Articole

UNICEF

1953 – UNICER changes name but continues as champion of children (UN Photo?GG)

foto preluat de pe research.un.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a fost prescurtat în Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite, dar este mai cunoscut sub acronomimul său popular UNICEF. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistență umanitară și pentru dezvoltare copiiilor și mamelor lor în țările în curs de dezvoltare. Agenție fondată prin voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin fonduri guvernamentale și donații private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace; Se concentrează în principal pe cinci priorități de bază: Educația fetelor, Plus de imunizare, Protecția copilului, HIV/SIDA, și Copilărie pentru copii. Alte priorități includ supraviețuirea copiilor, copilul și familia și sporturi pentru dezvoltare.

1946 - General Assembly adopts its first rezolution (UN Photo?Marcel Bolomey) - foto preluat de pe research.un.org

1946 – General Assembly adopts its first rezolution (UN Photo?Marcel Bolomey) – foto preluat de pe research.un.org

Îmbunătățirea naturii acestor priorități se face printr-o gamă de 14 metode, începând cu intervenții directe și legale, educație și până la colectare de date prin cercetări și recensăminte.

 

Educația fetelor

Educația este o metodă sigură pentru îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor, inclusiv a copiilor. Educarea tinerelor fete asigură beneficii spectaculoase pentru generațiile prezente și viitoare și influențează in mod deosebit o serie de priorități ale UNICEF cuprinzând supraviețuirea copiilor, copii cu familie, imunizare și protecția copilului.

Scopul UNICEF este de a atrage cât mai multe fete în școli, garanția că urmează cursurile și că își însușesc deprinderile de bază necesare pentru a reuși mai târziu în viață. Ca parte a eforturilor neîntrerupte de asigurare a dreptului la educație a fiecărui copil: băiat sau fată, strategia de accelerare a UNICEF este de creștere rapidă a numărului de fete înscrise în școli în 25 de țări stabilite, în perioada 2002-2005.

Ce aduce în plus programul sunt intervențiile suplimentare. Începând cu educarea în ceea ce privește suplimentele nutriționale și continuând cu plasele de țânțari tratate cu insecticide, aceste servicii de salvare a vieții fac din programele de imunizare instrumente puternice în slujba sănătății copiilor.

Logo UNICEF - foto: ro.wikipedia.org

Logo UNICEF – foto: ro.wikipedia.org

 

Protecția copilului

În fiecare zi copii sunt obligați să fie soldați, să se prostitueze, să facă munci necalificate sau să fie servitori. Ei sunt abuzați, exploatați, sunt subiect de violență iar consecința este că devin copii analfabeți, bolnavi și secătuiți. UNICEF încearcă pe toate căile să ofere protecție și suport, ca susținători ai drepturilor copilului, prin programe de retragere a copiilor din armată, lucrând cu persoane individuale, grupuri civice, la nivel guvernamental și cu persoane din sectorul privat pentru a realiza schimbări pozitive.

 

HIV/SIDA

SIDA au făcut până în prezent 14 milioane de orfani. Jumătate din persoanele nou infectate sunt tineri sub 25 de ani, fetele fiind afectate în proporție mai mare și la o vârsta mai fragedă decât băieții. Încercând să protejeze și să sprijine copii orfani, să prevină transmiterea bolii de la părinți la copii și să ofere tineretului ajutor in a fi mai sensibili și mai prietenoși, UNICEF este un susținător al ocrotirii în familie, al unui mediu social și legal.

 

Copilărie pentru copii

Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață : viitorul lor și întradevăr viitorul comunităților, națiunile din care fac parte și întreaga lume depind de aceasta. 

UNICEF recurge la metode sigure ce cuprind următoarele pincipii:

1. Îngrijire medicală preventivă și curativă ce include imunizare, alimentație corespunzătoare și apă potabilă, asigurarea unei igiene minime pentru fiecare copil, pentru cei care îi îngrijesc, precum și pentru comunitățile din care fac parte.

2. Copii trebuie să aibă certificat de naștere, să fie protejați contra abuzurilor și a neglijenței, să li se ofere dragoste și ajutor psiho-social precum și ajutor pentru educație de mici.

3. Fetele și femeile, în special, trebuie să aibă o bună alimentație și îngrijire medicală, educație, ajutor familial, iar drepturile lor trebuie să fie respectate. Ele trebuie să fie informate despre riscurile de accidentare și îmbolnăvire pentru ele însele precum și pentru copii lor, în ceea ce privește sarcina și alăptarea la sân. Sănătatea și supraviețuirea mamei este strâns legată de sănătatea și supraviețuirea copiilor lor.

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

 

UNICEF Romania

UNICEF promovează drepturile și bunăstarea fiecărui copil în 190 de țări și teritorii, în special a celor mai vulnerabili.

foto: unicef.ro

foto: unicef.ro

cititi mai mult pe: unicef.ro

 

 

Carta Organizației Națiunilor Unite (26 iunie/ 24 octombrie 1945)

26 iunie 1945: A fost semnată, la San Francisco, Carta Națiunilor Unite

foto preluat de pe news-alert.eu
articole preluate de pe ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Carta Organizației Națiunilor Unite este un tratat care înfințează organizația internațională numită Organizația Națiunilor Unite. A fost semnat la Conferința Națiunilor Unite privind Organizația Internațională de la San Francisco, California, Statele Unite ale Americii, pe 26 iunie 1945, de 50 din cele 51 de țări membre originale (Polonia, inițial, apoi alte state, care nu au fost reprezentate la conferință, au semnat-o mai târziu). Acesta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945, după ce a fost ratificat de către cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate: Republica China (mai târziu înlocuită cu Republica Populară Chineză), Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (mai târziu înlocuită de Federația Rusă), Regatul Unit, și Statele Unite și de majoritatea celorlalte state semnatare.

Ca o cartă, acesta este un tratat constitutiv, prin care toți membrii sunt parte. Mai mult, Carta declară că obligațiile Organizației Națiunilor Unite prevalează asupra tuturor celorlalte obligații din alte tratate [1]. Cele mai multe țări din lume au ratificat Carta. O excepție notabilă este Sfântul Scaun, care a ales să rămână permanent în stare de observator și, prin urmare, nu este un semnatar al Cartei.

 

Organizarea documentului

Carta este constituită dintr-un preambul și o serie de articole grupate în capitole.

Preambulul este, după cum urmează:

„Noi, popoarele Națiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus,să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional, să promovăm progresul social și condiții mai bune de trai într-o mai mare libertate, și în aceste scopuri să practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forțele pentru menținerea păcii și securității internaționale, să acceptăm principii și să instituim metode care să garanteze că forța armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituțiile internaționale pentru promovarea progresului economic și social al tuturor popoarelor, am hotărât să ne unim eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective. Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanții lor, reuniți în orașul San Francisco și având depline puteri, recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Națiunilor Unite și înființează prin aceasta o organizație internațională care se va numi Națiunile Unite.”

