Articole

1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe: www.semnez.euwww.monitoruljuridic.ro

 

Revizuirea propusă

Vrem ca Unirea Basarabiei cu România să fie posibilă efectiv și din punct de vedere Constituțional. Consolidăm voința de unire a oamenilor printr-o prevedere explicită în Constituție, care să garanteze că înfăptuirea actului este doar o problemă de ani.

 

PREAMBUL LA CONSTITUȚIA ROMÂNIEI:

Conștienți că fiii și nepoții noștri trebuie să se bucure de un viitor de libertate și avuție, de șansele de împlinire pe care generațiile noastre nu le-au avut, într-un stat unificat, democratic, european și prosper, hotărâți să edificăm procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional în vigoare, prin reîntregirea neamului românesc pe cale pașnică, liber consimțită, fără niciun amestec din afară, pentru a munci împreună la realizarea și mulțumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate, adoptăm prezenta Constituție.

 

semnati aici 1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

descarcati aici tabelul pentru semnaturi

Fii voluntarul campaniei 1 MILION PENTRU UNIRE.
Aplică pe https://www.semnez.eu/
#EuSunt1DintrUnMilion.

 

Etapele demersului

CARE SUNT ETAPELE REVIZUIRII CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI?

01. Înființarea Comitetului de Iniţiativă și elaborarea proiectului de lege – Aprilie 2018

02. Semnarea documentelor de către Comitetul de Inițiativă, în fața notarului – 09.05.2018

03. Depunerea la Senat/Consiliul Legislativ a Proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, însoțit de expunerea de motive – 23.05.2018

04. Publicarea în Monitorul Oficial a proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, a expunerii de motive și a avizului Consiliului Legislativ – în desfășurare

05. Colectarea, în termen de 6 luni, a minim 500.000 de semnături valide, de la cetățeni cu drept de vot, din minim jumătate din județele țării, cel puțin 20.000 de semnături de fiecare județ – în desfășurare

06. Depunerea semnăturilor și a dosarului de revizuire la Senat/Parlament

07. Procedura prealabilă de avizare de către Curtea Constituțională

08. Dezbaterea și votarea în Parlament a propunerii legislative

09. Desfășurarea referendumului național și validarea acestuia de către Curtea Constituțională

10. Publicarea în Monitorul Oficial a formei revizuite

 

PROIECT DE LEGE nr. 745 din 24 iulie 2018 Propunere privind revizuirea Constituţiei prin introducerea unui preambul

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 802 din 19 septembrie 2018

 

EXPUNERE DE MOTIVE

Expresie a libertăţii, spiritului civic şi democraţiei constituţionale, milioane de români venim să arătăm ca necesar în noua Constituţie revizuită şi un preambul, pentru ca întotdeauna înţelegerea textului constituţional să poată fi făcută prin prisma unui set de valori pe care le considerăm intrinseci şi de la care nu se poate deroga, întrucât după ele se ghidează viaţa noastră şi activitatea constituţională a statului, care trebuie să fie conformă cu aspiraţiile cetăţenilor, statul şi guvernarea nefiind un scop, ci un mijloc pentru asigurarea drepturilor şi fericirii cetăţenilor.

În contextul în care constituţiile moderne evidenţiază un pact între suveran şi naţiune sau între puterea legislativă şi popor, este necesar ca acordul dintre guvernanţi şi guvernaţi să cuprindă un angajament de valori naţionale imuabile care să reprezinte fundamentul realităţii constituţionale a statului nostru. Angajamentul ar stabili repere pentru cetăţeni în acţiunile lor şi pentru instituţiile statului în materializarea interesului public.

Constituţiile mai multor state ale lumii încep cu un preambul, o introducere succintă în care sunt prezentate valorile, principiile şi obiectivele popoarelor, aspecte care stau la baza construcţiei solide a statelor lor. Libertatea, bunăstarea şi fericirea fiecărui cetăţean, precum şi ale generaţiilor viitoare sunt valori şi scopuri enunţate în sinteza reprezentată de preambul, alcătuind împreună o adevărată piatră de temelie a naţiunii.

Introducerea unui preambul în Constituţia României, care face trimitere la năzuinţele poporului român, ar veni în întâmpinarea primului articol al Legii fundamentale, în care se vorbeşte de idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 şi garantarea acestora, mai puţin cunoscute de generaţiile născute după căderea comunismului.

Revizuirea Constituţiei prin adăugarea unui preambul are rolul de a consolida raportul dintre stat şi popor, iar afirmarea în cadrul acestuia a unor teme pentru un potenţial proiect de ţară, care să unească în fapte şi în cauză întreaga societate, sub oblăduirea guvernanţilor, va veni să întărească legătura indisolubilă dintre toate părţile care compun o ţară. Astfel, considerăm că acest potenţial proiect nu poate fi altceva decât reîntregirea naţională, act care se aliniază tuturor instrumentelor internaţionale în vigoare şi ratificate de România, acordurilor multilaterale interguvernamentale şi interstatale, care se regăseşte în conformitate cu Actul final al Conferinţei de la Helsinki şi cu practica internaţională care statuează principiul egalităţii între popoare şi dreptul acestora la autodeterminare, şi care este de mare importanţă pentru viitorul prosper al României şi al românilor de pe ambele maluri ale Prutului. În acest sens avem un exemplu concret şi accesibil care ne ghidează în demers: modelul german de reunificare.

În plus, în lumina Declaraţiei Parlamentului României, adoptate la 27 martie 2018, în ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu România, este reconfirmată ca legitimă dorinţa de Reunire a populaţiei, pe căi democratice, liber consimţite, pentru continuarea firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române. Totodată, disoluţia URSS şi proclamarea independenţei statelor baltice prin reluarea statutului juridic şi de drept internaţional anterior ocupaţiei sovietice, precum şi Rezoluţia Senatului Statelor Unite ale Americii nr. 148 din 1991, care arată că Guvernul American va susţine eforturile de reunificare a României cu Republica Moldova, după luptele pentru limba română şi libertate ale moldovenilor din stânga Prutului, încununate prin Declaraţia de independenţă adoptată de Marea Adunare Naţională din Chişinău la 27 august 1991, atribuie o forţă juridică ce dublează imensa forţă morală conferită de îndelungi suferinţe ale poporului nostru şi ale naţionalităţilor conlocuitoare, printre care amintim deportările, torturile, înfometările, crimele împotriva umanităţii.

Revizuirea Constituţiei prin introducerea preambulului propus va întări legitimitatea acesteia şi revalidarea complinită şi împlinită prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, din 1918, neînfrântă de vreo altă adunare legală.

 

Comitetul de Inițiativă pentru revizuirea Constituției prin introducerea unui preambul este alcătuit din 24 de membri.

- Năstase Cezar-Victor

- Grecu Alexandru

- Rotaru Alexandru

- Modiga Iulia-Rodica

- Iercoşan Patricia-Ioana

- Dumitrescu Aron-Valeriu

- Nicolae Mihai-Viorel

- Antonescu Raluca

- Despa Gabriel-Simion

- Pavel Rodica

- Teacă Florentina

- Mitrică-Constantinescu Cristian

- Druc Mircea

- Mihaiu Liviu-Georgică

- Gheorghe Cătălin

- Lupu Ştefan-Gabriel

- Banu Elza Maria

- Rebigan Stana

- Eftimie Mihai

- Jescu Ionuţ-Cristian

- Bencec Otilia-Terezia

- Blănaru Matei

- Zamfir Constantin-Cătălin

- Lulea Marius-Dorin

 

semnati aici 1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

descarcati aici tabelul pentru semnaturi

Fii voluntarul campaniei 1 MILION PENTRU UNIRE.
Aplică pe https://www.semnez.eu/
#EuSunt1DintrUnMilion.

 

Exemple similare – Constituția Republicii Federale Germania (1949)

Prevedere clară pentru reunificare cu Republica Democrată Germană:

Conștient de responsabilitatea sa în fața lui Dumnezeu și a umanității, urmând hotărârea de a păstra unitatea națională și politică și să servească păcii mondiale ca partener într-o Europă unită, poporul german din regiunile Baden, Bavaria, Bremen, Hamburg, Hesse, Saxonia Inferioară, Renania de Nord-Westfalia, Renania-Palatinat, Schlesswig-Holstein, Baden-Württemberg și Württemberg-Hohenzollern, în virtuatea puterii sale constitutive, a adoptat această Lege de Bază a Republicii Federale Germane pentru a conferi o nouă ordine vieții politice pentru o perioadă de tranziție. A acționat de asemenea în numele acelor germani a căror participare le-a fost împiedicată. Întregul popor german este chemat să înfăptuiască, prin liberă autodeterminare, unitatea și libertatea Germaniei.

Exemple similare – Constituția Ungariei

Art. D
Având în vedere că există o singură națiune maghiară, care trebuie să rămână unită, Ungaria este responsabilă de soarta cetățenilor maghiari care trăiesc în afara frontierelor sale, trebuie să faciliteze supraviețuirea și dezvoltarea comunităților lor, să le sprijine eforturile de păstrare a identității maghiare, exercitarea efectivă a drepturilor lor individuale și colective, stabilirea formelor de autonomie comunitare şi prosperitatea acestora pe teritoriile natale şi trebuie să promoveze de asemenea cooperarea între ei şi cu Ungaria.

Exemple similare – Constituția Coreei de Sud

Art. 4
Republica Coreeană se obligă să urmărească unificarea și să formuleze și să implementeze o politică de unificare pașnică bazată pe principiile libertății și democrației.

Exemple Similare – Preambulul Constituției Statelor Unite ale Americii

Majoritatea Constituțiilor lumii au un preambul definitoriu.

Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării dreptății, asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării Prosperității generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru Urmașii noștri, decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii.

 

semnati aici 1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

descarcati aici tabelul pentru semnaturi

Fii voluntarul campaniei 1 MILION PENTRU UNIRE.
Aplică pe https://www.semnez.eu/
#EuSunt1DintrUnMilion.

 

INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ

LEGE
de revizuire a Constituţiei României
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. I
După titlul Constituţiei României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003, se introduce următorul preambul: „Conştienţi că fiii şi nepoţii noştri trebuie să se bucure de un viitor de libertate şi avuţie, de şansele de împlinire pe care generaţiile noastre nu le-au avut, într-un stat unificat, democratic, european şi prosper, hotărâţi să edificăm procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional în vigoare, prin reîntregirea neamului românesc pe cale paşnică, liber consimţită, fără niciun amestec din afară, pentru a munci împreună la realizarea şi mulţumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate, adoptăm prezenta Constituţie.”

ART. II
Revizuirea Constituţiei se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată.

AVIZ
referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei prin introducerea unui preambul
Analizând iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei prin introducerea unui preambul, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu adresa înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. R1.127 din 04.07.2018 şi înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D707/04.07.2018,

CONSILIUL LEGISLATIV,

în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare,
avizează favorabil iniţiativa legislativă a cetăţenilor, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect revizuirea Constituţiei României, republicată, în sensul introducerii unui preambul, astfel încât, potrivit Expunerii de motive, înţelegerea textului constituţional să poată fi făcută prin prisma unui set de valori considerate intrinseci şi de la care nu se poate deroga.
Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se încadrează în categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile din art. 151 din Legea fundamentală.

2. Fără a ne pronunţa asupra oportunităţii soluţiei legislative preconizate, menţionăm că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preambulul enunţă, în sinteză, scopul şi, după caz, motivarea reglementării. Având în vedere rolul acestei părţi constitutive, întrucât motivarea trebuie să stea la baza reglementării şi să o preceadă, este de analizat dacă un preambul ar putea fi introdus în cuprinsul unui act normativ ulterior adoptării acestuia.

În acest sens, s-ar putea afirma că introducerea unui preambul în cuprinsul unei legi fundamentale este apanajul exclusiv al Adunării Constituante Originare, întrucât cuprinde descrierea sintetică a obiectivelor, condiţiile şi motivele care, la un anumit moment, au determinat adoptarea unei noi Constituţii, neputând fi introdus printr-o lege de revizuire a Constituţiei.

Precizăm că în preambulul mai multor legi fundamentale ale unor state europene se face referire la momentul adoptării acestora:

a) preambulul Constituţiei Republicii Bulgaria debutează cu expresia „Noi, Membrii celei de-a Şaptea Mari Adunări Naţionale …”;

b) preambulul Constituţiei Republicii Cehe debutează astfel: „Noi, cetăţenii Republicii Cehe din Boemia, Moravia şi Silezia, la momentul restaurării statului independent ceh …”;

c) în preambulul Constituţiei Republicii Letonia, în primul paragraf se reţine că „Poporul leton a adoptat următoarea Constituţie în cadrul Adunării Constituante, liber alese;

d) în ultimul paragraf al preambulului Constituţiei Republicii Portugheze se prevede că „Întrunindu-se în sesiune plenară pe data de 2 aprilie 1976, Adunarea Constituantă adoptă prin prezenta şi decretează următoarea Constituţie a Republicii Portugheze:”;

e) în finalul preambulului Constituţiei Republicii Slovenia se menţionează: „Adunarea Republicii Slovenia adoptă prezenta Constituţie”;

f) Potrivit preambulului Constituţiei Regatului Spaniei, „Poporul spaniol (…) îşi proclamă voinţa de (…) a consolida contextul juridic actual ce asigură supremaţia statului de drept ca expresie a voinţei poporului”.

