Articole

„România Mare în Europa” – George Simion, candidat independent la alegerile europarlamenare din 2019

George Simion, candidat independent la alegerile europarlamenare din 2019

foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe georgesimion.ro

Program politic

 

Au trecut 100 de ani de la Marea Unire, 29 de ani de la Revoluția Română și 12 ani de la momentul aderării României la Uniunea Europeană. Trecutul ne obligă la învățarea lecțiilor și la stabilirea direcției în care ne îndreptăm.

Zilnic vedem cum interesele mărunte generează un destin mediocru și ceea ce propun, în calitate de candidat independent la alegerile europarlamentare, este să urmărim interese majore pentru a scoate România din anonimat.

Toți ne dorim să redăm României demnitatea pe scena internațională și mai ales, în Uniunea Europeană.

Toți ne dorim un stat mai mare, mai puternic din punct de vedere economic.

Toți ne dorim restabilirea corectitudinii în relaționarea cu românii, oriunde s-ar afla ei, la București, în Covasna, la Chișinău, în Timoc sau Cernăuți, la Roma sau Madrid.

Toți ne dorim, dincolo de mecanismele birocratice, un raport mai solid și reciproc avantajos cu partenerii externi.

Ne dorim o Românie MARE în Europa.

Descarcă lista!

Inscrie-te ca voluntar!

 

OBIECTIVUL MEU: ROMÂNIA MARE ÎN EUROPA

Pași asumați:

1. REUNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA: MAI BINE ÎMPREUNĂ

Asumarea la nivel național și european a reîntregirii pe cale pașnică, liber consimțită, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu principiile dreptului natural și de drept internațional în vigoare, pentru a munci împreună la realizarea și mulțumirea comună alături de celelalte popoare ale Europei;

Istoria ne obligă

Cel mai important element în evoluția spațiului românesc după 1989, mult mai important decât progresul economic sau integrarea în principalele structuri internaționale de cooperare și comerț, îl reprezintă schimbarea mentalității noastre. Judecând prin prisma actualului context politic de la București și Chișinău, mulți dintre noi consideră că poate tocmai aici am eșuat, că această perpetuare sub forme noi, dar pe același fond, a sistemului politic de dinainte de ‘90, are la bază tocmai inabilitatea majorității de a-și schimba mentalitatea. Sau mai bine zis, de a face acel pas, crucial în dezvoltarea și supraviețuirea oricărei civilizații moderne, pasul de la pretenție la responsabilitate, de la privilegiu la datorie, de la subordonare la leadership.

De la Revoluția din ‘89, noi am făcut acest pas de mii de ori. L-am făcut în Piața Universității, l-am făcut peste Podurile de Flori la Prut, îl facem zilnic în Timoc, Cernăuți, Chișinău și oriunde în lume sunt români.
La nici 30 de ani de la sfârșitul erei comuniste, avem aproape 2 milioane de antreprenori, ne aflăm în top 10 la nivel mondial ca număr de specialiști IT și le-am readus aminte europenilor, într-o perioadă tumultoasă politic în care mulți par a fi uitat, ce înseamnă spiritul civic și cum se apără o democrație și un stat de drept.

Mai mult decât atât, am reușit, timid deocamdată, să penetrăm acest moștenit sistem politic. Românii au dat dovadă de inițiativă politică. Succesul noilor oameni sau formațiuni politice care s-au perindat pe scena politică de la București și Chișinău nu a fost întotdeauna cel dorit sau așteptat. Dar soluția constă tocmai în speranță, perseverență si încredere în propriile forțe.
Mișcarea unionistă există tocmai în baza acestei nestrămutate credințe în potențialul românesc – uman, economic, politic, cultural, internațional. Suntem mult mai mult decât o comunitate care aspiră la prosperitate economică și coeziune socială, suntem o civilizație în redevenire.

De aceea nu ne permitem luxul de a trăi doar în prezent, suntem mereu datori și mereu responsabili față de cei care care au fost și față de cei care urmează.

#EURoadtoSibiu trebuie să treacă prin Chișinău
Apartenența la Uniunea Europeană constituie o dimensiune centrală a politicii externe a României. Actuala conjunctură politică europeană reprezintă o șansă extraordinară pentru țara noastră de a deveni lider economic, lider de opinie și principal partener al proiectului european în Europa Centrală și de Est. Viitorul nostru este strâns legat de viitorul Europei. Tocmai de aceea este foarte important ca România să participe activ la reconfigurarea proiectului european care debutează oficial cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și Summitul de la Sibiu din mai 2019.

În contextul intervenției Rusiei în Crimeea și a sporirii propagandei rusești în vecinătatea estică și chiar în statele UE, această reconfigurare trebuie să acorde o prioritate sporită Parteneriatului Estic și îndeosebi Republicii Moldova, ca zonă cu potențial ridicat de afectare a securității regionale. Prin asumarea integrării europene a Republicii Moldova și a reunirii ca drumuri convergente, România se poate plasa printre liderii viitorului proces de extindere europeană către Est, dar și al cooperării în domeniul apărării.

Mai mult decât atât, doar prin consolidarea unei poziții de lider în Uniunea Europeană, România poate promova activ principiile suveranității naționale și strânsei cooperări între state, principii care trebuie să definească apartenența noastră la Uniunea Europeană.

 

2. IEȘIREA DIN LABIRINTUL SISTEMULUI POST-COMUNIST – UN SISTEM ILEGITIM, NETRANSPARENT, PROFUND ANTI-NAȚIONAL

Indiferent de orientarea politică, în spațiul public există un consens cel puțin ciudat în abordarea temelor de interes major. O pătură mică de privilegiați ai sistemului țin departe de procesul de decizie marea parte a populației iar rezultatele se văd. Singura preocupare : păstrarea privilegiilor și stării de fapt actuale.

Istoria noastră serveste drept bază pentru a ne desprinde decisiv de trecutul comunist și de a reforma profund instituțiile statului. Domnia legii, transparența, consultările publice și pluritatea de opinii sunt bazele unui sistem cu adevărat democratic, pe care clasa noastră politică le va tot încălca atâta timp cât nu vom avea pârghiile necesare să îi combatem. Prezența noastră activă în instituțiile europene reprezintă o astfel de pârghie.

Destrămarea blocului sovietic nu a dus la o restaurare a ordinii și valorilor noastre istorice. Deși au existat condamnări formale, urmașii blocului comunist și neocomunist conduc în continuare într-un mod netransparent, fără respect pentru democrație și statul de drept. Pârghiile economice, administrative, mediatice și politice sunt în mâna unui cerc privilegiat, închis oamenilor și grupurilor cu principii și cauze profund morale.

Sistemul mafiotizat este același și la București, și la Chișinău, neavând soluții pentru o societate măcinată de lipsa de speranță, o societate ai cărei membri sunt făcuți să se urască între ei. Deși aparent pluripartinic, pe temele majore există un straniu consens între diferitele facțiuni ale sistemului.

Totodată, subliniem că niciun proiect de țară, nicio reformă politică, nicio creștere a salariilor, nicio investiție străină nu sunt de ajuns pentru a asigura viitorul unui stat în care nu domnește legea. Astfel, realizarea obiectivelor mișcării unioniste implică în mod firesc lupta împotriva jafului anti-național, lupta pentru independența sistemului judiciar și egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii.

De la eșecul absorbției fondurilor europene până la situația dramatică de la Roșia Montană, sistemul actual, corupt și incompetent, nici nu e interesat, nici nu e capabil să gestioneze eficient tot ceea ce înseamnă capital românesc – economic, social, cultural, natural.

E timpul să revenim la normal prin: consultări publice, depolitizarea administraţiei publice, consolidarea, în baza istoriei noastre și a Proclamației de la Timișoara, a unui sistem politic modern, capabil să asigure dezvoltare și stabilitate economică și politică pe ambele maluri ale Prutului, încurajarea inițiativei civice, a antreprenoriatului politic, edificarea statului de drept, a economiei de piață liberă și asumării unei poziții de leadership în cadrul familiei euro-atlantice.

 

3. ROMÂNII NU SUNT STRĂINI ÎN PROPRIA ȚARĂ

Mai mult decât oricând, apreciem că marea problemă a României contemporane este lipsa unității. Abandonarea poporului român de către clasa politică se poate vedea cu ochiul liber în centrul țării. Românii din județele Harghita, Covasna și Mureș se află în dificultate culturală și identitară, iar prezentarea situației reale a acestora în instituțiile europene este o necesitate.

Clasa politică actuală și-a irosit în 30 de ani legitimitatea și, odată cu ea a risipit mare parte din coerența societății românești. Aceasta trebuie reunificată. Este motivul pentru care credem cu tărie în reașezarea administrației pe principiul competenței și al demnității naționale.

Astăzi, românii din din județele Harghita, Covasna și Mureș sunt nevoiți să își apere de unii singuri drepturile identitare elementare din postura de victime ale unei autonomii locale caracterizate, de cele mai multe ori, de politici publice care urmăresc separatismul teritorial pe criterii etnice, segregarea etnică și, nu de puține ori, cu conținut xenofob antiromânesc. Suntem convinși că, dincolo de vorbele sforăitoare care pot satisface mândria celor care se îmbată cu apă rece, comunitatea maghiară are multe de împărțit cu românii în ceea ce privește sărăcia și necazurile zilei de mâine.

Încălcarea drepturilor românilor din județele Harghita, Covasna și Mureș reprezintă o încălcare a intereselor naționale ale poporului român. În Parlamentul European și prin intermediul mecanismelor europene e necesară prezentarea corectă a situației reale privitoare la respectarea de către România a prevederilor europene și internaționale în domeniul autonomiei locale și al drepturilor persoanelor aparținând minorităților etnice. De asemenea, din Parlamentul European poate fi monitorizată mai atent asigurarea respectării Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Ungaria.

 

4. PROTEJAREA DREPTURILOR ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI LOR STRATEGIC

– OPRIREA ETNOCIDULUI COMUNITĂȚILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI
– ROMÂNII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: CETĂȚENI EUROPENI CU DREPTURI DEPLINE, NU IMIGRANȚI

Promovarea și garantarea la nivel european a drepturilor și libertăților celor peste 10 milioane de români din afara granițelor în spiritul reciprocității și a unei cât mai strânse cooperări între statele membre și partenere UE.