În următoarele capitole, sunt trasate liniile generale de organizare și activitate a acestui important forum:

- Capitolul I – Scopuri și principii
- Capitolul II – Membri
- Capitolul III – Organe
- Capitolul IV – Adunarea Generală
- Capitolul V – Consiliul de Securitate
- Capitolul VI – Rezolvarea pașnică a diferendelor
- Capitolul VII – Acțiunea în caz de amenințări împotriva păcii, de încălcări ale păcii și de acte de agresiune
- Capitolul VIII – Acorduri regionale
- Capitolul IX – Cooperarea economică și socială internațională
- Capitolul X – Consiliul Economic și Social
- Capitolul XI – Declarație privind teritoriile care nu se autoguvernează
- Capitolul XII – Sistemul internațional de tutelă
- Capitolul XIII – Consiliul de Tutelă
- Capitolul XIV – Curtea Internațională de Justiție
- Capitolul XV – Secretariatul
- Capitolul XVI – Dispoziții diverse
- Capitolul XVII – Dispoziții tranzitorii de securitate
- Capitolul XVIII – Amendamente
- Capitolul XIX – Ratificare și semnare

 

 

 

CARTA NATIUNILOR UNITE*) din 26 iunie 1945 EMITENT: ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL din 26 iunie 1945

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

Jandarmeria e toxică. Cerem ajutorul ONU

(Articol şi foto preluate de pe Declic.ro)

Jandarmeria e toxică. Cerem ajutorul ONU

Către:
Michelle Bachelet, noul Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (preia mandatul la 1 septembrie 2018)
Zeid Ra’ad Al Hussein, Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (își încheie mandatul la 1 septembrie 2018)

Petiție

Semnaţi petiţia aici

English version of the petition.
Noi, semnatarii acestei scrisori, vă cerem ajutorul pentru investigarea și sancționarea abuzurilor Jandarmeriei Române, comise în data de 10 august. Peste 100.000 de cetățeni au participat pașnic în București la mitingul diasporei, pentru a-și manifesta nemulțumirile față de modificarea legilor justiției și a codului penal de către coaliția de guvernare.

Pe parcursul zilei de 10 august, Jandarmeria Română a intervenit asupra manifestanților disproporționat, în repetate rânduri. Au folosit gaze lacrimogene, proiectile cu șrapnel și tunuri cu apă. Au fost expuși intervenției Jandarmeriei mii de oameni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, copii și femei însărcinate care își exercitau dreptul democratic de a protesta [1].
Citește mai mult

(Andrei Popescu) Genocidul din Rwanda o imagine intunecata in istoria omenirii si o pata de rusine pe obrazul ONU

In aceasta fotografie, facuta in 27 iunie 1994, soldatii francezi trec pe langa luptatorii etnici hutu ai fortelor guvernamentale din Rwanda, in apropiere de Gisenyie, aproximativ 10 km de granita cu Zairul. Soldatii si militiile hutu au ucis aproape un milion de etnici tutsi. (Pascal Guyot / AFP / Getty Images)

foto – epochtimes-romania.com
articol – Andrei Popescu – epochtimes-romania.com

Rwanda marcheaza in aceste zile unul dintre cele mai sangeroase genociduri din istoria moderna a umanitatii in cadrul caruia au murit aproape 1 milion de oameni. Oficialii tarii subliniaza ca ceea ce s-a intamplat atunci, nu trebuie sa se mai intample niciodata in Rwanda, in restul Africii si in restul lumii.

Genocidul din Rwanda a infiorat lumea prin masacrarea a aproximativ 800.000 – 1 milion de etnici tutsi si etnici hutu moderati. Aceste crime au fost savarsite intr-o perioada de 100 de zile (6 aprilie – mijlocul lui iulie 1994) de catre doua militii hutu, Interahamwe si Impuzamugambi, in urma revoltei populatiei hutu impotriva etniei tutsi.

Acel genocid s-a putut intampla si din cauza pasivitatii comunitatii internationale, desi in acel moment in Rwanda era stationata o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Natiunilor Unite.

Masacrarea etnicilor tutsi a fost generata dupa ce la 6 aprilie 1994 avionul in care se afla presedintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, si presedintele burundez, ambii etnici hutu, s-a prabusit in conditii neelucidate langa capitala Kigali.

Violuri, decapitari, torturi inumane, copii fortati sa devina soldati si criminali, teroare continua pe strazi, multumi turbate de oameni inarmati cu macete, ura continua — sunt doar cateva aspecte care ar putea descrie atmosfera anului 1994 din Rwanda.

Genocidul din Rwanda

De-a lungul anilor, ONU si fortele ce lucrau in Rwanda la vremea respectiva au fost criticate intens pentru neluarea de masuri in timpul macelului. De asemenea, au existat si inca exista controverse asupra ipotezei ca marile puteri ale lumii au lasat in mod intentionat acele crime sa aiba loc, desi unii analisti sunt de parere ca totul a fost doar o alta greseala in lunga istorie a erorilor comise de aceste puteri.

In 5 august 2008, o Comisie independenta rwandeza a declarat ca Franta a fost constienta de pregatirile pentru genocidul rwandez din 1994.

Un articol publicat de BBC News in 2008, sustinea ca aceasta Comisie a acuzat Franta de pregatirea militiilor etnice hutu responsabile pentru macel, acuzand Parisul chiar de planificarea genocidului si participare la omoruri. Raportul Comisiei rwandeze a acuzat 33 de oficiali seniori francezi militari si politici de implicare in genocid. “Soldatii francezi insisi au fost implicati direct in asasinarea etnicilor tutsi si hutu moderati acuzati ca ar ascunde fugari tutsi”, conform raportului intocmit de o echipa de investigatori din cadrul Ministerului rwandez de Justitie.

In lucrarea Evidence of Inaction: A National Security Archive Briefing Book, s-a specificat ca Statele Unite, dupa luptele din Mogadiscio, Somalia, au refuzat sa ofere ajutorul material cerut pentru Rwanda. Iar Franta, China si Rusia s-au opus implicarii in ceea ce au declarat ele ca este o “problema interna”. Motivele ar putea fi cu totul altele decat neintruziunea in politica interna a unei alte tari.

Presedintele american de atunci Bill Clinton si ambasadorul american la ONU, Madeleine Albright, au refuzat in repetate randuri sa ia masuri in privinta Rwandei (altele decat lipsa de interventie).

Un articol al ziarului The Guardian, publicat in 2004, a sustinut ca guvernul american a declasificat documente secrete care aratau ca administratia Clinton stia despre genocidul ce avea sa aiba loc in Rwanda, dar a ales sa nu faca nimic public deoarece s-a decis neinterventia. Rapoartele informationale obtinute prin folosirea Actului american al Libertatii Informatiei arata ca atat Cabinetul american cat si presedintele au fost informati in legatura cu o “solutie finala pentru a elimina toti etnicii tutsi” inainte ca macelul sa fi atins punctul critic.

Mai mult, SUA au fost intens criticate ca a actionat impotriva unei forte UNAMIR eficiente si s-au implicat doar pentru a ajuta populatia de refugiati hutu si a celor care au comis genocidul, lasand victime sa sufere in continuare.

Pentru a-si demonstra “eficienta”, ONU a refuzat sa desfasoare o ancheta asupra atacului. Timp de cateva saptamani, comunitatea internationala a lasat ucigasii sa actioneze fara a interveni, lucru criticat puternic de Franta si Rwanda.

Nici Belgia nu a scapat de critici, fiind acuzata de indiferenta si ajutarea la desfasurarea genocidului prin neimplicare. In 7 aprilie 1994, Belgia a cerut extinderea mandatului UNAMIR in vederea ajutarii propriilor cetateni dar nu si pentru ajutarea rwandezilor persecutati — fiind un alt exemplu “minor” al eficientei ONU si al dreptatii pentru care lupta acest organism.

In cartea sa J’ai serré la main du diable (A da mana cu diavolul), comandantul UNAMIR, generalul canadian Romeo Dallaire, a declarat ca genocidul este cu siguranta responsabilitatea acelor extremisti hutu, dar ca nu se poate ignora lipsa de interventie a ONU si a Statelor Unite. The Guardian, intr-un articol publicat in 12 aprilie 1994, a declarat ca trupele ONU de mentinere a pacii, formate din soldati francezi si belgieni, au pozat ca martori in fata acelor atrocitati.