Întrucât, aşa cum s-a subliniat în doctrină*1), „orice constituţie poate fi modificată pentru a ţine tot timpul pasul cu evoluţia relaţiilor sociale ce cad în câmpul ei de reglementare normativă”, revizuirea Constituţiei este posibilă, potrivit titlului VII al Legii fundamentale, cu respectarea strictă a limitelor revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie.
*1) C. Ionescu în Cristian Ionescu, Corina Adriana Dumitrescu – „Constituţia României – Comentarii şi explicaţii” – Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017, p. 1618.

Din acest punct de vedere, ar fi de analizat în ce măsură referirea, din preambulul propus, la „reîntregirea neamului românesc pe cale paşnică” este în concordanţă cu limitarea revizuirii Constituţiei în ceea ce priveşte integritatea teritorială.

3. Sub rezerva observaţiilor de la punctul anterior din aviz şi având în vedere că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 189/1999, republicată, propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei legislative se întocmeşte de comitetul de iniţiativă în forma cerută pentru proiectele de lege, este necesar ca proiectul să fie reformulat, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.

În acest sens, titlul proiectului ar trebui să aibă următoarea redactare:
Lege de revizuire a Constituţiei României”

După titlu, având în vedere normele de tehnică legislativă, trebuie prevăzută următoarea formulă introductivă:
Parlamentul României adoptă prezenta lege.”

Intervenţia legislativă preconizată trebuie să facă obiectul unui articol, marcat ca art. I, cu următoarea parte dispozitivă:

„ART. I
După titlul Constituţiei României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se introduce următorul preambul:”

În continuare, se va reda între ghilimele textul preambulului.
În plus, pentru asigurarea unei reglementări complete, proiectul trebuie să cuprindă, într-un articol distinct, şi norma privind supunerea spre aprobare prin referendum a revizuirii Constituţiei, în următoarea redactare:

„ART. II
Revizuirea Constituţiei se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată”

PREŞEDINTE,
dr. DRAGOŞ ILIESCU

Bucureşti, 24 iulie 2018.
Nr. 745.

 

semnati aici 1 milion pentru Unire – Initiativa cetateneasca de revizuirea a Constituţiei prin introducerea unui preambul

descarcati aici tabelul pentru semnaturi

Fii voluntarul campaniei 1 MILION PENTRU UNIRE.
Aplică pe https://www.semnez.eu/
#EuSunt1DintrUnMilion.

 

articole preluate de pe www.semnez.eu; www.monitoruljuridic.ro

Oameni noi în politică – Inițiativă cetățenească de reformă a legislației electorale pentru simplificarea accesului cetățenilor competenți în politică

Oameni noi în politică – Inițiativă cetățenească de reformă a legislației electorale pentru simplificarea accesului cetățenilor competenți în politică

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe oameni-noi.ro

 

Cine suntem?

26 de organizații civice și 4 partide politice, împreună pentru inițiativa unui proiect de lege de reformă a legislației electorale.

 

România se schimbă cu legi și oameni noi în politică

30 de organizații din România sunt împreună pentru un scop legitim: puterea votului tău!

 

Grupul de inițiativă

Toți membrii Grupului de inițiativă respectă caracteristicile impuse de lege de a nu fi aleși în funcții prin vot universal, nici membri de Guvern ori persoane numite de prim-ministru și nici persoane care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

 

Ce propunem?

Propunem 7 modificări al căror scop este să simplifice accesul cetățenilor competenți la politică și să imbunătățească oferta politică. Acestea sunt grupate în 3 pachete plus o inițiativă-cadru care susține întregul demers.

Măsură-cadru

1 – Asigurarea unor alegeri corecte

Nu de puține ori cetățenii au semnalat nereguli săvârșite în timpul procesului de vot – persoane care votează în mai multe secții întrucât nu se află în localitatea de domiciliu, dispariția nejustificată a unor buletine de vot, persoane despre care se menționează că au votat, deși nu mai trăiesc, sau numărarea greșită a voturilor sunt doar câteva exemple.

Inițiativa legislativă cetățenească #oameninoi propune impunerea la nivel legislativ a două dintre cele mai importante măsuri luate de guvernul tehnocrat în 2016 pentru asigurarea corectitudinii alegerilor:

– Implementarea unui sistem informatic de monitorizarea a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal: reprezentanții biroului electoral vor transmite către un server central datele persoanei care se prezintă la secția de vot pentru a vota.

Dacă aceasta a mai votat deja în altă secție de vot, fapta va fi semnalată imediat, votul fiind oprit, iar organele de urmărire penală fiind imediat sesizate.

– Procesul de numărare a voturilor va fi integral filmat, de la deschiderea urnelor și până la părăsirea localului secției de vot, descurajând orice membru al biroului electoral care intenționează să eludeze normele pentru desfășurarea corectă a alegerilor și permițând o investigare mai eficientă, pe baza filmărilor, a oricărei nereguli identificate ulterior.

Reprezentarea politică

2 – Alegerea primarilor în două tururi

Organizarea unui al doilea tur de scrutin pentru a fi siguri că primarul ales are susținerea a mai mult de jumătate dintre locuitori.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

3 – Dublarea numărului de parlamentari aleși de diaspora

Aproximativ 600.000 de români au domiciliul oficial în străinătate. Ar trebui să fie reprezentați de 8 deputați și 4 senatori.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

4 – Vot liber pentru românii aflați în străinătate

Cetățenii aflați în străinătate, dar care au păstrat domiciliul oficial în țară vor putea vota oriunde în străinătate pentru reprezentanții județului din care provin
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

Egalitate de șanse

5 – Eliminarea pragului electoral la alegerile locale și europarlamentare

Reglementarea actuală defavorizează partidele mici și inițiativele politice locale sau regionale. Susținem ca accesul unor persoane noi în politică să devină mai ușor.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

6 – Reducerea numărului de semnături necesare pentru înscrierea în alegeri

Accesul la competiție al partidelor noi poate fi ușurat. Prezența cât mai multor competitori în alegeri înseamnă mai multe idei, mai multă dezbatere, mai multe opțiuni pentru alegători.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

Calitatea reprezentării politice

7 – Votul preferențial pe liste de partid (liste deschise)

Alegătorul va putea să voteze și pentru un anumit candidat al unui partid, indiferent de poziția sa pe listă. Dispar candidații „de umplutură” și locurile „sigure”, iar orice candidat de pe orice listă devine o opțiune pentru alegători.
cititi mai mult pe oameni-noi.ro

Vezi întreaga expunere de motive și legea pentru modificarea unor acte normative în materie electorală.

 

Etapele proiectului

- 26 de organizații civice și 4 partide politice propun o inițiativă legislativă cetățenească pentru a duce în Parlament un proiect de reformă a legislației electorale

- Propunerea legislativă este trimisă pentru aviz la Consiliul Legislativ

- Consiliul Legislativ a avizat pozitiv propunerea pe 2 iulie 2018

- Proiectul și avizul consultativ sunt publicate în Monitorul Oficial

- Începe strângerea a cel puțin 100.000 de semnături în 6 luni, din cel puțin 11 județe și Municipiul București

- Odată strânse semnăturile, proiectul și expunerea de motive se înregistrează la Parlament

- Parlamentul înaintează propunerea către CCR pentru controlul de constituționalitate

- Începe procedura parlamentară, cu dezbateri în comisii și vot în plenul Camerei Deputaților și al Senatului

- Propunerea legislativă este adoptată și trimisă Președintelui spre promulgare

 

 

Susține inițiativa!

În septembrie am început strângerea celor 100.000 de semnături cerute de lege pentru ca proiectul să ajungă în Parlament. Înscrie-te ca voluntar sau donează.

Donează

Înscrie-te ca voluntar și strânge semnături

Ca voluntar nu îți vom cere să stai pe stradă cu zilele, ci doar te vom ruga să aduni între 10 și 30 de semnături de la rude și prieteni. Dacă poți mai multe, îți vom fi recunoscători. Înscrierea în pagină nu echivalează cu o semnătură.
mai mult detalii aici

 

Liste de semnături

Ajută la strângerea semnăturilor. Fiecare semnătură contează. Descarcă lista corespunzătoare județului tău
descarca de aici oameni-noi.ro

 

Centre de colectare

Poți depune listele cu semnături la unul dintre centrele din listă sau le poți trimite prin curier la una dintre adresele:
- Inițiativa România, Str. Louis Blanc, nr. 10, Sector 1, București, C.P. 011752
- Platforma România 100, Piața Pache Protopopescu, nr. 9, Sector 2, București, C.P. 021401
- USR, Bd. Aviatorilor, nr. 9, Sector 1, București, C.P. 011852
detalii aici

 

cititi mai mult pe oameni-noi.ro

Canabis în scop medicinal în România

Canabis in scop medicinal în România

foto preluat de pe www.petitieonline.com
articole preluate de pe ro.wikipedia.org; www.petitieonline.com

 

Cânepa indiană sau canabisul (Cannabis indica, Cannabis sativa subsp. indica) este o specie care face parte din genul Cannabis, familia Cannabaceae fiind o plantă aromatică. Frunzele și îndeosebi florile (mugurii) plantelor de cânepă indiană conțin o substanță chimică sau drog cunoscută sub numele de THC (acronimul de la tetra-hydro-cannabinol) care provoacă persoanei care o fumează sau o digeră o senzație de euforie. Marijuana este cel mai comun drog ilegal întâlnit în Statele Unite.

Cannabis sativa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cannabis sativa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Prezentare

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă.

 

Produse extrase din cânepa indiană

Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca droguri și anume marijuana și hașișul.

- Marijuana se extrage din florile uscate de cânepă indiană. Tulpina, frunzele și ramurile, conținând doar puțin THC, sunt folosite pentru extragere în grăsimi (ca și unt sau lapte) pentru gătit. Semințele sunt de obicei îndepărtate, deoarece nu conțin THC. Din semințele de cânepă se extrage un ulei. Marijuana este de obicei fumată în foi de țigară, pipă, într-o pipă cu filtru de apă, cunoscută sub numele de bong, sau mai recent atomizatoare care elimină substanțele cancerigene și toxice.

- Hașișul se extrage din rășina extrasă din florile plantei Cannabis sativa ss. indica. Hașișul este o formă mult mai concentrata de marijuana, deoarece conține mai mult THC. Este de obicei fumat într-o pipă obișnuită sau una cu filtru de apă. Unii o consumă adăugând-o la prăjituri sau în alte preparate culinare, efectul fiind astfel de mai lungă durată.

 

Legalitate

Consumul de canabis este ilegal în majoritatea țărilor lumii. În Olanda, dar și în alte state, canabisul este decriminalizat și tolerat de o proporție mare din populație, neconstituind un tabu. De asemenea în Olanda se găsesc renumitele coffeeshop-uri în care se comercializează și se consumă cannabis în limita de 5 grame zilnic. De asemenea în Olanda este permisă cultivarea a nu mai mult de 5 plante pentru consum propriu atâta timp cât nu există intenția de a vinde.

Totuși, se poate adăuga că în multe țări fumatul Cannabisului este tolerat/decriminalizat atâta timp cât este făcut într-un spațiu privat. Exemple sunt: Portugalia și Spania.

Consumul de marijuana stimulează apetitul, în special pentru alimente dulci și provoacă uscăciunea gurii, determinând consumul crescut de lichide.

Principalul ingredient activ este THC-ul care este o substanță psihoactivă. Pe lângă THC, altă substanță cu o importanță mare în efectele canabisului este cannabidiolul (CBD. Studii recente au arătat că, în timp ce THC-uri are tendința de a provoca simptome psihotice, CBD-urile functionează ca un „antidot” natural la aceste simptome, el având proprietăți antipsihotice naturale.

Marijuana poate avea efect benefic circulației sangvine deoarece dilată vasele conductoare de sânge (vasodilatator).

 

11 Decembrie 2013 – Uruguay devine prima ţară din lume care legalizează producţia şi vânzarea canabisului

Uruguay devine prima ţară din lume care legalizează producţia şi vânzarea canabisului (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Senatul uruguayan a aprobat, marţi seară, legea care reglementează producţia şi comercializarea canabisului, experienţă fără precedent în lume, care a depăşit iniţiativele lansate de state precum Olanda şi Spania.

După 12 ore de dezbateri, legea a fost aprobată cu 29 de voturi pentru şi 16 împotrivă, reprezentând doar voturile senatorilor membri ai Frente amplio (stânga, la putere) după ce deputaţii au votat deja textul în iulie. În cazul în care constituţionalitatea sa va fi confirmată şi după semnarea decretului de aplicare, va fi implementată cel mai devreme în aprilie 2014.