Deși politica României în protejarea drepturilor minorităților aflate pe teritoriul său este recunoscută ca fiind printre cele mai avansate din Europa, reciprocitatea absolut necesară a tratamentului pentru comunitățile românești din afara granițelor este în continuă degradare în state precum Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova, Albania, Grecia, Croația, Ungaria.

Mai mult decât atât, noua diasporă românească din Uniunea Europeană se confruntă și acum, la 10 ani de la integrare, cu discriminare la nivel instituțional sau individual, nu numai în cadrul noului stat reședință ci și din punct de vedere al drepturilor și sprijinului garantate de statul român.

Momentan, nu avem o strategie coerentă pentru cei peste 10 milioane de români care trăiesc în afara granițelor si care se confruntă cu încălcări grave ale drepturilor omului garantate la nivel național, european și internațional: de la numărul mare de cetățeni români care au fost împiedicați să voteze la alegerile din 2014 la recenta propunere a ministrului de externe Sebastian Kurz de a reduce indemnizațiile pentru copiii românilor din Austria, la atacurile Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) asupra Centrului Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuti, la interzicerea dreptului românilor din Timocul sârbesc la propria limbă, cultură și religie, la nerecunoașterea ca minoritate natională a celor 160.000 de români din Bulgaria și a celor 1.000.000 de aromâni din Grecia și până la atacurile comise împotriva mișcării unioniste de către regimul de la Chișinău.

 

OPRIREA ETNOCIDULUI COMUNITĂȚILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

România este și dincolo de granițele ei administrative. Fie că vorbim de comunitățile istorice din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria sau alte țări din Peninsula Balcanică (Albania, Macedonia, Grecia, de exemplu), în alte regiuni din fosta Rusie Sovietică, sau Europa Centrală, vocea românilor din aceste state nu este auzită în forurile europene decizionale. Doar pentru că mulți dintre etnicii români din statele învecinate nu dețin cetățenia română astfel încât să conteze în ecuațiile electorale, aceștia nu intră în calculul politic și încrederea lor în România scade de la o zi la alta. Comunitățile românești din vecinătatea României și Balcani reprezintă un potenţial strategic deosebit de important pentru România, ca punte de legătură cu statele de cetăţenie/rezidenţă, iar capitalul uman, economic, cultural şi de imagine pe care aceste comunităţi româneşti îl au trebuie valorificat la maxim.

Aproximativ 6 milioane de români, atât cât reprezintă aceste comunități românești invocate, nu beneficiază de statutul de minoritate națională în statele ai căror cetățeni fideli sunt și, implicit, de drepturile aferente. În cea mai mare parte dintre comunități, școlile în limba maternă le sunt desființate, nu beneficiază de mass-media, serviciu religios în limba maternă sau reprezentare la nivelul administrațiilor publice. Nu peste mult timp, la scara istoriei, fără a acționa corespunzător, aceste comunități vor dispărea cu totul.
De aceea, scopul meu este de a contribui nemijlocit și de a veghea la respectarea standardelor europene și internaționale ale statelor de reședință ale acestor comunități în ceea ce privește garantarea, respectarea și asigurarea drepturilor omului și persoanelor aparținând minorităților lingvistice, naționale sau etnice, și transpunerea lor în practică.

Voi pleda pentru asigurarea mijloacelor necesare păstrării identității naționale pe baza criteriului reciprocității, monitorizarea respectării și implementării legislației naționale și internaționale privind situația minorităților naționale din statele învecinate, inventarierea situațiilor de încălcare de către statele în care avem comunități istorice românești a drepturilor naționale ale acestora, informarea în Parlamentul European despre aceste situații și solicitarea, la nivel european de mecanisme și instrumente de rezolvare a acestor situații, precum și monitorizarea dialogului dintre comunități și autoritățile de la București.

 

ROMÂNII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: CETĂȚENI EUROPENI CU DREPTURI DEPLINE, NU IMIGRANȚI

După redeschiderea granițelor în 1990 și apoi după ce românii au câștigat dreptul de a călători în Uniunea Europeană fără vize, am asistat la plecarea din țară a milioane de conaționali. Am devenit a doua națiune din lume, după Siria, cu cei mai mulți cetățeni care și-au părăsit țara de origine în ultimele decenii. Cauzele pentru care milioane de români au plecat în Occident sunt legate de problemele de acasă: jaful anti-național, sărăcie, scăderea nivelului de trai, degradarea morală a societății, injustiția și inechitatea socială, promovarea incompetenței prin politizarea tuturor instituțiilor și multe altele care i-au împins pe români să ia drumul străinătății.

Și totuși, datorită acestui fenomen, România a beneficiat în ultimii 10 ani de peste 50 miliarde de euro, banii trimiși acasă de românii care muncesc afară, cifră care depășește nivelul investițiilor străine din aceeași perioadă. Tot datorită acestui fenomen, românii au avut ocazia să povestească lumii despre noi, câteodată în mod direct, de cele mai multe ori probabil în mod indirect prin caracter, prin stoicism prin conștiinciozitatea lor – în fabrici, în universități, în spitale, în corporații, îngrijind bătrâni, făcând curățenie sau culegând căpșuni. Majoritatea celor care au plecat, au plecat pentru a munci, iar prin seriozitatea și demnitatea lor au contribuit la crearea unei alte imagini pentru România în străinătate, una mai bună, mai reală, mai caldă.

Dreptul românilor de a călători, studia și munci în Uniunea Europeană e unul sacru, iar contactul direct cu cetățenii altor state membre UE este în mare parte unul benefic pentru imaginea României. Totuși, emigrarea trebuie să devină un fenomen temporar și nu definitiv, o alegere, nu o necesitate.

Prima noastră datorie față de comunitățile românești din Uniunea Europeană este aceea de a le proteja drepturile și libertățile deținute în calitate de cetățeni europeni și de a sprijini eforturile acestora de păstrare a identității culturale și lingvistice.

În același timp, unul din interesele principale ale României în plan european trebuie să îl constituie valorificarea și protejarea resursei extraordinare pe care o reprezintă diaspora românească, comună României și Republicii Moldova, prin revenirea acesteia într-o țară mai mare, mai puternică, atractivă din punct de vedere economic, social și politic, care se bucură de stabilitate socială și viziune politică.

Pornind de la acești pași asumați, pe parcursul campaniei vom aborda și dezvolta, rând pe rând, temele complementare lor, teme de interes major care sunt eludate în mod conștient de sistemul actualilor privilegiați.

Descarcă lista!

Inscrie-te ca voluntar!

 

VIZIUNE:

De ce am vorbi azi despre unire, când noi n-avem destule spitale sau școli nici de o parte, nici de alta a Prutului; când și la Chișinău și la București domnește nelegea, nepotismul și jaful anti-național ?

De ce am vorbi despre unire când în România peste 40% dintre copii riscă sărăcia și excluziunea socială, iar Republica Moldova continuă să rămână și în 2018 cel mai sărac stat din Europa?

De ce ne-ar interesa soarta comunității românești din Ucraina sau Serbia când încă există români discriminați în propria țară?

Unirea nu contravine luptei anti-corupție și nici stabilității economice și politice. Dimpotrivă. Întregirea națională vine să așeze lupta românilor de pe ambele maluri ale Prutului pentru un trai mai bun, pe făgașul istoric al civilizației noastre, făgaș de la care am deraiat din pricina ocupațiilor străine și pe alocuri a celor domestice.

Unirea celor două state constituie nu doar un act firesc de reparaţie istorică, ci şi un act de dreptate economică. Unirea celor două economii va accelera investiţiile masive, ajungând ca, odată reunificată ţara, noua Românie să devină o economie în primele 40 de ţări de pe glob. O Românie reîntregită ar progresa în ceea ce priveşte forţa de muncă, investiţiile, industria textilă şi alimentară, suprafaţa agricolă şi potenţialul turistic. Unirea înseamnă bunăstare pentru cetățenii ambelor state. O economie mai mare înseamnă creșterea consistentă a oportunităților de trai mai bun pentru populația de pe cele două maluri de Prut.

Mișcarea unionistă înseamnă mult mai mult decât reunirea teritorială a României și Republicii Moldova. Unionismul trebuie să constituie mentalitatea și abordarea ideologică, filozofică, istorică a următorului secol de Românie modernă.

Un element comun al guvernărilor de până acum e urmărirea succesului electoral prin politici de dezbinare. Am ajuns să trăim într-o societate măcinată de ură și lipsită, în mare parte, de speranță. Suntem martori ai unor procese de dezbinare nu numai la nivel national cat si european. Solutia: Unirea.

Doar uniți, putem construi o țară mai bună pentru cei ce urmează. Unionismul începe cu toleranța și respectul pe care ni le acordăm unul altuia, indiferent de opinii politice sau religioase, și continuă cu o mult mai strânsă cooperare la nivel regional. Moldoveni, ardeleni, olteni, munteni, bănățeni… suntem toți români și europeni. Reîntregirea pașnică și democratică a țării nu poate reuși decât în parametrii acestei unități naționale.

De la comunitățile istorice, diaspora vorbitoare de limba română și până la minoritătile naționale care trăiesc pe teritoriul României și Republicii Moldova, nu lăsăm pe nimeni în urmă. Fiecare român, fiecare cetățean al României și Republicii Moldova contează. Ne ridicăm unii pe alții și împreună țara!

Românii care s-au stabilit în ultimele două decenii în Uniunea Europeană nu sunt imigranți. Sunt cetățeni ai Uniunii Europene care acționează în baza drepturilor pe care le implică acest statut.

Românii care trăiesc în comunitățile istorice nu sunt mai puțin români decât cei din interiorul granițelor. Sunt români care-și asumă obligațiile cetățeniei statelor în care trăiesc astăzi și care își cer și drepturile aferente, îndeosebi dreptul la propria limbă, cultură, religie și istorie.

Nu există diaspora și țara, capitala și provincia, cei de-o parte și cei de alta a Prutului.

Există o singură mare comunitate românească care poate mai mult și mai bine doar împreună.

Nu trebuie să existe o Europă de Vest și o Europă de Est, membrele fondatoare ale Uniunii Europene și cele nou integrate. Trebuie să existe o singură Uniune care poate supraviețui și se poate dezvolta doar în baza unității politice, a tratamentului egal și corect, a asumării adevărului istoric.

Despre asta e mișcarea unionistă, despre asta e candidatura mea la Parlamentul European: o Românie mare, din toate punctele de vedere, într-o Europă unită.