Intr-una din numeroasele scene de teribila cruzima si lipsa de umanitate, The Guardian descrie cum o femeie rwandeza era tarata pe drum de catre un tanar inarmat cu o maceta. In timp ce era dezbracata, femeia se uita inspre soldatii ONU, implorand dupa ajutor. Dar nici unul dintre acei bravi soldati nu a miscat un deget. “Nu este mandatul nostru”, a declarat un soldat ce se sprijinea de un jeep.

De la genocidul din 1994, un tribunal ONU ii tot aduce la judecata pe cei responsabili si pana acum a intemnitat 49 de politicieni de varf, oameni de afaceri, personalitati media si altii implicati in genocid.

Alti 1,5 milioane de oameni au fost acuzati de omor sau intoarcerea spatelui atunci cand au avut loc crime, si cazurile lor au fost audiate de tribunalele comunitare de pe cuprinsul tarii.

Ambasadorul rwandez in Kenya, George William Kayonga, considera ca acestea si alte initiative pentru justitie au adus multa iertare, reconciliere si vindecare in Rwanda, in acelasi timp trimitand un semnal puternic pentru cei care au comis, comit si doresc sa comita astfel de atrocitati inumane.

“Tara nu va scuza impunitatea. Pentru ca genocidul sa fi avut loc in Rwanda, criminalii si cei implicati au trebuit sa ajunga la concluzia ca vor scapa cu orice, chiar si cu uciderea altor oameni, si ca nu li se va intampla nimic si ca nu vor fi pedepsiti”, a declarat Kayonga.

Cranii ale victimelor, păstrate în Memorialul de la Nyamata - foto: ro.wikipedia.org

Cranii ale victimelor, păstrate în Memorialul de la Nyamata – foto: ro.wikipedia.org

Kayonga sustine ca a vazut semne care arata ca in alte locuri se pun la cale campanii similare de exterminare cu cea care a avut loc in Rwanda.

Un exemplu notabil a avut loc in Kenya. In timpul violentelor post-electorale ale tarii, cel putin 1.000 de oameni au fost ucisi in mare parte datorita etniei lor.

Roland Amoussouga este purtator de cuvant pentru Tribunalul Penal International al ONU pentru Rwanda.

“In 2007 si la inceputul lui 2008, toata lumea s-a termut sa vada o repetare a ceea ce a fost in Rwanda”, a declarat Amoussouga. “Fiind implicat in tratarea genocidului [rwandez] incepand cu iulie 1994, m-am speriat. Macetele pe care le-am vazut la televizor mi-au amintit foarte mult de Rwanda.”

Sase suspecti, incluzand 3 ministri din guvernul kenyan, se afla acum in Haga la Tribunalul Penal International si asteapta sa fie judecati pentru presupusa implicare si organizare a violentelor din Kenya.

Amoussouga sustine ca Tribunalul pentru Rwanda (ICTR), a invatat lumea ca [aproape] nimeni nu este deasupra legii, in special prin procesul premierului rwandez de atunci, Jean Kambanda.

“Mesajul este acela ca daca un premier poate fi arestat si judecat atunci toti dintre noi putem fi in acea situatie. Acest lucru a dus la arestarea ulterioara a fostului presedinte iugoslav Slobodan Milosevici si a fostului dictator chilean Augusto Pinochet in Anglia”, a adaugat Amoussouga.

Desi dupa masacrarea evreilor, a genocidului rwandez si a altor crime de mare amploare impotriva umanitatii marile puteri ale lumii au cerut ca asa ceva sa nu se intample niciodata, se pare ca acest mesaj ramane la nivel de cuvinte nu si de aplicare practica.

Invazia Irakului de catre SUA, razboiul din Afganistan, genocidul din Darfur, persecutia continua a birmanezilor, genocidul continuu din Coreea de Nord, si mai nou recunoscutul genocid comis de regimul comunist chinez impotriva practicantilor de Falun Gong in China (Falun Gong este o disciplina de cultivare fizica si morala bazata pe principiul Adevar Compasiune Toleranta) sunt semne ca acel “niciodata” se repeta tot mereu.

Este rusinos ca marile puteri, prin organismele create in scopul mentinerii pacii mondiale, nu isi fac datoria in cel mai potrivit mod.

Genocidul din Rwanda. Cadavre în urma genocidului - foto: ro.wikipedia.org

Genocidul din Rwanda. Cadavre în urma genocidului – foto: ro.wikipedia.org

Criticii si activistii pentru drepturile omului se intreaba ce diferenta este intre macelarirea a peste 800.000 de oameni in Rwanda si rasturnarea regimului lui Gaddafi. Ce diferenta este intre genocidul rwandez si genocidul din Sudan? Ce diferenta exista intre genocidul rwandez si persecutia activistilor pentru democratie si a oamenilor cu constiinta din China sau Coreea de Nord? Dar intre genocidul rwandez si cel din Birmania, sau alte locuri ale lumii?

De asemenea, activistii pentru drepturile omului critica vehement alegerile ONU in materie de protejare sau ignorare a incalcarii drepturilor omului, implicandu-se armat si mai direct in tarile unde exista diverse interese economice si financiare, si ramanand la stadiul de dialog si vorbe desarte in cazul altor tari, aparent “neimportante”.

Unii se vor intreba de ce Statele Unite au invadat Irakul pentru a aduce democratia si a inlatura terorismul si de ce nu s-au implicat in oprirea genocidului din Rwanda, sau de ce nu inlatura de la putere regimul militar birmanez, cel nord-coreean sau sudanez? Unii se vor intreba de ce ONU se implica in Libia in prezent pentru a scapa oamenii de tiranie, dar in 1994 a stat cu mainile in san si a lasat 800.000 de oameni sa fie ucisi ca pe o nimica toata?

Genocidul din Rwanda

Genocidul din Rwanda

Istoria a aratat-o de multe ori si inca ne-o arata ca liderii lumii s-au jucat si se joaca cu vietile oamenilor. Interesele politice, economice si financiare au precedenta mereu in fata vietii umane.

Daca in 1994, ONU a lasat sute de mii de oameni sa isi piarda viata pentru ca avea alte interese in zona, acum ataca Libia pentru a construi democratia. Cu siguranta, vietile oamenilor din Orientul Mijlociu sunt la fel de pretioase si ei merita sa traiasca liberi. Ramane de vazut daca ONU si puterile mondiale vor aduce libertatea pe acele plaiuri si daca este vorba cu adevarat de libertate si nu un alt joc politic.

Cu siguranta, in ochii oamenilor cu constiinta si cu inima dreapta, “atitudinea deosebita” a ONU in 1994 in Rwanda va fi o pata de rusine si o palma aspra peste obrazul organismului mondial creat intocmai pentru protejarea vietii si libertatii oamenilor pe care au refuzat sa ii protejeze.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(Daniela Dumitrescu) Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei

17 October International Day for the Eradication of Poverty
foto: nccnews.expressions.syr.edu
articol: AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

17 octombrie 2015

La 17 octombrie este marcată, în fiecare an, Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei desemnată pentru a promova gradul de conștientizare al necesității de a eradica sărăcia în toate țările.

Tema pentru anul 2015 este: „Construirea unui viitor durabil: să ne unim pentru a pune capăt sărăciei și a discriminării”. Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei, în acest an, are o semnificație deosebită, deoarece este prima marcare după aprobarea documentului programatic „Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, în septembrie 2015. În acest nou cadru de dezvoltare, menit să înlocuiască și să ducă mai departe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, toate țările s-au angajat să pună capăt sărăciei în toate dimensiunile sale și în toate formele sale, potrivit www.un.org.

În această zi să acționăm împreună împotriva sărăciei extreme în cadrul unui plan în care nimeni nu este lăsat în urmă. Scopul nostru trebuie să fie obținerea prosperității pentru toți, nu doar pentru câțiva, este îndemnul secretarului general al ONU, Ban Ki-monn în mesajul său dedicat zilei.

