Articole

Nu lăsaţi partidele să îşi ierte datoriile!

/0 Comentarii/în /de /1.531 vizite

Nu lăsaţi partidele să îşi ierte datoriile

foto si articol: petitieonline.com

Stimate domnule Președinte Klaus Iohannis,

Câţi oameni şi-au pierdut casele sau maşinile luate în leasing? Câţi oameni au poprire pe salarii? Sunt ei iertaţi de datorii? Nu. Dar cei care fac legile în Parlament se iartă singuri de datorii. Modificare legii finanțării partidelor politice este imorală şi necinstită, fiind votată chiar de partidele parlamentare cu mari datorii vechi în propriul beneficiu. Se pun astfel bazele unei competiţii electorale inegale şi incorecte. Este şi aceasta o formă de fraudare a alegerilor.

Vă cerem să nu promulgați proiectul de lege care modifică Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, prin care nu se mai permite blocarea conturilor partidelor datornice, deşi aceste conturi sunt astăzi blocate de ANAF din cauza datoriilor neplătite de PSD, PNL şi alte partide parlamentare.

Nu este corect să promulgați o lege care avantajează partidele care au împrumutat milioane de euro cheltuite pe propagandă electorală și pe alte acţiuni electorale, pe bani mulți. Acest proiect de lege situează partidele cu reprezentare parlamentară deasupra legii şi discriminează.

Dacă un cetățean sau o firmă nu-și achită datoriile, nici firmele și nici cetățenii nu pot da legi pe care să le promulgați dumneavoastră pentru a-și debloca conturile. Nechibzuința și iresponsabilitatea financiară au consecințele lor, iar acestea trebuie să fie egale pentru oricine în această ţară, fie că e vorba despre un cetățean, despre o firmă sau despre un partid.

Mai mult, legea cu pricina le permite partidelor să-și închirieze sediile pentru alte activități decât cele în virtutea cărora le-au fost facil încredințate (activitățile politice) pentru a-și rotunji veniturile și pentru a obține avantaje nemeritate față de competitorii politici.

În funcție de cum vă veți poziționa față de această lege nedreaptă si discriminatorie, spusele dumneavoastră vor avea credibilitate sau vă veți plasa ca parte a sistemului politic incapabil să reformeze România.

Ciprian Ciucu, candidat independent la Primăria Muncipiului Bucureşti

SEMNATI AICI PETITIA Nu lăsaţi partidele să îşi ierte datoriile!

articol preluat de pe: petitieonline.com

(Lucian Davidescu) Dreptul de-a zice “NU”

/0 Comentarii/în /de /2.263 vizite

foto – evz.ro
articol – Lucian Davidescu – romaniacurata.ro

Lucian Davidescu - foto - romaniacurata.ro

Lucian Davidescu – foto – romaniacurata.ro

06.07 2015

Nu știu cât merită comentată mitologia despre greci, cea cu “lenea” (în realitate cele mai multe ore de muncă din toată UE), “evaziunea” (în realitate încasări bugetare ca pondere în PIB la care România nici nu visează), asistații sociali (în realitate cheltuieli sociale ca pondere în PIB mai mici ca în Germania). Sunt fapte cunoscute, ușor verificabile, cine nu le știe nici până acum probabil că n-o să se lase convins vreodată.

Altceva este mai șocant – faptul că li se neagă grecilor dreptul de-a zice “nu”, nu vrem să plătim noi datoria statului. În mod ironic, atitudinea asta vine mai ales din partea unora care vor să aibă treabă cât mai puțină cu statul și care se supără când statul lor le bagă mai adânc mâna în buzunar.

Însă vremurile în care datoria personală era pedepsită cu închisoarea iar datoria națională cu invazia au trecut. Tot ironic – în ca-pi-ta-lism, responsabilitatea pentru un credit este a celui care dă banii nu a celui care îi primește. Creditorul este cel care trebuie să se asigure că împrumutatul are de unde să dea banii înapoi, că este în stare, că vrea și – mai presus de toate – că are garanții. Ei bine, în mod normal nimeni n-ar fi împrumutat Grecia până la nivelurile de acum fără garanțiile oferite în mod abstract de zona euro și în mod foarte concret de Banca Centrală Europeană. Acum a venit decontul.

Ce garanții oferea la rândul ei Grecia pentru a face parte din zona euro? Puține. A fost vârâtă acolo, totuși, dintr-o ambiție în principal politică. Acum, aceeași politicieni constată că ambiția a fost prea mare. Ce i s-a cerut în schimb? Reducerea tot-proverbialei “corupții”? Nu, dimpotrivă, i s-a cerut să întoarcă banii primiți – să cumpere de exemplu submarine germane, fregate franțuzești și elicoptere în co-producție.