George Simion, candidat independent la alegerile europarlamenare din 2019 - foto preluat de pe www.facebook.com

George Simion, candidat independent la alegerile europarlamenare din 2019 – foto preluat de pe www.facebook.com

 

VALORI ȘI PRINCIPII ASUMATE:

- Asumarea reunirii cu R.Moldova ca proiect de țară și prioritate în strategia națională și europeană de securitate, dezvoltarea regională și în consolidarea flancului estic al NATO.

- Asumarea unei poziții de leadership în cadrul familiei euro-atlantice

- Libertate personală, religioasă, economică, politică

- Protejarea patrimoniului cultural, inclusiv a patrimoniului creștin

- Transparență și responsabilitate

- Egalitate în fața legii

- Egalitate de șanse

- Stat de Drept, justiție independentă și funcțională

- Apărarea libertății religioase și a patrimoniului creștin

- Un aparat instituțional simplificat, depolitizat, eficient, bazat pe competențe

- Acces liber și egal la vot pentru toți cetățenii români indiferent unde se află

- Guvernare eficientă, atât la nivel național cât și european, în baza unei strânse cooperări între sectorul public, privat și inițiativele civice

- Economie de piață liberă

- Respect pentru proprietate, care este inviolabilă

- Presă liberă, nu aservită

- Cetățenie activă

- Protejarea, promovarea și exploatarea sustenabilă a resurselor naționale de la patrimoniul natural la resursele umane

 

cititi mai mult pe georgesimion.ro

Descarcă lista!

Inscrie-te ca voluntar!

(George Simion) Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european

Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european (UNITED. Better for Europe, better for people, better together – titlul prezentării din Parlamentul European)

foto si articol preluate de pe adevarul.ro

6 septembrie 2018

 

În premieră, vocea Unirii s-a făcut auzită răspicat într-o audiere publică din Parlamentul European. Viitorul Republicii Moldova se hotărăşte şi în instituţiile europene, bănuite de multe ori pe nedrept, de amorţeală sau indiferenţă. La Bruxelles a fost prezentă o delegaţie de primari unionişti din România şi Republica Moldova, alături de istorici, academicieni şi vectori de opinie.

La invitaţia europarlamentarului independent Mircea Diaconu, circa 30 de membri ai Ligii Aleşilor Locali Unionişti au contribuit la dezbaterea conferinţei prilejuite de Centenarul Marii Uniri a României. Lor li s-au adăugat reprezentanţii comunităţii etnicilor români din Cernăuţi (Ucraina), Vasile Tărâţeanu, şi Bugeac, Anatol Popescu, a românilor de pe Valea Timocului din Serbia, Zavisa Jurj, academicieni şi politicieni din Republica Moldova, deputatul român Constantin Codreanu, simpatizanţi şi activişti unionişti de pe cele două maluri ale Prutului, dar şi profesionişti din ţară şi din Diaspora.

Fotografii din cadrul evenimentului aici

Sala de şedinţe care a găzduit conferinţa a răsunat de emoţia din vocea basarabenilor care ne povesteau abuzurile la care sunt supuşi într-un stat a cărei putere politică este capturată de clanuri mafiote. Dar poate mai important a fost faptul că oameni cu expertiză au discutat concret despre modalităţi de colaborare, pe de-o parte între unităţile teritorial-administrative, pe de altă parte între acestea şi statul român. Mai întâi în plenul conferinţei şi apoi în cadrul unor întrevederi private cu o serie de europarlamentari români din partea mai multor partide şi independenţi care au câştigat mandate în Parlamentul European, pragmatismul a prevalat, s-au schimbat idei şi contacte şi s-au pus bazele unor colaborări ulterioare. Dezbaterea a decurs firesc şi singurul aspect la care n-am avut răspuns în faţa celor care m-au întrebat a fost că, de peste 10 ani de când România face parte din Uniunea Europeană, a fost primul prilej care li s-a acordat acestor voci de a vorbi cu glasul Basarabiei la Bruxelles, în centrul puterii europene.

 

Să avem curajul să propunem Europei o temă generoasă: Unirea noastră

De ce n-am spune mai des în Parlamentul European că Basarabia e România şi că obiectivul nostru de ţară este reîntregirea naţiunii române prin unirea pe cale paşnică şi consensuală a celor două state româneşti? Ce altceva în afară de ignoranţă, comoditate şi exces de conformism faţă de birocraţii de la Bruxelles şi Strasbourg ne împiedică să aducem aceste teme în prim-planul relaţiei României cu Uniunea Europeană?

Unirea României cu Republica Moldova poate fi proiectul de perspectivă cu care ţara noastră să aibă un impact pozitiv asupra Uniunii Europene. Într-o Europă care se desolidarizează şi se scindează pe falii etnice sau economice ce exemplu minunat ar oferi România punând în discuţie reunificarea poporului român? După căderea comunismului în Europa, singurul exemplu de reîntregire statală a fost unificarea Germaniei, iar tendinţa curentă este una de sciziune, suficient fiind să privim la Spania (Catalonia) sau Marea Britanie (Scoţia).

Discutând cu europarlamentari străini, este lesne de constatat că, în larga lor majoritate, ei nici măcar nu sunt conştienţi de faptul că Republica Moldova a făcut parte din România, că oamenii de rând vorbesc limba română sau că pe noi cei născuţi pe tărâmul de la Nistru pân’ la Tisa ne leagă Ştefan, Eminescu, tricolorul, leul, o istorie comună milenară, precum şi Actul Unirii din 27 Martie 1918, care a fost ratificat la Bucureşti şi Chişinău şi nu a fost invalidat. Şi nu este câtuşi de puţin vina străinilor faptul că ei nu ştiu ori nu le pasă de raptul teritorial din 1940 şi separarea poporului român. Este vina celor cu funcţii de reprezentare în statul român faptul că Basarabia nu face parte din discursul public oficial al României la Bruxelles.

Conferinţa a fost primul pas în direcţia unui lobby activ al societăţii civile din România şi Republica Moldova faţă de Unire. Să ne resemnăm cu graniţa pe Prut este cel mai comod lucru pentru europarlamentarii care au primit loc eligibil pe listele de partid spre a se odihni 5 ani la Bruxelles, cu salariul şi facilităţile oferite de demnitatea funcţiei, fără a face nimic altceva decât a răspunde ordinelor politice.

Resping cu tărie făţărnicia factorilor politici români care afirmă că susţin parcursul european al Republicii Moldova, deşi cunosc faptul că Uniunea Europeană nu are niciun interes către extinderea spre Est, iar Acordul de Asociere semnat în 2014 este în fapt un capăt de linie în relaţia Chişinău-Bruxelles.

 

Oligarhii şi afiliaţii lor conduc Republica Moldova într-o manieră abuzivă

Republica Moldova nu este câtuşi de puţin pregătită pentru aderarea la UE, nici măcar cât era de pregătită România în momentul accederii din 2007. Singurul sens pe care îl au cele 6 (şase!) judeţe româneşti interbelice care astăzi formează Republica Moldova este în componenţa României. Câştigul ar fi deopotrivă pentru poporul român reîntregit şi pentru Uniunea Europeană şi NATO, care ar dobândi între Prut şi Nistru o zonă stabilizată prin garanţiile americane faţă de România, suficiente pentru a descuraja eventualele agresiuni dinspre Răsărit. Rezultatul pragmatic al reunificării ar fi acela că armata modernă a României, formată din 90.000 de militari profesionişti şi susţinută de Statele Unite, va controla frontiera pe Nistru cu mult mai bine decât o pot face în prezent 5.000 de militari moldoveni.

În pofida sprijinului politic şi asistenţei financiare din partea Uniunii Europene, Republica Moldova este un stat eşuat, corupt, violent, nedemocratic, fragil, iar eşecurile sale subminează politicile europene în regiune şi contribuie la creşterea sentimentului anti-european în rândul populaţiei.

Pe de altă parte, reunificarea malurilor Prutului va aduce şi în R.Moldova legea europeană, ordinea constituţională specifică statelor UE, precum şi mecanismele anticorupţie din România renumite la nivel continental prin eficienţa lor.

Un mic grup de oligarhi şi acoliţii lor tratează Moldova ca pe un domeniu feudal

Ajutorul UE către Chişinău a fost delapidat sau în cel mai bun caz risipit. Un miliard de dolari americani a dispărut, fiind furat din sistemul bancar moldovenesc (hoţul este cunoscut de toţi – de culmea!), şi peste 300 de milioane de euro din ajutorul UE au fost deturnate de către oligarhii locali în ultimii ani, motiv pentru care programul de asistenţă UE a devenit nepopular în rândul cetăţenilor de bună credinţă ai Republicii Moldova.

Video

Conferinţa principală a evenimentului a fost transmisă în direct de către Calea Europeană:

Economia moldovenească totalizând 4 miliarde de euro este comparabilă cu a unui singur judeţ românesc. Ridicarea ei la nivelul românesc adică la 65% din standardul UE, ar costa 1,5% din PIB-ul României pe an, timp de 8 ani. Şi să nu scăpăm din vedere faptul că economia moldovenească este deja integrată în arhitectura economică a Uniunii Europeane, aceasta constituind principalul partener, cu care realizează 70% din schimburile comerciale, în special în agricultură şi domeniul serviciilor.

Unirea Republicii Moldova cu România - proiect european - foto preluat de pe adevarul.ro

Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european – foto preluat de pe adevarul.ro

Peste 85% dintre cetăţenii moldoveni sunt eligibili la ora actuală să devină cetăţeni UE prin redobândirea cetăţeniei române a bunicilor lor. Deja peste 30% dintre moldoveni sunt cetăţeni europeni (români) sau rezidenţi de drept în spaţiul comunitar european. Beneficiul reunificării ar fi o justiţie europeană pentru încă două milioane de cetăţeni moldoveni (rezidenţi la ora actuală în Republica Moldova) care nu deţin cetăţenia română.

Dar mai presus de toate, reunificarea României ar fi un exemplu de succes al forţei UE de transformare a ţărilor din componenţă. „Unitate în diversitate” este deviza Uniunii Europene, iar Unirea noastră este un proiect generos care nu exclude nicio minoritate şi nicio categorie socială a Republicii Moldova. Uniţi avem nevoie de fiecare om onest pentru bunăstarea pe care ne-o datorăm nouă înşine.

