare oameni bogați.

Se speculează în acest sens invidia leneșului și teama de muncă a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste. Dovada ca timișorenii nu se tem de privatizare este faptul că mai multe întreprinderi și-au anunțat deja intenția de a se transforma în Societăți anonime pe acțiuni. Pentru ca aceste acțiuni să fie totuși cumpărate pe bani curați, ar trebui înființate în fiecare oraș comisii de inventariere a averilor foștilor privilegiați ai puterii, corupției și penuriei. De asemenea, acțiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei.

Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acțiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activității. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor șanse egale de prosperitate. Dacă cei leneși și-ar pierde șansa, nu s-ar putea totuși plânge de discriminare.

 

11. Timișoara este hotărâtă să ia în serios și să se folosească de principiul descentralizării economice și administrative. S-a și propus experimentarea în județul Timiș a unui model de economie de piață, pornind de la capacitățile sale puternice și de la competența specialiști­lor de care dispune.

Pentru atragerea mai ușoară și mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologie și materii prime speciale, și pentru crearea de societăți mixte, cerem și pe această cale înființarea la Timișoara a unei filiale a Băncii de Comerț Exterior.
O parte din câștigurile în valută ale părții române din aceste societăți mixte va intra în salariile muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei părți din salariu în valuta va asigura o buna cointeresare materială a muncitorilor. În plus, pașapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de ținut în sertar. O altă consecință pozitivă ar fi scăderea cursului valutar la bursa liberă, ceea ce ar atrage după sine creșterea imediată a nivelului de trai.

 

12. După căderea dictaturii au fost invitați în țară toți românii plecați în exil, pentru a pune umărul la reconstrucția României. Unii s-au întors, alții și-au anunțat intenția de o face. Din păcate, instigați de forțe obscure, s-au găsit și oameni care să hulească pe exilații reîntorși, să-i califice trădători, să-i întrebe tendențios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste.

În disperarea care ne-a stăpânit în ultimii patruzeci de ani, poate că nu a fost român căruia să nu-i fie trecut prin minte, măcar o dată, să scape de mizerie luând calea exilului. Mulți dintre românii aflați astăzi departe de țară au plecat după persecuții politice și chiar după ani grei de închisoare. Ar fi rușinos din partea noastră să-i hulim și noi cu vorbele activiștilor comuniști de odinioară.

Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenți care predau la cele mai mari universități din lume, mii de specialiști prețuiți la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificați în tehnologiile cele mai avansate.
Să fim mândri de ei și să transformam răul în bine, făcând din trista și dureroasa diaspora românească o forță înnoitoare pentru România. Timișoara îi așteaptă cu dragoste pe toți exilații români. Sunt compatrioții noștri și, azi mai mult ca niciodată, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gândirii lor și chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura româna va fi întreagă numai după ce se reintegrează în ea cultura din exil.

 

13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi națională a României. În felul acesta se eternizează persoana dictatorului, de fiecare dată sărbătorindu-se un număr de ani de la căderea lui. În majoritatea țărilor care și-au legat ziua națională de o revoluție, ziua aleasă este cea a declanșării revoluționare, fiind astfel glorificat curajul poporului român de a se ridica la luptă.

Un singur exemplu: ziua națională a Franței este 14 iulie, ziua când, în 1789, a început Marea Revoluție franceză prin dărâmarea Bastiliei. În consecință, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi națională a României. Astfel, copiii, nepoții și strănepoții noștri vor celebra curajul poporului de a înfrunta opresiunea, și nu căderea unui tiran nemernic. Cu excepția ziarului România Liberă, presa, radioul și televiziunea din București.

Evenimentele comentate ca revoluționare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne închinăm cu pietate în fața eroilor bucureșteni, ca și în fața eroilor din Lugoj, Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj, Arad, Reșița și din toate celelalte orașe care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea.

