ROMANIA VIE

GRUPUL DE GANDIRE SI DE ACTIUNE
ROMANIA VIEDECLARATIE DE PRINCIPII

Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE, fondat de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, si-a propus sa determine o schimbare fundamentala in societatea romaneasca si, mai ales, in felul in care se face politica in Romania.

Pilonii ideologici descrisi mai sus reprezinta liniile conducatoare ale Grupului informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE in formularea de propuneri concrete si revendicari, principiile dupa care se ghideaza acesta, precum si toti membrii sai. Orice membru nou trebuie sa-si exprime adeziunea la aceste principii.Data: 29 mai 2012 ROMANIA VIESemneaza: Daniela Chiriac, Anca Wolford, Sorina Gheorghe, Daniel Tucan, Andrei Filimon, Catalin Serban, Dorin Osmulikevici, Adrian Lupu, Catalin Mihai, Mircea Radea, Eduard Lazar, Mario Marian, Stefan Iordache, Augustus Costache, Alexandru Popa, Vlad Paraschivoiu, Calin Andrei Comeaga, Andrei Mihai, Mircea Dorobantu, Gabriel Deliu, Ciprian Neculau, Alexandru Surcel.

ROMÂNIA VIE – Bilanţul celui de-al doilea an de activitate

Acest material încearcă să prezinte o serie de detalii privind Asociaţia România Vie şi istoricul acesteia de-a lungul anului 2013. În locul unei cronologii stricte vom urma diversele fire directoare din evoluţia si activitatea organizaţiei noastre, în ordinea în care au figurat ele şi în bilanţul primului an de activitate. Un capitol special final va fi consacrat Fenomenului Piaţa Universităţii 2013, aşa-numita „toamnă românească”.

-I-
Lupta cu sistemul
-1-

Prima jumătate a anului 2013 a fost marcată de declanşarea reformei constituţionale. Sub coordonarea profesorului Cristian Pîrvulescu, asistat de Todor Arpad, Claudiu Crăciun şi de alţi voluntari ai Asociaţiei Pro Democraţia sau provenind din rândurile cadrelor didactice şi studenţilor Şcolii Superioare de Ştiinţe Politice şi Administrative, a fost organizat la cererea preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, Forumul Constituţional, ca modalitate de consultare publică cu privire la Constituţie şi revizuirea acesteia, înainte ca parlamentarii din comisia specială dedicată acestui subiect să înceapă să lucreze.
Lucrurile arătau bine pe hârtie, dar accesul in cadrul acestui Forum nu a fost uşor de obţinut, iar modul de a lucra al acestuia s-a dovedit mult mai puţin transparent decât fusese anunţat. Asociaţia România Vie a reuşit însă cu tenacitate să-şi găsească locul în cadrul Forumului Constituţional, participând la majoritatea dezbaterilor ţinute la sediul Senatului României, dar şi la întâlnirea de la Hotel Marriott cu membri ai Comisiei de la Veneţia. Organizaţia noastră a propus puncte din cele mai diverse, de la cele privitoare la reunificarea statelor româneşti la reorganizarea justiţiei, a Curţii Constituţionale si a instiuţiei avocatului poporului, la lărgirea drepturilor cetăţeneşti şi a mecanismelor democraţiei directe, la interzicerea mineritului cu cianuri şi a fracturării hidraulice de mare volum. Punctul de plecare al acestora a fost Programul nostru elaborat minuţios în anul 2012.
În cadrul dezbaterilor, România Vie a coordonat un mecanism combinat la care au colaborat Platforma Civică Acţiunea 2012 (din 2014 Platforma Unionistă Acţiunea 2012) şi Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Menţiuni speciale trebuie aduse contribuţiei doamnei Daniela Chiriac Grigoraş şi domnilor Cătălin Mihai, Eduard Lazăr, Mircea Radea, Alexandru Surcel şi Augustus Costache.
După încheierea lucrărilor Forumului Constituţional, numirea coordonatorilor acestuia ca reprezentanţi ai Forumului în comisia parlamentară specială, în locul alegerii acestor reprezentanţi, aşa cum fusese anunţat, şi după publicarea raportului Forumului, care a reflectat într-o măsură importantă acele propuneri care întruneau simpatia coordonatorilor, România Vie împreună cu Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, Alianţa Civică şi alte ONG-uri din diverse domenii de interes au organizat o amplă dezbatere asupra procesului de reformă constituţională, intitulată „Procesul de revizuire a Constituţiei României: început, desfăşurare, viitor”, care s-a ţinut în 26 iunie 2013 la Sala Constantin Stere a Senatului României. Această dezbatere s-a bucurat de o participare numeroasă şi a fost integral filmată. Reputatul jurnalist Ion M. Ioniţă a jucat rolul de principal moderator al întâlnirii.
Ulterior, în vara anului 2013, după publicarea raportului comisiei parlamentare speciale prezidate de Crin Antonescu, în care am putut constata unele propuneri constructive şi utile, dar altele profund nocive, precum cele relative la regionalizare sau la înlocuirea principiului interesului naţional în exploatarea resurselor minerale cu principiul accesului nediscriminatoriu la aceste resurse a oricărei părţi interesate, am definitivat intern viziunea României Vii despre reforma constituţională într-un document remis presei.
Ulterior, procesul de reformă constituţională a fost blocat prin decizia Curţii Constituţionale, care a statuat că pentru organizarea referendumului cu cvorum redus de 30% trebuie să treacă cel puţin un an de la modificarea Legii referendumului.

-2-

Păstrându-şi interesul pentru coagularea societăţii civile şi a unor alternative politice reale, România Vie, prin Alexandru Surcel, a luat parte în primăvara anului 2013 la întâlnirea organizată de iniţiatorul A Treia Forţă, domnul Alex Imreh, cu candidatul independent la europarlamentare Erwin Albu, care ulterior avea să se distingă în cadrul protestelor „toamnei româneşti”.

-II-
Campania pentru Unirea
Republicii Moldova cu România

România Vie a participat alături de Acţiunea 2012 la Hora Unirii organizată în 24 ianuarie 2013 la Monumentul Kilometrului 0 de la Piaţa Sfântul Gheorghe, iar apoi şi-a asumat un rol esential în campania post-electorala pentru implementarea efectivă a măsurilor propuse prin Pactul Pentru Basarabia din anul 2012.
Astfel, România Vie a răspuns iniţiativei Acţiunii 2012 de a promova o iniţiativă legislativă cetăţenească prin redactarea a două proiecte de legi- unul privind statutul cetăţenilor Republicii Moldova pe teritoriul României, ce avea să facă obiectul iniţiativei cetăţeneşti directe, şi unul privind relaţiile bilaterale dintre România şi Republica Moldova, care odată finalizat va fi promovat prin intermediul parlamentarilor semnatari ai Pactului Pentru Basarabia. Primul dintre aceste doua proiecte de legi a fost depus la Consiliul Legislativ, pentru avizarea consultativă, iar apoi publicat în Monitorul Oficial, comitetul de iniţiativă constituit prin act notarial avându-l ca preşedinte pe preşedintele Asociaţiei România Vie, subsemnatul Alexandru Surcel.
A urmat apoi timp de mai multe luni strângerea efectivă de semnături, în cadrul căreia s-au colectat peste 117.000 de semnături în toată ţara. Membrii României Vii s-au implicat şi în această etapă, în special domnişoara Mirela Irindea, care a coordonat activitatea pe mai multe judeţe, şi domnul Adrian Lupu, care a acordat asistenţă tehnică cu instalarea şi relocarea corturilor în Bucureşti. Alexandru Surcel s-a ocupat de negocierea protocoalelor cu Primăria Muncipiului Bucureşti şi cu demersurile cauzate de refuzul abuziv al proprietarilor mall-ului AFI Cotroceni de a permite instalarea unui cort.
Proiectul de lege cadru privind statutul cetăţenilor Republicii Moldova în România a fost efectiv depus la Camera Deputaţilor în ziua de 20 noiembrie 2013, cu sprijinul deputaţilor din comisia pentru românii de pretutindeni.
Pe de altă parte, sâmbătă, 12 octombrie 2013, Asociaţia România Vie a organizat flashmobul Solidaritate cu Basarabia, cu scopul de a protesta faţă boicotul impus de Rusia asupra importurilor de vin moldovenesc, în încercarea de a bloca intenţia Chişinăului de a parafa acordul de asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Acesta s-a desfăşurat în faţa sediului Ambasadei Republicii Moldova în România şi s-a bucurat de participarea ambasadorului Iurie Reniţă. S-a ciocnit un pahar de vin şi s-a făcut promovare pentru marele marş unionist din 20 octombrie.
Marşul unionist care devine deja o tradiţie a avut loc, aşa cum am precizat deja, duminică, 20 octombrie 2013. La chemarea Acţiunii 2012 au răspuns circa 8-10.000 de persoane, de trei ori mai mulţi decât la prima ediţie a acestui marş, cea din 21 octombrie 2012. Ruta finală aleasă a fost Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, bulevardul Naţiunilor Unite, bulevardul Libertăţii, strada Izvor, parcul Izvor- alveola din dreptul intrării de la Camera Deputaţilor, unde s-au ţinut o serie de discursuri.

-III-
Apărarea patrimoniului natural şi cultural

-1-

Temele ecologice au fost atinse încă din ianuarie 2012 şi au reprezentat o preocupare continuă, aşa cum s-a văzut şi în capitolul referitor la Forumul Constituţional. La 27 februarie 2013, când între 6000 şi 8000 de manifestanţi au inundat străzile Bârladului pentru a protesta faţă de reluarea demersurilor Chevron pentru începerea exploatării gazelor de şist prin extrem de periculoasa metodă a fracturării hidraulice de mare volum, România Vie a organizat un marş de solidaritate în Bucureşti, pe ruta Piaţa Victoriei si Calea Victoriei, de pe trotuarul din faţa Muzeului „Antipa” până în dreptul bisericii Kretzulescu.
În acelaşi context, printr-o adresă expediată la 1 martie 2013 Consiliului Judetean Vaslui, România Vie a cerut acestuia sa precizeze din ce surse va fi luata apa necesara fracturării hidraulice.
De asemenea, Asociaţia noastră s-a implicat alături de alte grupuri din Coaliţia de Mediu şi de Asociaţia România Fără Ei- care a avut contribuţia decisivă- în organizarea manifestării din Bucureşti din cadrul protestului pentru interzicerea fracturării hidraulice care a avut loc la 4 aprilie 2013 în mai multe oraşe din România. La Bucureşti au participat circa 500 de persoane, fiind inaugurat pentru proteste platoul statuilor din Piaţa Universităţii, în ciuda refuzului Primăriei Muncipiului Bucureşti.
La 5 iunie 2013, membrii României Vii au luat parte la manifestările organizate de Coaliţia pentru Mediu cu ocazia Zilei Internaţionale a Mediului.
România Vie a avut în vedere şi alte situaţii cu impact de mediu- toaletarea abuziv şi excesiv aplicată a copacilor din oraşe, începutul procedurilor pentru deschiderea minei de uraniu de la Tulgheş-, dar în anul 2013 s-au desfăşurat doar activităţi de informare.

-2-

Problematica patrimoniului cultural a continuat să preocupe Asociaţia România Vie şi în anul 2013. După succesul relativ obţinut în cazul distrugerii sitului roman de la Şibot, Alba, în 2012, alte acţiuni sunt avute în vedere pentru obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti la aplicarea legii pentru protejarea unor monumente istorice de primă importanţă, sau cu privire la situaţia altor situri arheologice din Transilvania, afectate de diverse proiecte de infrastructură, rutieră sau energetică.

-IV-
Promovarea drepturilor românilor
din jurul graniţelor

O altă preocupare majoră a României Vii o constituie promovarea drepturilor culturale, confesionale, civile şi politice ale românilor din jurul graniţelor României şi ale Republicii Moldova.
La 23 mai 2013- 10 mai pe stil vechi-, dată la care aromânii aniversează emiterea iradelei din 1905 prin care Înalta Poartă a recunoscut existenţa pe teritoriul de atunci al Imperiului Otoman a miletului românesc (naţiunii) si a statuat drepturile acestuia la educaţie, serviciu religios şi administrare in limba proprie, România Vie a adresat o serie de petiţii autorităţilor din Grecia, Macedonia, Albania, Bulgaria, dar şi Croaţia şi Serbia, prin intermediul ambasadelor din Bucureşti ale acestor ţări (chiar dacă în Bulgaria discutăm atât de aromâni, cât şi de dacoromâni, în Serbia doar de dacoromâni, iar în Croaţia de istroromâni).
Astfel, România Vie a solicitat responsabililor din Atena să acorde recunoaşterea formală şi drepturi culturale, confesionale şi civile minorităţii vlahe- aromâni şi meglenoromâni- şi să înceteze acţiunile de mistificare a istoriei şi identităţii acestor populaţii. De asemenea, Asociaţia noastră a cerut statului grec să inceteze acţiunile de mituire a cetăţenilor statelor vecine de etnie aromână pentru ca aceştia să se declare greci sau să nege apartenenţa aromânilor la românitate, acţiuni cu atât mai grave cu cât Grecia se confruntă cu serioase dificultăţi economice, care dau naştere unor ample proteste perfect legitime ale locuitorilor acestei ţări.
Faţă de Sofia, Skoplje, Tirana şi Zagreb petiţiile înaintate de România Vie vizau lărgirea drepturilor specifice minorităţilor vlaho-române, indiferent de dialectul vorbit- aromân, dacoromân, meglenoromân sau istroromân-, până la standardul asigurat de statul român minorităţilor naţionale de pe teritoriul ţării noastre, şi combaterea politicilor elenizante ale Atenei, acolo unde este cazul. O notă specială am făcut în petiţia către autorităţile croate, pornind de la faptul că istroromâna este idiomul cel mai ameninţat cu dispariţia în Europa la ora actuală, iar pierderea acestui dialect şi a acestei culturi ar reprezenta o tragedie pentru civilizaţia întregului continent.
Cereri specifice erau conţinute în petiţia adresată autorităţilor din Serbia, ţară în care trăieşte una din cele mai numeroase şi mai compacte minorităţi româneşti. Belgradul era solicitat nu numai să acorde aceleaşi drepturi de care beneficiază minoritatea sârbă din România, dar şi să înceteze discriminarea dintre românii din Voivodina (Banatul de Vest) şi vlahii dacoromâni din Valea Timocului, în număr de circa 300.000, ca şi tentativele de a crea, după modelul stalinist aplicat în Transnistria şi Basarabia, o falsă identitate vlahă distinctă de cea română, inclusiv printr-o altă standardizare a limbii române (marele eşec al „moldoveniştilor” sovietici din anii 1920) şi stabilirea unei alte ortografii.
În a doua jumătate a lunii decembrie 2013, printr-un comunicat, România Vie a făcut un apel la non-violenţă în contextul protestelor din Kiev şi alte oraşe şi şi-a exprimat solidaritatea cu aspiraţiile de integrare europeană ale ucrainenilor şi, în mod special, cu poziţia exprimată de Uniunea Interregională “Comunitatea Românească din Ucraina” şi de deputatul român în Rada Centrală, dr. Ion Popescu. Astfle, Asociaţia România Vie a cerut autorităţilor de la Bucureşti să răspundă pozitiv şi consistent solicitării reprezentanţilor minorităţii române din Ucraina de a susţine integrarea în Uniunea Europeană a acestei ţări, ca singură cale pentru asigurarea supravieţuirii etnice, lingvistice şi culturale a celor 600.000 de români din Ucraina, a doua minoritate naţională din statul vecin ca pondere numerică, distribuiţi în special în teritorii ale României istorice.

-V-

Alte preocupări

-1-

Ca şi în 2012, România Vie a monitorizat acţiunile autonomiste şi populiste din judeţele Harghita şi Covasna, considerând ca acestea nu pot decât aduce prejudicii bunei relaţii dintre românii majoritari şi maghiarii minoritari, expunându-i pe ultimii la izolare şi sărăcire accentuată.
Pentru a pune capăt discrimării negative a românilor rezidenţi în localităţile în care maghiarii formează majoritatea, discriminare de care sunt responsabili politicienii corupţi si extremiştii, nu populaţia maghiară în ansamblul său, România Vie a susţinut consecvent ca prin Constituţia revizuită să se garanteze dreptul la identitate naţională, culturală şi confesională nu doar persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, cum este reglementat în prezent, ci tuturor cetăţenilor români, fie ei minoritari sau majoritari.

