Sâmbăta lui Lazăr

The Raising of Lazarus – Oil on canvas of Luca Giordano. 1675 c. Naples, from private collection. Italy

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; www.bibliaortodoxa.ro

 

Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Catolice Orientale, care urmează ritul bizantin, este sâmbăta de dinainte de Duminica Floriilor – Intrarea Domnului în Ierusalim și este liturgic legată de aceasta. Sărbătoarea celebrează învierea lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania, a cărui poveste se găsește în Noul Testament Evanghelia lui Ioan (Ioan 11:1-45). Data acestei sâmbete este deci una schimbătoare de la un an la altul, în funcție de data Paștilor – mai precis opt zile înainte de aceasta. Este prima zi a Săptămânii Mari.

 

Învierea lui Lazăr

Evanghelistul Ioan relatează (Ioan 11) că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten al lui Iisus), Marta și Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activității sale publice (Luca 10, 38-42).

Lazăr era bolnav, așa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor și să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, și așa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deși mort de patru zile și depus în mormânt, este readus la viață de către Mântuitor. Atunci mulți dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El (Ioan 11, 45).

 

Împlinirea proorociilor

Ca urmarea a învierii lui Lazăr la patru zile de la moartea acestuia, Hristos a fost întâmpinat ca Mesia cel demult așteptat, Împăratul lui Israel.

Împlinind proorociile din Vechiul Testament, El intră în Ierusalim, cetatea regală, călare pe un mânz de asină (Zaharia 9,9; Ioan 12,12-15). Mulțimile L-au primit, având în mâini ramuri de palmier, cu cântări și strigăte de laudă: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana, Fiul lui David, Împăratul lui Israel!”

Văzând că mulți credeau în el, ca urmare a învierii lui Lazăr, dar și văzând că este slăvit de popor, preoții și cărturarii, în frunte cu arhiereul Caiafa, vor căuta să Îl omoare (Luca 19, 47-48, Ioan 11,45-57).

 

Sărbătoarea zilei: aspecte liturgice

Sâmbăta lui Lazăr și Duminica următoare acesteia fac legătura între Postul mare și Săptămâna Mare. În ajunul celebrării învierii lui Lazăr, la Vecernie este anunțată în mod solemn încheierea celor patruzeci de zile ale Postului Mare. Aceste două zile, înainte de Patimile Mântuitorului, sunt unice și paradoxale.

Celebrarea Sâmbetei lui Lazăr este una pascală. Liturghia din această zi în slăvește pe Hristos – Învierea și Viața, Care, ridicându-l pe Lazăr din morți, a preînchipuit învierea de obște, a tuturor oamenilor, chiar înainte de patimile și moartea Sa. Această Liturghie este singura ocazie din cursul anului bisericesc în care cântările Învierii de Duminica se țin într-o altă zi.

În vechime, Sâmbăta lui Lazăr făcea parte din cele câteva mari zile baptismale din cursul anului bisericesc. La Sfânta Liturghie din Sâmbăta lui Lazăr, în locul Trisaghionului, se cântă imnul baptismal din Epistola către Galateni: “Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat” (Galateni 3, 27).

În calendarul și imnografia Bisericii, această zi este strâns legată de ziua următoare, Intrarea Domnului în Ierusalim și de Învierea Domnului. De aceea, troparul acestei sâmbete este același cu cel al Floriilor: “Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ţie Biruitorului morții strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”

Învierea lui Lazăr preînchipuie învierea cea de obște, a tuturor, și de aceea în această sâmbătă se face pomenire generală pentru morți, cerând de la Domnul ca toți cei adormiți să fie așezați “în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea“.

 

Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 11

Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.

Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.

Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.

Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.

Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.

Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?

A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;

Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.

Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.

Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.

Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.

Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.

Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.

Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.

Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.

Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.

Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.

Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.

Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.

Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?

Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.

Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă.

Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.

Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.

Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.

Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.

Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.

Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.

Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?

Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.

Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.

Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?

Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.

Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!

Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.

 

Imnografie

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):

Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o,
pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând,
Ție, Biruitorului morții, strigăm:
Osana Celui dintru înălțime!
Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”

Condac (glasul al 2-lea):

Bucuria lui Hristos, adevărul, lumina, viața și învierea lumii
celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate
și S-a făcut chip învierii,
dând tuturor dumnezeiască iertare.

 

cititi mai mult despre Sâmbăta lui Lazăr si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org

(Video) Întreabă preotul LIVE – Învierea lui Lazăr și Învierea noastră – Părintele Constantin Necula