 

articol preluat de pe adevarul.ro

(George Simion) Iarba de la Amsterdam e preferată în faţa DNA-ului românesc

Este încă incert ce fel de medicamente vor controla olandezii la Amsterdam…

foto preluat de pe adevarul.ro
articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

23 februarie 2018

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Iarba de la Amsterdam e preferată în faţa DNA-ului românesc

 

Prea mici pentru a avea aspiraţii europene! Cam aşa suntem în acest moment văzuţi la Bruxelles, dar, ce e mai grav, aşa ne vedem şi noi. Preocupaţi cu războaie fratricide, uităm că rolul nostru ca ţară în conglomeratul european ar trebui să fie cel puţin la dimensiunea statală. Am urmărit în ultimele luni involuţia (de fapt absenţa) noastră dintr-o decizie definitorie pentru viitorul configuraţiei europene…

Miercuri am asistat la o reacţie cu potenţialul de a vindica eforturile nereuşite ale României de a găzdui la Bucureşti sediul Agenţiei Europene a Medicamentului. Preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a cerut printr-o scrisoare deschisă adresată Preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, să facă publice toate documentele, inclusiv cele confidenţiale, referitoare la candidatura cu succes a Olandei, în dauna României şi altor ţări care au depus dosare serioase privind relocarea acestei importante instituţii care în prezent îşi are sediul central în Londra. Iminenta ieşire a Marii Britanii din spaţiul comunitar în urma referendumului numit ad-hoc Brexit a impus mutarea sediului AEM într-o ţară cu angajament pe termen lung faţă de Uniunea Europeană.

În al 11-lea an de la accederea în UE, Bucureştiul nu găzduieşte nicio instituţie europeană importantă, cu toate că România are atuuri importante, precum securitate, expertiză şi costuri mai reduse în comparaţie cu alte ţări membre. Candidatura capitalei noastre pentru primirea sediului AEM a cuprins un dosar respectabil, inclusiv un clip de prezentare a avantajelor ţării noastre. Cu toate acestea, Bucureştiul nu s-a calificat în finală, unde au ajuns metropolele occidentale Milano, Copenhaga, Barcelona, Viena şi Amsterdam. Până la urmă, cea din urmă a fost declarată câştigătoare în urma unei selecţii deloc transparente, cu criterii şi anexe secretizate, împotriva principiilor europene.

Coincidenţă sau nu, exact în ziua în care Antonio Tajani i-a cerut lui Juncker să facă lumină asupra candidaturii Amsterdamului, şeful de cabinet al Preşedintelui Comisiei Europene a fost demis Alexander Italianer (un olandez – probabil… altă coincidenţă), iar în locul său a fost promovat avocatul german Martin Selmayr, supranumit „Monstrul” printre birocraţii din Bruxelles. Solicitarea italianului Tajani este cel mai probabil motivată de speranţele neîmplinite ale capitalei financiare a Italiei, Milano, de a-i primi pe cei aproape 900 de angajaţi ai AEM. Relocarea sediului acestei agenţii are o importantă miză economică, prin prisma cheltuielilor de funcţionare a instituţiei, bani care vor urma să intre în economia ţării care va găzdui agenţia.

 

Românie, unde eşti?

În toamna anului 2017, AEM a organizat un sondaj printre angajaţii săi, pentru a afla în ce oraşe îşi doresc aceştia să lucreze în viitor. A fost un vot cu multiple opţiuni între cele 19 oraşe care îşi depuseseră candidatura, iar Amsterdam a reieşit ca varianta preferată, cu 81% din voturi, urmat de Barcelona (76%), Viena (73%), Milano (69%) şi Copenhaga (65%), în timp ce Bucureştiul s-a clasat pe locul al 18-lea, cu doar 8% din sufragii. Mai puţine voturi decât noi a avut doar capitala bulgară Sofia, cu 6%.

Mass media din Occident a relatat despre faptul că un puternic opozant al ideii de relocare a sediului EMA în Europa de Est a fost grupul minorităţilor sexuale LGBT din cadrul agenţiei. Într-o scrisoare deschisă către Guido Rasi, preşedintele executiv al EMA, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, Jean-Claude Juncker şi Antonio Tajani, grupul LGBT a arătat că România, Bulgaria, Polonia şi Slovacia nu recunosc căsătoriile sau parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex, motiv pentru care angajaţii LGBT ar fi dezavantajaţi.

EMA a calculat că pentru a nu periclita continuitatea activităţii agenţiei ar avea nevoie să păstreze cel puţin 65% din actualii angajaţi, aşa încât doar primele cinci oraşe-candidat, singurele care au înregistrat peste 65% din sufragii, s-au calificat în finală. Având în vedere că Barcelona a ieşit din cursă cel mai probabil din cauza mişcărilor secesioniste din Catalonia, dintre cele patru metropole a fost ales Amsterdamul, însă nu fără a ridica unele semne de întrebare.

În virtutea descentralizării instituţiilor europene şi a cerinţei ca şi statele „Noii Europe” să se bucure de încrederea pe care o presupune responsabilitatea suplimentară a găzduirii sediului unei importante agenţii a Uniunii, s-ar cuveni ca şi Bucureştiul să se găsească pe harta funcţionarilor europeni. De remarcat că până la acest moment nu s-a înregistrat nicio reacţie din partea Guvernului României în urma gestului întreprins de Preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, într-o chestiune care a impactat ţara noastră în plan economic şi al prestigiului.

Uniunea Europeană nu însemnă numai Bruxelles, Strasbourg sau Berlin. Iar în anii ce vin, măcar de dragul unei populaţii prin definiţie pro-europeană, am putea face mai multe pe speţe similare. Altfel, instituţional. Europa pentru noi nu va însemna mai mult decât un prim coffee-shop găsit pe o stradă din Amsterdam.

 

articol preluat de pe adevarul.ro

(George Simion) Igor fără de Ţară

Igor Dodon şi simbolul nostru românesc: capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea

foto preluat de pe adevarul.ro
articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

6 februarie 2018

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Igor fără de Ţară

Chiar în aceste zile şi în săptămânile şi lunile care vor urma, Republica Moldova se uneşte cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. Pas cu pas, pe măsură ce tot mai multe unităţi administrative semnează Declaraţia de Unire cu Ţara, cărei ţări îi va mai fi preşedinte Igor Dodon?

Inclusiv primarul din satul Sadova, în care trăieşte o covârşitoare majoritate moldovenească şi unde s-a născut Igor Dodon, a anunţat că va vota, alături de mulţi alţi localnici, Declaraţia de Unire până la 27 martie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la revenirea Basarabiei alături de România. Până la ora actuală, 12 (douăsprezece) unităţi administrative de pe întinsul Republicii Moldova au semnat deja Declaraţia de Unire cu România, acestea fiind următoarele: Parcova, din raionul Edineţ; Puhoi, Ulmu, Văsieni, Bardar, Ruseştii Noi din raionul Ialoveni; Opaci din raionul Căuşeni; Goteşti din raionul Cantemir, Nişcani şi Săseni din raionul Călăraşi, Sărătenii Vechi din raionul Teleneşti şi Festeliţa din Ştefan Vodă.

Presa liberă din Republica Moldova relatează astăzi declaraţia primarului localităţii Sadova, Vladimir Susarenco, care spune că administraţia consiliului local este de punctul de a semna Declaraţia de Unire şi că are în vedere organizarea de festivităţi majore prin care să sărbătorească 100 de ani de când Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara.

Să nu mire pe nimeni din România faptul că politicienii din administraţia locală a Republicii Moldova sunt în prezent cei mai curajoşi factori de decizie care depun eforturi pentru Unire în beneficiul cetăţenilor pe care îi reprezintă. În România reîntregită cu Moldova de peste Prut, primarii şi consilierii locali care îşi deservesc cu cinste şi pricepere comunităţile care i-au ales vor continua să fie primari şi consilieri.

Am mai spus-o şi o repet de câte ori am ocazia: în Republica Moldova profesează specialişti foarte buni în domeniile lor: diplomaţi, economişti, ingineri, profesori, inclusiv politicieni. Cu toţii ar fi mult mai împliniţi să-şi practice meseria în România reîntregită sau reprezentând-o până la cel mai înalt nivel european şi mondial. Unii politicieni din administraţia centrală de la Chişinău preferă siguranţa relativă pe care le-o oferă un stat slab şi clientelar, în loc să aibă viziunea şi ambiţia de a conduce o Românie reunificată, cu până la 25 de milioane de cetăţeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că interesul legitim general al cetăţenilor moldoveni de orice etnie ar fi să se bucure de bunăstarea şi stabilitatea pe care le propune Europa civilizată, în opoziţie cu himera post-sovietică reprezentată de Uniunea Vamală Euroasiatică. În acest sens, i-am transmis un mesaj lui Igor Dodon, de la Cimitirul Bellu din Capitală:

Pe unii dintre politicienii care se opun cu înverşunare Unirii îi pot înţelege. De pildă, în baza competenţelor profesionale, actualul nepreşedinte Igor Dodon nu ar aspira decât la un post de subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice în România reîntregită. Sau poate ar accepta o slujbă onorifică de director economic într-o companie privată cu capital majoritar rusesc.

Istoria universală, acest fir narativ specific şi profund uman, ne-a lăsat povaţa lui Ioan Fără de Ţară, care a urcat pe tronul Angliei prin uzurpare în secolul al XIII-lea şi a rămas în istorie ca monarh slab. Chiar şi calificativul „slab” pare indulgent când analizăm obiectiv primele 14 luni din mandatul lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Nimic din ce a promis în campania electorală din 2016 nu i-a reuşit până acum, dar găseşte de fiecare dată să arate acuzator către vinovaţii care nu îl lasă să reformeze statul: unioniştii.

Aflat într-un dialog la distanţă cu mişcarea unionistă, care îi asigură consecvent pe locuitorii ambelor maluri ale Prutului că nu va curge sânge la Unire, nepreşedintele Igor Dodon a ieşit recent să declare la NTV Moldova năzdrăvănia că „Unirea înseamnă război civil”. Dacă asta are de gând să facă Igor Fără de Ţară atunci când moldovenii vor cere Unirea cu Ţara, îmi doresc ca el să aibă consilieri buni care să-i reamintească o vorbă înţeleaptă din scriptură: „Cine scoate sabia, de sabie va pieri” (Matei 26:52).