-VI-
Manifestări culturale

Romania Vie nu este însă interesată numai de proteste, acţiuni petiţionare şi participarea la dezbateri publice, ea consideră cultura militantă o formă de acţiune civică extrem de importantă.
O primă acţiune de acest gen a fost evenimentul „Teama de Eminescu”, organizat la Clubul Ţăranului Român în seara aniversării naşterii marelui poet, prozator şi publicist, 15 ianuarie 2013. Acesta a cuprins un prim film documentar produs de catre Asociaţia România Vie, o expoziţie de pictură, recitaluri de poezie si alte lecturări din textele eminesciene, discursuri, interludii muzicale, un moment al publicului. Cu o durată de trei ore, acest eveniment s-a dovedit un real si neaşteptat succes.
România Vie a recidivat, tot la Clubul Ţăranului Român, la 27 martie 2013, cu ocazia dublei sărbătoriri a împlinirii a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România şi a unui an de la constituirea grupului informal ce avea să devină actuala Asociaţie România Vie. A fost prezentat filmul documentar producţie proprie „Noua Opoziţie”, dedicat evenimentelor din anul 2012 şi de la începutul anului 2013. S-au ţinut diverse discursuri, a fost organizată o expoziţie de bannere şi pancarte de la proteste, au existat mai multe momente muzicale şi, din nou, un moment al publicului.
Din păcate, două proiecte culturale de mai mare amploare nu s-au putut realiza din lipsă de finanţare: festivalul UNII-RO, care urma să aibă loc în luna mai pe malul Prutului, în Parcul Francez din oraşul Ungheni din Republica Moldova, şi Ziua Limbii Române la 31 august 2013, în incinta Teatrului de Vară din parcul Herăstrău, în Bucureşti.

-VII-
Fenomenul Piaţa Universităţii 2013
(„toamna românească”)

Încercarea guvernului Victor Ponta de a impune prin procedură de urgenţă o lege cu dedicaţie care să dea drumul exploatării cu cianuri de la Roşia Montană şi distrugerii implicite a unui patrimoniu cultural inestimabil a declanşat un uriaş val de indignare. Nemulţumirea a izbucnit la 1 septembrie 2013, când 5.000 de oameni au inundat Piaţa Universităţii şi apoi au mărşăluit spre Piaţa Victoriei. S-au regăsit în acelaşi perimetru veteranii Pieţei Universităţii 2012, în special cei din zona Fântânii de la Arhitectură, ca şi mulţi alţi noi protestatari, care acum îşi manifestau pentru prima dată aplecarea spre civism. Membrii României Vii s-au aflat la datorie din primele clipe.
Manifestaţiile s-au ţinut lanţ în zilele următoare, culminând cu mari marşuri duminicale a căror amploare a ajuns să depăşească 20.000 de participanţi, cifre care nu se mai văzuseră de la protestele de la începutul anilor 1990. Marşurile au ajuns în cartiere, iar gazele de şist s-au impus tot mai mult ca a doua temă a protestelor, pe lângă Roşia Montană. Epicentrul mişcării a rămas, simbolic, Piaţa Universităţii. Presa străină a intitulat cele ce se întâmplau la Bucureşti, Cluj, Bârlad, Timişoara, Braşov, Sibiu, Galaţi etc. „toamna românească”. S-a văzut tot mai mult că Piaţa Universităţii 2012 fusese doar un preludiu pentru explozia din 2013 şi că Uniunea Social Liberală, care încurajase protestele din anul anterior pentru a slăbi puterea preşedintelui Traian Băsescu, dar le şi sabotase prin impresia de politizare şi manevrare creată de presa controlată politic, se prinsese în propria ei capcană.
Primele rezultate au început să se vadă imediat. S-a renunţat la procedura de urgenţă pentru adoptarea proiectului de lege privind Roşia Montană şi s-a constituit o comisie parlamentară specială menită iniţial să tragă de timp. Se spera că protestele, tratate iniţial cu toleranţă, vor scădea treptat în intensitate. La îndemnul celor din Campania Salvaţi Roşia Montană, ale căror revendicări au constituit revendicările iniţiale ale mişcării de protest, Piaţa a decis să boicoteze comisia parlamentară. România Vie a avut îndoieli faţă de această strategie, dar a ales să respecte boicotul. Doar câţiva protestatari cu caractere îndoielnice au încălcat consemnul.
Protestele din Piaţa Universităţii nu au fost revendicate de nicio organizaţie sau niciun grup anume, dar au reunit persoane de toate orientările şi interesate de cele mai diverse cauze. Comunicarea a fost realizată printr-o pagină de Facebook administrată de un grup de tineri profesionişti în PR. Din acest nucleu iniţial făceau parte şi reprezentanţi ai C.S.R.M., membri ai Miliţiei Spirituale, în frunte cu Mihail Bumbeş, apoi Cristian Neagoe, Claudiu Crăciun, Vlad Ioachimescu, Alexandru Alexe etc. S-a apelat şi la George Simion, într-o fază puţin ulterioară. Vlad Ioachimescu a fost cel care a pus problema lărgirii nucleului inclusiv către grupuri aflate de peste un an în stare de beligeranţă, iar iniţiativa sa a fost puternic susţinută, poate puţin suprinzător având în vedere evenimentele din 2012, de către Teddy Florea. S-a ajuns astfel la ceea ce am putea numi o reconciliere „istorică”, inclusiv între România Vie şi grupul din jurul lui Claudiu Crăciun.
Prin urmare, s-au organizat un fel de şedinţe plenare, deschise practic oricărui doritor dintre participanţi, şi la constituirea unor grupuri operative. Din cadrul României Vii, Alexandru Surcel şi-a asumat grupul juridic. Cei mai activi membri ai României Vii prezenţi la plenare au fost Mircea Radea, Augustus Costache şi Alexandru Surcel, dar au contribuit şi Radu Andrei şi Cătălin Mihai.
Putem spune că în felul acesta s-a constituit comunitatea Uniţi Salvăm – United We Save, care are potenţialul de a deveni un echivalent românesc al mişcărilor de tip Indignados şi Occupy.
Desigur, asta nu înseamnă că nu au mai existat dezbateri contradictorii. La finele lunii septembrie şi în octombrie, cea mai serioasă dintre acestea privea includerea sau nu pe lista de revendicări a unora privind explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturarea hidraulică de mare volum. Practic, în dezbatere s-au manifestat trei curente: cel cantonat exclusiv pe Roşia Montană, cel aflat în cealaltă extremă, care dorea trecerea la revendicări cât mai diverse şi cât mai politice, şi cel intermediar, al lărgirii gradate, mai întâi cu gazele de şist. Istoria avea însă să tranşeze disputa independent de argumentele pro şi contra.
La 16 octombrie 2013, contractorii Chevron, protejaţi de forţele de ordine ale unui guvern trădător, au venit să instaleze prima sondă pentru explorarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică la Pungeşti, în judeţul Vaslui. Au fost blocaţi de protestul localnicilor, însă jandarmii au intervenit violent. Seara, spontan, s-a ieşit în stradă la Bucureşti, iar în ciuda încercărilor Jandarmeriei de a-i opri, manifestanţii au trecut pe sub Arcul de Triumf.
Momentul coincidea cu o schimbare de dispoziţie a Puterii. Disperat că strategia toleranţei nu dă roade şi că protestele nu scad în intensitate, guvernul a decis să treacă la represiune. În acest context a avut loc incidentul de la Club A, chiar în seara următoare, când un flashmob la adresa ministrului culturii, Daniel Barbu, a fost folosit pentru o diversiune soldată cu spargerea aranjată a lunetei maşinii ministerului. Făcând un pas dincolo de represiunea lui Emil Boc şi a lui Traian Igaş, primul ministru Victor Ponta şi ministrul de interne Radu Stroe au trecut la deschiderea de dosare penale. Inclusiv Alexandru Surcel, din cadrul României Vii, a fost declarat făptuitor în legătură cu acest incident, primind ulterior neînceperea urmăririi penale, dar fiind menţinut ca martor, ceea ce l-a neutralizat ca avocat dipus să asiste diverşii învinuiţi.
Ulterior, Jandarmeria Română a încetat să mai urmeze marşurile, în speranţa producerii unor incidente care să justifice o intervenţie în forţă şi care nu au avut loc, şi s-a limitat la a proteja, uneori cu efective si dotări exagerate, anumite sedii de instituţii. Amenzile contravenţionale abuzive au început să fie distribuite cu aceeaşi „generozitate” ca şi în 2012, dând mult de lucru grupului juridic, şi au avut loc şi agresiuni fizice asupra demonstranţilor.
Comisia specială pentru Roşia Montană şi-a prezentat raportul în 11 noiembrie 2013, dar gestul a fost doar unul formal, legea Roşia Montană Gold Corporation fiind abandonată sub presiunea străzii, care a determinat Partidul Naţional Liberal să-şi retragă orice sprijin, forţând şi Partidul Social Democrat să recurgă la o nouă strategie: adoptarea unei noi legi a minelor, proiect respins la rândul său la 10 decembrie 2013, chiar de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, în timp ce protestatarii ocupau sediul Avocatului Poporului. În felul acesta, ca o primă victorie notabilă a mişcării de protest, proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation a fost blocat pentru o perioadă imprecisă de timp. Evident, victoria finală va fi obţinută de-abia când Roşia Montană va fi inclusă în Patrimoniul Universal UNESCO.
Tendinţa de radicalizare a protestelor s-a exprimat cel mai bine în comuna Moşna, judeţul Sibiu, unde localnicii împreună cu protestatari veniţi din alte oraşe precum Bucureşti, Braşov, Sibiu şi Cluj au îndepărtat cablurile întinse de S.C. Prospecţiuni S.A., fără acordul proprietarilor, pentru o prospectare seismică pentru gaze de şist.
La 2 decembrie 2013 Jandarmeria Română a intervenit împotriva protestatarilor din tabăra de rezistenţă instalată pe o proprietate învecinată terenului destinat sondei de la Pungeşti şi apoi au început să păzească efectuarea construcţiei. Măsuri speciale de intimidare au fost impuse în toată comuna şi, mai ales, în satele Siliştea şi Pungeşti. Printre primii care s-au dus la faţa locului pentru a evalua situaţia a fost şi Mircea Radea, de la România Vie, care s-a întors cu informaţii esenţiale pentru plenara Uniţi Salvăm.
În aceste condiţii s-a produs „răscoala ţărănească” din 7 decembrie, reprimată dur de Jandarmerie. Pungeşti a fost declarat zonă specială de siguranţă publică, conform Ordinului nr. 60/2010 al Ministrului de Interne, care s-a tradus efectiv prin instaurarea unui regim de ocupaţie militară, asemănător modului în care armata şi securitatea invadau satele şi abuzau locuitorii la finele anilor 1940 şi în anii 1950, în căutarea luptătorilor din rezistenţa anticomunistă. Printre cei ajunşi în acea zi acolo a fost şi Alexandru Surcel, care a constatat o stare de lucruri incredibilă pentru Uniunea Europeană a secolului XXI. Încă din aceeaşi seară a reclamat abuzurile, ajungând să discute inclusiv cu senatorul PNL Norica Neculai.
A doua zi, la Bucureşti, la a doua manifestaţie de solidaritate consecutivă, aveau loc alte abuzuri, mai mulţi protestatari fiind agresaţi fizic de către jandarmi, inclusiv vicepreşedintele României Vii Cătălin Mihai, a cărui portavoce a fost spartă intenţionat de unul dintre lucrătorii Jandarmeriei. Unii dintre cei agresaţi au fost ridicaţi, duşi la o secţie de poliţie şi amendaţi.
Violenţele provocate de Jandarmeria lui Stroe şi a lui Ponta au crescut în intensitate la marşul din seara zilei de 15 decembrie 2013, potenţat de superimunitatea votată de parlamentari şi de legea amnistiei, dedicată politicienilor condamnaţi pentru fapte de coruptie, când s-a încercat fără succes oprirea manifestanţilor pe traseu, iar la Piaţa Victoriei mai mulţi protestatari au fost bătuţi, unii lăsaţi cu leziuni destul de grave, iar patru dintre aceştia au fost ridicaţi şi duşi la Secţia 2 poliţie, unde Alexandru Surcel şi Augustus Costache au mers să-i asiste. Aici i-au găsit pe Erwin Albu şi Dan Savu, amândoi uşor răniţi, în timp ce Willy Schuster, cu mai multe degete rupte şi lovit dur la cap, fusese deja transportat la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
A devenit astfel clar că este timpul ca mişcarea de protest să treacă la un nou nivel. Un colectiv format ad hoc în cadrul Uniţi Salvăm, din care făceau parte şi Augustus Costache, Mircea Radea şi Alexandru Surcel, dar şi Georgeta Ionescu, Maria Olteanu, Daria Marinescu, Teddy Florea, Claudiu Crăciun, Dragoş Andriana, Mircea Serdin etc. au redactat un document intitulat Declaraţia de la Bucureşti, care pe lângă revendicările relative la mineritul cu cianuri, includerea Roşiei Montane in Patrimoniul Universal UNESCO şi fracturarea hidraulică de mare volum, a inclus şi cereri privind reforma sistemului electoral şi a legii partidelor, desecretizarea contractelor şi clauzelor secrete semnate de statul român şi limitarea abilităţii acestuia de a intra în astfel de înţelegeri, abrogarea superimunităţii şi retragerea legii amnistiei şi, nu în ultimul rând, demisia guvernului şi a preşedintelui. Declaraţia de la Bucureşti a fost gândită ca să fie citită la mitingul din 21 decembrie 2013 şi comunicată mass mediei de către Alexandru Surcel în preziua protestului.
La marşul din 21 decembrie 2013 au participat cel puţin 8.000 de persoane. Declaraţia de la Bucureşti a fost citită de două ori, cei prezenţi reacţionând pozitiv. S-a mers din Piaţa Universităţii către Piaţa Victoriei, prin Piaţa Romană, fiind simbolic refăcută din lumânări baricada de la Hotel Intercontinental din 21 Decembrie 1989, iar apoi la Piaţa Revoluţiei, prin Calea Victoriei. Guvernul şi-a demonstrat din plin frica, Palatul Victoria şi Ministerul de Interne fiind păzite de efective uriaşe de jandarmi, inclusiv de scutieri şi tunuri cu apă. Ţinând însă seama de semnificaţia istorică a zilei, aceştia nu au intervenit, singurul incident având loc când Cezar Avrămuţă s-a urcat pe un tun cu apă, în faţa sediului Ministerului de Interne, iar apoi s-a încercat extragerea acestuia din mulţime, zădărnicită de protestatari. Imediat după aceea, tunul cu apă a fost retras, ceea ce a creat noi momente de tensiune.
Mai târziu, un mic grup de protestatari a refăcut baricada de la Intercontinental din lumânări şi deşeuri. Un alt militant întors de la Pungeşti, Alexandru Popescu, zis Sandu, a intrat în aceeaşi zi în greva foamei şi s-a instalat pe platoul din faţa Teatrului Naţional Bucureşti. În 4 şi 5 ianuarie 2014 i s-au alăturat alţi doi grevişti ai foamei, Iulian Marcu şi George Popescu, şi ei reveniţi după mai mult timp petrecut în Pungeşti. La 12 ianuarie 2014, Alexandru Popescu şi-a încetat protestul.
Cu marşul din 21 decembrie 2013 „toamna românească” s-a încheiat, dar nu şi mişcarea de protest. În timp ce comunitatea Uniţi Salvăm continuă să se coaguleze, unii protestatari au decis să facă pasul spre politică; Erwin Albu este decis să candideze independent la alegerile europarlamentare din luna mai 2014, iar George Epurescu (România Fără Ei), care în cursul anului 2013 s-a concentrat pe subiectul gazelor de şist, a început demersurile pentru formarea unui partid politic, numit Partidul Oamenilor Liberi (P.O.L.). Cum constituirea unui partid este un proces dificil în actualele condiţii legale, şi George Epurescu are în vedere candidaturi independente pentru alegerile europarlamentare. Convingerea României Vii este că România are nevoie atât de o societate civilă autentică, independentă, puternică şi apartinică, cât şi de o garnitură nouă de oameni politici, veniţi din afara actualei clase politice, inclusiv de partide noi, necompromise. Procesul de coagulare a noii societăţi civile a început în anul 2012 şi a prins noi dimensiuni cu Fenomenul Piaţa Universităţii 2013, dar în ce priveşte pasul unora dintre activişti către politica electorală anul 2016 pare a fi adevărata miză. Unii, ca Mihail Bumbeş, dau chiar un termen mai lung, anul electoral 2020.