Această lege unică în lume susţinută de preşedintele Jose Mujuca conferă statului controlul asupra cultivării şi vânzării canabisului în scopuri recreative, depăşind limitele legilor votate în statele americane Colorado şi Washington, Olanda sau Spania, care autorizează sau tolerează producţia de cannabis într-un cadru privat.
articol preluat de pe www.mediafax.ro

 

21 decembrie 2017 - Mexic va legaliza vanzarea de produse pe baza de marijuana de anul viitor – Mexic va legaliza, la începutul anului viitor, comerţul cu medicamente, alimente, băuturi, cosmetice şi alte produse care conţin marijuana, au anunţat miercuri oficiali din domeniul sănătăţii, primul pas către reglementarea vânzării de canabis într-o ţară care se luptă cu traficul de droguri, informează Reuters.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

1 ianuarie 2018 - Marijuana în scop recreaţional, legală de la 1 ianuarie în California – Utilizarea de marijuana în scop recreaţional este legală, începând de luni, în California, care devine astfel cel mai mare stat american care legalizează comerţul cu canabis, potrivit DPA.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

8 iunie 2018Senatul canadian votează pentru legalizarea canabisului – Senatul Canadei a votat joi pentru legalizarea consumului de canabis în scop recreativ, informează AFP şi Reuters. Proiectul de lege a fost adoptat de senatori cu 52 de voturi pentru şi 30 împotrivă, cu amendamente.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

18 septembrie 2018 – Africa de Sud a legalizat consumul de marijuana pentru uz personal - Curtea Constituţională din Africa de Sud a legalizat marţi utilizarea canabisului pentru uz personal, potrivit dpa. Hotărârea vine după ce o instanţă locală a decis că utilizarea canabisului în spaţiul privat ar trebui permis deoarece legile care interzic acest lucru sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale. Statul a făcut apel la Curtea Constituţională care a susţinut decizia instanţei inferioare. „Nu va constitui infracţiune dacă un adult utilizează sau are în posesie canabis într-un spaţiu privat„, a spus judecătorul Raymond Zondo în momentul pronunţării deciziei.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

17 octombrie 2018 – Canada a legalizat canabisul recreaţional, după un secol de prohibiţie

Canada a devenit miercuri prima ţară din G20 care a legalizat canabisul recreaţional, după aproape un secol de prohibiţie, o reformă istorică aşteptată atât de consumatorii acestui drog uşor, cât şi de pieţele bursiere, ce au părut cuprinse de euforie, relatează AFP.

La trei ani după alegerea sa, guvernul liberal condus de Justin Trudeau a dus la îndeplinire unul dintre cele mai emblematice angajamente din campania electorală: Canada devine al doilea stat din lume care autorizează comercializarea şi utilizarea marijuanei în scopuri recreaţionale, după Uruguay, care a adoptat această măsură în 2013.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

 

Utilități medicale

Cânepa conține substanțe active importante în medicină, cum ar fi cannabidiolul și tetrahidrocanabinol.

Canabisul folosit în scop medical are într-adevăr numeroase efecte benefice bine documentate. Printre acestea se numără: ameliorarea senzației de greață și vomă, stimularea apetitului de mâncare în chimioterapie și pacienții HIV, presiune intraoculara scăzută (a fost demonstrat că este eficientă în tratarea glaucomului). O altă utilizare este în cazul suferinzilor de scleroză multiplă, cannabidiolul ameliorând simptomele și permițând bolnavilor să ducă o viață relativ normală.

Preparatele medicinale din cânepă au efecte sedative și de aceea sunt utilizate în terapii din domeniile neurologic și psihiatric. Preparatele din cânepă au, de asemenea, influență relaxantă asupra organelor interne și a mușchilor în general, precum și acțiune analgezică. Datorită acestor proprietăți, preparatele din cânepă sunt folosite în afecțiuni gastrice grave (cancere), în ulcere gastrice, în afecțiuni ale căilor respiratorii (astm, emfizem, bronșită cronică), în nevralgii și în boli psihice.

Cercetările au dovedit că preparatele pe bază de cânepă au și efecte anticonvulsive și chiar bactericide – pot acționa ca un antibiotic.

Cercetătorii de la Harvard afirmă că planta ar putea fi utilizată într-un mod orientat pentru a trata cancerul pulmonar.

 

2 martie 2018Grecia a legalizat producţia de canabis în scop medicinal – Parlamentul grec a legalizat joi producţia de canabis în scop terapeutic şi de produse farmaceutice derivate, informează AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

28 martie 2018 - Statul New Jersey a extins canabisul medicinal şi pentru afecţiuni ca migrena, anxietatea sau durerea cronică - Statul New Jersey a extins programul utilizării canabisului în scopuri mediciale, astfel încât să includă şi pacienţi care suferă de migrenă, anxietate, diferite forme de durere cronică, sau tulburarea neurologică sindromul Tourette, relatează miercuri EFE.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

 

25 iunie 2018 - Statele Unite autorizeaza primul medicament pe baza de canabis pentru tratamentul epilepsiei – Un tratament pentru epilepsie produs de compania farmaceutică GW Pharmaceuticals Plc a fost autorizat de agenţia guvernamentală americană Food and Drug Administration (FDA), devenind primul medicament pe bază de canabis care a obţinut aprobare în Statele Unite, informează Reuters.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

9 august 2018 – Un compus din canabis ar putea contribui la obținerea unui tratament eficient pentru copiii cu epilepsie (studiu)

Compusul cannabidiol non-psihoactiv prezent în medicamentele pe bază de marijuana ar putea avea efecte pozitive pentru copiii diagnosticaţi cu epilepsie severă, în cazul căreia alte tratamente pentru această tulburare neurologică nu sunt eficiente, conform unui studiu efectuat în Australia, citat de agenţia Xinhua.

Cele mai recente rezultate ale studiilor clinice asupra cannabidiolului, ce relevă potenţialul canabisului utilizat în scopuri medicinale, reprezintă „o veste bună pentru unele familii disperate care au copii cu epilepsie severă”, a declarat doctor John Anthony Lawson de la Spitalul de pediatrie din Sydney într-un comunicat publicat miercuri.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

12 septembrie 2018 – Georgia va cultiva marijuana medicinală pentru export, a anunţat premierul

Georgia va începe să cultive marijuana pentru uz cosmetic şi medicinal, pe care intenţionează să o exporte, a anunţat miercuri premierul Mamuka Bahtadze, citat de EFE. Acesta a dat asigurări că producţia acestei plante va fi „strict reglementată şi controlată de stat”, pentru a evita „procese haotice şi ilegale”. Totodată, Guvernul intenţionează să înăsprească pedepsele pentru „promovarea” consumului de canabis, a adăugat prim ministrul. Georgia a legalizat consumul de marijuana în iulie, dar traficul cu aceasta sau cu alte droguri continuă să fie unul dintre delictele cele mai grave din statul caucazian, fiind pedepsit cu închisoare între 20 de ani şi pe viaţă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

De vorbă cu Sebastian Lința, primul câneprenor din România: „Canabisul poate deveni un brand național

Pe Sebastian Lința l-am descoperit sărind dintr-o pagină de Facebook în alta. De fapt, mai exact, pe pagina Mânecă din Cânepă, unde era anunțat ca vorbitor la Conferințele despre beneficiile cânepii industriale, ce vor avea loc la Tucano Coffee, pe 22-23 septembrie. Ni s-a părut interesantă ideea de câneprenor, dar și pasiunea lui Sebastian pentru canabisul de orice fel. I-am adresat câteva întrebări și a ieșit acest interviu din care cu siguranță vei învăța cel puțin câteva lucruri noi despre canabis:
cititi continuarea pe noizz.ro

 

Canabis în scop medicinal in România

20 state europene, 30 de state din SUA, state din America Latina, Israel, Australia si Canada permit tratamentul cu canabis medicinal pentru pacientii bolnavi de cancer, epilepsie, Alzheimer, Parkinson, Boala Crohn si alte boli inflamatorii, scleroza multipla, diabet, boli neurologice si alte multe afectiuni importante de care sufera din ce in ce mai multi oameni de pe intreaga planeta.

In Romania, legal, inca din 2005, tratamentul cu canabis medicinal nu poate fi utilizat, produs, prelucrat sau comercializat. Adica… am putea beneficia de el daca ar exista! Mai mult de atat, chiar daca ar fi procurat dintr-un alt stat in care este legal, nu am avea dreptul sa il folosim pentru sanatatea noastra, deoarece specialistii din Ministerul Sanatatii sustin ca nu au norme legale prin care sa legifereze detinerea si/sau utilizarea de canabis medicinal de catre un cetatean roman.

Legal, in acest moment, ar trebui sa il putem procura in baza unei retete medicale, insa medicii nu au competenta in acest domeniu nou, iar farmaciile nu il detin spre comercializare.

In anii care au trecut si in unele articole aparute in media, discutiile generate de utilizarea canabisului in scop medicinal, au fost de cele mai multe ori asociate GRESIT demersurilor de legalizare a canabisului in scop recreational. Falsele temeri legate de consumul de droguri si de fapte de violenta, determina autoritatile sa intreprinda demersuri care incalca DREPTUL LA VIATA SI LA TRATAMENT EGAL, prin neacordarea DREPTULUI DE A FOLOSI CANABIS IN SCOP MEDICAL. Este periculos si profund daunator unei societati democratice, unui stat european care trebuie sa fie informat corespunzator si trebuie sa aplice masuri de sanatate cel putin similare celorlalte state europene!

Se cer studii clinice facute in Romania, insa actuala legislatie nu permite efecturea acestora. Se doreste o reala comunicare in domeniu, insa nu exista conferinte organizate periodic pentru a informa specialistii medicali despre ultimele cercetari in privinta canabisului medicinal. Nu mai vorbim despre specializari efective in acest domeniu nou, cel al canabisologiei.

Faptul ca mii de studii au fost publicate de catre cele mai importante universitati de medicina din lume, centre de cercetare, reviste medicale, biochimisti si alti specialisti reputati, nu par inca argumente serioase pentru ca Romania sa aiba in vedere demitizarea unei plante, eliminarea stigmatului asociat canabisului si acceptarea acestuia ca o solutie complementara viabila de tratament medical.

Va rugam sa semnati aceasta petitie si sa o distribuiti cat mai multor cunoscuti, pentru a putea sa transmitem prin decizia noastra, ca este important ca România sa aiba, cat mai curand, o legislatie coerentă, uniformă și care să permită în fapt utilizarea canabisului în scop medicinal.

Boala nu are rabdare cu pacientul, durerea si teama nu cruta nici pe cei bolnavi, nici pe familiile acestora care se lupta alaturi de cei dragi.

Initiatorii acestei petitii sunt un grup de oameni, care fie sunt bolnavi, fie au bolnavi in familie sau specialisti din domeniu care inteleg fenomenul si care, cauta sa gaseasca variante de tratament, sanse la viata, drepturi egale de acces la tratament si sunt informati si deplin constienti de tratamentul pe care il solicita legal, in Romania!

Copii, adulti, varstnici – bolile nu aleg, din pacate, dupa aceste criterii. Cu totii avem nevoie de tratamente cat mai eficiente, cat mai putin daunatoare corpului, cat mai naturale. Cu totii avem dreptul sa ne alegem calea de a ne trata, dreptul la viata!

Mai multe informatii, filme, documentare si interviuri despre utilizarea si beneficiile canabisului folosit in scop medicinal, puteti gasi pe pagina noastra de facebook :

https://www.facebook.com/canabismedicinalromania/

Semnează petiția pentru legalizarea canabisului în scop medicinal în România!

 

Pericole în consumul de canabis

Utilizate în exces, în special de către tineri, preparatele din cânepă pot crea dependență psihică și pot avea urmări grave asupra dezvoltării mentale, dar net inferioare consumului de alcool.

Fumatul de cannabis dăunează organismului, fie și din cauza faptului că el este consumat de obicei împreună cu tutun. Deși există studii care arată un potențial anticancerigen al plantei de cannabis, el este diminuat sau anulat de inhalarea produșilor toxici dezvoltați prin ardere și de asocierea cu tutunul; o alternativă mai sănătoasă o reprezintă vaporizarea sau ingerarea directă a plantei ori a extractelor din aceasta.

Studiile au arătat că persoanele care consumă canabis se expun unui risc mai mare de a face boli mintale, cum ar fi schizofrenia. Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie. În timp ce mulți cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie, teza rămâne controversată.

 

Istorie

Marijuana a fost crescută în plantațiile din estul Statelor Unite din jurul anului 1775 până în jurul anului 1860. Când plantațiile au dispărut prin 1879, marijuana sălbatică creștea de-a lungul coastei de est și în zona New England.

Asemeni altor plante fibroase, cânepa poate fi folosită în fabricarea hainelor, funiei sau hârtiei. Cânepa folosită în fabricarea funiei sau hârtiei conține o cantitate foarte mică de THC. Astfel nu te poți droga folosind funia sau hârtia, deoarece nu este prezentă o cantitate prea importantă de THC. La începutul anilor 1900, majoritatea funiilor erau fabricate din cânepă. În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul Statelor Unite a făcut un film pentru a convinge fermierii să cultive cât mai multă cânepă, pentru a fi folosită în producția hainelor și funiilor necesare. Filmul se numește Hemp For Victory (Cânepa pentru Victorie).