Această zi este marcată din 1993, pentru a promova necesitatea de a eradica sărăcia în toate țările lumii. Combaterea sărăciei este un țel aflat în centrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și rămâne înscris și în noile obiective din „Agenda de Dezvoltare post-2015″.

Manifestări pentru marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei se desfășoară pe 16 octombrie, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York.

ONU invită organizațiile non-guvernamentale și toate statele să dedice această zi prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei. În țările în curs de dezvoltare, acest obiectiv a devenit o necesitate și o prioritate.

Inițiativa marcării acestei zile aparține organizației non-guvernamentale „Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții — Lumea a Patra”, cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluția 47/196, din 22 decembrie 1992, marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei. În anii ’90, ONU a acordat o atenție sporită acestui fenomen. Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei — un imperativ etic, social, politic și economic al umanității”.

Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei marchează și faptul că la 17 octombrie 1987, peste 100.000 de oameni s-au adunat la Trocadéro, la Paris, unde fusese semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, pentru a aduce un omagiu victimelor sărăciei extreme, violenței și foametei. Aceștia au proclamat sărăcia drept o încălcare a drepturilor omului, au susținut dreptul fiecărei persoane la o viață decentă și necesitatea de a conlucra pentru a asigura respectarea drepturilor omului. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă, reprodusă în întreaga lume. O astfel de reproducere este situată și în grădina sediului Organizației Națiunilor Unite.

articol preluat de pe: http://www.agerpres.ro/

stiri.tvr.ro: Cea mai bună ştire din lume. Despre eradicarea sărăciei extreme

(Iulia Modiga) Prim-ministrul Streleț a cerut de la tribuna ONU retragerea armatei ruse de pe teritoriul Rep. Moldova

Prim-ministrul Streleț la tribuna ONU
foto: infoprut.ro (gov.md)
articol: Iulia Modiga – infoprut.ro

Iulia Modiga - foto - facebook.com/iulia.modiga

Iulia Modiga – foto – facebook.com/iulia.modiga

1 octombrie 2015

Prim-ministrul Valeriu Streleț a cerut în cadrul Adunării Generale a ONU retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și înlocuirea misiunii de pacificare cu o misiune civilă internațională.

,,Suntem de părere că operațiunea de menținere a păcii și-a îndeplinit mandatul și ar trebui să fie transformată într-o misiune civilă cu mandat internațional corespunzător”, a declarat Streleț, citat de RBC.ru.

Premierul de la Chișinău a dat asigurări că în ciuda provocărilor interne și externe, Republica Moldova va continua soluționarea pe cale pașnică a conflictului transnistrean.

,,Prin restabilirea încrederii și promovarea dialogului trebuie să mergem pas cu pas într-o soluționare globală a conflictului. Acesta trebuie să se întâmple prin respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova și prin acordarea statutului special al Transnistriei în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internațional”, a spus Streleț de la tribuna ONU.

articol preluat de pe: http://infoprut.ro/

(Marius Comper) Marijuana, dincolo de mituri şi mistificări: ce spune ştiinţa

foto – descopera.ro (Shutterstock.com)
articol – Marius Comper – descopera.ro
15 septembrie 2014

Canabis, marijuana, „iarbă” sau „weed” sunt doar câteva dintre denumirile folosite pentru a identifica unul dintre cele mai populare droguri folosite la nivel mondial: Cannabis sativa. Statisticile ONU arată că această plantă psihoactivă este cea mai folosită substanţă ilicită de pe Terra, estimându-se că în 2012 a fost consumată de 125-227 milioane de persoane. Totuşi, ea poate fi utilizată şi legal, în scopuri medicale, pentru diferite tipuri de cancer, HIV/SIDA şi unele probleme neurologice şi ca adjuvant, pentru a stimula apetitul şi a calma durerile.

Vrei doar esenţa? Click aici pentru a citi sinteza pe scurt a acestui articol

Canabis, marijuana, „iarbă” sau „weed” sunt doar câteva dintre denumirile folosite pentru a identifica unul dintre cele mai populare droguri folosite la nivel mondial: Cannabis sativa. Statisticile ONU arată că această plantă psihoactivă este cea mai folosită substanţă ilicită de pe Terra, estimându-se că în 2012 a fost consumată de 125-227 milioane de persoane. Totuşi, ea poate fi utilizată şi legal, în scopuri medicale, în cadrul schemelor de tratament pentru diferite tipuri de cancer, HIV/SIDA şi unele probleme neurologice şi ca adjuvant, pentru a stimula apetitul şi a calma durerile.

Deşi în cea mai mare parte a secolului trecut marijuana a fost interzisă în vasta majoritate a ţărilor lumii, în ultimii ani mai multe state i-au reevaluat statutul legal. Uruguay a devenit în 2013 prima ţară care a legalizat complet marijuana. În Olanda, cetăţenii pot deţine şi cultiva marijuana, iar coffee shop-urile pot comercializa marijuana, cu restricţie de vânzare pentru minori. În Spania, deşi oficial este interzisă vânzarea marijuanei, ea poate fi consumată în „cluburile de marijuana”, ce sunt acceptate de autorităţi. De asemenea, conform mărturiilor turiştilor şi ale celor ce au reuşit să evadeze din Coreea de Nord, marijuana este legală în această ţară şi pare să fie consumată pe scară largă.

În SUA, marijuana a fost legalizată în statele Colorado şi Washington, însă rămâne ilegală la nivel federal. În alte state este permisă permisă folosirea sa în scop medical, marijuana fiind decriminalizată (posesia este în continuare ilegală, însă este clasificată drept contravenţie, fiind rar sancţionată de poliţie).

Acest aparat de comercializat marijuana se găseşte în Vancouver, Canada. Pentru 4 dolari canadieni, aparatul eliberează o pungă de plastic umplută cu varietatea „Cotton Candy”. Varianta „Purple Kush” costă 6 dolari canadieni.    (Foto: AFP)Acest aparat de comercializat marijuana se găseşte în Vancouver, Canada. Pentru 4 dolari canadieni, aparatul eliberează o pungă de plastic umplută cu varietatea „Cotton Candy”. Varianta „Purple Kush” costă 6 dolari canadieni.

Cum acţionează marijuana?

Canabisul este singurul gen de plante ce conţine o clasă unică de compuşi moleculari, canabinoizii, o familie de substanţe chimice complexe ce acţionează asupra receptorilor canabinoizi (molecule de proteine situate pe suprafaţa celulelor). Cercetătorii au descoperit mai multe tipuri de canabioizi, dintre care cei mai importanţi sunt delta-9 tetrahidrocanabinolul (THC), un compus psihoactiv, şi cannabidiolul (CBD), un compus anti-psihoactiv.

Marijuana este folosită în jurul lumii mai ales datorită proprietăţilor sale psihoactive produse de THC, principalul ingredient activ din plantă. De altfel, aceasta este diferenţa dintre cânepa obişnuită şi cea marijuana: dacă în drog THC-ul depăşeşte nivelul de 20% din conţinutul total al plantei, în planta folosită pentru a produce fibre şi alte produse THC-ul nu trece de 0,3%, fiind predominant CBD-ul.

În ciuda faptului că oamenii au folosit plantele de cânepă în scopuri recreaţionale şi medicinale preţ de câteva mii de ani, canabinoizii au fost obţinuţi pentru prima dată în anii ‘40, când au fost purificaţi din plante de canabis. Structura THC-ului a fost descoperită în anii ‘60. După alte două decenii, cercetătorii au găsit primul receptor canabinoid din corp şi au descoperit în scurt timp că producem în corp substanţe similare canabinoizilor, ce poartă numele de endocanabinoizi.