Nu este în interesul nimănui să se ajungă la momente precum cele din 6-8 aprilie 2009, când clădirea Parlamentului şi cea a Preşedinţiei de la Chişinău au fost incendiate de manifestanţi în revolta spontană anti-comunistă aprinsă de fraudarea alegerilor din 5 aprilie. Pe atunci, Dodon era pe faţă comunist, astăzi s-a „rebranduit” socialist, dar este aceeaşi coadă de topor care se opune interesului celor din neamul său. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele rusificat, căci Igor Fără de Ţară este moldovean la fel cum sunt şi eu, aşa cum declară rudele sale din satul natal Sadova, unde primarul unionist şi localnicii au cântat „Treceţi batalioane române” de 1 Decembrie 2017:

Dacă nefericitul rege medieval Ioan Fără de Ţară era fratele eroului cruciat Richard Inimă de Leu, la fel de nefericitul Igor Fără de Ţară va fi fratele fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, acum pensionar de lux al Rusiei, dat jos din funcţie în stradă după ce s-a pus împotriva voinţei poporului său.

2018 e despre Basarabia, 2018 e despre Unire!

 

articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

(George Simion) Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

„Violentul” George Simion şi câinii de pază ai democraţiei la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia! (22 Octombrie 2016)

foto preluat de pe adevarul.ro

 

Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

articol de George Simion
29 noiembrie 2017

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Un apel public către partidele politice, la dialog şi la acţiune! O să vă povestesc în acest articol cum am ajuns ca pentru nişte afişe să fim amendaţi cu 10.000 de euro de către doamna Firea, cum funcţionează cenzura în societatea românească şi cum, atunci când primesc ordine, parlamentarii români nu mai răspund la telefoane. Pentru că, nu-i aşa, în campanii electorale sunt primii, iar când vine vorba de ţinut de promisiuni, sunt ultimii.

Subiectul Republicii Moldova este unul care incomodează, care caută să fie băgat sub preş şi care nu este unul de bonton în rândul aşa-zisei elite care conduce societatea românească. O elită transpartinică, în care, când camerele se închid, duşmanii devin cei mai buni prieteni, indiferent că sunt de la PSD, PNL, ALDE, PMP sau chiar USR.

Povestea începe astfel… În urmă cu un an, sătui de evitarea tematicii reîntregirii naţionale, am făcut un marş al Unirii în Bucureşti. Marşul nu a fost autorizat conform cererii noastre şi abia după un protest în faţa Primăriei Generale am primit asigurări din partea viceprimarului Bădulescu că vom putea urma traseul solicitat. Din păcate, presa, poate ocupată, poate cointeresată financiar, nu a relatat despre episod. Numai cei de la EpochTimes au făcut-o, aici. Probabil interesul doamnei Firea era să ne ţină în faţa Guvernului, loc unde noi puteam dialoga cu un prim-ministru care într-o lună îşi termina mandatul şi nu reprezenta o miză reală.

 

Opinia publică

Opinia publică a fost trezită şi şocată când am fost săltat eu de pe stradă de câinii de pază ai democraţiei, jandarmii români. Tot eram întrebaţi de ce nu am respectat traseul marşului: noi am primit asigurări că vom fi lăsaţi să revenim în Piaţa Universităţii. A ieşit un circ televizat de trei zile, în care am reuşit să obţinem totuşi dialogul dorit cu toate partidele politice care aveau să fie concurenţi electorali o lună mai târziu. Cu promisiunile de rigoare…

Totuşi, un preţ cam mare (tăvălirea noastră mediatică, în care am ajuns inclusiv eu! să fiu numit om al PSD-ului) pentru nişte promisiuni care astăzi ajung să fie nerespectate.

 

Primăria contraatacă

Nu mare ne-a fost surpriza când ne-am trezit, ca entitate juridică – PLATFORMA UNIONISTĂ ACŢIUNEA 2012, cu 10 amenzi, fiecare de câte 1.000 de euro, semnate de doamna Firea. Vina noastră este că am fi lipit afişe cu anunţul manifestaţiei în locuri interzise. Pentru aceeaşi faptă, 10 sancţiuni identice! NOTA DE PLATĂ: 10.000 de euro!

Amenzile sunt cât se poate de reale şi vor reprezenta subiectul unei conferinţe de presă săptămâna viitoare, pe care o vom susţine alături de avocaţii care ne ajută să încercăm să scăpăm de ele. Avem astăzi 10 procese pe rol, câte unul pentru fiecare amendă. Această formă de represiune din partea Primăriei reprezintă un atac la libertatea de exprimare şi nu o vom lăsa nepedepsită. Cred că vă imaginaţi ce înseamnă pentru noi suma de 10.000 de euro, care ni se impută astăzi să o plătim.

Iar asta de la domnii din partidul în care se vorbeşte despre MÂNDRIA DE A FI ROMÂN… Se dau milioane pe afişe cu centenarul şi pe site-uri pe care nu intră nimeni, iar noi suntem puşi să plătim?

 

Cu răbdarea treci Prutul?

De anul trecut până acum ne-am înarmat cu răbdare şi am zâmbit frumos. În ciuda zâmbetului nostru, nimeni din Guvernul Grindeanu nu a dorit să dialogheze pe tema Reîntregirii. Nici Guvernul Tudose nu a venit cu o schimbare de atitudine, deşi 130 de organizaţii au format, între timp, la Parlamentul României, pe 20 august, Alianţa pentru Centenar. Ce s-a întâmplat cu adevărat este că, fără să ceară expertiza mediului asociativ, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a copiat identic unele proiecte din zona civică, replică rămasă momentan fără rezultate notabile. Este cazul programului Cunoaşte-ţi Ţara (redenumit Descoperă şi Cunoaşte România) şi a programului de înfrăţiri (în luna aprilie a anului 2016, 450 de primari din R.Moldova veneau la iniţiativa organizaţiei pe care o conduc, Acţiunea 2012, la Parlamentul României pentru a stabili relaţii de colaborare cu omologii din Ţară).

Acelaşi zâmbet diplomatic l-am purtat cu noi şi în Parlament, unde am format un grup de parlamentari care susţin ideea Reunirii. 115 aleşi ai neamului şi-au manifestat dorinţa de a face lucruri concrete, în cadrul GRUPULUI PRIETENII UNIRII.

Să nu vă imaginaţi că „Opoziţia” e mai prejos decât puterea, domnul Orban evitând grupurile de unionişti care nu erau lăsate să afişeze bannere legate de Basarabia pe 6 august la Mausoleul de la Mărăşeşti. La fel, în acest moment, parlamentarilor PNL li se interzice să sprijine unioniştii, deşi promisiunile făcute sunt legate de înfrăţiri de localităţi sau de întâmpinări a unor grupuri care văd România pentru prima dată. USR este partidul unde am găsit cei mai mulţi opozanţi ai ideii de Unire, iar conducerea partidului, în frunte cu Vlad Alexandrescu, a interzis tuturor parlamentarilor să participe la conferinţa de lansare a grupului Prietenii Unirii. „Singurul” partid unionist, PMP, nu a mai ridicat deloc problema numărul 1 din campanie, aceea a unui Minister al Reunificării (deşi, fie vorba între noi, ne-am fi mulţumit şi cu o simplă instituţie care să coordoneze politicile pe zona Republicii Moldova şi să facă puţină ordine în tot haosul instituţional existent).

Am ajuns într-un teatru al absurdului în care astăzi, la Parlament, au fost în vizită o delegaţie a societăţii civile unioniste de peste Prut, cei care duc stindardul identităţii româneşti la Chişinău. Singurul care i-a primit a fost fostul preşedinte Băsescu, ca urmare a dublei sale apartenenţe politice (este de asemenea preşedintele de onoare al Partidului Unităţii Naţionale de la Chişinău):

Nu ştiu dacă noi corturi şi ieşiri în stradă masive vor fi soluţia, sau ce ni se propune pe la colţuri (să ne transformăm în mişcare politică), însă situaţia nu mai este de tolerat!

 

Cerem dialog şi respectarea promisiunilor!

Anul trecut, numai instalarea corturilor în Piaţa Universităţii şi iminenta campanie electorală au dus la scoaterea subiectului Basarabiei de sub preş, mediatizarea lui şi lansarea în spaţiul public a unor planuri concrete.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Astăzi, în prag de 100 de ani de la Marea Unire, cu harta României interbelice interzisă în orice comunicare a statului român, în numele a 130 de organizaţii care compun Alianţa pentru Centenar, solicităm Preşedenţiei, Guvernului şi partidelor politice parlamentare DIALOG. Mai cerem, firesc, respectarea promisiunilor făcute anul trecut. Pe agenda presantă, chiar dacă unii consideră că Unirea nu poate fi un subiect de discuţie, avem totuşi teme majore:

- interconectarea energetică, subiect de care ne-am plictisit să tot auzim, dar să nu vedem rezultate;

- spaţiu mediatic comun, întrucât suntem măcelăriţi propagandistic peste Prut;

- acces liber pe piaţa muncii din România pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Acestea sunt teme reale, care unesc cu adevărat malurile de Prut şi pe care ni le dorim aplicate de urgenţă. Societatea civilă poate face numai într-un anumit grad munca statului, mai departe suntem depăşiţi de situaţie.

Aşadar, facem apel la forţele politice din România să înceapă dialogul pe acest subiect imediat după 1 Decembrie şi să colaboreze şi chiar să folosească expertiza societăţii civile. De asemenea, ne dorim un dialog sincer pe marginea Centenarului, care, din păcate, ajunge să fie folosit ca armă politică şi nu ca moment de coagulare a societăţii.

Dacă cineva consideră că nu e de responsabilitatea Bucureştiului ce se întâmplă cu Chişinăul, dacă cineva e suficient de naiv încât să creadă că în Republica Moldova se decide vreodată ceva de la sine putere, atunci ne merităm soarta.

2018 este despre Basarabia!

 

Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

articol preluat de pe adevarul.ro

(George Simion) SOS: Ne va găsi 2018 cu pantalonii în vine?

Unirea – obiectiv naţional?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 martie 2017

 

Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la realizarea unirii tuturor teritoriilor unde trăiesc români în cadrul aceluiaşi stat. Este România de astăzi capabilă măcar să marcheze demn aniversarea sau va fi Centenarul un prilej de bălăcărire şi de politicianism? Cu gândul la un adevărat proiect de ţară, timpul trece şi deja suntem în momentele când marea victorie din primul război mondial ar fi trebuit sărbătorită….