Alexandru Surcel, Bucureşti, 12 ianuarie 2014

ROMANIA VIE –
Bilant al primului an de activitate

Acest material incearca sa prezinte o serie de detalii privind Asociatia Romania Vie si istoricul acesteia. Dupa un expozeu ceva mai lung asupra Pietei Universitatii 2012 si a genezei Romaniei Vii, in locul unei cronologii stricte vom urma diversele fire directoare din evolutia si activitatea organizatiei noastre.

-I-
Fenomenul Piata Universitatii 2012 si originile

Ca sa o luam cu inceputul, Asociatia Romania Vie, care a functionat timp de opt luni sub denumirea de Grupul Informal de Gandire si de Actiune Romania Vie- cuvantul “informal” fiind abandonat in ultima perioada, cand cererea de dobandire a personalitatii juridice fusese deja depusa la registratura Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti-, isi are originile in Fenomenul Piata Universitatii 2012. Foarte putini dintre viitorii fondatori ai Romaniei Vii- numita mai departe RV- se cunosteau anterior datei de 13 ianuarie 2012, cand au inceput evenimentele de la Bucuresti si, in orice caz, ceea ce ne-a adunat si ne-a catalizat pe toti sa avem aceasta initiativa au fost miscarile de protest. In ceea ce priveste grupul care avea sa fondeze Romania Vie, acesta era divers din punct de vedere profesional, dar cu o dominanta a celor cu studii superioare si a celor cu varste cuprinse intre 25 si 42 de ani. Unii dintre ei anterior miscarilor din anul 2012 luasera parte la campania Salvati Rosia Montana, iar cativa fusesera chiar participanti la evenimentele cruciale in perioada 1989-1990, inclusiv la Fenomenul Piata Universitatii de atunci, desi foarte tineri in acea epoca.
Fenomenul Piata Universitatii 2012 a avut o istorie complexa, care inca nu a fost reflectata in mod judicios in media, lucru perfect explicabil prin politizarea semnificativa mai ales a audio-vizualului, lucru de care ne-am tot lovit pe parcursul acestui an de activism. Dupa entuziasmul perioadei initiale, dintre 13 si 28 ianuarie (mitingul pentru Rosia Montana), Piata Universitatii a suferit o anumita decantare. O parte a celor care participasera la protestele din primele zile, descurajati de frigul instalat in luna februarie si de ninsorile masive, au inceput sa nu mai vina la proteste. Televiziunile au scazut reflectarea evenimentelor pana in punctul in care in provincie nici nu se mai stia ca la Bucuresti protestele continua, lucru in parte explicabil prin nevoia mass-mediei de a cauta mereu subiecte noi, dar si prin rezerva patronatelor de presa, dependente politic, fata de tot mai persistentele mesaje “PDL si USL, aceeasi mizerie” si “USL si PDL fura prin rotatie”.
In acelasi timp, s-au produs primele disocieri intre protestatarii cu vederi diferite. Astfel pe platoul din fata TNB s-au grupat protestatarii cu simpatii USL-iste, dintre care unii membrii de partid comanditati in mod direct de structurile USL (in frunte cu Cezar Avramuta, celebrul stegar de pe statuia personajelor lui Caragiale, care mai pe la inceputul lunii decembrie 2012 facea turnee electorale pentru USL), revolutionarii din 1989, cei din sindicatul cadrelor militare disponibilizate (Dogaru) si, in general, cei mai in varsta, aparitii episodice in ianuarie- februarie facandu-si si membri ai PP-DD si ai PP-LC. Controverse a suscitat prezenta in Piata a Noii Drepte, alungata de doua ori ca urmare a insistentelor unei parti a protestatarilor, mai ales dintre cei cu vederi de stanga. Pe de alta parte, la Fantana, in zona Institutului de Arhitectura, s-au grupat preponderent protestatarii mai tineri, care considerau ca simpla inlaturare de la putere a PDL si a aliatilor acestuia nu va schimba nimic si ca Romania are nevoie de o reformare mult mai profunda a clasei politice si a statului. Si acest grup era unul destul de pestrit, trecand prin tot spectrul ideologic de la anarhisti comunitarieni si neomarxisti pana la neolegionari, membri sau simpatizanti ai Partidului Totul Pentru Tara- lucru dezvaluit mai tarziu. Ruptura dintre cele doua grupuri de protestatari a cunoscut momentul culminant cand nucleul dur USL a facut o contramanifestatie la un protest impotriva Proiectului RMGC.
Ei bine, viitorii fondatori ai Romaniei Vii au facut parte din acest al doilea grup de protestatari, cel de la Arhitectura. Ca si lider al acestui grup, mai ales in afara, era perceput Claudiu Craciun, profesorul de la SNSPA si colaborator al lui Cristian Parvulescu, fost copresedinte al Miscarii Verzilor, alaturi de Remus Cernea, care a avut sansa de a fi protestatarul care a vorbit in Parlamentul European, in conditiile in care, in mod real, spre deosebire de 1990, in 2012 Piata Universitatii nu a avut niciun unic lider. Acesta isi formase intr-adevar propriul sau nucleu, care a folosit, daca nu inca mai foloseste, denumirea de Indignatii din Romania. O alta prezenta notabila erau feministele, insa unele dinte ele, nu toate, erau foarte agresive comportamental si verbal. Dintre protestatarii de la Arhitectura faceau parte si fostii participanti ai tentativei romanesti de miscare Occupy din 2011, participanti la campania Salvati Rosia Montana, activistii anti-ACTA, cei pentru blocarea intelegerii cu Chevron si pentru interzicerea exploatarii gazelor de sist prin fracturare hidraulica, monarhisti, anarhisti, neomarxisti, precum si multi altii care nu apartineau initial niciunui grup. A existat o tentativa de organizare a tuturor acestora si de elaborare a unui proiect comun, inclusiv a unui set complet de revendicari, in vederea caruia s-a creat un grup de email si s-au organizat o serie de sedinte intr-o cafenea din Bucuresti.
Trebuie observat ca in aceasta perioada- vorbim in special de februarie si martie 2012- principalul merit organizatoric nu i-a revenit lui Claudiu Craciun sau altui lider informal care s-a facut remarcat in miezul evenimentelor, cum ar fi George Epurescu, Alexandru Alexe, Mihail Bumbes, Brianna Caradja, Luiza Volf sau Vlad Ioachimescu (acesta si el promovat de televiziuni, apreciat de toti, dar care a refuzat sa-si asume vreo ambitie politica), ci lui Mihai Preoteasa, un personaj care a “comis” mai multe fapte remarcabile, dar care a sfarsit prin a se retrage complet in aprilie 2012. De fapt, in ciuda unor actiuni de relativ sau evident succes, cum au fost marsurile de seara prin Centrul Vechi, protestele de la MAI, de la Ministerul Mediului si de la cel al Economiei, dezbaterea publica a Proiectului Agora la PMB, toata aceasta tentativa de organizare a trenat din cauza opozitiei anarhistilor, ostili oricarei forme de structurare ierarhica, precum si a destul de putin eficientei reguli a consensului aplicata in sedintele comune, care era greu de obtinut, dar usor de manipulat.
Fisura dintre viitoarea Romania Vie si grupul din jurul lui Claudiu Craciun s-a produs la scurt timp dupa succesul de la dezbaterea proiectului Agora in cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, catre sfarsitul lunii martie, cand, in contextul bicentenarului primei ocupari a Basarabiei de catre Imperiul Rus si al implinirii a doua decenii de la razboiul din Transnistria, o parte din cei care participam la sedintele de la Boheme am propus ca in seara zilei de 27 martie 2012 sa aniversam in Piata Universitatii 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania si, cu aceasta ocazie, sa protestam fata de prezenta Armatei a 14-a ruse pe teritoriul Republicii Moldova si fata de presiunile pe care Rusia le exercita asupra acestui stat. Ne-am lovit insa de o opozitie neasteptata si perceputa de noi atunci ca fiind chiar socanta, cu atat mai mult cu cat cu numai o saptamana inainte avusese loc in Piata Universitatii, din initiativa acelorasi, o seara de solidaritate cu rebelii sirieni. Pe grupul de email, dar si la sedinta s-a ajuns la dezbateri absurde, in care am aflat ca orice forma de nationalism inseamna xenofobie si ca sa militezi pentru Unirea celor doua state romanesti, Romania si Republica Moldova, inseamna sa formulezi revendicari teritoriale fata de alte state.
Cu toate acestea, consensul a fost obtinut pentru circa o jumatate de minut, printr-un fel de negociere directa intre subsemnatul si una dintre liderele moderate ale feministelor, Oana Baluta, profesor la Jurnalism si SNSPA, insa a fost rasturnat prin interventii personale imediate. Autorii acestora au sperat ca astfel ne vom limita numai la actiunile din afara Pietei Universitatii- participarea la slujba de comemorare a fruntasilor unionisti basarabeni din 1918 de la Manastirea Cernica si depunerea unei coroane de flori la Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol in memoria militarilor romani cazuti in Est in al doilea razboi mondial si al voluntarilor moldoveni ucisi la Nistru in 1992. Fiind insa vorba de chestiuni de principiu, am decis sa nu renuntam la actiunea noastra, ba chiar am primit sprijinul celor de la Asociatia Romania Fara Ei- George Epurescu si Adrian Ciobanu- care au decorat zona Arhitecturii cu baloane tricolore, precum si al altor protestatari, care au participat la manifestarea noastra.
Printre cei care am initiat manifestarile din 27 martie 2012 trebuie sa numesc, in afara de subsemnatul Alexandru Surcel, pe Mircea Radea, Daniela Chiriac, Catalin Mihai, Catalin Serban, Roxana Balaneanu, Adrian Lupu, Andrei Mihai, Dorin Osmulikevici, Andrei Filimon, Daniel Tucan, Anca Wolford, Vlad Paraschivoiu, Alexandru Popa si altii, majoritatea regasindu-se ulterior in Romania Vie (unde aveau sa se adauge noi aderenti de valoare). Spre surpriza noastra neplacuta, ne-am trezit cu o contramanifestatie organizata de Teddy Florea, fost membru in Miscarea Verzilor pana in ianuarie 2012, care a considerat la randul sau ca a ni se opune este o chestiune de principiu.
Am ramas cu un gust foarte amar, dar am fost totusi deschisi la reconciliere. Insa, la urmatoarea sedinta de la cafenea, la 1 aprilie 2012, ni s-a pus in fata un inscris de asa-zisa disociere de extrema dreapta, care era insa astfel formulat incat am fi fost cenzurati si am fi fost expusi foarte usor excluderii arbitrare, pe care evident ca nu l-am putut accepta si semna. In acel moment s-a produs ruptura care avea sa fie cunoscuta ulterior drept “scindarea Pietei Universitatii”.

-II-
Formarea Romaniei Vii

Romania Vie, ca si grup informal, avea sa se structureze in numai cateva zile. Una dintre primele initiative ale noii structuri a fost sa continuam si sa acceleram ceea ce se incepuse in perioada Boheme, in primul rand conceptia unui set complet de revendicari. Fara a fi un grup perfect omogen, dar avand totusi o mai mare coeziune de idei, in cadrul RV am reusit in circa doua luni structurarea unei baze doctrinare, cuprinsa in Declaratia de principii finalizata la 29 mai 2012, precum si a unui Program structurat in patru capitole, rodul a multa munca si pasiune, elaborat intre iunie si noiembrie 2012.
Declaratia de principii si Programul sunt esentiale indeplinirii scopului RV, care este acela de a impune in societatea romaneasca un alt mod de face politica si de a administra statul si, mai general, un alt comportament public. Romania Vie isi propune inlocuirea actualei clase politice cu una mai curata din punct de vedere moral, precum si dedicata interesului public si nu imbogatirii proprii. Pe langa acest obiectiv principal, exista si multe alte teluri complementare, pe care nu le mai detaliez aici, ele putand fi usor deduse din lectura respectivelor materiale.
In ce priveste organizarea, asa cum precizam mai sus, RV a functionat ca si grup informal timp de circa opt luni, personalitatea juridica fiind dobandita prin Incheierea pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti la 22 noiembrie 2012. De retinut insa ca, din punctul nostru de vedere, tinand seama de modul dramatic in care ne-am format, ziua fondarii noastre este 27 martie.

-III-
Lupta cu sistemul

-1-

Lupta cu sistemul reprezinta, asadar, unul dintre principalele linii directoare ale activitatii RV. Lui i-a fost dedicat primul mars notificat de Romania Vie in exclusivitate, care a avut loc la 22 aprilie. Acesta a marcat 21 de ani de la inceputul Fenomenului Piata Universitatii 1990 si a reprodus o parte din traseul coloanelor de manifestanti din acea zi istorica, reluand intr-o forma actualizata si principala revendicare de atunci: lustratia. S-a marsaluit astfel pe ruta Piata Charles de Gaulle- Calea Dorobantilor- bulevardul Dacia- Piata Romana, cu acordul Primariei, si s-a continuat pe baze “individuale” pe Magheru pana in Piata Universitatii. Iar in ce priveste revendicarea privind lustratia, aceasta a fost actualizata pentru a-i include pe langa cei cu functii de un anumit nivel in fostele structuri comuniste si pe fostii securisti sau colaboratori ai Securitatii si pe indivizii implicati in scandalurile de coruptie ale ultimelor doua decenii.

-2-

In seara zilei de 27 aprilie, cand s-a produs caderea guvernului MRU, la care Piata Universitatii a avut o contributie indubitabila, Romania Vie a organizat un mars spontan din Piata Universitatii spre Palatul Cotroceni, reusind ceea ce o tentativa anterioara, initiata de altii in 11 aprilie, nu reusise: sa treaca neatinsa de numeroasele dispozitive de jandarmi. Protestatarii condusi de Romania Vie s-au regrupat la poarta Palatului Cotroceni dinspre bulevardul Eroilor Sanitari, unde, in prezenta unei echipe si unui car al Digi 24 TV, au cerut demisia presedintelui Traian Basescu. In timp ce se retrageau inapoi spre Centru, doua scandari izolate au oferit jandarmilor ocazia sa ii “indubeze” (cuvant inventat in Piata Universitatii 2012) pe participantii la mars si sa ii duca tocmai la Sectia 22 politie din Drumul Taberei, spre a le fi cat mai dificil sa revina in Cotroceni ca sa il tulbure pe presedintele Basescu. De data aceasta insa, sub indrumarea RV, “indubarea” a decurs ca niciodata pana atunci, dupa 2 amenzi si un avertisment jandarmii vazandu-se obligati sa admita ca nu au nicio dovada ca s-ar fi comis vreo contraventie, in schimb protestatarii parasind sectia de politie de-abia dupa depunerea a cel putin 15 (cincisprezece) plangeri penale pentru abuz.
Anul 2013 a adus cu sine inceperea cercetarilor in cel putin doua dintre dosarele ce au ca obiect plangerile penale din seara de 27 aprilie 2012, cel putin doua persoane fiind audiate de procurori pana in momentul de fata.

-3-

Un alt mars anti-sistem initiat de Romania Vie a avut loc in ultima zi a campaniei electorale pentru alegerile locale, vineri, 8 iunie 2012, pe ruta Piata Victoriei- bulevardul Aviatorilor- Piata Charles de Gaulle cu urmatoarele mesaje: “Ca alesii locali si centrali care vor fi confirmati de alegerile locale din 10 iunie si de alegerile parlamentare din toamna anului curent sa nu mai perpetueze practicile de coruptie, nepotism si abuz in functie mult prea raspandite in randurile clasei politice” si “ca populatia sa nu mai tolereze de la alesii sai practicile de coruptie, nepotism si abuz in functie, sa constientizeze si sa se mobilizeze spre a combate toate aceste derapaje prin toate mijloacele legale”.
In plus, intrucat in acea zi Moara lui Assan, monument istoric de importanta nationala, era devorata de un nou incendiu suspect ca origini si intensitate, chestiunea dureroasa a monumentelor amenintate din Bucuresti a fost adaugata ca si obiect al marsului, cerandu-se exproprierea de urgenta a tuturor acestor obiective.