 

Istoria cânepei în SUA

În 1611 în apropiere de Jamestown, Virginia a fost plantată prima cultură de cânepă indiană de către coloniștii englezi. La început, coloniștilor le-a fost ordonat de către Marea Britanie să cultive cânepa, climatul Americii fiind perfect pentru așa ceva.

După Revoluția americană, în Kentucky se creștea „cultura de milioane” din care se făcea totul de la îmbrăcăminte la frânghii și pânze de vase. În agenda sa din anul 1765, George Washington susținea că ar fi cultivat canabis pentru fibră cât și în scopuri medicinale. La începutul secolului al XIX-lea, canabisul a început să fie folosit medicinal, iar la mijlocul anilor 1800 W.B. O’Shaughnessey a realizat tinctura, o soluție de canabis cu alcool care avea efect analgezic, anti-convulsiv, și de relaxare a mușchilor. În 1887 medicii stomatologi au descoperit puterea anestezică a canabisului și au început să îl folosească în operațiile dentare.

La începutul secolului al XX-lea marijuana a început să fie folosită de artiști ai muzicii jazz și în scurt timp a fost asociată cu crime și comportament abuziv.

În 1930, Harry J. Aslinger, primul țar American al drogurilor și războiului împotriva drogurilor, prin o vendetă personală împotriva imigranților, care erau principalii fumători de cânepă, a reușit sa convingă guvernul American sa criminalizeze cânepa în Statele Unite și prin Națiunile Unite, să criminalizeze cânepa în majoritatea altor țări.

În 1936, un mic grup religios a regizat un documentar intitulat: „Tell Your Children” (anunțați-vă copiii) în care marijuana a fost prezentată total greșit, făcându-se afirmații nefondate, acest film a fost reeditat mai târziu și republicat sub numele de „Reefer Madness”. Ca urmare a acestui documentar, în 1937, marijuana a devenit ilegală, fiind eliberată „Taxa de timbru a Marijuanei” (Marijuana Tax stamp act); pentru a crește canabis, era necesar acest timbru care paradoxal nu era eliberat nimănui.

În 1937, marea corporație petrochimică DuPont și-a patentat procesul fabricării materialelor plastice din petrol și cărbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acționarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloza, metanolul, nailonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cânepei ar fi redus afacerile DuPont cu peste 80%. Un investitor important al companiei DuPont era Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanțelor pe timpul președinției lui Herbert Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice și Droguri Periculoase. Intenția sa era foarte clară: cânepa trebuia să fie declarată ilegală, deoarece amenința afacerile de miliarde de dolari.

În 1941 canabisul prescris devine ilegal la nivel federal. Pe la jumătatea anilor 1950 industria cânepei se prăbușește. În 1961, Organizația Națiunilor Unite, mai precis o sută de țări din toată lumea, decid interzicerea marijuanei la nivel mondial.

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

 

Marijuana

Marijuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei indiene (Cannabis sativa indica) și are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin. Fiecare tip de marijuana conține THC (tetrahidrocanabinol), principala substanța psihoactiva a acestor produse vegetale. Cu cât valoarea THC-ului este mai mare, cu atât mai puternice sunt efectele acestui ușor drog.

Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au indicații de consum medicale și mai ales sociale. Din aceași plantă provine și hașișul (engl. „pot”, „shit”), care este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Hașișul se comercializează în „bulgări” solizi sau plăci presate și se prezintă – în funcție de țara de origine – în nuanțe de culoare rosie, maro, verde sau negru. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marijuana.

 

Efecte și stările psihice la om

Efectele substanțelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea și mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic dacă fumează marijuana, iar alții se pot relaxa și pot avea un sentiment înălțător. Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. „cannabis high”, „social high”). Printre efectele inițiale se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de stare de tensiune și anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire. Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă. Este caracteristică intensificarea percepției mediului extern și intern. În cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai intensă a relațiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de stupoare poate duce la perceperea defectuoasă a realității obiective (efectul halucinogen). Consumatorul nu face față întotdeauna intensității trăirilor noi, ceea ce poate avea ca și consecință apariția unor stări de anxietate severă. Amețeala după cannabis nu are aceeași evoluție în toate cazurile, existând și stări euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declanșa psihoze schizofreniforme.

Marijuana nu provoacă dependență fizică. Dependența psihică de substanțele active din cannabis poate apărea în urma consumului îndelungat și depinde de doza utilizată, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Există riscul de a dobândi dependență psihică în timp și prin consum regulat. Majoritatea consumatorilor iau hașiș sau marijuana aproximativ o dată sau de două ori pe săptămână, de regulă într-un „peisaj social” în care, în trecut, ar fi fost obișnuit consumul de alcool. De obicei, această categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic. Crește însă numărul consumatorilor care fumează zilnic și a căror ritm de viață, sentiment de siguranță și stare generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunțarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la neliniște, alterarea stării psihice și tulburări de somn.

Boli la care ajută marijuana: scleroza multiplă, MRSA, hipertensiunea arterială, incontinență urinară, tulburările gastro-intestinale, cancerul, durerea cronică, boala alzheimer, apneea de somn și multe altele. printe altele și stări de vomă și insomnie.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

cititi mai multe si pe:
en.wikipedia.org
Asociatia Medical Cannabis Romania
Cannabidiol
Cannabis
Cannabis
Cannabis Now Magazine
Cannabis Planet
Cannabis, The Cure
CannabisSearch
MassCann/NORML
Massachusetts Dads for Marijuana
New York For Cannabis
NORML Ireland
Protocolul Verde – Vindecă Natural Cancerul
The Marijuana News
The Smoking Bud
United States For Cannabis

Jandarmeria e toxică. Cerem ajutorul ONU

(Articol şi foto preluate de pe Declic.ro)

Jandarmeria e toxică. Cerem ajutorul ONU

Către:
Michelle Bachelet, noul Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (preia mandatul la 1 septembrie 2018)
Zeid Ra’ad Al Hussein, Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (își încheie mandatul la 1 septembrie 2018)

Petiție

Semnaţi petiţia aici

English version of the petition.
Noi, semnatarii acestei scrisori, vă cerem ajutorul pentru investigarea și sancționarea abuzurilor Jandarmeriei Române, comise în data de 10 august. Peste 100.000 de cetățeni au participat pașnic în București la mitingul diasporei, pentru a-și manifesta nemulțumirile față de modificarea legilor justiției și a codului penal de către coaliția de guvernare.

Pe parcursul zilei de 10 august, Jandarmeria Română a intervenit asupra manifestanților disproporționat, în repetate rânduri. Au folosit gaze lacrimogene, proiectile cu șrapnel și tunuri cu apă. Au fost expuși intervenției Jandarmeriei mii de oameni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, copii și femei însărcinate care își exercitau dreptul democratic de a protesta [1].
Citește mai mult

USR a inițiat un proiect care facilitează inițiativele cetățenești

USR a inițiat un proiect care facilitează inițiativele cetățenești

foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe www.usr.ro
29 iunie 2018

 

Parlamentarii USR Silviu Dehelean și George Dircă au inițiat un proiect de lege care facilitează inițiativele cetățenești ale românilor.

Din păcate, legislația actuală este lipsită de norme care să încurajeze participarea și implicarea cetăţenilor în viaţa civică sau politică. Scopul proiectului USR este înlăturarea barierelor de acces la procesul de legiferare și încurajarea cetățenilor de a participa la dezbaterea politică și elaborarea legilor.

Experienţa ultimelor luni, în care USR a strâns semnături pentru inițiativa cetățeanească Fără penali în funcții publice, a arătat limitele legislației în vigoare, care nu este adaptată vremurilor şi progresului tehnologic și nici nevoilor cetăţenilor români care beneficiază acum de avantajele mobilităţii pe piaţa muncii, dar şi de libera circulaţie oriunde în lume”, a declarat deputatul USR Silviu Dehelean, unul dintre inițiatori proiectului și membru în Comisia juridică din Camera Deputaților.

De exemplu, criteriul domiciliului în România prezent în legea actuală nu răspunde necesităților sociale prezente – comunităţi tot mai mari de români cu domiciliul în afara țării sunt astăzi în imposibilitatea exercitării reale a dreptului la iniţiativă legislativă, fiind privați în fapt de un drept consacrat prin Constituție tuturor cetățenilor români.

Din practică a reieșit, de asemenea, nevoia clarificării textelor Legii nr. 189/1999, multe articole nemodificate din anul 1999 s-au dovedit insuficient de precise și rămase în urma evoluțiilor legislative din domeniile conexe legii, dacă nu chiar concepute în așa fel încât să fie mai degrabă o piedică în calea inițiativelor cetățenești”, a atras atenția senatorul George Dircă, unul dintre inițiatorii proiectului și membru în Comisia juridică din Senat.

Principalele modificări pe care le aduce proiectul:

- CCR analizează inițiativa cetățenească înainte de începerea procedurii de strângere a semnăturilor;

- termenul de strângere a semnăturilor se prelungește de la 6 la 12 luni;

- se elimină obligația ca pe listele de semnături să fie imprimate localitatea și județul;

- se elimină obligația de a trece CNP-ul cetățenilor în listele de semnături;

- cetățenii pot folosi semnătura electronică pentru a semna inițiativa;

- cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate pot semna pentru inițiativă pe baza paşaportului;

- se stipulează expres în lege dreptul voluntarilor de a strânge semnături în spațiile publice;

- se introduce posibilitatea de a face donații și sponsorizări pentru promovarea inițiativei și strângerea de semnături;

- se prevede dreptul cetățenilor de a solicita ștergerea datelor personale după 2 ani de la depunerea inițiativei.

Proiectul de modificare şi completare a Legii 189 din 9 decembrie 1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni a fost depus miercuri, 27.06.2018, la Parlament.

articol preluat de pe www.usr.ro

Fără Penali în funcții publice – Inițiativa cetățenească de modificare a Constituției

Fără Penali în funcții publice – Inițiativa cetățenească de modificare a Constituției

foto preluat de pe facebook.com/Uniunea Salvați România – USR
articol preluat de pe www.farapenaliinfunctiipublice.ro

 

 

“Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării.”

 

Ajută și tu la strângerea semnăturilor

 

Fără Penali în funcții publice – Inițiativa cetățenească de modificare a Constituției

Expunere de motive

Lege de revizuire a Constituției României

Importanța deosebit de mare a relațiilor sociale care privesc alegerea prin vot a autorităților locale, deputaților, senatorilor, Președintelui României și europarlamentarilor, precum și incidența lor în procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii de stat, reprezintă principalele motive pentru care acestea sunt reglementate atât prin Constituție, legea fundamentală a statului român, cât și prin legile electorale, în număr de patru.

Vezi întreaga expunere de motive

 

 

Semnează și tu!

 

Am început strângerea de semnături.

Inițiativa Fără Penali în funcții publice a primit avizul pozitiv de la Consiliul Legislativ și a fost publicată în Monitorul Oficial.

Dacă vrei să te ținem la curent cu informații despre inițiativă, lasă-ne datele tale aici.

 

 

Etapele proiectului

- Se formează un grup de inițiativă din cel puțin zece cetățeni

- Proiectul de modificare a Constituției este trimis pentru aviz la Consiliul Legislativ

- Proiectul și avizul consultativ sunt publicate în Monitorul Oficial

- Începe strângerea a cel puțin 500.000 de semnături în 6 luni, din cel puțin 21 de județe

5 – Listele de semnături împreună cu proiectul și expunerea de motive se înregistrează la Parlament

6 – Parlamentul înaintează propunerea către CCR pentru controlul de constituționalitate

7 – Începe procedura parlamentară, cu dezbateri în comisii și vot în plenul Camerei Deputaților și Senat

8 – Se organizează un referendum decizional care trebuie să aibă cvorum și vot majoritar

Cititi mai mult pe www.farapenaliinfunctiipublice.ro

(Alexandru Cristian Surcel) Privire comparativă asupra iniţiativei cetăţeneşti în practica românească şi europeană

Privire comparativă asupra iniţiativei cetăţeneşti în practica românească şi europeană

articol realizat de Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel* - foto: facebook.com

20 mai 2018

 

În considerarea şi a campaniei în curs „Fără penali în funcţii publice” şi a dificultăţilor care deja se observă în derularea acesteia, vă propun un succint studiu comparativ între reglementarea iniţiativei legislative cetăţeneşti în legislaţia naţională românească şi cea a iniţiativei civice europene, în vederea eventualei includeri a acestei teme, mai exact a modernizării respectivelor proceduri la nivelul secolului XXI, în viitoarele programe de guvernare ale partidelor politice, în perspectiva alegerilor din anii electorali 2019 şi, mai ales, 2020.