Oamenii au două tipuri de receptori canabinoizi, CB1 şi CB2, ce se găsesc în locuri diferite şi au funcţii diferite. Receptorii CB1 se găsesc în mare parte în celulele din sistemul nervos, inclusiv în anumite zone ale creierului şi la capetele nervilor situaţi de-a lungul corpului, pe când receptorii CB2 se găsesc în cea mai mare parte în sistemul imunitar. Deoarece sunt situaţi în creier, cercetătorii cred că receptorii CB1 sunt responsabili pentru efectul psihoactiv al plantei de canabis. Receptorii CB2 sunt responsabili de efectele benefice pe termen lung pe care marijuana le are asupra inflamaţiei şi ale bolilor similare.

Marijuana are un efect euforic    (Foto: Shutterstock.com)Marijuana are un efect euforic

Ce efecte are marijuana?

Popularitatea acestui drog se datorează abilităţii sale de a reduce anxietatea şi de a creşte nivelul de euforie. La fel ca în cazul altor substanţe folosite în scop recreaţional, efectele marijuanei asupra sănătăţii depind de frecvenţa utilizării, potenţa şi cantitatea de marijuana consumată şi de vârsta consumatorului. Atunci când este folosită ocazional de către adulţi, marijuana are efecte negative reduse sau inexistente asupra persoanelor sănătoase.

În 2010, un comitet ştiinţific independent din Marea Britanie a analizat 20 de droguri pentru a evalua daunele pe care le provoacă atât indivizilor care le folosesc, cât şi societăţii (prin criminalitate, distrugerea familiilor, absenteism la locul de muncă şi alte probleme). Cumulând datele, cercetătorii au concluzionat că alcoolul este drogul cel mai periculos, urmat de heroină şi de cocaina de tip crack. Marijuana s-a clasat pe locul al 8-lea, prezentând un sfert din pericolul reprezentat de alcool.

Unii cercetători afirmă că daunele provocate de alcool şi tutun sunt mai mari deoarece aceste două droguri sunt disponibile în mod legal şi că marijuana ar provoca la rândul său mai multe daune dacă ar avea acelaşi statut. Totuşi, un studiu realizat în 1995 pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat că, şi în cazul în care consumul de marijuana s-ar ridica la nivelul consumului de tutun sau de alcool, efectele nocive asupra sănătăţii publice ar fi mai mici decât în cazul acestora. Studiul concluziona că majoritatea riscurilor asociate consumului de marijuana sunt „mici sau moderate”, iar „per total, este improbabil ca acestea să producă efecte asupra sănătăţii publice similare în dimensiuni celor generate de alcool şi tutun”.

Spre comparaţie cu alte droguri legale, cum ar fi alcoolul sau tutunul, marijuana este mai puţin periculoasă. Dacă tutunul provoacă cancer, iar consumul excesiv de alcool poate duce la ciroză, în cazul marijuanei nu există o relaţie de cauzalitate între consum şi o boală letală. Cercetările arată însă că ea prezintă anumite riscuri pentru sănătate în rândul persoanelor vârstnice sau care au probleme cu inima..

Inhalarea fumului de marijuana duce la creşterea tensiunii arteriale diastolice şi a ritmului bătăilor inimii, această modificare fiind temporară. Au fost documentate cazuri în care s-a folosit marijuana cu 30-60 de minute înainte de apariţia unui atac de cord. Atacurile de cord au loc atunci când persoanele cu un risc mare de probleme cardiace suferă o creştere a tensiunii arteriale şi a ritmului bătăilor inimii până la niveluri periculoase. Totodată, marijuana poate interacţiona cu anumite substanţe farmaceutice, ceea ce poate duce la creşterea tensiunii arteriale şi chiar la atac de cord.

Cercetările au mai arătat că fumatul marijuanei este asociat bronşitei, însă acest risc se manifestă în rândul celor care fumează foarte des şi foarte mult. Un studiu publicat în 2012 a arătat că fumarea unui joint în fiecare zi, timp de 7 ani, nu era asociată unor efecte negative asupra funcţionării plămânilor. Riscul de bronşită creşte atunci când se depăşeşte acest prag.

Consumul de marijuana poate duce la toleranţă, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multă substanţă pentru a obţine acelaşi efect. Toleranţa se instaurează printr-un proces intitulat internalizare. Atunci când un receptor CB1 este internalizat, acesta se retrage în celulă şi nu mai poate intra în contact cu THC-ul. Toleranţa la marijuana nu este singurul efect al internalizării. Alţi receptori asociaţi CB1 vor intra la rândul lor în celulă (cum ar fi receptorul NMDA). Acest lucru are un efect protector împotriva anxietăţii şi în cazul epilepsiei, însă provoacă totodată o afectare temporară a capacităţii de a forma amintiri, un efect asociat consumului de marijuana.

Pentru a menţine sensibilitatea la efectele psihoactive ale marijuanei este necesar consumul cât mai rar. În cazul anumitor oameni, receptorii CB1 pot începe să se internalizeze chiar şi în cazul în care marijuana este consumată o singură dată pe săptămână. Specialiştii de la Examine.com, care au analizat 662 de cercetări ştiinţifice, afirmă că „utilizarea marijuanei de două ori pe lună vă va face mai predispus să experimentaţi efectele ei benefice într-un mod sigur şi sustenabil”.

Care sunt beneficiile marijuanei?

Majoritatea beneficiilor conferite de marijuana au legătură cu efectele sale psihoactive. Marijuana este eficace împotriva stresului, reducând anxietatea, crescând nivelul de euforie şi provocând o uşoară disociere de mediu în rândul utilizatorilor.

De asemenea, marijuana poate ajuta persoanele cu o greutate scăzută să mănânce mai mult, deoarece stimulează apetitul. Din acest motiv, marijuana este utilă pacienţilor afectaţi de cancer, căci stimularea apetitului îi ajută să îşi menţină o greutate sănătoasă, ceea ce conduce la rate mai mari de supravieţuire. Oamenii afectaţi de dureri cronice se numără, de asemenea, printre cei ajutaţi de marijuana.

Dovezile preliminare sugerează că marijuana poate fi utilă şi persoanelor ce suferă de Parkinson, Alzheimer şi de scleroză multiplă, însă este nevoie de mai multe cercetări pentru a ajunge la o concluzie definitivă.

Care sunt dezavantajele marijuanei?

Cel mai mare dezavantaj asociat consumului de marijuana este internalizarea receptorului NMDA, ceea ce poate duce la o slabă retenţie a amintirilor.

Consumul ocazional de marijuana nu afectează memoria de lungă durată şi nici capacitatea de a forma amintiri. Activarea receptorului CB1 duce însă la o sporire a activităţii şi a fluxului sanguin într-o regiune a creierului intitulată cortexul cingulat anterior (CCA), ceea ce declanşează creşterea tensiunii arteriale diastolice (al doilea număr evidenţiat de măsurătorile de tensiune). Acest lucru înseamnă că marijuana, atunci când este combinată cu substanţe stimulante, poate creşte riscul de probleme cardiovasculare, cum ar fi un atac de cord.

Consumul frecvent de marijuana transformă această stimulare a fluxului sanguin într-o atenuare a fluxului sanguin atunci când receptorul CB1 este internalizat. Consumul foarte frecvent, definit prin 5 sau mai multe jointuri în fiecare zi, poate chiar duce la reducerea în dimensiuni a cortexului cingulat anterior, ceea ce poate afecta capacitatea de atenţie şi creşte riscul de a dezvolta o psihoză. Când cortexul cingulat anterior este afectat în acest fel, este posibil să nu mai revină la dimensiuni normale chiar în situaţia în care consumul de marijuana încetează.