-4-

Intr-un alt registru, dar avand legatura cu “pacatele” sistemului, s-au situat actiunile Romaniei Vii prilejuite de Ziua Eroilor- sarbatoarea Inaltarii, care a cazut in anul 2012 in data de 24 mai- si de comemorarea tragicelor evenimente din 13-15 iunie 1990 (si in subsidiar a primei mari deportari din teritoriile ocupate ale Basarabiei, Bucovinei de Nord si tinutului Hertei din 13 iunie 1941). Astfel, la 24 mai membri ai Romaniei Vii s-au adunat la Monumentul Eroilor Patriei, de pe esplanada Universitatii de Aparare Carol I, si la Monumentul Eroilor Artileristi din apropiere, au tinut un discurs, au depus flori si au aprins lumanari.
De asemenea a fost depusa la Guvern o petitie care cerea argumentat ridicarea in parcul Izvor a unui “Monument al Victimelor Comunismului si al Eroilor Rezistentei Anticomuniste, de dimensiuni cel putin comparabile cu ale Monumentului Holocaustului”. Aceasta petitie a fost “omorata” prin declinare de competenta, dar subiectul va fi reluat la momentul oportun.

-5-

In ce priveste comemorarea evenimentelor din 1990, aceasta a avut loc in Piata Universitatii in 13 iunie 2012, cand s-au tinut mai multe discursuri, s-a scris cu flori “Vrem dreptate” pe treptele de pe platoul TNB si s-au instalat o serie de bannere in care se cerea judecarea fostului presedinte Ion Iliescu si a tuturor celor vinovati de crimele de acum 21 de ani. Din pacate, “corul USL” (vorbim de grupul de USL-isti comanditati, mentionat mai devreme), prezent in acea perioada acolo, s-a dedat la contramanifestatia cea mai dezgustatoare prin impietate fata de mortii din 13-15 iunie 1990. Ulterior, in cursul noptii, dupa ce noi am aprins o cruce din lumanari alaturi de cativa membri PNL langa Fantana de la Arhitectura, acestia au vandalizat bannerele montate de Romania Vie, scotand de pe ele sloganul “Iliescu judecat pentru sangele varsat”.

-6-

Au existat si cateva cazuri in care RV a schimbat detaliile unui eveniment avut in vedere din timp. La 3 august, RV intentiona sa organizeze un mars “pentru unitatea tuturor romanilor in jurul ideilor de democratie, stat de drept, respectarea cetateanului, cu diverse revendicari ce vor putea fi precizate pana atunci, cu prilejul implinirii a 35 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului din 1977. Golanii si ciumpalacii din Piata Universitatii intind mana minerilor din Valea Jiului in numele solidaritatii nationale si al dezideratului comun de dreptate, cinste si adevar. Tema principala a mitingului va fi starea de atomizare si aservire in care a fost adusa economia nationala si, in particular, industria romaneasca, lipsa unei viziuni care sa conduca la formarea unei economii romanesti puternice, asezata pe baze sanatoase si in masura sa asigure prosperitate”. Avandu-se insa in vedere perioada de vacanta si campania pentru referendum, s-a preferat organizarea unei mese rotunde pe teme economice, la care au participat reprezentantii unor alte grupuri de protestatari din Piata Universitatii.
De asemenea, pentru 15 septembrie, data la care in mod traditional, timp de peste un secol, a inceput scoala in Romania, fusese programat un protest stradal fata de starea jalnica in care a fost adus invatamantul, cu propunerea pachetului de masuri din Programul Romaniei Vii; in final, tinandu-se seama de evenimentele zilei- congresul PPE, lansarea candidatilor USL-, s-a facut publica o scrisoare deschisa cu acelasi subiect.

-7-

Momentul culminant al anului 2012 l-a reprezentat, probabil, suspendarea presedintelui Basescu. La inceputul acesteia, in primele zile ale lunii iulie 2012, au fost vreo doua zile extrem de tensionate, in care atat anti-basistii, cat si basistii au fost prezenti in Piata Universitatii. Membrii RV au fost si ei acolo, reusind alaturi de alti protestatari sa domine in mod pasnic situatia, nu insa fara a fi stropiti cu apa de unii protestatari pro-Basescu.
Punctul de vedere al RV a fost insa exprimat cel mai clar pe calea unei scrisori deschise care spunea urmatoarele: “Noi, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE, fondat de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, dorim sa transmitem clasei politice in integralitatea ei urmatorul mesaj: NU MAI INCALCATI CONSTITUTIA SI LEGILE TARII! / Cetatenilor romani, populatiei acestei tari, indiferent de varsta, rasa, sex, religie, apartenenta etnica sau subculturala, statut social, interese sau optiuni politice si filosofice, le adresam urmatorul apel: NU MAI TOLERATI DE LA POLITICIENI PRACTICILE DE CORUPTIE, NEPOTISM SI ABUZ IN FUNCTIE, CONSTIENTIZATI, INVATATI LEGEA SI MOBILIZATI-VA SPRE A COMBATE TOATE ACESTE DERAPAJE PRIN TOATE MIJLOACELE LEGALE! / In rest, declaram oficial ca RAZBOIUL POLITIC DINTRE PDL SI USL NU NE INTERESEAZA, II CONSIDERAM DEOPOTRIVA VINOVATI PENTRU DEZASTRUL SOCIETATII ROMANESTI SI CEREM DEMISIA IMEDIATA A PRESEDINTELUI TRAIAN BASESCU SI A PRIMULUI MINISTRU VICTOR PONTA, IMPREUNA CU INTREGUL GUVERN, PRECUM SI ORGANIZAREA ALEGERILOR PARLAMENTARE SI PREZIDENTIALE CAT MAI CURAND.”
Ulterior, dupa referendumul din 29 iulie, Romania Vie s-a ridicat pentru a apara democratia romaneasca, asa imperfecta cum e ea, in fata presiunilor externe si interne care urmareau readucerea presedintelui Basescu la Palatul Cotroceni in ciuda evidentului vot popular. In acest sens, RV a obtinut acordul Primariei pentru un protest de doua zile in fata sediului Curtii Constitutionale a Romaniei, la 20 august intre orele 17 si 19 si la 21 august intre orele 15 si 19. Cererile noastre vizau respectarea votului exprimat prin referendum, eliminarea acelei cerinte excesive privind cvorumul, sanctionarea caracterului antidemocratic al boicotului la referendum si asimilarea acestuia votului negativ exprimat explicit si reformarea CCR. Protestul acesta a avut loc numai in prima zi anuntata, in a doua fiind anulat din cauza pronuntarii CCR in cursul diminetii respectivei zile.
In schimb, Romania Vie a luat parte la protestele din Piata Universitatii si de la parcul Izvor din acea seara si din zilele care au urmat si care au reprezentat finalul efectiv al Fenomenului Piata Universitatii 2012, punand la socoteala si cele cateva zile de “plimbari” la Cotroceni (reactivarea “corului USL” in perioada noiembrie- decembrie fiind doar o manevra de campanie electorala, fara legatura cu adevaratii protestatari independenti).

-8-

In toata aceasta perioada din lunile aprilie-septembrie 2012 nu au existat insa numai actiuni strict marca Romania Vie sau la care noi am luat parte in mod spontan. De fapt, inca din primele sale zile de existenta, Romania Vie prin subsemnatul Alexandru Surcel, alaturi de Romania Fara Ei, prin Adrian Ciobanu, si de Asociatia Pro Vulcan (Luiza Volf), a obtinut acordul Primariei pentru un mars intre Piata Victoriei si Ateneul Roman, impotriva privatizarii Cuprumin, ce a avut loc in data de 5 aprilie 2012.
Romania Vie nu este un grup eminamente religios, ortodocsii practicanti si nepracticanti convietuind in cadrul asociatiei noastre cu ateii si cu agnosticii declarati, asa cum si monarhistii coexista cu republicanii. Cu toate acestea, in continuarea unei intalniri intamplatoare la Manastirea Crasna, in timpul vacantei de 1 Mai, mai multi membri RV am participat in dimineata duminicii de 20 mai 2012 la slujba de la cunoscuta biserica Sf. Silvestru din Bucuresti, special pentru a discuta cu parintele Nicolae, faimos preot ortodox si fost detinut politic, care a doua zi urma sa implineasca venerabila varsta de 88 de ani. Ceea ce cautam era un sfat, o indrumare de la un batran intelept, iar pe langa binecuvantarea venita din inima, sfatul primit a fost sa nu stam izolati, ci sa ne reunim cu celelalte grupuri care in mod real doresc schimbarea, pentru ca numai prin unitate vom reusi sa ne atingem telul. Asadar, am luat parte cu draga inima si la evenimentele initiate de altii si am fost deschisi oricarei initiative de coalizare.
Astfel, in timp ce o parte dintre membrii RV s-au implicat activ in campania pentru primaria generala a lui Nicusor Dan, incepand cu 18 mai am luat parte la o noua tentativa de coalizare a factiunilor de protestatari din Piata Universitatii si din tara, initiata de Paul Iurea din Vama Veche (Vama Verde), fost activist al Partidului Verzilor, sub denumirea de Alianta Romania Km 0, al carei moment culminant a fost un mars catre resedinta ambasadorului SUA de pe Soseaua Kiseleff, in data de 31 mai 2012. Inainte ca aceasta Alianta sa-si inghete activitatea cu titlu temporar, lucru decis in absenta reprezentantilor RV, au avut loc mai multe sedinte.
De asemenea, membrii RV au fost prezenti la manifestatia de la statuia regelui Carol I de la 10 mai, la marsul pentru resursele naturale din 3 iulie 2012, la “marsul luminii” din seara zilei de 8 noiembrie acelasi an, toate evenimente initiate de altii. In prezent, suntem in contact cu grupul care, plecand de la comunitatea Green de pe Facebook, incearca sa puna bazele unui nou partid politic, dar si cu initiatorii Aliantei Nationale pentru Restaurarea Monarhiei, ONG cu ramificatii in mai multe judete din tara ce si-a propus o profunda schimbare constitutionala, intre care se afla si fondatori ai Romaniei Vii.

-9-

In prima jumatate a lunii martie 2013 Romania Vie a intrat in legatura cu Asociatia Pro Democratia, ai carei reprezentanti vor organiza dezbaterile din cadrul Forumului Constitutional, si este in curs de a initia reactivarea Aliantei Romania Km 0 sau constituirea unei alte platforme civice, pentru a se intra astfel in arena dezbaterii publice din jurul reformei constitutionale intentionate de USL.

-IV-
Campania pentu investigarea abuzurilor Jandarmeriei
si pentru amnistia contraventionala a protestatarilor

Inainte de a trece mai departe pe linia campaniilor construite in comun cu altii, este necesar sa amintesc de campania pentru investigarea abuzurilor Jandarmeriei si pentru amnistia contraventionala a protestatarilor. Anterior datei de 27 martie 2012, avocatii activi in Piata Universitatii si, in mod special, maestrul Stefan Iordache, incepusera sa lucreze la o petitie catre comisia de abuzuri din cadrul Camerei Deputatilor prin care sa obtina investigarea abuzurilor Jandarmeriei impotriva protestatarilor, frecvente in primele luni de Piata Universitatii, si sanctionarea celor gasiti vinovati.
In urma sciziunii de grupul din jurul lui Claudiu Craciun, toti acesti avocati s-au regasit in cadrul Romaniei Vii, asadar aceasta a fost cea care a continuat respectiva initiativa. Petitia in cauza a fost inregistrata de Camera Deputatilor sub numarul 34/09.04.2012 si deferita MAI, care a dispus efectuarea unei anchete interne in cadrul Jandarmeriei Romane. Investigatorii au incercat sa obtina audierea separata a fiecarui semnatar al petitiei, dar Romania Vie a organizat o deplasare colectiva la unitatea de jandarmi de pe langa Manastirea Antim, unde a avut loc consemnarea declaratiilor. Ulterior s-a primit un raspuns al rezultatelor acestei cercetari interne, al carui merit fundamental era de a spune multe fara a trage o concluzie. Este de mentionat ca au existat petitii cu acelasi obiect depuse si de altii, chiar daca mai simple, mai putin profesioniste si pe baze individuale, fata de care Romania Vie si-a declarat in permanenta sprijinul.
Cea de-a doua revendicare, amnistia contraventionala a protestatarilor din toata tara, s-a materializat dupa instaurarea primului guvern Ponta, care cu certitudine are o datorie morala fata de acestia, tot printr-o petitie, inregistrata la Guvern cu nr. 7583/07.06.2012. Aceasta ultima petitie reprezinta o initiativa unica a Romaniei Vii, fara termen de comparatie intre petitiile initiate de alti protestatari. Pana in acest moment, respectivul document a ramas fara raspuns, fiind doar stiut ca de la Palatul Victoria a fost deferit catre MAI.
Ulterior depunerii, la 19 iulie 2012, Romania Vie a fost prezenta la reuniunea cu protestatarii de la sediul grupului PNL din Camera Deputatilor doar pentru a cere “promovarea petitiei privind amnistia contraventionala a protestatarilor, aflata deja in circuitul oficial, care insa, dupa cum bine sa stie, este greoi si ineficient, cu atat mai mult cu cat aceasta petitie presupune o decizie politica si nu administrativa. / Reiterarea solicitarii privind cercetarea abuzurilor Jandarmeriei, identificarea si tragerea la raspundere a celor vinovati. / Ridicarea pretentiei privind modificarea Legilor nr. 60 si 61/1991, astfel incat dreptul de intrunire si de protest in Romania sa poata fi exercitat cu adevarat liber, iar abuzuri precum cele din ultimele luni sa nu mai fie posibile.”, toate acestea constituind preconditii obligatorii ale discutarii oricarei propuneri de colaborare din partea USL.
Cu aceasta ocazie, am pus o copie a respectivei petitii in bratele lui Remus Cernea, consilier de stat pentru mediu si societate civila, astfel incat acesta sa faca demersurile necesare luarii in considerare de catre guvernul Ponta a unei initiative legislative pentru amnistia contraventionala. Nimic nu s-a intamplat, iar in cursul unor mai recente convorbiri Remus Cernea a admis ca nu a facut nimic cu aceasta petitie.
Asadar, cele doua subiecte- amnistia contraventionala si abuzurile Jandarmeriei- au constituit subiectul primului protest organizat de RV in 2013, mai exact la 13 ianuarie 2013 in Piata Victoriei, la implinirea unui an de la inceputul Fenomenului Piata Universitatii 2012, intre orele 15 si 17.