Trecută de la guvernul Ponta la guvernul Cioloş, prin reformatare totală şi continuată în acelaşi stil de guvernul Grindenau, nimeni nu pare să-şi asume responsabilitatea pentru cei 100 de ani de când România a redevenit Mare. În tot acest timp, lipseşte un consens la nivel de societate prin care anul 2018 să fie startul unor proiecte de ţară.

Guvernul Cioloş a înfiinţat un Departament pentru Centenar pentru a arăta că programul România 100 a lui Ponta nu era bun. Acum, timidul departament centenar ar trebui întărit şi ajutat să îşi îndeplinească menirea. Nu există, cu un an înainte de prima unire a unei provincii istorice cu Ţara ( Basarabia -27 martie 1918), un program articulat privind marcarea celor 100 de ani. De comisia pentru proiect de ţară de la Cotroceni nu s-a mai auzit nimic, după cum nici mult-trâmbiţata strategie pentru Republica Moldova a preşedintelui Iohannis întârzie să nască ceva concret.

În 2018, Cioloş dorea să pună, simbolic, prima piatră a viitoarei autostrăzi Piteşti-Sibiu:

Acest proiect de autostradă va fi şi parte a legii centenarului, care va avea o componentă de infrastructură prioritară pentru România dedicată centenarului. (…) Legea centenarului va sublinia nu doar prioritatea acestor proiecte, dar şi un cadru instituţional, administrativ, care să permită accelerarea acestor proiecte de investiţii. Deci, din acest punct de vedere, întrebarea care se pune nu mai este dacă autostrada Piteşti — Sibiu va fi construită, ci cât de repede vom reuşi să finalizăm acest proiect, care este o prioritate„, a mai afirmat premierul Cioloş.

Până la urmă, legea centenarului nu a mai cuprins nicio autostradă. Mai mult, un nod în gât ne-a stat în momentul când se vorbea despre Centenar dar nu auzeai nimic despre Basarabia, Marea Unire şi teritoriile care nu mai fac parte acum din Ţară. Greşeală e repetată, până acum, şi de actualul Guvern Grindeanu.

În altă ordine de idei, Patriarhia Română doreşte să inaugureze catedrala Mântuirii Neamului. Academia Română, în majoritatea ei timorată acum de vestitul apel de Unitate, răstălmăcit şi politizat de presa de opoziţie, lipseşte din a oferi ghidaj către naţiunea română.

Guvernarea PSD-ALDE are toate uneltele la îndemână să facă din 2018 un motiv de sărbătoare dar, din primele două luni de guvernare, nu am văzut niciun semn că va fi aşa. Mai mult, ieşirile reprezentanţilor puterii în public par a se diminua, de frica protestelor şi la orizont avem o societate dezbinată. Despre ce fel de regim „naţionalist” se vorbeşte când tocmai istoria şi identitatea noastră nu sunt respectate?

Unirea - obiectiv naţional? - foto: adevarul.ro

Unirea – obiectiv naţional? – foto: adevarul.ro

 

2018 e despre Basarabia

Anul 2016 s-a terminat cu victoria lui Igor Dodon în Republica Moldova. Ciracul pro-Kremlin de la Chişinău nu are nicio pârghie administrativă importantă pe care o poate folosi. Deşi vor să pretexteze pe seama lui Dodon lipsa de acţiune cronică, unii diplomaţi şi funcţionari ar trebui să înţeleagă că la finalul lui 2018 chiar ne aşteaptă un dezastru peste Prut şi vor plăti pentru lipsa aceasta de fapte. Îngăduirea unui alt stat românesc, separat de Ţară, la 100 de ani de la Marea Unire, este, în sine, un atac la România. Dă de gândit altora care au fel de fel de pretenţii. (Şi) la asta s-au referit academicienii români în apelul lor.

Dar un stat anti-românesc, peste Prut, cum se poate profila în anii care vin, este un eşec major al României moderne.

 

Măcar în al doisprezecelea ceas!

Pentru ca, in extremis, anul 2018 să fie unul în care România să-şi găsească vocaţia, e nevoie să forţăm statul român la acţiune. Sub toate formele lui: instituţii, putere centrală, legislativ, autorităţi locale, statul român trebuie să marcheze ultima mare victorie a României, ca naţiune: anul 1918.

Mai departe de atât, însă, toţi trebuie să contribuim la proiecte şi programe de viitor, în domeniile în care activăm. Fac un apel, pe această cale, la întreaga societate civilă, oficializată sau nu, să-şi dea mâna într-o mare coaliţie şi să contribuie la reuşita anului 2018. Încă se mai poate!

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Proiectul unionist în anul 2017

De la simplu slogan, „Basarabia e România” a devenit un subiect pe agenda publică

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 ianuarie 2017

 

Proiectul unionist în anul 2017

Demiterea lui Igor Dodon, dezvoltarea puţinelor produse media de limba română din Republica Moldova şi acţiuni concrete din partea noului Guvern şi Parlament de la Bucureşti sunt principalele priorităţi pe care unioniştii le vor avea în 2017. Ce s-a reuşit şi ce nu s-a reuşit în anul care a trecut şi care sunt şansele de realizare în următorii ani a dezideratului reunificării, în următorul articol….

Cuprinşi de febra competiţiilor electorale şi de o sfâşietoare perioadă de interimari, în 2016 proiectul Republicii Moldova a fost trecut în stand-by. Spaţiul mediatic comun, clamat de vremelnicul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a fost abandonat rapid la remaniere, odată cu plecarea lui Stoenescu de pe post. Nimeni, în afară de organizaţiile civice, nu a dorit să sufle vreun cuvânt. La orizont, în viitorul cabinet Grindeanu, se anunţă un minister, în adevăratul sens al cuvântului, pentru Politicile pentru românii de pretutindeni. Îşi va găsi Republica Moldova locul aici? Se vor respecta promisiunile făcute de către cvasi-totalitatea partidelor politice în timpul marşului unioniştilor din octombrie?

 

 

Retrospectiva anului 2016

 

Jumătate din primarii din Republica Moldova au fost prezenţi la parlamentul României în aprilie 2016 într-o reunire cu omologii lor din România. Înfrăţiri între localităţi s-au realizat la eveniment şi,mai apoi, pe tot parcursul anului, fiind unul din procesele continue. Evenimentul a fost organizat de societatea civilă în parteneriat cu autorităţile locale şi nu a beneficiat de nicio prezenţă din partea guvernului Cioloş.

foto: adevarul.ro

 

Tot societatea civilă, în colaborare cu sute de parteneri din toată România, au reuşit să deruleze cel mai mare proiect al anului, aducând 40 000 de oameni din Republica Moldova la diferite obiective turistice din România, în perioada mai-noiembrie, sub genericul CUNOAŞTE-ŢI ŢARA. 800 de astfel de grupuri au văzut, unii pentru pentru prima oară, România.

foto: adevarul.ro

În paralel, în Republica Moldova, Tinerii Moldovei au mers pe biciclete în 600 de sate, vorbind cu oamenii şi ducând procentele unioniştilor aproape de 35% în sondajele de opinie.

foto: adevarul.ro

Din păcate, numărul unioniştilor nu a fost suficient pentru a evita victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidenţiale din noiembrie. De altfel, ar fi fost greu oricui să lupte cu maşinăria olihgarhului Plahotniuc, susţinută şi de unele cercuri de la Bucureşti. Câteodată, bicicletele nu pot învinge maşinăriile de bani…

Faptul că Plahotniuc l-a susţinut pe Dodon nu mai este negat nici de către oligarh, care a declarat la ultimul congres al partidului său:

Pentru că ne vedem pentru prima dată după recentele alegeri prezidentiale, în acest format larg, vreau să vă felicit pe toţi pentru munca depusă în campania electorală şi respectiv, pentru rezultatul bun la care am ajuns.”

Ce este suspect, pe lângă atitudinea duplicitară a lui Plahotniuc, este non-combatul candidatei democrate, Maia Sandu, care nu a avut o prestaţie reuşită nici în campania electorală iar lipsa ei de reacţie în contestarea fraudelor masive de la urnele de vot a ridicat multe semne de întrebare.

Doar unioniştii au fost cei care au ieşit în stradă după terminarea alegerilor, alegându-se apoi cu mai multe dosare de cercetare penală, pentru arborarea drapelelor româneşti. Organizaţiile civice unioniste pregătesc iniţierea demiterii lui Igor Dodon din funcţia de preşedinte, primele sale gesturi fiind mai mult decât grăitoare pentru a-l descalifica de la a ocupa o astfel de demnitate. Alţii însă, îşi pregătesc funcţiile şi alegerile parlamentare din 2018…

foto: adevarul.ro

Înscăunarea lui Dodon şi dosarele penale nu i-au speriat pe unionişti, care au boicotat numirea în funcţie iar, pe 1 Decembrie, au desfăşurat 1 kilometru de tricolor pe străzile Chişinăului.

foto: adevarul.ro

Tot pe 1 Decembrie, unioniştii au fost prezenţi la Bruxelles, unde au manifestat între clădirile Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, şi unde s-au văzut cu mai mulţi parlamentari europeni români.

foto: adevarul.ro

Din punct de vedere al manifestaţiilor stradale, anul 2016 a fost unul bun. 50 000 de oameni au ieşit în stradă la Chişinău pentru a cere Unirea cu Ţara. Este cea mai mare manifestare de acest gen din ultimii ani.

foto: adevarul.ro

 

Proiectele concrete au continuat prin aducerea a 450 de profesori din România la ultimul clopoţel din şcolile şi liceele din România, bazele colaborării dintre instituţiile de învăţământ şi a unui congres al cadrelor didactice de pe ambele maluri ale Prutului în anul 2017.

foto: adevarul.ro

Iar pentru a încheia acest corolar, cea mai mare reuşită a anului a fost crearea, prin intermediul colectei de fonduri, unui studio de producţie video la Chişinău şi a unuia la Bucureşti, care au început deja să fie folosite pentru produse unioniste în audio-vizualul din Republica Moldova, unde ponderea posturilor în limba română este net inferioară.

foto: adevarul.ro

Ca o notă personală a autorului, ca participant în toate aceste proiecte derulate în 2016 şi ca reprezentant al societăţii civile care, indiferent de cine este la putere, trebuie să vină cu propuneri şi să îşi păstreze spiritul critic:

măcar în anul care vine ne vom putea exercita în voie funcţia democratică, fără a fi acuzaţi că munca, pe care o depunem de ani de zile pe baricadele reîntregirii naţionale, vine în avantajul unuia sau altuia dintre actorii publici.