Iată care sunt efectele marijuanei asupra memoriei:

●        Consumul de marijuana provoacă o stare temporară de reducere a capacităţii de memorare pe termen scurt. Este vorba despre aceeaşi senzaţie pe care o aveţi când vă uitaţi la ceas, iar la scurt timp după aceea nu mai ţineţi minte ce oră este. Acest efect nu provoacă probleme de memorie pe termen lung.

●        Cei care consumă frecvent marijuana pot suferi o uşoară tulburare cognitivă, aşa-numita „ceaţă a creierului” (brain fog), dacă încetează să consume marijuana, dar acest efect dispare după două săptămâni, fără a provoca daune pe termen lung.

●        Cei care consumă foarte multă marijuana pot avea dificultăţi de concentrare şi de învăţare dacă le-a fost afectat cortexul cingulat anterior.

Cercetătorii au descoperit o metodă prin care consumatorii de marijuana pot preveni pierderea temporară a memoriei ce apare în urma consumului: medicamentele antiinflamatoare nesteroidieneprecum ibuprofenul sau aspirina. Acestea previn apariţia tulburărilor de memorie provocate de THC, însă menţin abilitatea acestuia de a reduce plăcile de beta amiloid şi de a atenua neurodegenerarea.

Mituri şi întrebări frecvente despre marijuana

Dă dependenţă marijuana?

Marijuana nu dă dependenţă în acelaşi sens în care dă dependenţă heroina, drog la care renunţarea este un chin fizic agonizant. Totuşi, marijuana poate interacţiona cu „centrii plăcerii” din creier şi poate crea o senzaţie psihologică intensă de dependenţă, despre care psihologii spun că poate fi foarte dificil de eliminat. Persoanele care consumă foarte multă marijuana pot descoperi că au nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a obţine efectele dorite. Atunci când încearcă să se oprească, unele persoane au simptome ale renunţării precum iritabilitate, tulburări ale somnului şi anxietate. Simptomele sunt de regulă descrise drept „relativ uşoare”.

Un studiu realizat în 1999 de The Institute of Medicine din SUA arăta că 32% dintre consumatorii de tutun devin dependenţi, ceea ce se întâmplă şi în cazul a 23% dintre consumatorii de heroină, 17% dintre consumatorii de cocaină şi 15% dintre consumatorii de băuturi alcoolice. Doar 9% dintre consumatorii de marijuana dezvoltă o dependenţă. „Deşi puţini consumatori de marijuana dezvoltă dependenţă, se poate întâmpla. Riscurile asociate par să fie mai mici decât în cazul consumatorilor altor droguri, inclusiv alcool şi nicotină, iar dependenţa de marijuana pare să fie mai puţin severă decât dependenţa de alte droguri”, notează autorii.

Ce efect are marijuana asupra copiilor?

Unul din argumentele folosite de cei ce pledează pentru menţinerea statutului ilegal al marijuanei este acela că marijuana deschide calea către alte droguri mai periculoase (este „gateway drug”). Cercetările pe această temă nu au identificat o asemenea legătură cauzală. Deşi 111 milioane de americani au încercat marijuana, doar o treime dintre aceştia au încercat cocaină şi doar 4% heroină. Statisticile arată că persoanele care încearcă marijuana sunt mai dispuse decât restul oamenilor să încerce alte droguri, însă acest lucru nu se datorează consumului de marijuana. Studiul realizat deThe Institute of Medicine a concluzionat că „marijuana nu pare să fie un gateway drug, adică să fie cauza sau chiar un element predictor al consumului excesiv de droguri”.

Un studiu pe termen lung realizat în Noua Zeelandă şi publicat în 2012 a descoperit că persoanele care începeau să fumeze marijuana în cantităţi mari la vârsta adolescenţei şi continuau să aibă acest obicei şi la vârsta adultă pierdeau, în medie, 8 puncte IQ până la vârsta de 38 de ani, puncte ce nu mai puteau fi recuperate. Un studiu canadian publicat în 2002 a descoperit, de asemenea, o scădere a IQ-ului în rândul elevilor care fumau cel puţin cinci joint-uri pe săptămână.

Ştiinţa nu a ajuns încă la un consens pe această temă. Studiul din Noua Zeelandă a fost contestat de un cercetător norvegian care susţinea că factorii socio-economici ar fi putut juca un rol în pierderea de puncte IQ. Totuşi, o analiză recentă făcută de experţii de la National Institute on Drug Abuse a concluzionat că adulţii care au fumat foarte multă marijuana în adolescenţă au conexiunile neuronale afectate, ceea ce are impact asupra funcţionării creierului. Consumul frecvent şi de timpuriu al marijuanei este totodată asociat cu note proaste, apatie şi abandon şcolar, însă nu este clar dacă notele proaste au fost provocate de consumul de marijuana.

Devin oamenii mai leneşi în urma consumului de marijuana?

Stereotipul de „stoner”, nume peiorativ dat în SUA consumatorilor de marijuana, sugerează că aceştia sunt leneşi. Această reputaţie pare greu de schimbat, însă un studiu recent sugerează că marijuana nu afectează motivaţia unei persoane.

Un prim studiu sugerează că marijuana îi face pe oameni leneşi. Cercetătorii au studiat creierele a 19 utilizatori şi au măsurat concentraţia de dopamină, neurotransmiţătorul asociat recompensei, plăcerii şi motivaţiei. Ei au descoperit că cei ce utilizau marijuana frecvent şi de multă vreme, care prezentau concentraţii mai mari de THC în corp, erau totodată cei care aveau nivelul cel mai scăzut de dopamină în creier. Cercetătorii au sugerat că marijuana ar putea provoca o afecţiune controversată (şi nerecunoscută oficial) intitulată „sindrom amotivaţional”, caracterizat prin lene.

Totuşi, „sindromul amotivaţional” ar putea să-i afecteze la fel de mult şi pe cei care nu consumă marijuana. Un studiu publicat în jurnalul Psychology of Addictive Behaviors a descoperit că acest sindrom afectează 5%-6% din populaţie, atât consumatori de marijuana, cât şi oameni care nu consumă. Aceste rezultate au fost confirmate ulterior de alt studiu, care a descoperit că nu există o diferenţă în ceea ce priveşte motivaţia între cele două tipuri de persoane.

Aşadar, dacă cineva este leneş atunci când consumă marijuana, era foarte probabil leneş şi înainte. Totuşi, consumul de marijuana poate avea un efect pe termen lung. Cercetătorii au descoperit cu ajutorul tomografiei cu emisie pozitronică faptul că persoanele care consumă de multă vreme marijuana prezintă o sinteză mai redusă a dopaminei, ceea ce duce la apatie.

Poate marijuana să vindece cancerul?

„Există o prezenţă puternică şi persistentă pe Internet care argumentează că marijuana poate vindeca cancerul. Spre exemplu, există numeroase mărturii filmate în care se pretinde că oamenii au fost vindecaţi complet de cancer cu canabis”, relatează prestigioasa organizaţie Cancer Research UK.

În ciuda a ceea ce spun susţinătorii acestor surse, clipurile video şi anecdotele nu sunt dovezi ştiinţifice pentru eficacitatea unui tratament anti-cancer. Afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare, iar clipurile de pe YouTube nu sunt dovezi ştiinţifice.

Există numeroşi canabinoizi studiaţi de cercetători pentru proprietăţile lor anticancer. Primele eforturi ştiinţifice au fost făcute în anii ‘70, iar de atunci au fost publicate sute de lucrări pe tema canabinoizilor şi a cancerului. „Dar a susţine că acest corp de cercetări preclinice sunt «dovezi» că marijuana sau canabinoizii pot vindeca cancerul este foarte înşelător pentru pacienţi şi familiile lor şi creează o imagine falsă despre progresul în acest domeniu.