-V-
Campania pentru Unirea
Republicii Moldova cu Romania

Cea mai fructuoasa colaborare externa angajata de Romania Vie priveste realizarea Unirii Republicii Moldova cu Romania. Asa cum ati vazut mai sus, asociatia noastra s-a nascut printr-o actiune dedicata finalmente acestui deziderat. Subiectul a fost reluat in seara zilei de 7 aprilie 2012, cand in Piata Universitatii- zona Arhitectura, din initiativa Platformei Civice Actiunea 2012 si a altor organizatii, a avut loc aniversarea implinirii a trei ani de la revolutia Twitter din 2009. Romania Vie a fost prezenta cu aceasta ocazie.
Ulterior, duminica 13 mai, la Chisinau a fost organizat un amplu mars unionist pentru a marca implinirea la 16 mai a 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Bucuresti din 1812, prin care Imperiul Otoman a transferat Rusiei teritoriul Moldovei dintre Prut si Nistru. In semn de solidaritate, Romania Vie a organizat in aceeasi zi, cu acordul Primariei, un protest in preajma sediului Ambasadei Ruse, din Soseaua Kiseleff, cerand concret ceea ce ceruse si in 27 martie, in timp ce cativa dintre membrii sai se aflau la Chisinau, realizandu-se astfel si un duplex telefonic.
Trei zile mai tarziu, in seara zilei de 16 mai, in urma unei discutii telefonice intre Catalin Mihai si subsemnatul Alexandru Surcel, ne-am adunat in Piata Sf. Anton, in fata Hanului lui Manuc, locul unde s-a semnat tratatul din 1812, unde s-a tinut un discurs si am aprins lumanari. In afara de RV si persoane anuntate in mod direct de noi, la Hanul lui Manuc au fost prezenti si studenti basarabeni si membri ai TNL, fie pentru ca vestea initiativei noastre s-a raspandit surprinzator de repede, fie printr-o fericita coincidenta. In aceeasi perioada, mai exact la 17 mai, ne-am adresat Consiliului Unirii pentru afilierea la acesta; existand insa o procedura standard, am decis sa o urmam dupa dobandirea personalitatii juridice, asadar in perioada urmatoare redactarii prezentului text.
Colaborarea efectiva cu Platforma Civica Actiunea 2012 a inceput destul de curand dupa aceea, iar prima actiune comuna a fost un eveniment din calendarul Romaniei Vii: un mars unionist in Bucuresti la 28 iunie, cu ocazia comemorarii instaurarii ocupatiei sovietice in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Acesta a avut loc pe ruta Piata Victoriei- Calea Victoriei- Muzeul National de Istorie al Romaniei, cu o oprire in Piata Tricolorului (in fata Cercului Militar National) unde a fost recreata celebra fotografie a bucurestenilor ingenuncheati pe strada in 1940, la anuntarea prin radio a cedarii teritoriilor de nord-est ale tarii.
Ulterior, la 22 iulie, am participat impreuna la marsul unionist de la Cahul, organizat de PNL Moldova, fiind atacati cu oua de contramanifestantii rusofoni sau rusofili (“patriotii maldavani”, comunistii lui Voronin etc.), iar la 5 august mai multi membri ai Romaniei Vii ne-am aflat la Balti, la marsul unionist organizat de Actiunea 2012. Balti fiind orasul cel mai rusificat din Basarabia cu exceptia Tighinei (Bender), cea din urma aflata insa sub control transnistrean, s-a declarat acolo o mobilizare generala a fortelor antiromanesti.
Am avut astfel “onoarea” de a fi intampinati personal de Marc Tcaciuc, omul numarul doi din Partidul Comunistilor din Moldova, de Mihail Formuzal, baskanul Gagauziei, de Victor Selin, liderul PSD Moldova, de Mihail Garbuz, liderul Partidului Patriotii Moldovei, de purtatori de steaguri transnistrene, de Organizatia Tineretului Ucrainean „Tanara Garda” si de Federatia Nationala de Lupte “Voievod”- adica o grupare de racheti care executa diferite acte de violenta la comanda- care au condus o adevarata mineriada cu oua, pietre, petarde si sarje personale. Seara am protestat fata de cele intamplate la Balti si am cerut pedepsirea vinovatilor in fata sediului Ministerului de Interne din Chisinau. Acest exces de violenta a cauzat scandal in Moldova, atitudinea extremei stangi fiind denuntata, mai ales dupa ce agresorii au reusit sa raneasca cu o piatra pe o foarte populara reporterita TV.
Urmatoarea actiune a avut loc la Bucuresti, din initiativa Romaniei Vii: duminica, 26 august, s-a ciocnit o sampanie si s-a mancat un piscot in fata sediului Ambasadei Republicii Moldova in onoarea Zilei Independentei fata de URSS si in amintirea Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 1989-1991, eveniment mediatizat de cinci televiziuni, spre surpriza noastra. In cadrul acestui flashmob s-a semnat si o petitie comuna a RV si a Actiunii 2012, depusa a doua zi, prin care se cerea Camerei Deputatilor declararea zilei de 27 August ca sarbatoare legala si in Romania. La aceasta petitie Camera Deputatilor a raspuns cu o viteza uimitoare, indrumandu-ma pe mine personal sa ma adresez parlamentarului din colegiul de care apartin.
Ulterior acestui eveniment, Romania Vie s-a afiliat la Platforma Civica Actiunea 2012 la initiativa acesteia din urma. Au urmat apoi si alte actiuni, marsurile unioniste de la Sibiu, din 9 septembrie, si de la Chisinau, din 16 septembrie. Asociatia noastra s-a implicat intens in pregatirea marsului unionist de la Bucuresti din 21 octombrie 2012, care a scos in strada 3000 de persoane pe ruta Piata Victoriei- Calea Victoriei- bulevardul Regina Elisabeta- Piata Mihail Kogalniceanu- bulevardul Mihail Kogalniceanu- esplanada Operei Romane, precum si in redactarea Pactului Pentru Basarabia, citit cu aceasta ocazie chiar de catre Catalin Mihai, vicepresedinte ARV. In timpul campaniei electorale pentru parlamentarele din 9 decembrie, Romania Vie a sustinut moral si efectiv campania de promovare a amintitului Pact Pentru Basarabia printre diversii candidati.
Finalmente, Romania Vie a participat alaturi de Actiunea 2012 la manifestarile de 1 Decembrie de la Alba Iulia, organizand mai multe flashmoburi unioniste, precum si la Hora Unirii organizata in 24 Ianuarie 2013 la Monumentul Kilometrului 0 de la Piata Sfantul Gheorghe, iar apoi si-a asumat un rol esential in campania post-electorala pentru implementarea efectiva a masurilor propuse prin Pactul Pentru Basarabia.
Astfel, Romania Vie a raspuns initiativei Actiunii 2012 de a promova o initiativa legislativa cetateneasca prin redactarea a doua proiecte de legi- unul privind statutul cetatenilor Republicii Moldova pe teritoriul Romaniei, ce va face obiectul initiativei cetatenesti directe, si unul privind relatiile bilaterale dintre Romania si Republica Moldova, care odata finalizat va fi promovat prin intermediul parlamentarilor semnatari ai Pactului Pentru Basarabia. Primul dintre aceste doua proiecte de legi a fost deja finalizat si depus la Consiliul Legislativ, pentru avizarea consultativa inainte de publicarea in Monitorul Oficial, comitetul de initiativa constituit prin act notarial avandu-l ca presedinte pe presedintele ARV, subsemnatul Alexandru Surcel.

-VI-
Apararea patrimoniului natural si cultural

-1-

Apararea patrimoniului natural si cultural reprezinta o intensa preocupare a RV. In ce priveste patrimoniul cultural, prima actiune de dupa constituire a RV a fost cea amintita mai sus, din 8 iunie, cand marsul cu obiective civic-politice a fost “imbogatit” cu un mesaj referitor la Moara lui Assan si la monumentele istorice amenintate din Bucuresti. In aceeasi imprejurare a fost facuta publica o scrisoare deschisa care cerea: “expropierea cat mai grabnica a tuturor monumentelor istorice lasate in mod deliberat in paragina sau chiar supuse unor adevarate campanii de distrugere, astfel cum sunt in Bucuresti Moara lui Assan, Casa Miclescu de pe Soseaua Kiseleff nr. 35-37, fostul Muzeu Spiru Haret, Palatul Stirbey de pe Calea Victoriei, fost Muzeu al ceramicii si sticlei, Fabrica de Bere Grivita si multe altele. Competenta in acest sens revine primariilor. / Abrogarea de urgenta a pct. b al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care prevede „disparitia monumentului istoric” ca si temei al declasarii acestuia din oficiu, si introducerea unei prevederi legale care sa oblige la reconstructia monumentului istoric colapsat „natural”, indiferent cine este proprietarul/titularul unui alt drept asupra terenului si cu cat timp in urma s-a produs distrugerea monumentului. Competenta pentru rezolvarea acestui punct ii revine Parlamentului, dar initiativa legislativa o poate avea si Guvernul.”
Exclusiv acestei probleme, precum si chestiunii reamenajarii tuturor spatiilor verzi existente si a amenajarii altora noi le-a fost dedicat protestul din 20 septembrie, de ziua Bucurestiului, desfasurat in fata Palatului Stirbei de pe Calea Victoriei, unul dintre principalele monumente amenintate. Paradoxal, in aceeasi zi se desfasurau proceduri referitoare la privatizarea Oltchim Ramnicu Valcea si peste drum, la Ministerul Economiei, erau echipe de televiziune peste echipe de televiziune, dar nici macar o umbra de prompterista nu s-a apropiat de noi.
Prin Petitia nr. 1137364/14.02.2013 am solicitat Primariei Municipiului Bucuresti sa inceapa procedurile pentru exproprierea pentru utilitate publica, conform art. 49 lit. b din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, a urmatoarelor monumente bucurestene: Moara lui Assan, Casa Miclescu de pe Soseaua Kiseleff nr. 35-37, fostul Muzeu Spiru Haret, Palatul Stirbey de pe Calea Victoriei, fost Muzeu al ceramicii si sticlei, Fabrica de Bere Grivita, Hotelul „Concordia” de pe strada Smardan etc., iar pana la expropiere, conform art. 48 lit. f, ca primaria sa asigure paza acestor monumente amenintate. In raspunsul nr. 734/28.02.2013, Arhitectul Sef Gheorghe Patrascu, fara a nega textele de lege invocate de noi, aducea in discutie caracterul greoi al procedurilor, faptul ca paza monumentelor ar trebui efectuata de proprietarii lor (fara sa raspunda la textul de lege invocat in petitia RV, care specifica foarte clar ca in cazul neglijentei proprietarului, paza monumentului istoric o preia autoritatea publica), si confirma intentia de expropriere pentru utilitate publica a monumentului istoric numai pentru Casa Miclescu.
Cu siguranta ca Romania Vie nu se va opri aici.

-2-

Chestiunea siturilor arheologice de pe autostrada A1, tronsonul Sibiu- Orastie/Turdas, ne-a atras atentia cand au aparut stirile privind descarcarea arheologica de la Turdas, in urma careia o parte a sitului arheologic urma sa fie distrus in vederea construirii autostrazii. Lucrul in sine ni s-a parut inacceptabil, Turdasul neolitic fiind unul din cele mai vechi orase din Europa, a carui existenta este cunoscuta inca din 1855, si locul unde, in 1875, s-au gasit primele dovezi ale celei mai vechi scrieri din lume, cu circa doua milenii mai veche decat primele pictograme sumeriene sau egiptene. Ulterior, am aflat de descoperirile, dar si de iminentele distrugeri de la Cristian, judetul Sibiu, Miercurea Sibiului, Tartaria, Sibot.
Prin urmare, cu ocazia deplasarii de la Sibiu pentru marsul unionist din 9 septembrie, mai multi membri ai RV ne-am deplasat de-a lungul santierului autostrazii pentru a evalua situatia- Adrian Lupu avea sa revina pentru a documenta suplimentar si pentru a constata in final distrugerea sitului de la Sibot- iar la mijlocul lunii depuneam la Ministerul Culturii si Patrimoniului National o petitie prin care solicitam anularea certificatelor de descarcare arheologica, modificarea proiectului autostrazii in vederea devierii sau inaltarii acesteia pe viaducte, astfel incat sa nu se mai afecteze situri arheologice atat de importante, refacerea si punerea in valoare a vestigiilor deja afectate si declararea “orasului preistoric de la Turdas (…) si a celor de la Tartaria si Cristian, ca si a altor situri neolitice si eneolitice de prima importanta din Romania ca si patrimoniu UNESCO. Nu trebuie sa uitam ca teritoriul Romaniei a facut parte din acea Old Europe (Danube) Civilization, ce a cuprins intreg Sud-Estul European si o mare parte din Europa Centrala, careia ii datoram, pe langa cea sau cele mai vechi forme de scriere cunoscute la momentul actual, primele orase sistematizate de pe continent, unele din cele mai vechi temple monumentale si o arta ceramica de o eleganta ce nu-si mai gaseste rival contemporan decat cel mult in neoliticul chinez.” Ulterior, la inceputul lunii octombrie am facut o revenire asupra acestei petitii, ca urmare a strangerii unui set suplimentar de semnaturi.
In momentul in care distrugerea sitului roman bine conservat de la Sibot a devenit iminenta, am organizat timp de 4 zile- intre 15 si 18 octombrie- in fata sediului comun al Bibliotecii Nationale si al Ministerului Culturii si Patrimoniului National o manifestare culturala cu mesaj de protest. La apelul Romaniei Vii a raspuns si un grup de protestatari din Sibiu, care a sustinut principalele noastre cereri in fata sediului Muzeului National “Brukenthal”.
In aceleasi zile am fost invitati la o discutie de directorul acestui muzeu, Sabin Luca, intalnire care a avut loc la 19 octombrie si a cunoscut numeroase similaritati cu demascarile staliniste din anii ’50; dar care totusi a condus si la unele concluzii utile, reflectate in scrisoarea deschisa facuta publica ulterior.
Din pacate, demersurile noastre nu au putut impiedica demolarea ilegala a sitului roman de la Sibot la 22 octombrie, confirmata prin documentarea efectuata de Adrian Lupu si intalnirea avuta de subsemnatul Alexandru Surcel la sediul Muzeului National de Istorie cu faimosul Paul Damian.
Concluziile tuturor acestor intalniri si documentari la fata locului s-au materializat in scrisoarea deschisa din 28 octombrie, redactata de Romania Vie si sustinuta si de Asociatia Re.Generation si de Fundatia Culturala “Rosia Montana”, care a facut obiectul unui articol publicat pe o intreaga pagina din „Formula As” de catre Ion Popescu Longin (dupa ce anterior Viviani Mirica publicase un articol despre campania RV in „Bursa”).
Ulterior, a avut loc corespondenta pe email cu reprezentantii companiei transnationale austriece Strabag, contractorul sectiunii de autostrada respective, care a confirmat ilegalitatea demolarii sitului de la Sibot, si odata confirmata obtinerea personalitatii juridice ne-am adresat Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia cu o plangere penala impotriva CNADNR, a Strabag si a tuturor celorlalte parti implicate. Ulterior, am fost contactati de Inspectoratul Judetean de Politie Alba, care cu ajutorul dovezilor si declaratiilor furnizate de RV a trimis in luna martie 2013 cauza catre Parchet cu recomandarea de incepere a urmaririi penale impotriva mai multor parti, intre care si Directia de Cultura si Patrimoniu National a Judetului Alba.
Mai trebuie sa mentionez ca demersurile noastre au fost sprijinite si reflectate si de cei de la “Adevarul Despre Daci”- Valentin Roman, Daniel Roxin- si ca la randul nostru i-am asistat pe cei de la Asociatia Centrul Ortodox Filocalia, presedinte Nick Teodoreanu, sa formuleze o plangere penala referitoare la Turdas si Tartaria, in legatura cu care acest ONG dispune de un plus de documentare. Ulterior, in masura in care Asociatia Centrul Ortodox Filocalia a depus respectiva plangere, cele doua ONG-uri se vor sprijini reciproc in cadrul procesului penal.

-3-

In fine, printr-o petitie adresata Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a Municipiului Bucuresti, RV a reluat o initiativa mai veche a subsemnatului Alexandru Surcel, privind conservarea in situ sau ridicarea pentru colectia Muzeului Bucurestiului a unei firme interbelice bine conservate sub tencuiala unui bloc vechi de trei etaje de pe Soseaua Panduri, din zona statiei de autobuz Dr. Mihai Ciuca, care a devenit vizibila in urma caderii a unei parti a acestei tencuieli. Aceasta firma, pictata direct pe un calcan al cladirii, apartine unei terase cu orchestra de jazz denumita „Parcul Tudorica” si dateaza cel mai tarziu din 1947.