Ne doare și ne revolta însa politica centrală de minimalizare a Revoluției noastre, evident și prin efortul de diminuare a numărului morților. Noi am fost pe străzile Timișoarei în zilele Revoluției și știm că numărul lor este mai mare decât cel anunțat oficial. Îi asigurăm însă pe acei care astăzi tăinuiesc adevărul că nu vom înceta lupta până când nu vor fi aduși în fata instanței, în calitate de complici la genocid. Aceasta Proclamație s-a născut din necesitatea de aduce la cunoștința națiunii române ade­văratele idealuri ale Revoluției de la Timișoara.

A fost o revoluție făcută de popor și numai de el, fără amestecul activiștilor și securiștilor. A fost o revoluție autentică și nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă și nu doar anticeaușistă.

La Timisoara nu s-a murit pentru ca activiști comuniști din rândurile doi și trei să treacă în frunte și unul din participanții la genocid să fie numit de către aceștia ministru de interne.

Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială și națională, cultul personalității, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenințările telefonice și scrise și toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilității sociale.

Aceasta Proclamație se adresează în primul rând celor care au primit revoluția cadou și se miră de ce suntem nemulțumiți, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste și a mai apărut și câte ceva în prăvălii. Acum știu de ce suntem nemulțumiți: nu acesta a fost idealul Revoluției de la Timisoara.

Noi, autorii acestei Proclamații, participanți la evenimentele dintre16 și 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluția încheiată. O vom continua pașnic, dar ferm. După ce am înfruntat și am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni și nimic nu ne mai poate intimida.

Timișoara 11 martie 1990

 

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

După lansarea Proclamaţiei, au început să se strângă semnături pentru susţinerea ei. Dar în acelaşi timp apar şi primele reacţii ostile, în special cu privire la controversatul punct 8. Au loc primele negocieri cu conducerea PCUN cu privire la Proclamaţie. -
Consilierul prezidenţial Virgil Magureanu s – a întâlnit la 15 martie la Timişoara cu liderii societăţii „Timişoara” pentru a aranja o vizită a lui Ion Iliescu în oraşul de pe Bega, însă trebuie să renunţe din cauza tensiunii din oraş.

La 19 martie o delegaţie a societăţii „Timişoara” formată din George Şerban, Vasile Popovici, Daniel Vighi si Dorel Mihit se întâlnesc la Bucureşti cu Ion Iliescu pentru a discuta pe tema Proclamaţiei.

Tot atunci delegaţia obţine de la preşedintele TVR, Razvan Teodorescu, dreptul de a citi proclamaţia integral la Televiziunea Română, la oră de vârf, dar cu condiţia să nu facă nici un comentariu pe marginea textului. Înregistrarea textului citit de George Şerban va fi difuzată a doua zi la emisiunea Actualităţi.

În urma difuzării textului, au loc mai multe mitinguri de solidaritate şi de adeziune la Proclamaţie la Cluj, Lugoj, Bucuresti şi din nou la Timişoara, unde la 11 aprilie se ţine şi un miting de protest împotriva refuzului CPUN de a adopta punctul 8.

Acelaşi lucru îl fac şi bucureştenii la 22 aprilie, într-un miting de protest în faţa Televiziunii care se transformă într-un marş către Piata Universitatii . Din acest moment începe manifestaţia maraton a Pieţei Universităţii. Au loc primele ciocniri cu trupele USLA care au ordin să disperseze manifestanţii.

În ţară sprijinul pentru Proclamaţie devine tot mai mare. Acum au loc mitinguri de susţinere la Sibiu, Arad, Lugoj, Oradea, Cluj, Piatra Neamt.

La Paris se organizează o manifestare similară în faţa Ambasadei Române. Se organizează marşuri de popularizare prin ţară, se declară „zone libere de comunism” după modelul Timişoarei.

La 20 mai au loc primele alegeri din România post-comunistă, rezultat cu preluarea puterii de către FSN şi a preşedinţiei de către Ion Iliescu, ales cu 85% din voturi.

Noua putere nu reprezenta altceva decât eşaloanele 2 şi 3 ale nomenclaturii de partid şi securităţii, aflate, de data aceeta, sub oblăduirea Moscovei.