Aproape toate cercetările pe tema utilizării care au investigat utilizarea canabinoizilor în tratarea cancerului au fost realizate folosind celule canceroase crescute în laborator sau cobai. De aceea, subliniază cercetătorii, „este important să fim atenţi atunci când extrapolăm rezultatele la pacienţi reali, vii, care tind să fie mult mai complecşi decât un vas Petri sau un şoarece”.

Prin intermediul multor experimente detaliate, sintetizate recent în jurnalul Nature Reviews Cancer, oamenii de ştiinţă au descoperit că diferiţi canabinoizi au o serie de efecte în laborator, printre care:

●        provoacă moartea celulelor printr-un mecanism numit apoptoză

●        opresc diviziunea celulelor

●        previn apariţia unor vase de sânge noi în tumori

●        reduc şansele ca o celule canceroasă să se răspândească prin corp, prin oprirea deplasării celulelor

●        accelerează autofagia celulelor, ceea ce poate duce la moartea lor

Se crede că toate aceste efecte sunt cauzate de ataşarea canabinoizilor de receptorii CB1 şi CB2. De asemenea, se pare că aceştia pot provoca efecte asupra celulelor canceroase prin metode care nu implică receptorii canabinoizi, dar mecanismul nu este cunoscut încă.

Cercetătorii au descoperit şi elemente neplăcute: canabinoizii pot avea şi efecte nedorite asupra cancerului.

Spre exemplu, deşi dozele mari de THC pot ucide celulele canceroase, ele afectează totodată vase de sânge cruciale (deşi acest lucru ar putea sprijini efectul anti-cancer, prin prevenirea creşterea unor vase de sânge în tumoră). De asemenea, în anumite circumstanţe canabinoizii chiar încurajează celulele canceroase să se dezvolte, sau au diferite efecte în funcţie de dozaj şi de nivelurile de receptori canabinoizi prezenţi în celulele canceroase.

Unii cercetători au descoperit că activarea receptorilor CB2 poate chiar să interfereze cu abilitatea sistemului imunitar de a recunoaşte şi distruge celulele tumorii, deşi alţii au descoperit că anumiţi canabinoizi sintetici pot îmbunătăţi lupta sistemului imunitar împotriva cancerului.

Folosirea canabinoizilor în combinaţie cu alte medicamente de chimioterapie ar putea să producă cel mai bun efect. Totuşi, în acest moment nu există dovezi care să arate capacitatea canabinoizilor naturali, prezenţi în combinaţii simple de canabis, de a trata cancerul la pacienţi. Chiar dacă anumite elemente purificate pot avea un efect benefic în doze mari, controlate, acest lucru nu înseamnă că planta va avea acelaşi efect. Mai mult, fumarea canabisului, mai ales în combinaţie cu tutunul, mai degrabă creşte riscul de cancer, deşi dovezile sunt împărţite.

Acest aparat de comercializat marijuana se găseşte în Vancouver, Canada. Pentru 4 dolari canadieni, aparatul eliberează o pungă de plastic umplută cu varietatea „Cotton Candy”. Varianta „Purple Kush” costă 6 dolari canadieni.    (Foto: AFP)Acest aparat de comercializat marijuana se găseşte în Vancouver, Canada. Pentru 4 dolari canadieni, aparatul eliberează o pungă de plastic umplută cu varietatea „Cotton Candy”. Varianta „Purple Kush” costă 6 dolari canadieni.

Se poate folosi marijuana medicinală în România?

Tratamentul cu marijuana medicinală nu este aprobat în prezent în România.

Există un produs medicinal din plantă de cannabis aprobat în 16 state din Uniunea Europeană pentru tratamentul unor afecţiuni neurologice grave, dar în prezent nu exista nicio solicitare din partea producătorului pentru punerea pe piaţa din România a acestui medicament.

În momentul în care va exista o astfel de cerere de punere pe piaţă, România va respecta legislaţia UE, explică Ministerul Sănătăţii.

Dacă guvernul României va decide cândva să reevalueze statutul marijuanei, decizia ar putea aduce beneficii. Colorado, un veritabil „laborator legislativ”, a legalizat marijuana în 2012. Statisticile date de curând publicităţii arată că statul american a obţinut venituri semnificative din vânzări şi că, totodată, s-a bucurat de reducerea criminalităţii violente şi a furturilor din locuinţe.

Tom Gorman, directorul Rocky Mountain High Intensity Drug Trafficking Area din Denver, Colorado, afirmă că „este o oportunitate grozavă pentru noi să aflăm ce se întâmplă atunci când legalizezi o substanţă precum marijuana. Poţi să aştepţi şi să vezi ce se întâmplă în aceste laboratoare şi apoi poţi lua o decizie bazată pe date şi fapte, nu pe vorbe”.

TL;DR – Pe scurt: ce trebuie să ştiţi despre marijuana

Marijuana este ilegală în multe ţări din lume, inclusiv în România. De asemenea, organizaţiile sportive interzic folosirea sa. Oamenii de ştiinţă au reuşit chiar să afle, prin teste, câtă marijuana trebuie să inhaleze o persoană nefumătoare, aflată în aceeaşi cameră cu un fumător, pentru a avea un rezultat pozitiv la testele de urină. Ei doreau să afle dacă atleţii se puteau apăra afirmând că s-au aflat în aceeaşi cameră cu un fumător, dar că ei nu au consumat substanţa interzisă. Cercetătorii au aflat că este nevoie de expunerea la 16 jointuri într-o cameră închisă, de dimensiunea unei toalete, preţ de cel puţin o oră, pentru a avea un test de urină pozitiv.

Consumul de marijuana duce la creşterea tensiunii arteriale diastolice, astfel că nu ar trebui să fie folosită alături de substanţe stimulante, mai ales de către persoane care prezintă deja un risc pentru atac de cord sau alte tulburări cardiace. Altfel, consumul ocazional de marijuana nu reprezintă un risc serios pentru sănătate – desigur, dacă nu faceţi ceva periculos sub influenţa acestui drog.

Riscurile asociate marijuanei apar în urma consumului mare şi aproape zilnic. Marijuana reduce capacitatea de reţinere, astfel că atunci când acest efect este repetat zilnic de-a lungul anilor învăţarea devine dificilă.

Consumatorii cronici de marijuana în cantităţi mari pot să aibă parte o reducere a greutăţii cortexului cingulat anterior. Acest termen desemnează atrofierea creierului, astfel că este o problemă ce trebuie cunoscută. Totuşi, este singurul efect negativ al marijuanei care continuă şi după ce consumul de marijuana încetat.

Menţinerea sensibilităţii la efectele psihoactive ale marijuanei necesită o utilizare mai rară. Receptorii CB1 ai unor persoane pot să se internalizeze chiar şi în cazul în care acestea consumă marijuana doar o dată pe săptămână. Specialiştii de la Examine.com, care au analizat 662 de cercetări ştiinţifice, afirmă că „utilizarea marijuanei de două ori pe lună vă va face mai predispus să experimentaţi efectele benefice ale marijuanei într-un mod sigur şi sustenabil”.

În cazul consumului cronic, printre cele mai mari beneficii al marijuanei se numără reducerea durerii şi creşterea apetitului, lucru esenţial în timpul chimioterapiei. Cele mai mari dezavantaje ale consumului cronic constau în posibilitatea de micşorare a cortexului cingulat anterior (o componentă a creierului) şi în capacitatea redusă de învăţare şi de amintire.

În cazul uzului ocazional, riscul de reducere a abilităţii de învăţare este mult mai scăzut. Totodată, continuă să se manifeste şi beneficii precum reducerea durerii şi creşterea apetitului, însă efectul nu este la fel de intens.