Înainte de a trece la prezentarea exhaustivă a subiectului, vă supunem atenţiei următoarele câteva idei:

Iniţiativa civică există în dreptul public român de la 8 decembrie 1991, când a fost adoptată Constituţia în baza căreia, cu amendamentele primite în 2003, funcţionăm şi acum. De-abia însă cu adoptarea Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei civice de către cetăţeni s-a pus la punct şi o reglementare a felului în care această iniţiativă se poate exercita. La nivelul Uniunii Europene, iniţiativa civică a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona din 2007, intrat în vigoare în 2009 şi a devenit exercitabilă după adoptarea Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească.

Legislaţia românească impune organizatorilor unei iniţiative civice o procedură greoaie şi birocratică, cu numeroşi paşi cu potenţialul de a scurta în practică intervalele de timp teoretic prevăzute în lege, care nu permite decât colectarea semnăturilor în format fizic, fără nicio preocupare pentru protecţia datelor cu caracter personal ale organizatorilor şi semnatarilor deopotrivă. Prin comparaţie, legislaţia europeană prevede o procedură mult mai elastică, cu o durată mai mare şi cu pretenţii demografice mai mici, cu posibilitatea colectării semnăturilor atât offline, cât şi online (ba chiar prin două modalităţi electronice distincte) şi cu obligaţii concrete privind protecţia datelor cu caracter personal. Diferenţa între cele două proceduri se reflectă şi în rata cu totul diferită de succes, cu trei iniţiative reuşite în întreg intervalul 1999-2017 în procedura românească şi cu patru iniţiative încununate de succes între anii 2012 şi 2017 în procedura europeană.

Singurul punct în care iniţiativa civică în reglementarea românească e superioară celei din reglementarea europeană, este că iniţiativa civică reuşită potrivit legii române declanşează procedura de legiferare parlamentară, în timp ce în cazul iniţiativei cetăţeneşti europene Comisia Europeană are dreptul de a decide motivat să nu întreprindă nicio acţiune. Totuşi, este de observat că şi în procedura românească Camerele Parlamentului nu sunt ţinute să nu respingă propunarea de lege, dimpotrivă, iar procedura europeană conţine un detaliu destul de interesant: posibilitatea unei dezbateri publice asupra iniţiativei civice sub auspiciile Parlamentului European şi cu participarea diferitelor părţi interesate.

Aşadar, introducerea iniţiativei cetăţeneşti a reprezentat una din marile inovaţii ale Constituţiei României din 1991, amendată în 2003, comparativ cu textele constituţionale anterioare, inclusiv cele democratice şi moderne din anii 1866 şi 1923. Astfel, art. 74 alin. (1) şi (2) dispun că (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. (2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. De asemenea, din art. 150 putem afla că (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. (2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

După cum se poate observa, din start condiţiile sunt destul de stricte. La o populaţie grosso modo de 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, adică care au vârsta minimă de 18 ani şi nu sunt puşi sub interdicţie, nici supuşi pedepsei penale complementare a interzicerii unor drepturi, iniţiativa civică legislativă are nevoie de susţinerea a cel puţin 0,59% din totalul acestui electorat naţional, condiţionat şi de o răspândire greografică care să asigure o reprezentare minimă a cel puţin un sfert din populaţia cu drept de vot aflată pe teritoriul ţării (adică în total 55.000 de semnatari, 0,32% din total). Pentru iniţiativa constituţională trebuie să se activeze, folosind aceleaşi cifre, 2,94% din totalul electoratului, iar condiţia geo-demografică minimă este de jumătate din teritoriul ţării, adică 420.000 de electori reprezentând aşadar cca 2,47% din total. Iar acestea sunt doar cifrele minimale. Aşa cum vom indica mai jos, şansele ca realizarea cifrelor minimale să fie nu doar necesară, ci şi suficientă sunt minime.

Sediul materiei este reprezentat de Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei civice de către cetăţeni. Potrivit acesteia, primul pas în derularea unei astfel de proceduri este constituirea comitetului de iniţiativă, care nu poate avea mai puţin de 10 membri, cetăţeni români cu drept de vot. Nu pot deţine această calitate aleşii prin vot universal, membrii Guvernului şi persoanele numite în funcţie de primul-ministru sau care nu pot face parte din partide politice (de exemplu, magistraţii). Membrilor comitetului de iniţiativă, care îşi aleg dintre ei un preşedinte, le revin apoi toate răspunderile pentru îndeplinirea cu succes a procedurii. Constituirea comitetului de iniţiativă se face printr-o declaraţie autentificată de notarul public şi conţinând o serie de menţiuni obligatorii: datele personale ale membrilor comitetului de iniţiativă, scopul iniţiativei şi o declaraţie pe proprie răspundere privind compatibilitatea cu calitatea asumată. Desigur, pentru semnarea şi autentificarea declaraţiei este necesară prezenţa fizică la notar a tuturor celor minimum 10.

Cel de-al doilea pas procedural, după redactarea iniţiativei legislative în forma cerută de normele legale de tehnică legislativă şi însoţită de o expunere de motive semnată de toţi membrii comitetului de iniţiativă, este depunerea acesteia la Consiliul Legislativ în vederea avizării, care poate fi pozitivă, pozitivă cu observaţii sau negativă. Propunerea legislativă (inclusiv cea cu caracter de viitoare lege constituţională) se publică în Monitorul Oficial, Partea I, în cel mult 30 de zile de la emiterea avizului Consiliului Legislativ (care şi el ar trebui emis în 30 de zile de la sesizare), alături de amintitul aviz şi de componenţa comitetului de iniţiativă (în fapt, se publică chiar declaraţia notarială de înfiinţare a comitetului de iniţiativă). Pentru îndeplinirea etapei avizării şi a publicării, membrii comitetului de iniţiativă sunt obligaţi să împuternicească pe unul dintre ei, printr-un document semnat de către toţi, ce va fi folosit însoţit de declaraţia notarială constitutivă. De cele mai multe ori, împuternicitul este preşedintele comitetului de iniţiativă.

Deja putem observa că este un mecanism formalist şi greoi, care oferă o protecţie precară datelor personale ale membrilor comitetului de iniţiativă. Dar, până aici, nu sunt totuşi sarcini sisifice, precum cele care marchează etapa următoare. Este de altfel destul de evident că pentru colectarea şi îndosarierea unui număr atât de mare de semnături, în format fizic, astfel cum vom detalia mai jos, este necesar ca membrii comitetului de iniţiativă să coopteze şi să coordoneze o adevărată armată de voluntari, lucru cel puţin dificil unei grupări de simpli cetăţeni obişnuiţi şi anonimi. De aceea, practica, la care de asemenea ne vom referi mai jos, învederează că, de regulă, comitetul de iniţiativă are o funcţie mai mult formală, pentru că legea pretinde existenţa sa, iar campaniile sunt de fapt derulate de comunităţi şi platforme civice, sindicate, organizaţii ale minorităţilor naţionale, culte religioase, partide politice etc.

Cele 100.000, respectiv 500.000 de semnături trebuie colectate pe liste de susţinători întocmite pe hârtie, cu respectarea strică a organizării administrativ-teritoriale a ţării şi nu sunt valabile decât dacă conţin denumirea propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei şi identificarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în care aceasta a fost publicată, judeţul şi localitatea în care îşi au domiciliul sau reşedinţa susţinătorii, numele, prenumele şi domiciliul susţinătorilor, menţionarea actului de identitate şi a codului numeric personal, semnăturile. Este deja foarte evident că avem de-a face cu cerinţe nu doar de secol XX, de când datează Legea nr. 189/1999, ci de veac XIX, anterioare internetului şi a posibilităţii semnăturilor online, inclusiv securizate prin semnături electronice sau parole unice, generate aleatoriu.

De asemenea, lipsa oricărei preocupări pentru protecţia datelor personale ale sute de mii de cetăţeni este absolut evidentă. Şi chiar dacă în 1999 acestui subiect nu i se dădea importanţa actuală, România are totuşi încă din anul 2001 o legislaţie în acest sens (Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date). Nu putem aşadar să nu observăm că timp de mai bine de 15 ani niciun legiuitor nu s-a preocupat să pună în acord cele două legi, ceea ce ne ridică un semn de întrebare privind o anumită intenţionalitate: nu cumva s-a dorit ca lipsa de protecţie a datelor cu caracter personal ce rezultă din aplicarea Legii nr. 189/1999 să devină un impediment în îndeplinirea cu succes a procedurilor de iniţiativă legislativă cetăţenească, ştiut fiind că vor fi persoane cu drept de vot care, deşi rezonează cu scopul iniţiativei, vor fi reticente să îşi pună la dispoziţia unor necunoscuţi date precum adresele de domiciliu ori de reşedinţă şi CNP-ul? Intenţionat sau nu, practica ne arată că acest fenomen chiar se întâmplă.

Este de asemenea de observat că neîndeplinirea oricăreia dintre cerinţele mai sus amintite, de la respectarea strictă a organizării administrativ-teritoriale la inserarea datelor cu caracter personal, constituie condiţii sine qua non, a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă, potrivit art. 4 alin. (3) din lege, atrage neluarea în considerare a semnăturii sau chiar a listei de susţinători.

De fapt, şi orice greşeală în îndeplinirea gesturilor procedurale enumerate în următoarele alineate ale art. 4 poate avea fix acelaşi efect: întocmirea listelor de susţinători strict pe sectoarele Bucureştilor şi pe localităţi, pe coli de hârtie format A4, detaşabile şi numeroate, imprimate pe o singură faţă, cu completarea detaliilor şi semnăturilor susţinătorilor de mână, iar apoi grupate în dosare pe localităţi, şnuruite şi semnate pe coperta a doua de către un membru al comitetului de iniţiativă sau de către un susţinător împuternicit de comitet; una din aceste persoane trebuie să semneze şi fiecare coală A4 în parte. Dosarele originale se păstrează la Curtea Constituţională, iar câte o copie a fiecăruia la Parlamentul României.

Teoretic, termenul pentru colectarea tuturor semnăturilor necesare este de 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, conform art. 2 alin. (5), care adaugă în teza sa finală că După împlinirea acestui termen, propunerea legislativă nu mai poate fi prezentată decât ca o nouă iniţiativă legislativă, în condiţiile prezentei legi. În opinia noastră, acest text este neconstituţional, deoarece prin coroborare cu art. 5 Atestarea listelor de susţinători duce la scăderea drastică a termenului de 6 luni şi, implicit, la frustrarea cetăţenilor de dreptul lor garantat prin art. 74 alin. (1) şi (2), respectiv art. 150 din Constituţia României.

De ce susţinem asta? Deoarece procedura atestării listelor este şi ea una greoaie şi complicată, de natură să dureze cel puţin termenul legal general de răspuns al autorităţilor publice de 30 de zile. De fapt alineatul (4) final al respectivului art. 5 impune un termen special de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea dosarului la primărie (care nu include aşadar în numărătoare zilele libere de week-end şi de sărbători legale), dar acesta nu este protejat şi printr-o sancţiune (cum ar putea fi atestarea tacită a listelor de susţinători). Or ştim dintr-o lungă practică cu autorităţile statului că, atunci când un termen nu este protejat printr-o sancţiune eficientă, acestea au tendinţa să întârzie peste termenul respectiv, uneori inacceptabil de mult.

Revenind la procedură, competenţa privind controlul listelor şi subsecventa lor atestare revine primarilor, direct sau prin funcţionarii împuterniciţi în acest sens, cu ajutorul organelor de poliţie dacă sunt aspecte pe care acestea ar trebui să le verifice.Toţi aceştia semnează la final pe ultima copertă a fiecărui dosar verificat şi atestat, evident şi cu aplicarea ştampilelor specifice. Trebuie reţinut şi faptul că, apropo de felul în care reglementarea în vigoare reduce de facto termenul de 6 luni, dosarele împrăştiate peste tot în ţară în vederea atestării, vor trebui centralizate în vederea înregistrării la Parlament, operaţiuni care nici ea nu se poate realiza peste noapte.

În cadrul fazei procedurale a atestării există însă şi posibilitatea contestării fiecărei semnături sau a orice altă prevedere cuprinsă în liste. Este o formulare problematică (ce înseamnă „altă prevedere”?), care devine şi mai problematică atunci când vedem că orice persoană interesată poate consulta dosarul şi poate contesta. Unde mai este minima protecţie a datelor cu caracter personal, în condiţiile în care nu e deloc clar dacă „persoană interesată” înseamnă doar pretinsul susţinător a cărui semnătură a fost contrafăcută sau numai aparţinătorul persoanei majore, dar puse sub interdicţie, şi în care „consultarea dosarului” oferă acces practic oricui nu doar la datele pe care pretinde să le verifice, ci şi la datele oricui se află pe aceeaşi filă A4?

Contestaţia se face în scris, se soluţionează de primar, dacă e cazul după solicitarea confirmării semnăturii de către susţinător, iar decizia primarului se poate contesta la judecătorie, care o va soluţiona cu citarea părţilor şi potrivit normelor care reglementează ordonanţa preşedenţială.

Este de reţinut de asemenea că, deoarece procedura atestării include multiple posibilităţi de eliminare a unor semnături, inclusiv a unor liste întregi, din total, orice comitet de iniţiativă pentru o astfel de iniţiativă civică legislativă trebuie să aibă în vedere colectarea a de fapt substanţial mai multe semnături decât minimul impus de Constituţie şi de lege, pentru a avea o marjă şi a nu cădea sub limită ca efect al neatestării de către primari a unora din listele de susţinători.