Proclamatia în întregul său (care gravitează în jurul celebrului Punct 8), este un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal.

Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său (care gravitează în jurul celebrului Punct 8), ea exprima opozitia ferma împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. “Proclamaţia de la Timişoara” este, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist. Legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989.

În acele zile in care România a ajuns din nou scenă de luptă geostrategică,cand Moscova se zbatea să-şi recucerească vechea sferă de influenţă, Legea lustraţiei este respinsă (a câta oară?) în Parlament, sub bagheta unui fost colaborator al Securităţii;.

Tot in acele zile, stângismul maoist a revenit “la modă” în Occident, mai agresiv şi mai periculos decât în anii ’60.
Bizar, dar Comisia de la Veneţia considera că interzicerea simbolurilor comuniste este o încălcare a Drepturilor Omului, transformând astfel Proclamația într-un document subversiv…

articol preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

Marea Adunare a Moților și Proclamaţia de la Câmpeni (19 octombrie 2013)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013)

foto preluat de pe romaniacurata.ro
articol de Mihai Gotiu

20 Oct 2013

Mihai Gotiu - foto - romaniacurata.ro

Mihai Gotiu – foto – romaniacurata.ro

 

Pe 19 octombrie 2013, la Câmpeni a fost sărbătoare. În jur de 5.000 de locuitori ai Munţilor Apuseni şi prieteni de-ai lor din toate colţurile ţării (Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Sibiu, Deva, Alba Iulia, Turda, Oradea, Piteşti etc.) s-au adunat pentru a le transmite un mesaj cât se poate de clar guvernanţilor: pe aici nu se trece cu cianură. Unii dintre ei au venit la Marea Adunare cu vacile şi caii, care, la rândul lor, nu vor să aibă de a face cu cianura.

Vaci şi boi din Apuseni vs. “bizoni” din Parlament şi Guvern. Pe cine pariaţi? - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Vaci şi boi din Apuseni vs. “bizoni” din Parlament şi Guvern. Pe cine pariaţi? – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Premierul Victor Ponta a văzut, de la Bucureşti, că la Câmpeni s-ar fi adunat „un grup extremist”. Eu am văzut, la faţa locului, oameni în haine de biserică sau în costume populare ascultând un parastas în memoria eroilor zonei, tulnicile Apusenilor, pe Mariana Anghel şi discursurile legate de respectarea legilor din România. Dumnezeu ştie cum în mintea prim-ministrului apelul la respectarea drepturilor cetăţenilor e un act „extremist”. Deşi, poate, dintr-o anumită perspectivă, chiar are dreptate: respectarea legilor şi a drepturilor cetăţenilor a devenit în România un act de o raritate extremă.

Victor Ponta, a fost prezent şi el la Câmpeni. Să poată să dea apoi raportul - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Victor Ponta, a fost prezent şi el la Câmpeni. Să poată să dea apoi raportul – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Dincolo de toate acestea, am văzut însă motivul pentru care proiectul minier de la Roşia Montană nu are nici cea mai mică şansă să devină realitate. Ani la rând, propaganda companiei a clamat că proiectul ar avea susţinerea locuitorilor zonei. Una dintre marile minciuni publicitare orchestrate în birourile agenţiilor de PR. Dar care s-a dovedit ieri (pentru cei care mai aveau vreo îndoială) câtă acoperire are în realitate. RMGC pretinde că are, la ora actuală, 500 de angajaţi şi că va crea „mii de locuri de muncă”. Dintre aceştia şi rudele lor, la apelul şi mobilizarea companiei, s-au adunat 2-300 ieri, la Roşia Montană…

Peste voinţa locuitorilor Apusenilor, planurile oricărei companii şi a susţinătorilor ei politici nu pot să treacă. Iar mobilizarea moţilor e doar la început. Pentru că cei care au participat la Marea Adunare de la Câmpeni vor duce vestea mai departe. La Albac, Sohodol, Horea, Bistra, Sălciua, Abrud, Arieşeni, Avram Iancu, Bucium, Zlatna, Brad şi în alte zeci de localităţi din Apuseni. Iar vestea are o semnificaţie aparte: locuitorii Apusenilor sunt oameni liberi, care îşi cunosc drepturile şi îşi decid singuri soarta.