-4-

Temele ecologice au fost atinse inca din ianuarie 2012. Mai recent, printr-un comunicat emis la 23 noiembrie 2012, RV si-a declarat sustinerea fata de protestul care a avut loc a doua zi in Piata Unirii din Municipiul Cluj Napoca, la orele 15, din initiativa Campaniei Salvati Rosia Montana si a Tinerilor Maniosi, fata de actiunile reprobabile ale Republicii Elene si ale companiei miniere canadiene Eldorado Gold Corporation in regiunea Halkidiki din nordul Greciei, unde se forteaza de peste 10 ani deschiderea unei exploatari aurifere cu cianuri in cariera deschisa, similara proiectului RMGC si celui de la Certej, judetul Hunedoara- in spatele ultimului aflandu-se acelasi grup de investitori ca si in Halkidiki. De asemenea, prin acelasi comunicat, RV a protestat fata de referendumul local convocat in judetul Alba concomitent cu alegerile din 9 decembrie, pentru obtinerea sustinerii populare locale fata de proiectul RMGC. In aceeasi perioada, in seara zilei de 28 noiembrie a.c., membri ai Romaniei Vii au luat parte la manifestarea convocata in Piata Universitatii, concomitent cu alte orase din tara, de catre Alianta pentru Diversitatea Naturii (ADN).
La 27 februarie 2013, cand intre 6000 si 8000 de manifestanti au inundat strazile Barladului pentru a protesta fata de reluarea demersurilor Chevron pentru inceperea exploatarii gazelor de sist prin extrem de periculoasa metoda a fracturarii hidraulice, RV a organizat un mars de solidaritate in Bucuresti, pe ruta Piata Victoriei si Calea Victoriei, de pe trotuarul din fata Muzeului „Antipa” pana in dreptul bisericii Kretzulescu. In acelasi context, printr-o adresa expediata la 1 martie 2013 Consiliului Judetean Vaslui, RV a cerut acestuia sa precizeze din ce surse va fi luata apa necesara fracturarii hidraulice. De asemenea, RV s-a implicat alaturi de alte grupuri in organizarea manifestarii din Bucuresti din cadrul amplului protest pentru interzicerea fracturarii hidraulice care urmeaza sa aiba loc la 4 aprilie 2013 in mai multe orase din Romania.

-VII-
Promovarea drepturilor romanilor
din jurul granitelor

O alta preocupare majora a RV o constituie promovarea drepturilor romanilor din jurul granitelor Romaniei si ale Republicii Moldova. Prima actiune vizand aceasta chestiune a fost o scrisoare deschisa facuta publica la 23 mai 2012- 10 mai pe stil vechi-, data la care aromanii aniverseaza emiterea iradelei din 1905 prin care Inalta Poarta a recunoscut existenta pe teritoriul de atunci al Imperiului Otoman a miletului romanesc (natiunii) si a statuat drepturile acestuia la educatie, serviciu religios si administrare in limba proprie.
Dupa ce ii felicita pe aromani si meglenoromani, oriunde s-ar afla ei, cu aceasta ocazie festiva, Romania Vie afirma urmatoarele: “Prin urmare, desi Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE saluta aromanii de ziua lor nationala din 23 mai in modul cel mai sincer si mai calduros, membrii acestuia considera ca aromanii nu sunt un grup etnic separat, ci o parte foarte importanta a poporului roman, nu atat numeric, cat prin specificul ei uman, lingvistic, istoric si cultural. De altfel, dincolo de aspectele istorice, majoritatea lingvistilor considera in mod argumentat aromana ca un dialect al limbii romane, diferentierea nefiind suficient de mare ca sa se poata discuta de limbi si de etnii distincte. / Pe de alta parte, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE nu uita ca aromanii, ca si meglenoromanii, s-au desprins in perioade destul de timpurii de trunchiul principal al poporului roman si ca timp de circa o mie de ani au dus o istorie separata. Este evident ca de-a lungul veacurilor s-au acumulat diferente lingvistice si culturale care, in opinia noastra, imbogatesc bagajul limbii si civilizatiei romanesti. Prin urmare, noi nu dorim asimilarea aromanilor si meglenoromanilor in masa dacoromana nici chiar pe teritoriul Romaniei. / Asadar, in timp ce recunoasterea unei minoritati „nationale” este, pentru noi, in afara oricarei discutii, ea contrazicand traditia istorica si adevarul stiintific, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE propune Guvernului si Parlamentului Romaniei sa urmeze procedurile necesare adoptarii unui proiect de lege privind ocrotirea si cultivarea pe teritoriul Romaniei a dialectelor istorice sud-dunarene ale limbii romane si a literaturilor si culturilor dialectale romanesti corespunzatoare. De asemenea, cerem Presedintelui, Guvernului si Parlamentului Romaniei sa-si asume cauza promovarii drepturilor etnice ale aromanilor si meglenoromanilor din Balcani si din diaspora cu convingerea cu care au facut-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Regii Carol I si Ferdinand I, guvernele Romaniei Mici, clasa politica de acum un veac si, nu in ultimul rand, intelectualii din toate provinciile romanesti ale acelor vremuri.”
La 27 octombrie 2012, cu ocazia implinirii a 107 ani de la incendierea de catre antartii greci a satului aromanesc Avdela si a primei scoli romanesti infiintata in regiune in 1867, RV a marcat o premiera post-belica, organizand in parculetul din intersectia Izvorul Rece, in imediata vecinatate a Ambasadei Greciei, un pichet la care au participat nesperat de multe persoane- se notificasera 10 si s-a ajuns pana in final la 30- la care s-a protestat vizavi de politica combinata a Greciei de nerecunoastere, de asimilare fortata, dar si de manipulare a minoritatilor etnice de pe teritoriul sau- in mod special a aromanilor si meglenoromanilor-, precum si fata de politica acestei tari de mituire a aromanilor si meglenoromanilor din Albania si FYROM pentru a se declara greci. Romania Vie a fost sprijinita in aceasta actiune de Proiectul Avdhela Biblioteca Culturii Aromane. Desi de destul de mica amploare, pichetarea Ambasadei Greciei a avut reverberatii neasteptate, RV fiind ulterior contactata pana si din capitala FYROM, Skopje.
Duminica, 25 noiembrie 2012, RV a marcat de data aceasta o premiera istorica, organizand prima demonstratie care a avut loc vreodata la sediul Ambasadei Ucrainei pentru a: ”
1. cere renuntarea la practica statului ucrainean de a diviza minoritatea romana, de circa 600 de mii de persoane, in moldoveni si romani.
2. solicita aplicarea corecta a recent adoptatei legi a limbilor regionale in raioanele din Ucraina cu populatie romaneasca.
3. pretinde acordarea minoritatii romane din Ucraina de drepturi identice cu cele de care se bucura minoritatile alogene pe teritoriul Romaniei;
4. insista pentru incetarea tuturor lucrarilor de pe canalul Bastroe, care ameninta mediul unic al rezervatiei biosferei Delta Dunarii.”

-VIII-
Alte preocupari

-1-

In alta ordine de idei, Romania Vie monitorizeaza actiunile autonomiste si populiste din judetele Harghita si Covasna, considerand ca acestea nu pot decat aduce prejudicii bunei relatii dintre romanii majoritari si maghiarii minoritari, expunandu-i pe ultimii la izolare si saracire accentuata. RV si-a facut cunoscut punctul de vedere intr-un comunicat emis in 6 septembrie 2012, in contextul manifestarii de la Sf. Gheorghe legata de situatia Colegiului Szekely Miko: “Inainte de orice, facem precizarea ca ii respectam pe concitadinii nostri de nationalitate maghiara, ca suntem constienti de plusul de valoare pe care cei mai multi dintre ei il aduc societatii romanesti si de faptul ca prin cultura lor specifica acestia imbogatesc civilizatia Romaniei. Ne opunem ferm oricui ar dori sa impuna o politica de asimilare fortata si aculturare a oricarei minoritati nationale, inclusiv a maghiarilor si chiar ne bucuram ca pe teritoriul Romaniei exista si populatii maghiarofone cu o specificitate ce nu se regaseste in Ungaria, asa cum sunt secuii si ceangaii. Cu toate intorsaturile ei, nu o data conflictuale, consideram ca istoria comuna de o mie de ani nu ne desparte, ci ne uneste.
Stim ca foarte multi maghiari din Romania gandesc si simt exact ca si noi. Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre cei mai multi dintre politicienii maghiari, care nu sunt nimic altceva decat o parte componenta a clasei politice corupte din Romania, clasa ce trebuie inlocuita in integralitatea ei. Asadar, asemenea politicienilor romani, ascund interese meschine si masinarii menite sa-i imbogateasca pe ei in spatele unor discursuri sforaitoare si populiste, eventual in numele unor cauze inexistente. (…)
Facem apel la toti cetatenii romani de etnie maghiara sa observe ca autonomia este, de fapt, un deziderat realizat si ca UDMR si celelalte factiuni politice etnice maghiare si-au indeplinit pe deplin scopul pentru care au fost create. In mod democratic maghiarii detin majoritatea, uneori absoluta, in consiliile locale si judetene ale unitatilor administrativ teritoriale in care ei sunt majoritari. Inclusiv prefectii, subprefectii, directorii de deconcentrate si ceilalti functionari publici cu pozitii de raspundere reprezentand statul sunt maghiari in aceste judete si localitati. Maghiarii au reprezentare si in acele consilii in raza carora sunt minoritari si este suficient ca ei sa reprezinte minimum 20% din ansamblul populatiei si sa si-o doreasca pentru ca inscriptiile publice sa fie bilingve. De asemenea, ei au dreptul sa se adreseze in limba maghiara administratiei de stat si in justitie. Toate acestea sunt drepturi care nu au analog in Europa si in lume decat cu foarte rare exceptii de tipul Finlandei si Spaniei, iar daca unitatile autoguvernate maghiare se numesc judetele Harghita si Covasna si nu Tinutul Secuiesc, asta nu stirbeste cu nimic autonomia existenta.
Asadar, apelam la maghiari sa nu se lase atrasi in jocuri politicianiste ale unor partide care nu mai au nicio justificare logica de a exista si au nevoie sa lanseze teme false ca sa mai adune voturi, astfel ca liderii lor sa-si mentina privilegiile si modalitatile de a fura din banul public, in primul rand din bugetele locale ale comunitatilor maghiare. Viitorul nostru este oricum comun si nu divergent, chiar viitorul Romaniei si Ungariei ca tari este convergent, asa ca hai sa ne preocupam mai mult asupra cum sa facem sa ne fie bine tuturor.”
Romania Vie nu a putut ramane indiferenta la recenta escaladare a provocarilor politicianiste din cele doua judete, astfel ca in februarie-martie 2013 a adresat o serie de petitii Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratie Publica, Ministrului Delegat pentru Mediu de Afaceri, IMM-uri si Turism, Ministerului Afacerilor Externe, S.C. Romexpo S.A. cerand: clarificarea legislatiei cu privire la ce drapele se pot arbora pe sediile institutiilor publice centrale si locale ale statului roman, astfel incat sa inceteze isteria steagurilor secuiesti; declararea ambasadorului Ungariei Oszkar Fuzes ca persona non grata pentru declaratiile acestuia invazive in politica Romaniei; stoparea organizarii in cadrul Targului de Turism de la Bucuresti de catre Consiliul Judetean Harghita a unui stand al „tinutului secuiesc”, in loc ca acel stand sa reprezinte respectivele judete. Cu privire la acest ultim subiect, la data de 15 martie 2013 s-a primit raspunsul Ministrului Delegat pentru Mediu de Afaceri, IMM-uri si Turism, doamna Maria Grapini, care a anuntat Romania Vie ca a trimis o adresa catre S.C. Romexpo S.A. cerandu-le sa explice cum de au acceptat in ultimii trei ani organizarea unui stand facand trimitere la o entitate teritorial-administrativa inexistenta.

-2-

Intrucat de la 1 aprilie 2012 a devenit disponibila procedura initiativei cetatenesti europene, prevazuta de Tratatul de la Lisabona, Romania Vie a lansat la 7 noiembrie 2012, cu ocazia implinirii a 95 de ani de la “Marea Revolutie Socialista din Octombrie”, dar facand referire si la cei 67 de ani scursi de la prima mare demonstratie anticomunista din Europa ocupata de sovietici, ce s-a consumat si a fost inecata in sange cu pretul a 76 de vieti in Bucurestii anului 1945, la 8 noiembrie, si avand in vedere si cei 25 de ani impliniti la 15 noiembrie de la revolta de la Brasov din 1987, o campanie pentru declansarea unei inititive cetatenesti prin care sa se pretinda condamnarea neechivoca la nivelul Uniunii Europene a comunismului ca si sistem politic si ideologie. Pana in prezent Parlamentul European a condamnat in anul 2009 doar stalinismul in conexiune cu nazismul si cu declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Acesta a fost un pas inainte, dar nu si suficient pentru clasarea comunismului acolo unde acesta trebuie sa ajunga, alaturi de fascism si de nazism, printre totalitarismele impotriva carora trebuie educata populatia si care nu mai trebuie sa aiba sansa de a se repeta vreodata.
ARV a desfasurat un ultim eveniment in anul 2012 legat cumva de aceeasi tema, si anume o actiune comemorativa cu lumanari si flori in 21 decembrie in locul nasterii sale, Piata Universitatii. Ulterior acesteia, membrii Romaniei Vii au luat parte la marsul comemorativ organizat de Asociatia 21 Decembrie si de Noii Golani pe ruta Piata Universitatii- bulevardul Nicolae Balcescu- bulevardul Magheru- Piata Romana, bulevardul Dacia- Calea Victoriei- Piata Revolutiei, lor revenindu-le sarcina de a tine cateva discursuri la inceputul si la finalul acestui mars.

-IX-
MANIFESTARI CULTURALE

Romania Vie nu este insa interesata numai de proteste, actiuni petitionare si participarea la dezbateri publice, ea considera cultura militanta o forma de actiune civica extrem de importanta si intentioneaza ca pe viitor sa se implice tot mai mult in organziarea unor astfel de evenimente.
O prima actiune de acest gen a fost evenimentul „Teama de Eminescu”, organizat la Clubul Taranului Roman in seara aniversarii nasterii marelui poet, prozator si publicist, 15 ianuarie 2013. Acesta a cuprins un film documentar produs de catre ARV, o expozitie de pictura, recitaluri de poezie si alte lecturari din textele eminesciene, discursuri, interludii muzicale, un moment al publicului. Cu o durata de trei ore, acest eveniment s-a dovedit un real si neasteptat succes.
Prin urmare, Romania Vie are in vedere si alte evenimente culturale, asupra carora va comunica mai multe la momentul potrivit.

Alexandru Surcel, Bucuresti
11 martie 2013

PROGRAMUL ROMANIEI VII

CAPITOLUL I
FORMA DE GUVERNAMANT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

A. Principii generale privind Constitutia Romaniei:
1. Romania Vie considera ca Romania trebuie sa existe ca stat national, unitar, indivizibil, inalienabil, democratic si social.
2. Caracterul national al statului roman inseamna ca acesta este forma de organizare politica principala a natiunii romane, prin care se intelege, pe de o parte, comunitatea cetatenilor romani, dar si totalitatea etnicilor romani, indiferent de cetatenia acestora si de denumirea sub care sunt cunoscuti in locurile in care isi duc existenta.
3. Prin faptul ca raporteaza comunitatea cetatenilor romani la conceptul de natiune romana, Romania Vie nu neaga in vreun fel ca pe teritoriul Romaniei traiesc si minoritati etnice a caror identitate trebuie respectata si nici nu incearca sa ingradeasca in vreo forma oarecare dreptul membrilor acestora de a comunica din punct de vedere cultural si confesional cu tarile de care sunt legati prin origine, atat timp cat acestia sunt cetateni loiali ai Romaniei.
4. Apartenenta etnicilor romani cu alte cetatenii sau apatrizi pe teritoriul altor state la natiunea romana tine de identitatea lor culturala si nu trebuie sa intre in conflict cu a avea o atitudine corecta fata de statele pe teritoriul carora acestia isi duc traiul; prin etnici romani Romania Vie intelege toate persoanele care au ca limba materna oricare dintre dialectele limbii romane, precum si persoanele apartinand unor populatii care pastreaza amintirea originii vlahe/romanesti si o serie de elemente de cultura traditionala, chiar daca au pierdut uzul limbii romane.
5. Caracterul unitar al statului roman inseamna ca acesta nu trebuie sa imbrace o forma de organizare federala, insa nu se opune unei descentralizari economice si administrative care sa permita o dezvoltare mai echilibrata a diverselor regiuni ale tarii. Federalismul si caracterul national al statului nu se opun per se- a se vedea cazul Germaniei-, dar Romania s-a format in alte conditii istorice, care au impus si impun modelul unitar.
6. Aspectul social al statului trebuie interpretat in sensul ca acesta are ca preocupare principala crearea si mentinerea conditiilor necesare existentei bunastarii cetatenilor sai, fara insa ca prin aceasta sa se inteleaga ca automat statul trebuie sa desfasoara politici economice si sociale masiv asistentiale.
7. De asemenea, statul roman trebuie sa aiba ca preocupare principala largirea exercitiului democratiei, astfel incat un numar cat mai mare de cetateni sa fie implicati in procesul decizional.