La orizont va fi anul 2018, centenarul Marii Uniri. Şi în acest domeniu, haosul instituţional este unul mare, iar rezultatele cumulate ale guvernelor Ponta/Cioloş rămân la stadiul de bune intenţii.

Fiţi alături de mişcarea unionistă în anul 2017, pentru că, mai devreme sau mai târziu, reunirea va avea loc. La mulţi ani români, în cadrul oricăror graniţe v-aţi afla!

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Dodon va fi preşedinte doar cu voie de la Iohannis

Cine îl întoarce pe Dodon cu faţa spre România?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

 

10 noiembrie 2016

Am spus acest lucru şi în primul tur al alegerilor din Republica Moldova: Vlad Plahotniuc este personajul care a fost complice la scorul mare obţinut de Igor Dodon. În turul 2 de alegeri, scenariul pare să se repete, cu vina directă a preşedintelui Iohannis. Multe personaje conectate la Cotroceni deja mizează pe un Dodon preşedinte. Singurul lucru care mai poate răsturna acum situaţia este o prezenţă masivă la vot pentru Maia Sandu.

Dar pe Vlad Plahotniuc au mizat mulţi de la Bucureşti, din instituţiile şi serviciile conduse de preşedinte Iohannis. Aceiaşi oameni, puţin diferiţi, ne explică faptul că Igor Dodon nu este un individ atât de rău, că vom putea în continuare avea relaţii privilegiate cu Republica Moldova, care nu se va îndepărta de „parcursul european”. Peste Prut, trustul lui Vlad Plahotniuc, bloggeri şi vectorii de opinie ai oligarhului şi primarii PD spun una dar fac alta şi înclină decisiv balanţa pentru Dodon.

Anti-românul Igor Dodon , brusc, vrea să ne fie frate iar ambasadorul României la Chişinău dă semnale cel puţin stranii. „În ceea ce ne priveşte, rezultatul ar trebui să fie unul singur: indiferent cine va fi preşedintele ales în mod democratic al Republicii Moldova, România îşi va dori să aibă relaţii corecte, relaţii principiale, pe baza cărora să poată fi continuate şi consolidate toate formele de cooperare” a declarat ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, la o zi după primul tur al scrutinului prezidenţial din Republica Moldova. Un ambasador nu vorbeşte niciodată de unul singur.

Trebuie să înţelegeţi, nu sunt anti-român, sunt vecinii noştri, trebuie să fim în relaţii bune cu România, chiar frăţeşti”, a declarat pentru ProTV Chişinău potenţialul preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. Desigur, dacă acest lucru se va întâmpla, Klaus Iohannis, cel care coordonează politica externă a României, va trebui să dea multe explicaţii şi să spună clar cine sunt vinovaţii. Interesele Germaniei în zonă, planul de federalizare a Republicii Moldova şi abandonarea a trei milioane de români, chiar şi sora lui Renato Usatâi, soţia prietenului preşedintelui,Michael Schmidt, sunt tot atâtea semne de întrebare.

 

 

Cine se scuză, se acuză

O unire cu Basarabia este posibilă, dar în acelaşi timp nu cred că este posibilă în viitorul apropiat„, a spus şeful statului, la dezbaterea „Politica: De la teorie la practică„, organizată la BCU miercuri. Preşedintele a căutat să dea vina pe predecesorii săi pentru proiectele „cvasi-unioniste” eşuate, de genul Iurie Roşca sau Vlad Filat. Sau, de ce nu, poate Vlad Plahotniuc?

„Am analizat împreună cu cei care se pricep ce s-a întâmplat în relaţia dintre România şi Moldova din ’90 încoace, ce s-a făcut bine, ce s-a făcut rău. Am ajuns la concluzia că intervenţia noastră în Moldova a fost cel puţin ineficientă, ca să nu folosesc alte cuvinte, că iar sar unii politicieni în sus că nu le apreciez munca. (…) De foarte multe ori, în loc să ajutăm Moldova, instituţiile, partidele, am ajutat persoane din Moldova, iar acele persoane câteodată au avut rezultate bune, dar uneori au dus anumite proiecte politice în derizoriu.

Este condamnabil că astfel de lamentări au loc înainte de al doilea tur de scrutin. Preşedintele, în loc să îşi caute scuze, ar trebui să fie în prima linie în încurajarea participării masive la vot şi în trimiterea unui mesaj clar: România este alături de Maia Sandu. Sau preşedintele ştie mai mult decât spune privind soarta alegerilor din Republica Moldova iar Vlad Plahotniuc nu mai poate fi controlat de cei care se lăudau altfel? Oricum ar fi, să dai acum vina pe „greaua moştenire” este o ticăloşie, mai ales că te apropii de 2 ani de mandat.

Iar cine spune acuma că Dodon poate fi cooperant să fie verificat: a spus acelaşi lucru şi despre Voronin!

 

 

Votaţi Maia Sandu!

Fraţii noştri basarabeni, cei care citiţi aceste rânduri: împotriva lui Plahotniuc, împotriva intereselor marilor puteri de menţinere a Republicii Moldova într-o permanentă zonă gri, aveţi obligaţia să mergeţi la vot. Surprize s-au mai întâmplat de-a lungul istoriei. Chiar dacă minoritatea rusofonă este disciplinată şi merge la vot, chiar dacă oamenii social vulnerabili sunt duşi de politicienii corupţi cu forţa şi li se impune cu cine să voteze, minuni se pot întâmpla chiar şi în mica Românie de peste Prut.

Cu Iohannis sau cu cei de lângă el care au pregătit această trădare, ne mai lămurim noi după aceea. Voi mergeţi la vot, pentru că aici sunt milioane de oameni care îşi văd viitorul împreună cu voi, spre progres şi demnitate. Orice ar fi, noi, românii, suntem alături de voi!

 

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Mergeți la vot! Și votați pentru UNIRE!

George Simion

foto: facebook.com
articol: George Simion

George Simion

George Simion*

Mergeți la vot! Și votați pentru UNIRE!

28 Octombrie 2016

 

Cuprinși de febra jocurilor de culise de pe malul Bâcului, un lucru văd că nu mai e prezent din actuala agendă publică: apelurile către oameni să meargă la vot. Poate intenționat?

Care e motivul pentru care Plahotniuc l-a retras pe Lupu din cursă pare să fi ocupat mintea oamenilor. Hai să privim dincolo de bariera de fum a mai marilor vremii. În fond, antiromânul Lupu s-a dovedit un incompetent: la câți bani și resurse administrative s-au băgat în el, n-a fost în stare să intre în turul doi….

Altceva trebuie să ne intereseze pe noi. Pentru prima oară avem candidați deschiși prounioniști. Probabil nu vor trece în turul doi. Dar, prin faptul că ne reprezintă curentul de gândire, nu pot lua 1%, cum anunță acum sondajele. În mare parte e din vina candidaților, cum a fost vina lui Lupu și a staffului său electoral: o campanie și un lider ar trebui asumat mult mai bine de un curent cum e al nostru. Înseamnă că, undeva, au existat probleme. Înseamnă că unioniștii nu i-au girat până la capăt, altfel ar fi intrat în turul doi.

Asta e situația…. Candidează Mihai Ghimpu și Ana Guțu. Votați-i! Dacă nu vă place figura nici a unuia nici a alteia, votați împotriva lui Dodon. Numai votați! După manifestația de sâmbătă de la București, problema Unirii s-a pus atât de mult în România cât nu s-a mai pus din perioada în care Ilie Ilașcu era închis în cușcă. Toate partidele își asumă ceva concret pe Republica Moldova. Ar fi păcat acuma să permitem ca un individ precum Dodon să ajungă președinte. Toți ne-ar reproșa că noi vrem Unire, dar l-am pus pe Dodon președinte.

Așa că, frații mei, pui de lei (cum zice rapsodul Tudor Ungureanu din Căpriana), mergeți la vot** pentru Unire, indiferent cu cine ați vota!

 

articol preluat de pe: timpul.md

 

* George Simion este, printre altele, activist civic și militant pentru Unirea cu Republica Moldova. Cu un masterat în Istoria comunismului românesc, este pasionat de trecutul neamului românesc și felul în care putem învăța din el. Într-o lume din ce în ce mai dezinteresată de valorile naționale, crede că patriotismul și puterea societății civile unite poate face diferența pentru o Românie mai bună.

** Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, 2016 vor avea loc pe data de 30 octombrie 2016. Este pentru prima dată din anul 2000 când Președintele Republicii Moldova va fi ales prin vot direct de cetățeni. Posibilitatea organizării alegerilor directe reiese din Hotărârea din 4 martie 2016 a Curții Constituționale, prin care modificările art.78 din Constituția Republicii Moldova din data de 5 iulie 2000 sunt declarate neconstituționale, iar astfel Constituția R.M. se reîntoarce la redacția anterioară modificărilor. Pentru validarea primului tur de scrutin este necesară participarea a cel puțin 1/3 din numărul cetățenilor înscriși în listele electorale. Dacă nici un candidat nu va acumula cel puțin jumătate din voturile alegătorilor care vor participa la alegeri, atunci pe 13 noiembrie 2016 se va organiza al doilea tur cu participarea primilor doi candidați stabiliți în ordinea descreșterii numărului de voturi obținute în primul tur. Pentru cel de-al doilea tur nu este stabilit un prag minim de participare.
ro.wikipedia.org

(George Simion) Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

10 000 de unionişti la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016)

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

 

George Simion

George Simion

26 octombrie 2016

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

Cine este George Simion cu adevărat? Top 10 manipulări! Iată adevărata faţă a unioniştilor. MOSSAD, CIA, KGB sau cel puţin SRI! Oameni ai străzi rămaşi în Piaţa Universităţii, instigatori care au forţat cordonul de jandarmi, diversionişti care au plănuit un Maidan! Toate acestea sunt ştiri sau editoriale din presa română, majoritatea care pretind să fie de calitate!

Titlul „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” nu este o afirmaţie făcută(nici asumată) de mine ci un citat din Stalin. Şi mai este felul în care unii actori publici din România(prin presa pe care o deţin) aleg să se poziţioneze într-un război total cauzat de alegerile parlamentare din decembrie.