Am spus-o şi ieri la Câmpeni şi o repet: 19 octombrie 2013 este o zi pentru istoria Munţilor Apuseni. Care va deveni, aşa cum a fost şi ieri, o sărbătoare. O sărbătoare a oamenilor liberi.

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

Proclamaţia de la Câmpeni – 19 octombrie 2013

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

- Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. În temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

- Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

- Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

- Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor și o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

- Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tututor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor săi!

- În considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

Revendicările locuitorilor Ţării Moţilor

Avram Iancu, cu steagul Roşiei Montana - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Avram Iancu, cu steagul Roşiei Montana – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

- Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;

- Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activitățile miniere din România;

- Includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;

- Respingerea de urgență, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roșia Montană;

- Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare la înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;

- Demisia inițiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duțu, precum și a premierului Victor Ponta;

- Asumarea de către Guvern a expertizei și a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roșia Montană – exprimate de: Academia Română, Asociația Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecților din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU și al celorlalte biserici creștine din România, precum și de experții independenți;

- Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituții publice și private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei și dreptul la liberă exprimare etc.;

- Refacerea și dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munților Apuseni și acordarea unor facilități fiscale și de altă natură pentru dezvoltarea activităților economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului și refacerea fondului forestier, creșterea și prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activități specifice zonei;

- Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca și elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric și ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;

- Începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană;

- Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de șist și respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinței suverane a cetățenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

***

articol preluat de pe voxpublica.realitatea.net

 

Mihai Goţiu - Diploma de onoare şi Premiul “No Hai!” primit la Câmpeni pentru cei 11 ani de documentare şi de prezentare a cazului Roşia Montană. Mulţumesc! - Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Mihai Goţiu – Diploma de onoare şi Premiul “No Hai!” primit la Câmpeni pentru cei 11 ani de documentare şi de prezentare a cazului Roşia Montană. Mulţumesc! – Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

 

 

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marșul pentru Basarabia – Proclamația de la București – 12 octombrie 2014

Mars pentru Basarabia – Editia 2014 – Filmare a intregii coloane unioniste.
Costin Razvan Florea

 

 

Proclamația de la București

De-a lungul timpului, teritoriul și populația Basarabiei au avut o evoluție convergentă cu restul spațiului etnic și cultural românesc. România și Republica Moldova sunt două state care au în comun limba, istoria și cultura; ele nu dețin o individualitate națională separată, ci constituie doua fragmente ale aceleiași țări.

Aderarea României la NATO și la UE a permis îmbunătățirea condițiilor de securitate și, respectiv, de dezvoltare socio-economică, iar proiectul de țară al reunirii cu Republica Moldova este continuarea firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române.

În contextul geopolitic actual, când populația și teritoriul de peste Prut sunt expuse la pericolul rusesc, care împotriva dreptului internațional a sfidat integritatea și suveranitatea Ucrainei, nu putem rămâne indiferenți. Dacă Republica Moldova este amenințată, statul român de astăzi și întreaga societate românească trebuie să fie solidare.

 

Platforma Unionistă Acțiunea 2012, reprezentanta societății civile unioniste, în urma dorinței de reunire demonstrate în cadrul amplei manifestații de duminică, 12 octombrie 2014, de la București, se adresează public:

- Membrilor Parlamentului României;

- Primului Ministru şi Membrilor Guvernului României;

- Președintelui României precum și tuturor candidaților la această funcție;

- Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Catolice și tuturor celorlalte culte religioase recunoscute;

- Reprezentanților instituțiilor mass-media

să inițieze sau/și să susțină următoarele deziderate menite să asigure pe cale pașnică și democratică viitorul comun al românilor:

1. Proiectul de țară al unității naționale nu trebuie să se reflecte doar în declarații publice, ci și în intensificarea activităților concrete și în acțiuni constante. Idealul Unirii este mai presus decât disputele politice de moment și nu trebuie speculat electoral.