B. Drepturi si libertati constitutionale:
1. Intr-o noua redactare a Constitutiei, accentul trebuie sa se mute de pe structura si atributiile institutiilor statului pe individ si pe asigurarea cadrului necesar exercitiului drepturilor si libertatilor acestuia.
2. In materia drepturilor omului, Romania Vie se situeaza pe pozitiile scolii dreptului natural, considerand ca acestea sunt intrinseci fiintei umane.
3. Este necesara revizuirea legislatiei, astfel incat libertatea intrunirilor si libertatea de expresie, in prezent ingradite prin diverse mecanisme birocratice sau legi stupide si/sau invechite, sa fie cu adevarat garantate.
4. Romania Vie considera ca orice forma de cenzura, chiar si impusa cu cele mai bune intentii, incalca libertatea de gandire si de expresie, ca adevarul, inclusiv cel istoric, trebuie sustinut prin argumente si dovezi si nu impus prin legi si interdictii si ca politica cuvintelor „corecte” nu este nimic altceva decat implinirea uneia dintre „profetiile” expuse de George Orwell in romanul sau „1984”.

C. Forma de guvernamant si sistemul electoral:
1. Romania Vie este deschisa atat monarhistilor, cat si republicanilo. Romania Vie nu ignora insa faptul ca perioada cu cele mai mari realizari din istoria romanilor de pana in prezent a fost cea a monarhiei constitutionale (1866-1947) si ca republica a fost instaurata in mod ilegitim, de catre un ocupant strain si agentii acestuia. Putina legitimitate pe care o capatase prin adoptarea la referendumul din 8 decembrie 1991 a unei Constitutii republicane a fost spulberata de esecul clasei politice de a da curs vointei populare exprimate cu 7,4 milioane de voturi (86%) la referendumul din 29 iulie 2012. Prin urmare, pentru ca aceasta chestiune sa fie in mod corect transata, oferind Romaniei o forma de guvernamant cu adevarat legitimata de popor, Romania Vie se pronunta pentru organizarea unui referendum avand ca obiect exclusiv alegerea formei de guvernamant, precedat de o campanie de constientizare de cel putin 6 luni.
2. In mod evident, Romania Vie este adepta pluralismului politic si a principiului separatiei puterilor in stat.
3. Singurele partide care nu pot fi acceptate in viata politica sunt cele care sustin idei de dezmembrare a Romaniei, de instaurare a unei ordini totalitare sau cele care instiga la ura de rasa, de clasa, nationala, religioasa, confesionala, impotriva minoritatilor sexuale ori culturale.
4. Spre a evita defectele sistemului de vot proportional, precum si a sistemului de vot pe colegii uninominale cu redistribuire, Romania Vie se pronunta pentru alegerile parlamentare pe un sistem electoral bazat pe candidaturi uninominale, cu doua tururi de scrutin acolo unde primul clasat obtine mai putin de 50% plus unu din voturile valabil exprimate si fara redistribuiri, astfel incat reprezentarea optiunilor electoratului sa fie una mai echilibrata.
5. Sisteme de candidaturi uninominale ar trebui aplicate la alegerile locale pentru consilierii judeteni si pentru cei locali.
6. Romania Vie sustine introducerea mandatului imperativ, astfel incat toti cei din functii alese care nu isi respecta programul electoral si nu au scuza fortei majore sa isi piarda functiile in urma unei actiuni in justitie ce va putea fi introdusa de orice ONG sau grup informal de cetateni interesat.
7. Romania Vie cere de asemenea introducerea votului de blam (alb), adica a unei rubrici goale in buletinele de vot, in care sa poata vota toti electorii care considera ca niciunul din candidati nu corespunde; daca numarul voturilor de blam va fi cel majoritar, alegerile vor fi repetate cu alti candidati.
8. Romania Vie se pronunta pentru inlaturarea pragurilor electorale la alegeri si a cvorumului de participare la referendum.
9. De asemenea, este necesara eliminarea conditiei privind numarul minim de semnaturi la inregistrarea candidatilorindependenti sau cel putin reducerea acesteia la valori simbolice, dar cu aplicarea unei cautiuni echivalente cu cinci salarii minime pe economie, care se restituie daca candidatul obtine minimum 3% din voturi.

10. Toti candidatii trebuie sa se bucure de timpi de antena egali in campania electorala.
11. Referendumul trebuie sa fie convocat nu numai de seful statului si parlament, la nivel national, si consiliile judetene si cele locale si primari, la nivel local, dar si de catre avocatul poporului, precum si de catre cel putin 100.000 de cetateni la nivel central si 5% din populatia cu drept de vot a fiecarui judet/localitati la nivel local. Referendumul popular nu poate privi chestiuni privind politica externa, apararea, siguranta nationala, integritatea si caracterul national si unitar al statului, fiscalitatea.

D. Seful statului:
1. Indiferent daca va fi un monarh constitutional sau un presedinte, seful statului trebuie sa aiba exclusiv atributii de reprezentare in exterior si de mediere intre puterile si institutiile statului, intre stat si cetateni.
2. El mai acorda si retrage decoratii si alte distinctii si acorda gratieri in cazuri individuale precis determinate.

 

E. Puterea legislativa:

1. Romania Vie se pronunta pentru un Parlament intarit, dar si purificat din punct de vedere moral.
2. Romania Vie nu face abstractie de rezultatele referendumului din 2009, asa ca se pronunta pentru reducerea numarului de parlamentari la cel mult trei sute.
3. Totusi, avand in vedere ca un parlament unicameral este mult mai usor de aservit unei puteri cu tendinte dictatoriale si luand in considerare si argumentul traditiei parlamentului bicameral, precum si pe cel al traditiei istorice a Romaniei, Romania Vie se pronunta pentru mentinerea structurii bicamerale a Parlamentului Romaniei; atributiile celor doua Camere urmeaza a fi nuantate astfel incat acestea sa nu incetineasca nepermist ritmul adoptarii legilor.

4. Imunitatea parlamentara trebuie reglementata astfel incat sa nu impiedice urmarirea penala si judecarea parlamentarilor, ci doar adoptarea fata de acestia a oricaror masuri preventive privative de libertate (retinere, arest preventiv); acest punct este valabil si pentru seful statului.
5. Alternativ activitatii Parlamentului, legile cu text mai putin complicat, de cateva articole, si cu subiect de interes general sa poata fi adoptate si direct prin referendum. Legile astfel adoptate sa nu poata fi modificate sau abrogate prin adoptarea unei alte legi/act normativ cel putin 4 ani, decat tot prin referendum.
6. Remuneratia, diurnele si celelalte forme de recompensare materiala a parlamentarilor sa fie aprobate numai prin referendum.
7. Legile sa fie publicate in Monitorul Oficial numai impreuna cu normele metodologice, ce urmeaza a fi redactate de Consiliul Legislativ si avizate obligatoriu de comisiile de specialitate ale Camerelor Parlamentului. Renuntarea la obiceiul emiterii unui intreg sir de acte normative subsecvente de detaliere.
8. Accentul in modul de lucru al Parlamentului trebuie mutat din plen in comisii, iar rolul Consiliului Legislativ in materie de evidenta si sistematizare a legislatiei trebuie amplificat.
9. Romania Vie propune renuntarea la numirea obligatorie a deputatilor din randul minoritatilor nationale, chiar daca acestia nu sunt votati de membrii propriilor minoritati, intrucat se creaza astfel un grup de deputati total nereprezentativ, nevotati sau reprezentand grupuri de cetateni cu o pondere totala de sub 1% din populatia tarii, dar care ajung sa joace un rol cheie in construirea majoritatilor parlamentare, vanzandu-si sustinerea pentru diverse avantaje pur materiale.

F. Puterea executiva:
1. In mod indubitabil, seful puterii executive trebuie sa fie primul ministru, lui urmand sa-i revina atributiile principale si in acele zone unde atributiile sale intra in prezent in conflict cu cele ale presedintelui: siguranta nationala, servicii de informatii, aparare, politica externa; presedintia CSAT trebuie sa treaca la primul ministru.
2. In structurile Guvernului si in cele subordonate acestuia, oamenilor politici trebuie sa le revina doar pozitiile de la secretar de stat in sus, la nivel central, de prefecti, subprefecti si directori de deconcentrate, la nivel local; in rest toate pozitiile trebuie sa revina functionarilor publici de cariera, cu pregatire de specialisti in domeniile in care lucreaza si bucurandu-se de stabilitate in functie.
3. Procedura asumarii raspunderii guvernului sa fie limitata la cel mult o lege pe an, iar delegarea guvernului in vederea legiferarii prin ordonante si ordonante de urgenta sa fie limitata strict pentru situatiile de urgenta care intervin in timpul vacantelor parlamentare, ce nu sufera amanare si pot avea consecinte grave in cazul nereglementarii.

G. Puterea judecatoreasca:
1. Judecatorii nu mai trebuie numiti, ci recrutati prin concurs dintre practicantii de alte profesii juridice cu o vechime de cel putin 8 ani, indiferent daca au absolvit Institutul Superior de Magistratura sau nu.
2. Membrii CSM trebuie alesi de catre magistrati, din randurile lor, prin vot secret si dupa efectuarea unor campanii electorale cu fonduri provenind exclusiv din bugetul Ministerului Justitiei.
3. Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Procurorul General al Romaniei trebuie alesi prin vot universal, de catre electorat, in urma unor campanii electorale cu fonduri provenind exclusiv din bugetul Ministerului Justitiei si fara implicarea partidelor politice, dintre judecatorii sau procurorii cu minim 15 ani vechime ca magistrati.
4. In rest, atat la nivelul procurorilor, cat si al judecatorilor promovarea trebuie sa se faca pe baza de concurs national; in functie de rezultatele la concurs si de nivelul acestuia se vor distribui locurile vacante in ierarhia parchetelor si a instantelor judecatoresti.
5. Curtea Constitutionala a Romaniei trebuie integrata puterii judecatoresti ca sectie de contencios constitutional in cadrul ICCJ.
6. Actiunile in constatarea neconstitutionalitatii legilor ar trebui lasate la indemana oricui.
7. Recursul in interesul legii trebuie sa poata fi introdus de oricine, hotararea sa aiba efect in speta celor care declara aceasta cale extraordinara de atac, precum si caracter de precedent judiciar. Sa se poata ataca astfel numai hotararile definitive si irevocabile.

H. Organizarea administrativ-teritoriala si administratia locala:
1. Romania Vie se pronunta pentru mentinerea judetelor, ca si forma de organizare cu un succes verificat.
2. In ce priveste regionalizarea, Romania Vie considera ca o eventuala regionalizare nu trebuie sa conduca la formarea de structuri de tip federal si nici la marirea piramidei birocratice si asa stufoase. Romania Vie ar putea fi de acord cu formarea unor structuri suprajudetene, cu denumirea de tinuturi, insa cu atributii strict limitate la motivele economice care au facut necesara constituirea lor. In linii mari insa, Romania Vie nu este convinsa de oportunitatea discutiei privind regionalizarea.
3. Remuneratia si celelalte recompense financiare ale consilierilor judeteni si locali trebuie stabilite prin referendumuri judetene si locale.

I. Avocatul poporului:
1. Avocatul poporului trebuie ales prin vot universal, ca si candidat independent, cunoscut din societatea civila.
2. Pe langa posibilitatea de a convoca referendumuri nationale sau locale, avocatul poporului trebuie sa aiba dreptul de a se adresa oricarei instante, in orice pricina cu care este sesizat sau se autosesizeaza.

J. Lustratia si conditiile de onorabilitate:
1. Avand in vedere ca au trecut numai 22 de ani de cand statul roman a iesit din regimul politic totalitar cel mai opresiv si mutilant pe care l-a cunoscut istoria si ca in lipsa unui proces de decomunizare similar celui de denazificare care a purificat moral Germania si Austria dupa cel de-al doilea razboi mondial nu a existat un proces de regenerare morala, iar clasa politica si clientela ei economica, care au spoliat tara, descind in mod direct din elita conducatoare a statului comunist, Romania Vie se pronunta cu hotarare pentru lustrarea din randurile functionarilor publici si a demnitarilor alesi sau numiti, la nivel central, judetean sau local, precum si a magistratilor si a militarilor a tuturor persoanelor care au facut parte din fosta Securitate sau din serviciile de informatii pana la 30 septembrie 1991- in cazul acestora din urma limitat la cei implicati in mineriade si in manipularile ce au condus la violentele perioadei 1990-1991-, a tuturor informatorilor Securitatii, precum si a tuturor activistilor PCR si UTC care au detinut functii de conducere cel putin la nivel de localitate.
2. De asemenea, Romania Vie considera ca se impune sa fie lustrati din demnitati, magistratura, corpul functionarilor publici sau calitatea de militari toti indivizii al caror nume este legat de mari scandaluri de coruptie din 1990 pana in prezent, indiferent daca au fost condamnati sau nu.
3. Calitatea de demnitar, central sau local, functionar public, magistrat sau militar trebuie sa fie considerata ca si circumstanta agravanta in cazul oricarei infractiuni intentionate, mai putin atunci cand aceasta calitate a faptuitorului este o conditie sine qua non a existentei infractiunii.
4. Constituind un exemplu pentru societate, demnitarii, magistratii, functionarii publici si militarii trebuie sa aiba o obligatie generala de a denunta orice fapta penala si de a sesiza orice alta fapta ilegala de care iau cunostinta intr-un fel sau altul autoritarilor in drept; incalcarea acestei obligatii trebuie sa constituie infractiune si sa conduca la pierderea irevocabila a calitatii respective.
5. Functia de demnitar, magistrat, functionar public si militar trebuie sa fie incompatibila cu desfasurarea oricarei afaceri in nume personal sau pentru altul; in cazul demnitarilor, al magistratilor, al functionarilor publici si al ofiterilor superiori activi se instituie si un regim de supraveghere asupra sotului, rudelor si afinilor pana la gradul IV inclusiv, cu mentiunea ca pentru demnitarii si functionarii publici locali interdictia priveste doar circumscriptia in care isi exercita acestia autoritatea, in alte circumscriptii operand doar un regim de supraveghere similar celui aplicat sotului, rudelor si afinilor pana la gradul IV.
6. Demnitarii, magistratii, functionarii publici si militarii sunt obligati sa aiba un comportament decent in public, fara ca aceasta sa le afecteze dreptul la propria imagine sau libertatea de expresie.
7. In cazul in care un demnitar, magistrat, functionar public sau militar isi creaza legaturi de familie sau de prietenie cu personaje cunoscute din lumea interlopa, acesta trebuie sa devina incompatibil cu functia.
8. O alta incompatibilitate trebuie sa-l priveasca pe demnitarul, magistratul, functionarul public sau militarul al carui copil sau descendent de alt grad crescut in gospodaria sa comite cel putin o fapta penala intentionata; pana la condamnarea definitiva si irevocabila a respectivului descendent, cel in cauza trebuie suspendat.
9. Introducerea testelor periodice de integritate pentru demnitari, magistrati, functionari publici si militari.