De altfel, cheltuielile militare disproporționate sunt cu adevărat singurul mare punct care face diferența între finanțele publice grecești și cele ale oricărei alte țări din Zona Euro. Cu o medie de 5% în 25 de ani față de 1-2% la alții, așa au strâns grecii 100% din PIB în plus la datoria publică.

Ambiția de a se înarma le aparține, dar ea nu a fost vreodată stăvilită. Nici direct – pentru că plusul de cheltuieli prinde bine și capacității militare din ce în ce mai veștede a UE și comenzilor pentru o industrie bine-conectată politic. Nici indirect – pentru că motivația Greciei este un război rece cu de-altfel aliatul Turcia, pe seama unei situații rușinoase pentru Uniunea Europeană: Chiar și în acest moment, nordul Ciprului, un teritoriu care se află de drept sub jurisdicția Uniunii Europene, este ocupat militar de un stat NATO dar non-UE: Turcia.

Deci pe scurt: Creditorii Greciei au introdus-o într-un club al garanțiilor deși nu merita, i-au finanțat cheltuielile nesustenabile deși erau făcute în scop de înarmare, deci inerent riscante, au primit bucuroși banii înapoi pe comenzi și n-au făcut nimic pentru a elimina sursa potențialului conflict.

Ce au făcut în schimb? Au decretat, prin normele “prudențiale” Basel 2 că împrumuturile către orice stat din zona euro este complet lipsit de riscuri, asta în timp ce agențiile de rating îi evaluau pe greci aproape de ratingul maxim (poate și de acolo ar trebui să ceară despăgubiri cei care se simt acum buzunăriți de greci). În timpul ăsta, aceleași Germania și Franța făceau presiuni, cu succes, pentru tăierea colților Tratatului de la Maastricht, ca să poată depăși fără consecințe deficitul bugetar de 3% pentru că (vai!) politicienii lor aveau alegeri de câștigat.

Iar grecii au fost acum la vot și li s-a cerut să plătească nota pentru un ospăț pe care nu l-au comandat niciodată și din care, oricât de abundente, au primit totuși doar resturile. Este dreptul lor legitim și suveran să zică “nu”!

Despre păstrarea euro și baletul între Rusia și SUA, pe forbes.ro

articol preluat de pe http://www.romaniacurata.ro/

Companiile au datorii de aproape 190 miliarde de euro. Topul celor mai îndatorate zece sectoare din economia românească

/0 Comentarii/în /de /1.150 vizite

foto – zf.ro
articol – Dana Ciriperu – zf.ro

Gradul mediu de îndatorare al companiilor locale, calculat ca raport între datorii totale şi active totale, este de 66%, nivel cu 4 procente mai bun faţă de 2012.

Extracţia cărbunelului este cel mai în­datorat sector de activitate din Ro­mânia, cu un nivel de 411%. Pre­zenţa acestei industrii în care mai lucrează 3.000 de oameni faţă de 21.000 în anul 2008 nu este o surpriză în condiţiile în care Com­pania Naţională a Huilei (CNH) a figurat în ultimii ani în mai toate clasamentele marilor datornici.

Şi în 2013, CNH este pe primul loc în topul companiilor cu datorii mai mici de un an, cu aproape 5 miliarde de lei, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.

Pe podiumul industriilor în funcţie de gradul de îndatorare se aşază însă şi restaurantele şi extracţia minereurilor metalifere cu un grad de îndatorare de peste 100%. La Remin Baia Mare, unul dintre jucătorii de top din extracţia minereurilor, datoriile depăşeau 550 de milioane de lei la active de 98 de milioane de lei şi afaceri de numai 40 milioane de lei în 2013, potrivit bilanţului depus de compania cu 170 de angajaţi.

„Cu cât gradul de îndatorare al unei companii este mai mare, cu atât mai ridicat va fi riscul acesteia de a intra în incapacitate de plată”, spune Dra­goş Cabat, managing partner al firmei de consultanţă Financial View.

Extracţia cărbunilor, restaurantele, construc­ţiile de clădiri, dar şi publicitatea sau jocurile de noroc sunt în top zece industrii cu cel mai ridicat grad de îndatorare, de peste 80%, potrivit topului rea­lizat de ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor.

La polul opus, logistica, producţia farma, dar şi serviciile informatice au un nivel mediu de îndato­rare mai mic de 50%. În cercetare şi în industria petrolieră gradul de îndatorare al companiilor se opreşte mai jos de 20%.

articol preluat de pe http://www.zf.ro/