2. România are datoria de a se preocupa de securitatea Republicii Moldova în cazul unei agresiuni externe. În contextul geopolitic generat de intervențiile ilegitime armate ale Rusiei pe teritoriul Ucrainiei și de dorința sa vizibilă de expansiune, Republica Moldova resimte din plin presiuni crescute asupra securității cetățenilor săi. România are datoria de a fi primul stat proactiv în garantarea securității românilor din Basarabia, lucru traductibil prin cooperarea în domeniul militar și implementarea unei politici de securitate comună.

3. Eforturile de creare a unui spațiu economic comun trebuie intensificate prin: sprijinirea companiilor românești pentru a se extinde peste Prut, eliminarea tuturor taxelor vamale pentru schimburile de mărfuri, sprijinirea mobilității resurselor umane între cele două piețe inclusiv prin deschiderea pieței de muncă din România pentru toți cetățenii Republicii Moldova.

4. Urgentarea interconectării celor două sisteme energetice.

5. Dezvoltarea infrastructurii care leagă România de Republica Moldova precum: cale ferată cu encartament european, autostrada București-Iași-Chișinău sau trenul de mare viteză București-Chișinău, precum și construcția de noi poduri peste Prut.

6. Crearea unui spațiu informațional comun prin susținerea presei în limba română de la Chișinău, extinderea peste Prut a ariei de acoperire a instituțiilor de presă din România și informarea publicului din România asupra realităților din Republica Moldova.

7. Procesul reunirii celor două state se va produce pe calea voinței populare iar România, în calitate de Țară-mamă, trebuie să inițieze acest proces. Viitoarea revizuire a Constituției României trebuie să prevadă expres posibilitatea reunirii cu Basarabia inclusiv în ceea ce privește organizarea teritorială și rolul cetățenilor Republicii Moldova în statul unificat.

8. Diplomația Română, europarlamentarii și alți reprezentanți externi trebuie să găsească sprijin pe lângă guvernele statelor partenere din cadrul UE și NATO pentru susținerea proiectului de țară. România trebuie să își asume un rol activ în soluționarea conflictului transnistrean.

9. Demararea unui program național de integrare socio-culturală a tinerilor basarabeni care vin la studii în România.

10. Jocul dublu făcut de către politicienii de la Chișinău între Est și Vest trebuie sancționat de la București ori de câte ori interesele legitime ale cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului sunt prejudiciate.

11. A culpabiliza victima în loc să cauți căi de a o ajuta să se recupereze este o atitudine lașă, ba chiar complice. România trebuie să lucreze la scară mare pentru a se asigura că populația din Republica Moldova este informată corect asupra identității noastre comune și a efectelor unui viitor comun în cadrul aceluiași stat.

12. România trebuie să învețe din greșelile trecutului și să reprezinte un model pentru cetățenii de peste Prut. În acest context, resursa umană coordonată de statul român precum și proiectele implementate care privesc Republica Moldova trebuie să aibă un nivel calitativ inclusiv prin: îndeplinirea promisiunilor, relaționarea respectoasă cu cetățenii, calitatea proiectelor.

13. Promovarea consistentă și constantă, în rândul populației Republicii Moldova, a tuturor acțiunilor de sprijin pe care România le efectuează pentru aceasta, pentru a evita ca meritele să fie asumate, ilegitim, de actori publici din Republica Moldova străini idealului unității naționale.

14. Crearea unei instituții în subordinea Guvernului României care să coordoneze acțiunile destinate Republicii Moldova, inclusiv pe cele menționate anterior.

15. Societatea civilă unionistă trebuie să fie consultată permanent și tratată ca un partener în acțiunile care privesc consolidarea relațiilor între București și Chișinău, precum și în alte momente cheie.

Rugăm pe toți cei care sunt de acord cu prevederile Proclamației, să o semneze aici

 


foto adevarul.ro