Marşul pentru Basarabia de anul acesta a căzut fix în mijlocul acestui război şi a majorităţii grupurilor de interese. Nu ne deranjează, şi noi suntem la rândul nostru un grup de interese: legitim, cel de a realiza unirea paşnică între două state româneşti. Ceea ce este deranjant este că mulţi, foarte mulţi au încercat să se folosească de noi pentru a lovi unii în alţii. Haideţi să facem un tur de orizont, prin tot acest tablou…

 

Primăria, Jandarmeria şi Politicienii

Majoritatea marşurilor despre care auziţi în presă ca subiect nu sunt autorizate, nici măcar asumate de nimeni. Nu sunt deloc spontane, sunt organizate cu zile sau săptămâni înainte, E cazul manifestaţiei de la Colectiv, manifestaţiei pentru imunitatea lui Gabriel Oprea, celor cu Roşia Montană care erau organizate săptămânal. Noi ne-am asumat-o am notificat autorităţile şi încă am participat la multe şedinţe inutile cu Comisia de ordine publică. În plus la toate, avem o lege a adunărilor publice stranie, în care nu se vorbeşte despre nicio autorizare şi care este în proces de modificare. Ca o comparaţie, la Chişinău există o lege a adunărilor publice mult mai democratică.

Discuţiile noastre cu Primăria au fost subiectul unor conferinţe de presă. Nu şi le mai aduce nimeni aminte acum dar, din fericire, există articole apărute. Atunci, pentru presă nu era de interes faptul că suntem ţinuţi, vrem -nu vrem, în faţa Guvernului, pentru a singulariza o persoană şi pentru a scanda în faţa unei clădiri goale…

Noi am făcut un marş. Nu un protest, nu un miting static, un marş, pe care noi ni l-am dorit să se finalizeze în Piaţa Universităţii. Alţii nu au fost de acord şi au vrut să rămânem în Piaţa Victoriei, din criterii pe care îi las pe alţii că le aprecieze. Dar nu ni se poate impune cum să ne organizăm manifestarea!

Ca să fixăm bine cadrul discuţiei: NU a existat nicio violenţă. Uitaţi-vă cu toţii la imagini şi dacă observaţi altceva decât că au tras de mine 5 minute în şir să mă ducă la dubă şi apoi la secţiile de poliţie, anunţaţi.

Fiecare forţă politică are propria reţea meditică, pe care a încercat să o folosească pentru a trage dividende electorale. Ba chiar ne-am trezit parazitaţi de politicieni. Brusc aveam avocat şi el era Aurelian Pavelescu, ba jumate din Parlamentul României se mutase la secţia de poliţie numărul 4, ba toţi îşi făceau selfiuri sau poze de grup la Piaţa Victoriei. Noi, neavând aceste unelte mediatice, am rămas în bătaia focurilor…

 

Presa e doar uneori „quality”

Aşa că Hotnews titrează mare Partidul lui Tariceanu, alaturi de asa-zisii unionisti: intalnire si conferinta de presa comuna. Desigur, noi suntem aşa-zişi(există unii veritabili), şi desigur, nu se specifică în articol faptul că noi am avut întâlniri şi conferinţe de presă cu TOATE partidele care au depus liste de semnături şi vor concura la alegerile din 11 decembrie. Într-un editorial a lui Cristian Pantazi se insinuează că suntem oamenii ruşilor, deşi chiar autorul recunoaşte că nu are nicio dovadă.

În România Liberă, Marius Ghilezan continuă marota şi ne conectează ori cu Rusia ori cu serviciile, clar însă cu Marian Munteanu. Vi-l amintiţi desigur, pe domnul Ghilezan din spumoasele articole pro-exploatarea de la Roşia Montana. Un adevărat vector de opinie „quality”. Atât de quality încât în editorialul plin de mistificări spune că sunt fondator al organizaţiei Miliţia Spirituală. Nimic mai fals, orientarea acestui grup fiind una pe care nu o împărtăşesc.

Dar mai multe despre mine aflăm din paginile ziarului unde scriu acum, în Adevărul: Cine este George Simion, liderul marşului pentru unirea cu Basarabia. Printre date reale, se introduc minciuni: astfel la lansarea organizaţiei am fost susţinuţi de Eugen Tomac ba fan Ponta. Cum sunt eu fan Ponta aflaţi desigur în B1, unde se relatează (tot fals) despre cum am aruncat bani în Ion Iliescu: Cine este George Simion, liderul unioniştilor: În 2009 a aprins lumânări de doliu în faţa casei lui Ion Iliescu, iar în 2010 a aruncat cu bani în fostul preşedinte. Îmi asum faptele mele din studenţie şi nu aş spune că mi-e ruşine de ele. Însă bani nu arunc, nici lăutari nu ascult. Iar lăutarii sunt cei care prelungesc o melodie care li se dă: apropierea de Rusia. Deci tot în B1 mai aflăm încă o dată cine sunt, prin compilaţii de la Cristian Pantazi, Marius Ghilezan, menţionate mai sus, Iulian Fota – omul care nu vrea să se pronunţe cuvântul cu U(unire) şi dintr-o frază al şefului SIS din R.Moldova, frază care se referea la organizaţiile ruseşti din R.Moldova: Lucruri mai puţin ştiute despre liderul unioniştilor, George Simion: Legăturile făcute de anumiţi ziarişti cu serviciile secrete şi apropierea de Rusia.

Suntem o generaţie crescută pe Internet, cu impresia că televiziunile de ştiri mint şi manipulează şi doar noi suntem deţinătorii adevărului. Nu m-a surprins să văd la RTV cum un analist răstălmăcea apelul către politicieni, în care spuneam că în loc să fure şi să meargă la DNA, mai bine ar rămâne în istorie cum au rămas Brătienii sau Maniu. Nu m-a surprins că Radu Tudor intervenea la Antena 3 spunând că dacă ne unim cu Basarabia pierdem Ardealul, marota securistică care ni se tot vântură prin faţa ochilor de la Silviu Brucan încoace. Ce ne facem când Digi24, însă, aruncă pe piaţă nişte imagini venite cu dedicaţie de la jandarmerie în care eu şi colegi de-ai mei(organizatorii marşului) suntem arătaţi încercuit cum facem nimic altceva decât organizarea unui marş. Ce facem când nu ni se ia niciun drept la replică? Este zdruncinată credibilitatea lor şi vedem că toţi sunt la fel, rămânem fără repere jurnalistice (şi morale) şi te întrebi cui foloseşte toată această zbatere a noastră, a unor tineri care, deşi o cerem de ani buni, suntem ignoraţi total de sferele puterii.

Dacă într-adevăr, ministrul de Interne este sub presiunea unei eliberări din funcţii, cum scrie Moise Guran, ar trebui totuşi să nu îi spunem domnului ministru că a minţit în conferinţa de presă, că imagini cu noi filmate de mulţiea de jandarmi din preajmă au fost date, către Digi24, preferenţial, şi că gaze lacrimogene au fost împrăştiate pe faţa colegilor mei? Rândul nostru nu a venit încă, va veni cândva, în viitor, când în România va curge lapte şi miere. Când?

Marşul pentru Unire Pentru a cincea oară, şi anul acesta la Bucureşti oamenii au ieşit în stradă pentru a cere Unirea. Cine spune, din cadrul presei, că am fost 2 000 de oameni, să urmărească atent imaginile şi să numere unioniştii care au participat la eveniment. Nu au fost 2 000:

La Chişinău au ieşit în stradă 50 000 de oameni pe 27 martie, în cadrul aceluiaşi tip de manifestaţie. Suntem din ce în ce mai mulţi iar eforturile noastre vizează anul 2018 ca moment în care Unirea să fie inevitabilă.

Nu facem doar marşuri. Sau doar grafittiuri :) În aprilie am adus la Bucureşti jumătate din primarii din Republica Moldova (450 de primari), pentru a se întâlni(şi înfrăţi) cu primarii din România. Vara aceasta am venit pentru prima oară în România 40 000 de basarabei care nu îşi mai văzuseră Ţara. Vom continua până atingem cifra de 100 000 de oameni. Am colindat 600 de sate, tot vara asta, cu colegii noştri din Tinerii Moldovei. E o muncă a naibii de grea, despre care nu ştie nimeni(presa nu este interesată) sau ne mai aruncă câte unul un cuvânt de bine dar.

Vom continua să o facem. Nu avem nimic de pierdut. Alţii au: funcţii, fotolii comode, trusturi de presă. Nu ne interesează imaginea noastră, ne interesează dacă am mai făcut ceva, şi astăzi pentru realizarea Unirii. Aşa că zilele acestea am mai pus o cărămidă. Mişcarea aceasta unionistă am pornit-o de la zero, având doar generaţiile anterioare drept model, aşa că cel mai rău ce ni se poate întâmpla e să nu reuşim în 2018 şi să se întâmple Unirea abia apoi. E un mers implacabil.

 

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

Astăzi, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat, ca urmare a manifestaţiilor de la sfârşitul săptămânii la Adevărul Live că subiectul unificării cu Republica Moldova trebuie discutat în mod concret, planificat. E un pic mai bine pentru Dumneavoastră, domnule preşedinte, dar un pic mai prost pentru noi, care v-am auzit în campania electorală spunând:

Unirea? e o chestiune pe care doar Bucureştiul poate să o ofere şi doar Chişinăul să o accepte. În ordinea asta.

N-am vrea să credem că era o declaraţie spusă demagogic şi electoral în 2014, în timp ce reclamaţi votul nostru, al românilor….. Dar ne declarăm mulţumiţi de reacţia întârziată de astăzi. Am luat la cunoştinţă cel puţin, au auzit şi românii ceva.

Cam acesta este rolul nostru, ca grup de presiune, ca unionişti, ca grup de interese: să ducem cauza Unirii la realizare. Vom fi pe 1 Decembrie la Bruxelles. Vom sărbători ziua de 1 Decembrie şi vom organiza şi acolo o manifestaţie, pentru a conştientiza şi Parlamentul european că românii de pe cele două maluri ale Prutului vor Unirea.

Poate vă veţi mai întâlni cu noi… Un singur sfat: nu ne mai ziceţi că nu e momentul acum. Placa asta ne-a fost pusă de prea multe ori ca să o mai ascultăm. Nu încercaţi să băgaţi subiectul sub preş pentru că va exploda. E atât de simplu să începem să construim podurile acelea peste Prut…

articol preluat de pe: adevarul.ro