Mai trebuie remarcat aici că, aşa cum a rămas nemodificată legea, această circumscriere strictă în limitele organizării administrativ-teritoriale a României îi frustrează de dreptul constituţional de a susţine iniţiative legislative civice pe cetăţenii români din diaspora (chiar dacă aceştia adună semnături, legea nu precizează ce autoritate efectuează atestarea listelor de susţinători şi potrivit cărei proceduri). Dacă în anul 1999, la adoptarea legii, numărul lor era relativ redus, mulţi dintre exilaţii şi emigranţii din perioada regimului comunist fiind forţaţi să renunţe la cetăţenia română pentru a primi acceptul autorităţilor pentru a pleca din ţară, în prezent discutăm de 3-4 milioane de cetăţeni români, majoritatea cu drept de vot, aflaţi peste hotarele României, ca efect atât al emigraţiei economice, cât şi al redobândirii cetăţeniei române, cei mai mulţi locuind cu forme legale acolo unde se află.

Pentru înregistrarea la Parlament, se depun la registratura primei Camere sesizate, în funcţie de obiectul propunerii legislative, textul acesteia, expunerea de motive, avizul Consiliului Legislativ şi listele de susţinători atestate de primari, în original, însoţite de o cerere semnată de membrii comitetului de iniţiativă. Prin cerere, 5 dintre membrii comitetului sunt împuterniciţi nominal pentru a reprezenta comitetul în vederea promovării şi susţinerii iniţiativei după înregistrare, pe parcursul procesului legislativ. Dacă unele liste nu sunt încă atestate (sau respinse), preşedintele Camerei Parlamentului va solicita Guvernului urgentarea acestei proceduri (deşi nu este clar cum poate apoi Guvernul impune urgentarea primarilor), iar listele nou atestate vor putea fi depuse în completare în termen de maximum 7 zile de la atestare.

Camera Parlamentului va păstra copii de pe listele de susţinători şi originalele, dar numai ale listelor atestate, le va înainta Curţii Constituţionale a României, care are competenţa din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniţiativa, să verifice:

a) caracterul constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei;

b) îndeplinirea condiţiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă listele de susţinători prezentate sunt atestate potrivit art. 5;

c) întrunirea numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la art. 74 şi, după caz, la art. 150 din Constituţie, precum şi respectarea dispersiei teritoriale în judeţe şi în municipiul Bucureşti, prevăzută de aceleaşi articole.

Curtea Constituţională are un termen de 30 de zile în cazul iniţiativei legislative şi 60 de zile în cazul iniţiativei constituţionale pentru a se pronunţa pe baza unui raport întocmit de unul din judecătorii săi, desemnat drept raportor de preşedintele Curţii. Decizia sau, după caz, hotărârea se comunică preşedintelui Camerei care a sesizat CCR şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ulterior, se declanşează procedura parlamentară de legiferare, ca pentru orice propuneri legislative, potrivit caracterului acestora de legi ordinare, organice sau constituţionale, respectiv dacă trebuie adoptate în procedură de urgenţă sau nu. Finalul Legii nr. 189/1999 mai cuprinde o serie de protecţii pentru membrii comitetului de iniţiativă, respectiv de infracţiuni şi contravenţii legate de derularea procedurilor descrise mai sus. Nu vom insista asupra acestor aspecte decât pentru a remarca că refuzul primarului de a atesta listele de susţinători are doar regimul juridic al unei contravenţii, deşi în opinia noastră avem de-a face cu un caz destul de clar de abuz în serviciu cu caracter penal, care lezează drepturile constituţionale a sute de mii de cetăţeni.

Mai adăugăm, fără să intrăm în amănunte, că în prezent în legislaţia românească există posibilitatea iniţiativei civice şi în plan local şi judeţean, putând avea ca obiect propuneri de hotărâri de consiliu local, respectiv de consiliu judeţean, însă cerinţele numerice şi temporale şi procedurile sunt, păstrând scara, comparabile cu cele din Legea nr. 189/1999, ceea ce face ca acest mod de exercitare a drepturilor cetăţeneşti să nu fie mai atractiv la nivel local şi judeţean, faţă de nivelul naţional.

Chiar şi statistica iniţiativelor civice care au fost promovate cu succes în ultimii 27 de ani este cât se poate de relevantă în ce priveşte caracterul birocratic şi greoi, gândit parcă să facă aproape imposibilă reuşita unor astfel de iniţiative (când spunem „parcă”, acordăm vechii clase politice o prezumţie de nevinovăţie pe care, probabil, aceasta nu o merită).

Astfel, cel mai prolific a fost anul 1995, când nu exista o lege dedicată iniţiativei legislative cetăţeneşti şi când CCR a constatat constituţionalitatea unei iniţiative civice legislative privind învăţământul în limbile minoritare. O altă iniţiativă care a evoluat paralel, pe acelaşi fundal de anomie legislativă, a devenit obiectul Hotărârii nr. 2/27.07.1995 a CCR şi privea casele de ajutor reciproc ale salariaţilor. Tot în acelaşi context, Decizia nr. 72/18.07.1995 se pronunţa asupra unei iniţiative susţinute de Biserica Ortodoxă Română, pentru o modificare la legea învăţământului relativă la materia religie, care în cele din urmă a fost realizată prin ordonanţă a Guvernului. În absenţa unei legi şi în imposibilitate de a verifica autenticitatea tuturor semnăturilor, valoarea acestor precedente rămâne discutabilă.

Au trecut 9 ani până la următoarea iniţiativă cetăţenească ajunsă pe masa CCR, o propunere din anul 2004 privind finanţarea învăţământului. Această iniţiativă a urmat procedura introdusă prin Legea nr. 189/1999. O altă tentativă, în anul 2009, privind o propunere legislativă relativă la finanţarea sănătăţii, a fost respinsă de Curte ca urmare a faptului că precondiţia celor minim 5000 de semnături era îndeplinită exclusiv în 8 judeţe ale ţării. Mai mult noroc a avut în anul 2015 o propunere pentru modificarea Codului muncii, cu susţinere sindicală, din care Curtea a respins ca neconstituţională o singură dispoziţie, pe care a găsit-o ca având caracter fiscal, deci exceptată de la posibilitatea promovării pe calea iniţiativei cetăţeneşti.[1]

Desigur, vedeta incontestabilă a iniţiativelor legislative cetăţeneşti, la momentul actual, este propunerea de modificare a art. 48 din Constituţia României, privind definirea căsătoriei ca fiind o legătură exclusivă între un bărbat şi o femeie, susţinută de Coaliţia pentru Familie (CpF), care în anul 2016 a reuşit să strângă un număr aproximativ de 3 milioane de semnături, care a fost declarată constituţională de CCR şi care a trecut deja de Camera Deputaţilor, aşteptând în prezent votul Senatului şi, în cazul adoptării, organizarea referendumului. Acesta este însă un caz cu totul excepţional, deoarece colectarea semnăturilor s-a desfăşurat cu sprijinul nedisimulat al mai multor culte, precum Biserica Ortodoxă Română, bisericile neoprotestante şi cele catolice.

Aceste date statistice nu prezintă însă întregul tablou. De la adoptarea actualei Constituţii în prima sa formă prin referendumul de la 8 decembrie 1991, au existat mult mai multe iniţiative civice legislative care, dintr-un motiv sau altul, nu au ajuns până în faza verificării CCR. Dacă înainte de adoptarea Legii nr. 189/1999 anomia legislativă era cea care punea probleme pentru îndeplinirea acestor proceduri, după intrarea în vigoare a amintitei legi tocmai procesul extrem de birocratic şi deloc prietenos cu cetăţenii a devenit principala piedică.

Astfel, o căutare istorică va dezvălui numeroase tentative care nu s-au mai finalizat sau s-au finalizat prin preluarea lor de către grupuri de parlamentari, care ei au exercitat în final dreptul de iniţiativă legislativă. Un astfel de caz a fost, de exemplu, Constituţia cetăţenilor[2] din anii 2012-2014, destul de mult promovată pe reţelele de socializare şi în mediile protestatare, dar care nu a reuşit să adune cele 500.000 de semnături, sau propunerea de lege cadru privind statutul cetăţenilor Republicii Moldova în România[3], din anul 2013, al cărei comitet de iniţiativă a fost prezidat de autorul acestor rânduri, care a adunat 117.000 de semnături, dar care nu a mai intrat în etapa atestării, fiind înregistrată de parlamentarii din comisiile pentru românii de pretutindeni din legislatura 2012-2016.

În prezent, Uniunea Salvaţi România (USR), alături de Forumul Democratic al Germanilor din România (FDGR) şi de comunitatea civică #Rezistenţa susţine un demers de modificare a Constituţiei pe calea iniţiativei cetăţeneşti, campania Fără penali în funcţii publice, iar alte două strângeri de semnături sunt şi ele anunţate, chiar dacă nu e încă foarte clar dacă va fi vorba de iniţiative legislative civice sau de campanii petiţionare: cea a Partidului Mişcarea Populară pentru sprijinirea unui proiect de modificare a legii alegerilor locale, depus la Parlament de acest partid în anul 2015, şi o campanie a Alianţei pentru Centenar, care va propune introducerea unui preambul la Constituţia României. În fine, o serie de organizaţii civice în frunte cu Platforma Iniţiativa România, în cooperare şi cu Uniunea Salvaţi România, discută susţinerea pe calea unei iniţiative cetăţeneşti a unei alte propuneri legislative privind legea alegerilor locale, mai exact pentru revenirea la alegerea primarilor din două tururi de scrutin.

Art. 24 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (mai departe „TFUE”) în forma amendată prin Tratatul de la Lisabona (2007, intrat în vigoare în 2009) a introdus procedura iniţiativei cetăţeneşti europene, ca mecanism de democraţie directă pus la dispoziţia cetăţenilor europeni în relaţia cu structurile comunitare şi, în primul rând, cu executivul UE reprezentat de Comisia Europeană. Mai exact, prin această procedură cetăţenii europeni pot contacta direct Comisia cu o cerere prin care aceasta e invitată să prezinte o propunere de act legislativ al Uniunii, procedură similară cu drepturile ce revin Parlamentului European prin art. 225 şi Consiliului European prin art. 241 TFUE.

Din punct de vedere procedural, sediul materiei este Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească, amendat succesiv în anii 2012-2015. Iniţiativa civică europeană poate privi orice domeniu în care Comisia Europeană este competentă material să propună legislaţie, deci avem de-a face cu o reglementare mai puţin strictă decât cea din constituţia României, care exceptează o serie de sfere de interes destul de importante din raza de cuprindere potenţială a iniţiativelor legislative cetăţeneşti.

Organizatorii iniţiativelor civice europene trebuie să fie cetăţeni UE care au împlinit vârsta minimă pentru a vota în alegerile europarlamentare (18 ani), nu sunt puşi sub interdicţie sau nu au fost condamnaţi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Şi în acest caz este necesară constituirea unui comitet al cetăţenilor, dar numărul minim de participanţi e de numai 7, spre deosebire de cei 10 solicitaţi de legislaţia română, iar fiecare să aibă reşedinţa în alt stat membru UE. Desigur, dacă numărul membrilor comitetului trece de cifra 7 atunci pot fi mai mulţi rezidenţi în aceeaşi ţară, cu condiţia ca numărul ţărilor având cel puţin un resortisant în comitet să nu scadă sub 7.

Oarecum similar procedurii româneşti, membrii comitetului desemnează un reprezentant şi un supleant, care au rolul de persoane de contact, adică asigură legătura dintre comitetul cetăţenilor şi instituţiile UE pe parcursul procedurii şi care comunică public şi acţionează în numele comitetului. Spre deosebire de legea română care prevede incompatibilităţi absolute cu calitatea de membru al comitetului de iniţiativă pentru anumite categorii de persoane, Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească dispune numai ca acei membri ai Parlamentului European care participă la organizarea unei iniţiative civice europene să nu fie socotiţi în scopul atingerii numărului minim necesar pentru formarea unui comitet al cetăţenilor.

Primul pas în derularea unei iniţiative civice europene este înregistrarea propunerii în registrul Comisiei Europene, care este operat în format electronic şi accesibil online. Aceasta trebuie să cuprindă titlul, obiectul şi obiectivele iniţiativei în formate de până la 100, 200 şi 500 de caractere, întemeierea de jure pe dispoziţii ale tratatelor UE, numele, adresele poştale, cetăţeniile şi datele de naştere ale membrilor comitetului cetăţenilor, cu indicarea reprezentantului şi a supleantului şi a datelor de contact ale acestora, documente doveditoare ale datelor personale menţionate, precum şi indicarea tuturor surselor de sprijin şi de finanţare ale propunerii de iniţiativă civică europeană la momentul înregistrării (care apoi se vor actualiza periodic, atât pentru registru, cât şi pe pagina de internet a organizatorilor). Obiectul şi obiectivele acesteia pot fi detaliate într-o anexă, dacă organizatorii o doresc. Desigur, toate aceste informaţii trebuie furnizate într-una din limbile oficiale ale Uniunii Europene (inclusiv limba română), iar Comisia are obligaţia de a stabili un punct de contact, care să ofere informaţii şi asistenţă (în evident contrast cu felul în care autorităţile române tratează iniţiativele civice).