Protest în favoarea legalizării marijuanei în Paris.    (Foto: AFP)Protest în favoarea legalizării marijuanei în Paris.
articol preluat de pe http://www.descopera.ro/

ONU: Numărul persoanelor strămutate a ajuns la 38 de milioane, un record în domeniu

foto si articol – independent.md

Violențele și conflictele din lume au determinat 38 de milioane de persoane să-și părăsească locuințele și să se adăpostească în alte locuri din propriile țări, relevă un raport publicat miercuri, la Geneva.

„Pentru prima dată în peste un deceniu, Europa a înregistrat o strămutare masivă, cauzată de războiul din Ucraina, unde 646.500 de oameni și-au părăsit căminele în 2014”, relevă documentul publicat de Centrul de monitorizare a persoanelor strămutate (IDMC) din cadrul Consiliului norvegian pentru refugiați.

Raportul arată că anul trecut în fiecare zi 30.000 de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locuințele și să se stabilească în alte locuri, mai sigure, din propriile țări.

„Este vorba de cele mai proaste cifre referitoare la persoanele nevoite să se deplaseze pe parcursul unei generații, ceea ce demonstrează că protejarea civililor nevinovați a eșuat complet”, a declarat Jan Egeland, secretar general al Consiliului norvegian pentru refugiați.

Raportul mai menționează că în 2014 existau persoane strămutate de cel puțin 10 ani în aproape 90% din cele 60 de țări și teritorii monitorizate de IDMC.

articol preluat de pe http://independent.md

Ziua internațională de amintire dedicată tuturor victimelor războiului chimic

Foto: (c) opcw.org
Articol: AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

La 29 aprilie este marcată Ziua internațională de amintire dedicată tuturor victimelor războiului chimic, un prilej pentru a aduce un omagiu victimelor războiului chimic.

În mesajul său pentru 2015, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, menționează dubla semnificație a acestei zile prin marcarea a 100 de ani de la folosirea pentru prima data în istorie a gazelor toxice. Utilizarea ca armă de război a clorului gazos în Bătălia de la Ypres (Primul Război Mondial) a avut efecte devastatoare, încât a șocat și a provocat o imensă panică în rândul combatanților, faptul fiind considerat o barbarie de neiertat, chiar și în contextul unui război. Evocând acest centenar tragic, secretarul general al ONU subliniază importanța Convenției privind interzicerea armelor chimice și îndeamnă insistent cele câteva țări care au rămas în afara acestui cadru să adere la acesta fără întârziere.

În noiembrie 2005, în cadrul Conferinței Statelor Părți (sesiune a zecea) a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) s-a hotărât marcarea unei zile pentru comemorarea tuturor victimelor războiului chimic, pe 29 aprilie în fiecare an, data marcând și intrarea în vigoare, în 1997, a Convenției privind interzicerea armelor chimice, care reprezintă primul instrument juridic multilateral cu vocație universală din domeniul dezarmării, potrivit www.un.org.

România a semnat Convenția privind interzicerea armelor chimice în prima zi de la deschiderea ei spre semnare, la 13 ianuarie 1993 și a ratificat-o la 9 decembrie 1994 (prin Legea nr. 125/1994), fiind cel de-al 25-lea stat originar al Convenției. România a depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995, Convenția intrând în vigoare în România la 29 aprilie 1997. Prevederile Convenției au fost implementate în România prin Legea nr. 56/1997, completată și modificată prin Legea nr. 448/2003, ANCEX având calitate de autoritate națională în domeniu.

Marcarea acestei zile reprezintă și oportunitatea de a sublinia importanța angajamentului OIAC în eliminarea amenințării cu arme chimice. În prezent OIAC numără 190 state membre, care depun împreună eforturi pentru a realiza o lume fără arme chimice, potrivit site-ului www.opcw.org. OIAC este compusă din trei organisme: Conferința Statelor Părți — organul decizional, Consiliul Executiv (CEx) — organul executiv și Secretariatul Tehnic (ST) — organul administrativ și tehnic, pentru implementarea regimului de verificare. OIAC are mandatul de a îndeplini obiectivul și scopul Convenției, de a asigura implementarea prevederilor sale, inclusiv conformarea la verificările internaționale, asigurând în același timp un forum de consultare și cooperare între Statele Părți.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

EXPO MILANO 2015 ONU participă lansând o provocare: ‘Eradicarea foametei. Uniți pentru o lume sustenabilă”

Foto: (c) Expo2015.org
Articol: AGERPRES/(autor: Lelia Bretan, editor: Mariana Ionescu)

Organizația Națiunilor Unite (ONU) participă la Expoziția Universală 2015 de la Milano, lansând o provocare – ‘Eradicarea foametei. Uniți pentru o lume sustenabilă”, în spiritul temei manifestării expoziționale, care este „Hrănirea planetei, energie pentru viață”.

Unită, populația actuală poate construi o lume mai bună, în care fiecare să beneficieze de alimentație suficientă, sigură și hrănitoare și duce o viață productivă, sănătoasă, fără să compromită resursele generațiilor viitoare. Acest concept este rezumat în sintagma „Zero Hunger Challenge” (Provocare foamete zero) lansată de secretarul general al Națiunilor Unite în 2012 și pe care ONU o susține la Expoziția de la Milano, ce se va deschide la 1 mai, conform site-ului oficial al manifestării, expo2015.org.

Organizația consacrată menținerii păcii și securității în lume, dezvoltării relațiilor pașnice între națiuni, promovării progresului social, îmbunătățirii condițiilor de viață și apărării drepturilor omului dorește să arate astfel că se poate pune capăt foametei din lume și că acest obiectiv poate fi atins dacă toți vor lucra împreună. Fiecare va fi astfel parte a unei soluții generale.

Provocarea de eradicare a foametei se bazează pe cinci principii: acces la o alimentație adecvată tot anul, niciun copil sub doi ani să nu sufere de întârziere în creștere, toate sistemele agroalimentare să fie durabile, 100% creștere a productivității și a veniturilor micilor exploatații și pierdere zero la produsele alimentare.

Alături de cele cinci principii, implicarea femeilor în roluri de răspundere și paritatea sexelor sunt puncte cheie ale prezenței ONU la Expo Milano 2015. În multe țări, femeile duc greul în sectorul agricol și în sistemul alimentar, reprezentând cea mai mare parte a forței de muncă din sectorul primar. Ele joacă un rol cheie în garantarea securității alimentare a familiei: când femeile suferă de foame și de malnutriție, și copiii lor suferă. Circa 19 milioane de copii se nasc anual cu o greutate sub cea normală din cauza alimentației inadecvate a mamelor înainte de sarcină. Aproape 60% din persoanele care suferă de foame cronică în lume sunt femei, cauza fiind lipsa unui acces egalitar la resurse, formarea profesională și realizarea de venituri deficitare și rolul lor mic în procesele decizionale.

„Provocarea” nu este concepută ca un program sau ca un plan, ci ca invitație la acțiune, eradicarea foametei în lume fiind un obiectiv care privește toată omenirea. O persoană din nouă se culcă în prezent fără să fi mâncat cât îi trebuie și printre acestea se află 160 de milioane de copii cu întârzieri în creștere, care nu vor fi niciodată egali cu cei care au beneficiat de o alimentație corectă în perioada esențială a primelor o mie de zile de viață.

Ținând seama de apropierea temei Expoziției Universale de mandatul ONU, Națiunile Unite au fost desemnate ‘participant internațional fundamental’ la eveniment. Pentru prima oară de la începutul organizării expozițiilor universale, ONU nu va avea un simplu pavilion, ci o implicare orizontală, fiind prezentă în numeroase spații răspândite pe tot situl. Locul principal pentru Națiunile Unite este Pavilionul Zero, la intrarea în expoziție.

cititi mai mult pe http://www.agerpres.ro/