Procesul de înregistrare a propunerii de iniţiativă civică europeană se finalizează în termen de două luni, când Comisia transmite un număr de înregistrare unic şi trimite o confirmare organizatorilor, cu condiţia să se fi constituie comitetul cetăţenilor şi să fi fost desemnate persoanele de contact, propunerea de iniţiativă să nu se afle în mod vădit în afara sferei de competenţă a Comisiei în materia actelor juridice pe care aceasta le poate propune Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor, să nu fie vădit abuzivă, neserioasă sau vexatorie şi să nu contravină vădit valorilor UE, definite prin art. 2 din Tratatul Uniunii Europene („TUE”).

În caz de refuz, Comisia are obligaţia de a informa organizatorii cu privire la motivele refuzului înregistrării şi referitor la căile de atac judiciare şi extrajudiciare pe care aceştia le au la dispoziţie. De asemenea, întrucât mai devreme am atins de mai multe ori problema lipsei de protecţie a datelor cu caracter personal în regimul legii româneşti referitoare la iniţiativele legislative civice, este de remarcat că Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească precizează că după expirarea unui termen de doi ani de la înregistrarea şi, implicit, publicarea unei iniţiative civice europene, membrii comitetului cetăţenilor au dreptul să ceară ştergerea datelor lor personale din registrul Comisiei. De asemenea, mai trebuie notat că în orice moment înainte de prezentarea formală a declaraţiilor de susţinere colectate în cadrul procedurii, organizatorii pot retrage iniţiativa civică înregistrată. Nu în ultimul rând, Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească nu menţionează obligativitatea vreunui act solemn sau a vreunei alte proceduri notariale sau de altfel pentru constituirea comitetului de cetăţeni, de unde rezultă că înregistrarea are efect ad probationem cu privire la acest aspect, dacă nu chiar ad validitatem.

Numărul minim de declaraţii de susţinere, adică de semnături care trebuie colectate pentru ca iniţiativa civică să aibă succes, este de la un milion de cetăţeni europeni cu drept de vot în alegerile europarlamentare. Trebuie să observăm pentru o justă comparaţie cu iniţiativa civică legislativă, astfel cum este ea reglementată în legislaţia României, că un milion de electori europeni înseamnă numai 0,25% din totalul de aproximativ 400 de milioane de cetăţeni ai statelor Uniunii Europene cu drept de vot în alegerile europarlamentare.

Şi sub raportul condiţionării geografice, iniţiativa civică europeană este vizibil mai puţin pretenţioasă decât iniţiativa civică legislativă reglementată de legea română. Astfel, art. 7 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească precizează că cele un milion de semnături trebuie să provină din cel puţin un sfert din din statele membre ale Uniunii Europene. Este stabilit de asemenea un număr minim de cetăţeni pentru fiecare stat membru, potrivit unei formule de calcul care se realizează prin înmulţirea cu 750 a numărului de europarlamentari care reprezintă respectivul stat. Astfel, în baza acestui calcul, pentru România rezultă un minim necesar de 24.000 de cetăţeni. Raportând acest număr la cifra aproximativă a electorilor români, cu care am operat în secţiunea dedicată iniţiativei civice legislative interne, adică 17 milioane, ajungem la un procent de 0,14% din populaţia cu drept de vot a României. Termenul limită pentru colectarea milionului de declaraţii de susţinere, cu realizarea minimului necesar în cel puţin un sfert din statele membre UE este de 12 luni de la data înregistrării iniţiativei civice europene, aşadar dublu faţă de termenul de 6 luni prevăzut de legislaţia românească.

Partea cea mai interesantă şi cea mai evident diferită de procedura românească este modalitatea prin care se efectuează colectarea semnăturilor (declaraţiilor de susţinere) necesare promovării iniţiativei civice europene. Aceasta începe după confirmarea înregistrării iniţiativei şi se poate realiza pe suport hârtie sau, foarte important, pe suport electronic. După cum precizează foarte clar art. 5 alin. (2) teza a II-a: „(…) declaraţiile de susţinere care sunt semnate electronic utilizându-se o semnătură electronică avansată (…) sunt tratate în acelaşi mod ca declaraţiile de susţinere pe suport hârtie.” Iniţiativa legislativă cetăţenească românească se poate susţine numai cu semnături colectate pe suport hârtie, deşi în România internetul a fost introdus în anii ’90, ba chiar ţara are un anumit renume cu privire la viteza acestuia.

Modelul declaraţiei de susţinere figurează în Anexa III la Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească, iar majoritatea rubricilor privesc identificarea iniţiativei civice europene, urmând a fi completate de organizatori, în timp ce susţinătorii trebuie doar să indice numele complet, cetăţenia, adresa de reşedinţă, data naşterii, adică strict datele personale care să permită statelor membre să verifice calitatea lor de cetăţeni europeni cu drept de vot.

Un întreg articol 6 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească este dedicat sistemelor de colectare online ale declaraţiilor de susţinere. Fiecare astfel de sistem trebuie certificat de autorităţile statului membru de pe care acesta operează (există câte un singur astfel de sistem pentru o iniţiativă civică europeană) că îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- numai persoanele fizice pot depune câte o declaraţie de susţinere.
- datele furnizate online sunt colectate şi stocate în condiţii de siguranţă şi numai pentru a fi utilizate în legătură cu iniţiativa civică europeană.
- sistemul generează declaraţii de susţinere conforme amintitei Anexe III.

După colectare, declaraţiile de susţinere se prezintă spre verificare autorităţilor expres desemnate şi comunicate Comisiei Europene din fiecare stat membru de unde provin respectivii semnatari. În acest scop, organizatorii folosesc formularul indicat în Anexa V la Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească şi separă declaraţiile de susţinere după cum au fost obţinute pe format hârtie, au fost semnate electronic folosind o semnătură electronică avansată sau au fost colectate utilizând un sistem de colectare online. Autorităţile naţionale competente au un termen de 3 luni pentru a încheia verificarea declaraţiilor de susţinere, la capătul cărora eliberează gratuit un certificat care atestă numărul de declaraţii de susţinere valabile pentru statul membru respectiv. Textul Regulamentului precizează explicit că nu este necesară autentificarea semnăturilor în scopul verificării declaraţiilor de susţinere.

În etapa următoare, organizatorii aflaţi în posesia tuturor certificatelor privind declaraţiile de susţinere pot prezenta iniţiativa civică Comisiei Europene, împreună cu informaţii relative la toate formele de sprijin şi de finanţare primite pentru iniţiativa în cauză, informaţii care se publică în registru. Cuantumul sprijinului şi finanţărilor primite din orice surse, dincolo de care trebuie furnizate informaţii, este identic cu cel stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 04.11.2003 privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european. De observat că astfel de prevederi privind transparenţa asupra sprijinului şi a surselor de finanţare în cazul iniţiativelor civice legislative româneşti nu există, deşi aşa cum am arătat anterior, este iluzoriu să ne imaginăm că 10 cetăţeni oarecare au resursele necesare derulării unei proceduri atât de complicate şi de birocratice cum e cea imaginată de legiuitorul român.

Revenind însă la procedura europeană, observăm că imediat după primirea iniţiativei civice şi a declaraţiilor de susţinere, Comisia Europeană o publică fără întârziere în registru, primeşte organizatorii la un nivel adecvat pentru a le permite să explice în detaliu chestiunile ridicate prin iniţiativa cetăţenească şi în termen de 3 luni îşi comunică concluziile juridice şi politice privind iniţiativa cetăţenească, acţiunile pe care urmează să le întreprindă, dacă e cazul, precum şi motivele acţiunilor sau ale refuzului de a acţiona. Comunicarea respectivă se notifică organizatorilor, Parlamentului European şi Consiliului European şi se face publică.

Există de asemenea posibilitatea ca, atunci când iniţiativa a fost publicată în registru şi organizatorii trebuie primiţi la nivelul adecvat, cum aminteam puţin mai devreme, organizatorilor să li se permite în interiorul termenului de 3 luni pe care Comisia îl are la dispoziţie pentru a lua o decizie, să îşi prezinte iniţiativa cetăţenească în cadrul unei audieri publice, organizată la Parlamentul European. La această audiere Comisia este reprezentată la nivelul corespunzător, iar alte organisme şi instituţii ale Uniunii pot participa.

Nu putem încheia înainte de aminti că, spre deosebire de Legea nr. 189/1999 pentru exercitarea iniţiativei civice de către cetăţeni, Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.02.2011 privind iniţiativa cetăţenească consacră întregul articol 12, cu şase alineate, protecţiei datelor cu caracter personal, stabilind răspunderi clare organizatori şi pentru autorităţile naţionale competente, conform Directivei 95/46/CE şi dispoziţiilor legale în materie ale statelor membre. Printre altele, este de reamintit că, în timp ce dosarele originale cu semnături din procedura românească se păstrează în arhiva CCR, respectiv în copie în arhiva Parlamentului României, pentru a înlătura orice pericol privind datele personale conţinute, declaraţiile de susţinere ale iniţiativelor civice europene se distrug după utilizare în termen de 9 luni de la înregistrare, respectiv 18 luni de la înregistrarea propunerii de iniţiativă civică europeană, în funcţie de care termen se împlineşte primul. La rândul său, fiecare autoritate statală competentă cu verificarea declaraţiilor de susţinere şterge orice înregistrare sau copie a acestora în termen de o lună de la eliberarea certificatului. Aceste termen nu operează doar dacă declaraţiile de susţinere în cauză sunt necesare îndeplinirii unor proceduri juridice sau administrative referitoare la o propunere de iniţiativă civică, dar şi în acest caz distrugerea urmează în termen de o săptămână după ce motivul amânării a încetat.

Înainte de a încheia această secţiune dedicată analizei procedurii iniţiativei civice europene, să facem şi o scurtă privire retrospectivă asupra practicii în această materie. În acest moment sunt încă în curs de colectare patru iniţiative civice europene, iar la două colectarea s-a încheiat. Există trei iniţiative reuşite din anul 2012 şi încă una din anul 2017. Paisprezece iniţiative au fost retrase de organizatori, iar douăzeci şi patru nu au reuşit să obţină numărul minim necesar de declaraţii de susţinere într-un an. Comisia Europeană a respins şaptesprezece cereri de înregistrare. Chiar dacă numărul eşecurilor îl depăşeşte categoric pe cel al reuşitelor, este evident că rata de succes este mult mai mare decât în procedura românească a iniţiativei civice legislative româneşti, unde în nouăsprezece ani scurşi de la adoptarea Legii nr. 189/1999 s-au finalizat cu succes doar trei astfel de iniţiative.

Concluzia pe care o putem trage din comparaţia între cele două proceduri este în cea mai mare parte favorabilă iniţiativei civice europene. De lege ferenda se impune aşadar o amendare sau o înlocuire a Legii nr. 189/1999 în integralitatea sa, astfel încât colectarea electronică a semnăturilor să devină posibilă, procedura de atestare a semnăturilor să fie simplificată, datele cu caracter personal să fie adecvat protejate, durata procedurii şi cerinţele geo-demografice minime să fie aduse la un nivel mai accesibil cetăţenilor obişnuiţi, formalităţile costisitoare şi practic inutile, cum este autentificarea notarială a declaraţiei de constituire a comitetului de iniţiativă, să fie eliminate, posibilitatea audierii publice în Parlamentul României a iniţiatorilor să fie de asemenea introdusă. Reglementarea europeană din materia iniţiativei civice ne oferă mai multe modele care ar putea fi copiate şi în legislaţia noastră naţională.

Singurul aspect unde modelul european nu trebuie copiat este cel privitor la libertatea pe care, totuşi, normativul UE o lasă Comisiei Europene de a nu da curs iniţiativei civice, chiar dacă aceasta a realizat toate condiţiile impuse de procedură. Din acest punct de vedere, reglementarea românească care propulsează iniţiativa civică reuşită în procedura parlamentară este mai corectă.

 

[1] https://www.ccr.ro >Publicaţii şi statistici
[2] https:www.constitutiacetatenilor.ro

[3] https://lege5.ro/Gratuit/gm3demjsha/initiativa-legislative-ale-cetatenilor-potrivit-legii-nr-189-1999-expunere-de-motive-privind-initiativa-legislativa-a-cetatenilor-pentru-promovarea-proiectului-de-lege-cadru-privind-statutul-cetatenil?pidp=64947346&d=2017-03-04

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

 

articol preluat de pe www.contributors.ro

 

* Alexandru Cristian Surcel este avocat şi cetăţean implicat. Reţinut la mineriada din februarie 1990, a participat la Fenomenul Piaţa Universităţii 1990, şi a practicat jurnalismul de opoziţie în anii studenţiei, în 1994-1996. Intrat în avocatură în 1999 şi definitiv din decembrie 2001, după un an 1998 petrecut în domeniul protecţiei copilului, Alexandru Cristian Surcel a avut o strânsă colaborare în anii 2004-2006 cu Asociaţia Pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (ADPARE), partener al Oficiului Român pentru Imigraţie (ORI) şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). În următorii câţiva ani (2007-2011) a fost martor participant al boom-ului imobiliar şi al crizei ulterioare ca legal services manager al grupului Blackpearl Property/Alchemy Development Management. Din anul 2012 s-a implicat constant în activismul civic, participând la principalele mişcări de protest- SMURD, Roşia Montană, votul din diaspora, #Colectiv, OUG 13-, dar şi la campanii precum oprirea proiectelor de exploatare a gazelor de şist prin fracturarea hidraulică de mare volum, Politica Fără Bariere, Stop TTIP&CETA România, Forumul Pădurilor, campania pentru reunificarea României şi a Republicii Moldova şi, în prezent, Fără Penali În Funcţii Publice. Este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei România Vie (din anul 2012), membru fondator al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), căreia i-a fost şi vicepreşedinte în ianuarie 2013-februarie 2015, şi voluntar al Asociaţiei Platforma Iniţiativa România (din ianuarie 2016). La 1 septembrie 2016 a devenit membru al Uniunii Salvaţi România (USR), unde deţine, de la 12 octombrie 2017, calitatea de vicepreşedinte al Filialei Sectorului 5. De asemenea, Alexandru Cristian Surcel participă la grupul tematic EUSR, think tank al USR dedicat problematicii Uniunii Europene şi conexe.

Declic – societatea civilă în acțiune

Declic – societatea civilă în acțiune

foto preluat de pe www.facebook.com/de.clic.ro
articol preluat de pe www.declic.ro

 

Declic este o comunitate de cetățeni ce militează pentru o societate mai dreaptă. Punem puterea în mâinile oamenilor pentru a consolida democrația din România și reunim forța comunității pentru echilibrarea balanței de putere dintre cetățean și stat. Implica-te!

Comunitatea Declic este creată din sute de mii de oameni obișnuiți, care trăiesc în România sau în diaspora. În prezent, +250 000 de membri activi militează pentru o societate mai dreaptă.

Campaniile Declic sunt conduse de valorile noastre, nu de politica de partid. Declic este, și va rămâne mereu, o comunitate independentă. Membrii Declic provin din cele mai diverse medii și ceea ce ne aduce împreună este credința noastră comună în echitate, compasiune și curaj.

Ne-am implicat în cauze diverse și împreună am reușit să câștigăm lupte cu puține șanse de reușită. Retragerea certificării pentru produsele din lemn ilegal, provenit din pădurile noastre, e doar un exemplu. Salvarea râului Nera de la distrugere, este un altul.

Astăzi, comunitatea Declic lucrează împreună pentru a crea ceea nu putem pe cont propriu: o societate, o economie și o democrație care să funcționeze pentru noi, oamenii de zi cu zi, respectând planeta pe care trăim.

În cei doi ani de la lansare, Declic a devenit cea mai puternică comunitate de cetățeni din țara noastră. Ne preocupă mediul – natural și social, ne preocupă educația, sănătatea, drepturile omului și valorile democratice. Dacă ești pe aceeași frecvență cu noi, am fi bucuroși să te avem alături. Implică-te și tu în comunitate.

cititi mai multe despre Comunitatea Declic aici!

CAMPANII ACTIVE

Initiaza o campanie

Știri

Blog

Donează

Toți pentru Justiție

Toți pentru Justiție

foto si articol preluate de pe declic.ro

28 octombrie 2017

 

Toți pentru Justiție

Către: Parlamentul României
În atenția: Liviu Dragnea, Președinte al Camerei Deputaților și Călin Popescu Tăriceanu, Președinte al Senatului
Cc: Klaus Iohannis, Președintele României

 

Petiție

Stimați membri ai Parlamentului,

Cetățenii României știu că o societate democratică nu poate funcționa fără o justiție puternică și independentă. Însă acest sistem al justiției, care nu de puține ori a fost catalogat ca ‘redutabil’, ‘remarcant’ sau ‘excelent’ de către parteneri externi, este pus în pericol de modificările propuse acum.

Pachetul Legilor Justiției se află pe mesele dumneavoastră. Vă cerem ca în ziua votului de modificare să spuneți NU! Vă cerem să fiți de partea bună a istoriei, într-un moment în care este clar că se decide viitorul european al României.

Dorim să vă reamintim că peste 4000 de magistrați, CSM, DNA, DIICOT, Președintele României și chiar Comisia Europeană au criticat dur pachetul de modificare a Legilor Justiției. Adoptarea lui ar însemna anularea tuturor eforturilor României la transparență și bună guvernare din ultimii 10 ani.

Noi, cei ce v-am ales să ne reprezentați drepturile în Parlament, vă cerem să ne respectați încrederea cu care ați fost investiți. Și, vă mai cerem, să vă disociați de interesele penalilor pentru care o justiție independentă este sinonimă cu drumul scurt spre închisoare.

Semnati aici petitia Toți pentru Justiție

De ce este important?

Sistemul de justiție românesc este sub asalt. Da, el nu este perfect, însă în ultimii 10 ani s-a îmbunătățit constant. În 2016, instanțele de judecată au condamnat definitiv un număr de 879 inculpați doar pentru fapte de corupție (de la europarlamentari la miniștri, deputați, prefecți sau primari). [1]

Dar acum, dacă propunerea de modificare a legilor justiției va fi adoptată, riscăm să pierdem tot ce am construit. Proiectul de modificare al Legilor Justiției a ajuns deja în Parlament și urmează să fie supus dezbaterii și votului în plen.

CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) l-a denumit ‘un cal troian’. [2] ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție) spune că ‘nu a existat transparenţă, cooperare şi dialog interinstituţional’. Mai mult, ‘nu au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează mecanismul de elaborare şi adoptare a actelor normative.’ [3] În traducere, Ministerul Justiției a împins pachetul de legi direct în Parlament fără să fie asumat de Guvern și fără să fie supus dezbaterii publice!

De ce atâta grabă: Legile 303, 304 și 317, cele care sunt denumite, la pachet, Legile Justiției reglementează câteva probleme sensibile pentru cei cercetați sau condamnați de fapte de corupție. Acestea sunt câteva dintre modificările anunțate:

Inspecția Judiciară va deveni o unealtă politică în mâna ministrului Justiției.

Prin noul proiect de lege se permite imixtiunea politică în puterea judecătorească și direct în carierele magistraților. În prima formă propusă, numirile în funcţie nu ar mai fi avut semnătura preşedintelui României, ci a ministrului Justiției. Mai nou, Toader a menționat că aceasta va fi o instituție autonomă (fără a explica în ce mod se va realiza acest lucru). Important de menționat e faptul că dacă Inspecţia Judiciară trece sub control politic, ea devine o armă politică.

Numirea procurorilor-șef de către ministru, fără control din partea preşedintelui înseamnă că DNA se va întoarce la PNA, iar Parchetul devine subordonat intereselor politice.

În prezent, numirea procurorilor șef este un mecanism echilibrat format din 3 părți egale: Ministrul Justiției (reprezentant al Guvernului), Președintele României (ales direct de către cetățeni) și CSM format din reprezentanții magistraților. Dar noul pachet de legi propune excluderea Președintelui din acest proces.

Citește mai mult

Dacă acest pachet de legi va fi adoptat de Parlament ar însemna un dezastru pentru România și cetățenii ei. Ne putem lua adio de la o justiție independentă. Dar nu suntem singuri în această luptă. De la Magistrați la Președinte și Comisia Europeană, cu toții s-au poziționat împotriva acestor legi. Este momentul ca fiecare dintre noi să acționeze și să nu legitimeze încercarea corupților de a controla Justiția.

Semnati aici petitia Toți pentru Justiție

Note

[1] Raport DNA, 2016
[2] Poziția CSM
[3] Poziția ICCJ

articol preluat de pe declic.ro

Vrem o lege a Dialogului Social mai bună pentru angajați!

Vrem o lege a Dialogului Social mai bună pentru angajați!

foto si articol preluate de pe de-clic.ro

26 octombrie 2017

 

 

Vrem o lege a Dialogului Social mai bună pentru angajați!

Campanie inițiată de Confederațiile sindicale naționale reprezentative din România

Către: Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, Guvern, Parlament

 

Semnează petiția pentru a îmbunătăți legea dialogului social, care ne privește pe toți, fie angajați, fie lucrători pe cont propriu, fie elevi, studenți, pensionari sau șomeri. Ne-am săturat ca negocierea să însemne “fie îți convine, fie găsim pe altcineva”. VOCEA MEA CONTEAZĂ!

Confederațiile sindicale reprezentative din România au înaintat o propunere comună Ministerului Consultării Publice și Dialogului Social de modificare a Legii nr. 62/2011 a dialogului social.

C.N.S. Cartel ALFA, CNSRL-FRĂȚIA, BNS, CSN MERIDIAN și CSDR solicită Guvernului și Parlamentului României să modifice Legea nr. 62/2011 a dialogului social, pentru a garanta:

1. Dreptul de asociere liberă, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, de a constitui şi adera la o organizaţie sindicală al tuturor angajaților, membrilor cooperatori, funcționarilor publici, precum și persoanelor care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent (cum ar fi traducătorii, actorii, regizorii, tehnoredactorii, interpreții, jurnaliștii, fotografii, sportivii profesioniști etc.), membrilor cooperatori, agricultorilor, lucrătorilor domestici, zilierilor şi persoanelor în curs de calificare.

2. Eliminarea pragului aberant de 15 membri din aceeași unitate pentru constituirea unui sindicat și înlocuirea acestuia cu 3 membri fondatori necesar pentru înființarea unui sindicat, similar cu pragul impus de lege pentru înființarea unei asociații neguvernamentale sau a unui partid politic.

3. Dreptul de negociere colectivă la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, ca mijloc de asigurare unitară a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri ale economiei.

4. Scăderea pragului de 50%+1 necesar pentru obținerea reprezentativității organizațiilor sindicale la nivel de companie până la un prag – corelat cu rata medie de sindicalizare – care să permită în mod real organizarea sindicală, precum și reducerea pragurilor de reprezentativitate la nivel de sector, la 5% pentru federaţiile sindicale şi 7% pentru federaţiile patronale.

5. Dreptul la grevă, ca drept fundamental al lucrătorilor și al organizațiilor lor recunoscut de Organizația Internațională a muncii ca mijloc legitim de promovare şi apărare a intereselor lor economice și sociale, corolar intrinsec al dreptului de organizare protejat prin Convenția OIM nr. 87.

6. Sancţionarea practicilor precum: interzicerea constituirii unui sindicat sau a activităţii sindicale, discriminarea angajaţilor pe motive de apartenenţă la o organizaţie sindicală, sancţionarea lucrătorilor pentru participarea la acţiuni sindicale, punerea pe lista neagră a liderilor sau a membrilor sindicali etc., care constituie o amenințare gravă la exercitarea liberă a drepturilor sindicale.

Semnatari:
C.N.S. Cartel ALFA Bogdan Iuliu HOSSU
C.N.S.L.R. FRĂŢIA Leonard BĂRĂSCU
B.N.S. Dumitru COSTIN
C.S.D.R. Iacob BACIU
C.S.N. MERIDIAN Ion POPESCU

Semnati aici petitia Vrem o lege a Dialogului Social mai bună pentru angajați!

 

De ce este important?

 

La șapte ani de la adoptarea Legii dialogului social (Legea 62/2011), în România este foarte dificil să-ți aperi drepturile de lucrător, cu sau fără contract de muncă.

Articolul 40 din Constituția României garantează dreptul oricărui cetățean de a se asocia liber în sindicate. Cu toate acestea, în 2015, cercetările arătau că în 95% din firmele din România existau peste 1 milion de persoane cărora legislația le-a restrâns libertatea de a constitui organizaţii sindicale. La nivel sectorial întreprinderile cu sub 15 angajați reprezintă 68% din industria textilă și 95% din industria comerțului. De asemenea, peste 40% din populația ocupată este reprezentată de lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați, care nu au dreptul de a constitui sau face parte din sindicate și, datorită practicilor manageriale de intimidare și amenințare tolerate de actualul cadru legislativ și instituțional, nivelul mediu de sindicalizare a scăzut simțitor.

Negocierile colective la nivelul sectoarelor de muncă au atins în 2017 un minim fără precedent, în acest moment neexistând nici un contract colectiv de muncă la nivel sectorial, 66% dintre angajații din România nefiind protejați de niciun contract colectiv de muncă. Și asta în contextul în care Codul Muncii face de 62 de ori trimitere la contractul colectiv de muncă, pentru reglementari, cum ar fi planul de formare profesionala, pauza de masa, zile libere suplimentare.

Legislația cu privire la dialogul social adoptată în 2011 încalcă Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, Convenţia ILO nr. 87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948 şi Convenţia OIM nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, ratificate de România.

Semnati aici petitia Vrem o lege a Dialogului Social mai bună pentru angajați!

articol preluat de pe declic.ro