K. Elemente de legislatie penala:
1. Pentru cresterea eficientei legislatiei penale, este necesar ca diferenta intre minimul si maximul special al pedepselor sa fie micsorat.
2. De asemenea, desi in cazurile de concurs de infractiuni si recidiva Codul penal prevede un sistem de cumul juridic, prin aplicarea unui spor de pana la 7, respectiv 10 ani peste durata maximului special al pedepsei pentru infractiunea cea mai grava, instantele din Romania practica aproape exclusiv sistemul absorbtiei; Romania Vie considera ca trebuie sa devina obligatorie pentru concursul de infractiuni si pentru recidiva aplicarea cumulului juridic.
3. Trebuie eliminata prescriptia raspunderii penale pentru infractiunile intentionate comise cu violenta, pentru cele avand legatura cu crima organizata, pentru faptele de mare coruptie si pentru cele avand grave consecinte asupra mediului si a patrimoniului cultural.
4. In toate cazurile, nicio prescriptie a raspunderii penale nu poate curge atata timp cat faptuitorul ocupa o pozitie din care poate influenta desfasurarea procesului penal (demnitar, magistrat, inalt functionar public etc.).
5. Trebuie introdusa pedeapsa complementara a decaderii din drepturile parintesti pentru infractorii violenti si pentru cei avand legatura cu crima organizata, scopul principal fiind extragerea minorilor dintr-un mediu familial evident viciat.
6. Pentru detinutii condamnati pentru fapte non-violente sau cu condamnari mai usoare trebuie pus la punct un sistem de colonii cu regim de semilibertate, in care detinutii sa traiasca din roadele muncii lor, sa invete diverse meserii si sa se autoadministreze, cu o minima paza, care sa previna devierile spre violenta, evadarile si comiterea de noi infractiuni, incercandu-se in felul acesta recuperarea lor sociala.
7. Anul de inchisoare sa fie egal cu anul calendaristic.
L. Simbolurile statului roman:
1. Romania Vie propune, indiferent de forma de guvernamant ce va rezulta din referendum, ca Romania sa revina la stema sa din perioada interbelica. In cazul mentinerii formei de guvernamant republicane, se va scoate din stema scutul mic central alb-negru care simbolizeaza Casa regala.
2. De asemenea, Romania Vie considera ca autoritatile romane ar trebui sa arboreze in mod curent tricolorul in doua variante: fara stema si cu stema.
3. In fine, chiar daca stindardele nu fac parte din practica curenta pe plan mondial a insemnelor de stat, Romania Vie propune ca, pe langa drapel si stema, Romania sa adopte ca simbol oficial si stindardul dacic, balaurul zburator cu cap de lup si corp de sarpe, acesta putand fi reconstituit dupa redarile fidele de pe Columna lui Traian.
4. Se vor institui doua Zile Nationale egale ca valoare simbolica, 10 Mai si 1 Decembrie, iar ca sarbatori legale celor existente le vor fi adaugate 24 Ianuarie, Unirea Principatelor, si 31 August, Ziua Limbii Romane.

CAPITOLUL II
POLITICI ECONOMICE SI SOCIALE

A. Principii generale in economie:
1. Romania Vie considera ca nicio tara nu poate avea o economie sanatoasa fara existenta productiei locale de marfuri si servicii si fara contributia masiva a capitalului privat autohton. Prin urmare, Romania Vie considera perfect valabila indiferent de vremuri si de intorsaturile istoriei vechea deviza „Prin noi insine”. Totodata, Romania Vie sprijina investitorii straini si investitiile din afara tarii, atunci cand sunt bine intentionate si efectuate corect.
2. Desecretizarea tuturor clauzelor secrete din toate contractele la care statul roman este parte, exceptand pe cele care realmente tin de siguranta nationala, si interdictia pentru autoritatile statului si ale unitatilor administrativ teritoriale de a mai semna astfel de clauze si contracte secrete, decat daca privesc, asa cum precizam, siguranta nationala.
3. Introducerea unei reglementari privind achizitiile de stat, conform careia daca pretul final obtinut in urma licitatiei este peste pretul mediu al pietei, licitatia se va anula, iar achizitia se va face obligatoriu direct de pe piata si nu de la un furnizor anume. Pentru achizitiile publice, trebuie sa fie transparente si studiile de fezabilitate si notele de fundamentare.
4. Controalele autoritatilor de stat trebuie astfel reglementate astfel incat sa nu se mai permita abuzul prin controale repetate frecvent si blocarea activitatii agentilor economici. Pe de alta parte insa, ar trebui accentuata eficienta acestora, inclusiv la societatile cu capital de stat, precum si la institutiile publice; personalul de control ar trebui sa fie in numar suficient, eficienta si integritatea stimulate financiar si toate controalele ar trebui filmate, astfel incat sa se evite atat abuzurile autoritatilor, cat si „aranjamentele” dintre inspectori si cei inspectati. Evaziunea fiscala si conflictul de interese ar trebui sa aiba o reglementare legala cat mai cuprinzatoare si cat mai clara, spre a elimina „portitele” legale existente in prezent.
5. Eliminarea birocratiei.
6. Intarirea politicilor anti-monopol si anti-cartelare. Introducerea de masuri concrete si eficiente pentru combaterea si sanctionarea practicilor de tip monopolist, mergand pana la obligarea detinatorului de monopol la divizare si vanzare publica a cel putin 51% din active (vezi cazul Standard Oil – SUA). Introducerea de reglementari vizand supravegherea publica a preturilor in domeniile si sectoarele de activitate in care, din motive obiective, furnizorul/furnizorii sunt inevitabil monopolisti sau oligopolisti (petrol, electricitate s.a.m.d.).
7. Modificarea legislatiei de asa maniera incat sa previna si sa impiedice efectuarea de „inginerii financiare”. Printre masurile preconizate se numara introducerea notiunii de „beneficiar real” si a masurilor necesare responsabilizarii acestuia, astfel incat beneficiarul real al unei afaceri sa nu se mai poata ascunde in spatele persoanei juridice sau a grupului de persoane juridice care detin majoritatea sau totalitatea actiunilor sau partilor sociale ale altor persoane juridice; deocamdata, in Romania, identitatea beneficiarului real este solicitata in sistemul bancar, dar sistemul juridic romanesc este mult ramas in urma fata de restul UE in privinta reglementarii beneficiarului real. Masura trebuie corelata cu introducerea in dosarul fiscal al contribuabililor a unei notificari care sa limiteze dreptul de infiintare a unei noi firme si de asociere intr-o fima cu raspundere limitata a persoanelor fizice care sunt sau au fost asociati/proprietari/beneficiari reali intr-o alta firma care a inregistrat bonitate negativa (restante fata de angajati, autoritatile publice sau fata de parteneri/clienti peste o anumita suma si un anumit termen, orice restanta care nu a fost lichidata din propria initiativa a restantierului ci prin demararea de masuri de executare silita) – o masura similara biroului interbancar de credite. Masurile anti-„inginerie financiara” pot fi, dupa caz, completate cu reglementari care sa nu permita transferul activelor profitabile de la o firma aflata in dificultate catre o alta firma astfel incat prima firma sa devina doar un vraf de dosare fara valoare si/sau cu diminuarea/renuntarea la conceptul de raspundere limitata in domeniul societatilor comerciale, in cazurile in care se constata reaua credinta a beneficiarilor reali si/sau a asociatilor/actionarilor.
8. Limitarea drastica a publicitatii care indeamna la consumarea de diverse produse pe motiv ca ar fi sanatoase sau indicate de medic. Extinderea prevederilor referitoare la publicitatea mincinoasa sau inselatoare (spre exemplu in cazul formularilor de tipul „pana la de x ori mai multe beneficii”).
9. Politici anti-consumeriste care sa aiba ca scop pe de-o parte atat dezvoltarea in randul populatiei a unui curent de opinie care sa puna accent pe calitatea produsului, nu pe pretul acestuia, cat si, pe de alta parte, dezvoltarea in randul producatorilor si importatorilor a unui interes similar. Scopul final al acestor politici trebuie sa fie cresterea duratei de utilizare a bunurilor achizitionate, astfel incat pe de-o parte sa se diminueze cantitatea de resurse utilizate pentru producerea acestor bunuri iar pe de alta parte cantitatea de deseuri rezultata din rata ridicata a inlocuirii bunurilor (pe intelesul tuturor, in loc sa vinzi unei familii cinci masini de spalat in 15 ani, fiecare cu durata de viata de 3 ani, astfel incat sa consumi resurse de cinci ori mai mari ca sa le fabrici si sa produci la urma cinci deseuri, sa incurajezi vanzarea acelor masini de spalat care au durata de viata de 15 ani: chiar daca pentru producerea unei asemenea masini costul si cantitatea de materie prima este dubla fata de o masina proasta, tot va rezulta un beneficiu atat pentru familie, cat si pentru mediu). Acest punct se va realiza, pentru inceput, preponderent prin campanii de constientizare si impunerea standardelor europene.
10. Statul trebuie sa pastreze pachetul de actiuni de control (minimum 51%) in acele societati al caror obiect de activitate priveste siguranta nationala sau resursele strategice. Materiile prime neregenerabile sau greu regenerabile nu se pot exporta in forma neprelucrata.
11. La licitatiile pentru lucrari publice si concesionari de exploatare sa nu fie acceptate sa participe decat societati care au capitalul, personalul, know-how-ul si utilarea necesara.

B. Politici bugetare si fiscale
1. Deturnarea contributiilor fiscale catre bugetul de stat sau incarcarea fondurilor de pensii cu ajutoarele sociale ar trebui strict interzise.
2. Sistemul fiscal ar trebui simplificat, astfel incat numarul de impozite si taxe si natura acestora sa poata fi usor cunoscute, iar aplicarea lor clara, cu cat mai putine „portite” pentru evaziune, dar si fara sa devina o povara pentru contribuabil.
4. Cuantumul impozitelor pe profit/venit si TVA ar trebui scazut progresiv, mai intai la nivelul de 16% (numai pentru TVA), iar apoi la nivelul de 5%, practicat in Cipru (motiv pentru care numeroase firme romanesti cu proprietati in Romania s-au relocat acolo).
5. Ca si alternativa la cota unica, ar putea fi luat in considerare un impozit progresiv intre 0% (la salariul minim pe economie) si 16% (pentru venituri peste 2000 de lei). Impozitul pe profit ar trebui sa ramana deocamdata la nivelul de 16%.
6. Contributiile angajatorului pentru fiecare loc de munca ar trebui sa fie eliminate complet, astfel incat acesta sa nu mai plateasca cate 180% pentru fiecare loc de munca creat.
7. Accizele pe combustibil ar trebui scazute, intrucat ele afecteaza nivelul tuturor preturilor de pe piata, fara a permite cresterea adaosului comercial.
8. Redeventele percepute de statul roman in industria extractiva ar trebui marite la nivelul practicat in Europa si America de Nord.
9. In vederea largirii bazei de impozitare, trebuie introdusa obligativitatea inregistrarii ca persoane fizice autorizate a muzicienilor care presteaza la evenimente private, a vrajitoarelor, ocultistilor si altor „profesionisti” ai paranormalului, precum si a prestatorilor de servicii sexuale, cu aplicarea unui impozit forfetar calculat la venitul estimat mediu pe specificul fiecareia din profesiile si meseriile mentionate; in acest sens, trebuie legalizata prostitutia liber-consimtita a persoanelor majore, dar nu in sistem de bordel, ci de PFA. Odata cu legalizarea prostitutiei, se cere inasprirea regimului prostitutiei minorilor si a traficului de persoane, inclusiv cu introducerea de sanctiuni contraventionale si penale pentru clienti
C. Agricultura si industria alimentara:
1. Este necesar sa se ia masuri imediate pentru relansarea agriculturii si a industriei alimentare, prin debirocratizarea si inlesnirea procedurilor de absorbtie a fondurilor europene in domeniu, prin incurajarea fermierilor si proprietarilor de unitati de procesare a produselor agricole si animale, abatoare etc. prin facilitati fiscale si financiare, credite garantate de stat etc. Introducerea de masuri de confiscare a terenurilor si imobilelor de orice natura degradate prin exploatare irationala sau abandonate (neutilizate), urmand ca bunurile confiscate astfel sa fie repuse in circuitul comercial prin revanzare publica, urmand ca fondurile astfel obtinute sa fie transferate fostului proprietar dupa deducerea costurilor confiscarii si revanzarii si, dupa caz, a amenzilor, a cheltuielilor autoritatii publice de conservare si ameliorare a starii respectivului bun. (nota: masura vizeaza nu numai terenurile si imobilele agricole ci si terenurile si imobilele intravilane).

2. Fermierii trebuie incurajati sa se asocieze, fie si doar in vederea exploatarii mecanizate si a irigarii terenurilor lor, sau a vanzarii produselor. Aceste asocieri trebuie facute pe baze perfect libere si moderne, eventual distributiste si nu corporatiste.
3. Sistemele de irigatii trebuie refacute si exploatate pe baze de concesiune, parteneriat public-privat sau de catre stat, de la caz la caz.
4. Trebuiesc finalizate, eventual cu fonduri europene, mari proiecte de irigatii, precum canalul Siret – Baragan, si altele noi avute in vedere.
5. Trebuie redeschise si modernizate fermele de pe langa universitatile de agronomie si zootehnie pentru producerea samantei de calitate si pentru inmultirea raselor productive.
6. Trebuie eliminati printr-o politica comerciala inteligenta intermediarii, scurtand circuitul dintre producatorii agricoli si consumatorii finali.
7. Trebuie revizuita situatia terenurilor, in sensul anularii acelor contracte de vanzare cumparare incheiate de primari si rudele/prietenii acestora, ca si mandatari ai proprietarilor de terenuri, in care se dovedeste ca proprietarii nu au stiut nici cand le-au fost vandute proprietatile, nici la ce pret, sau cesiunile de terenuri domeniu privat al comunelor, facute in dezvantajul acestora.
8. Desfasurarea unei campanii intense de constientizare care sa incurajeze publicul sa prefere produsele romanesti si moldovenesti.
9. Exproprierea pentru interes public a terenurilor agricole cumparate de cetateni straini sau de persoane juridice controlate de cetateni straini, indiferent de nationalitatea acestora, daca pentru o perioada de cel putin 3 ani acestea nu au fost nici exploatate, nici scoase din circuitul agricol in vederea dezvoltarii unor proiecte imobiliare. Pentru viitor, vocatia unei persoane juridice romane de a detine terenuri in Romania va fi apreciata in functie de cetatenia beneficiarilor reali.
10. Trebuie refacute bancile de seminte traditionale romanesti, incurajata folosirea lor si stopat importul de soiuri modificate genetic, pentru agricultura corporatista. Pe langa efectele benefice asupra calitatii productiei, ar creste numarul locurilor de munca in domeniu. Interzicerea culturilor modificate prin inginerie genetica.
11. Incurajarea agriculturii ecologice si a exploatarii rationale a fondului piscicol si forestier (vezi si capitolul mediu).
12. Masuri de limitare si de descurajare a folosirii aditivilor alimentari. Interzicerea E-urilor dovedite ca fiind nocive, a celor continand initium si abrogarea codex alimentaris.
D. Industria:
1. Identificarea acelor industrii care ar putea functiona rentabil pe teritoriul Romaniei, inclusiv celor cu o anumita traditie, cum au fost confectiile, industria usoara, industria petrochimica, cea producatoare de automobile, vagoane, locomotive etc., si a celor mai bune localizari pentru deschiderea de astfel de unitati din punctul de vedere al aprovizionarii cu materii prime si al desfacerii produselor finite. Incurajarea ulterioara prin diverse facilitati a crearii si dezvoltarii acestor industrii.
2. In general, incurajarea acelor industrii cat mai putin poluante.
3. Incurajarea relocarii unor industrii de pe teritoriul altor state in Romania, dar pe baze contractuale astfel gandite incat un caz de tip Nokia- Jucu sa nu se poata repeta prea usor. Limitarea facilitatilor fiscale pentru investitorii straini sau retragerea si returnarea acestora daca fabrica nu-si indeplineste obiectivele asumate. Investitorilor romani trebuie sa li se acorde aceleasi facilitati ca si strainilor. Pentru investitiile in Republica Moldova ar trebui acordate exact aceleasi facilitati fiscale care se acorda pentru investitiile in zonele defavorizate din Romania.

4. Sprijinirea pe diverse cai a unitatilor industriale inca in functiune.
E. Infrastructura si transporturi:

1. Regandirea procesului de constructie de autostrazi astfel incat statul roman sa contracteze direct cu actualii subcontractori pe distante de cativa kilometri pentru fiecare antreprenor. Platile fata de executant nu vor mai incepe sa curga din momentul inceperii lucrarilor, ci din momentul finalizarii si receptionarii fiecarei etape de lucrari in parte.
2. Reabilitarea retelei de cai ferate de catre CFR Infrastructura.
3. Eliminarea firmelor care in trecut au abuzat de contracte si au realizat lucrari de calitate proasta si excesiv de scumpe din lista firmelor eligibile pentru contracte legate de infrastructura.
4. Crearea unei divizii speciale la Inspectoratul in constructii care sa constate starea drumurilor si a lucrarilor de reparatii, al carei aviz tehnic sa fie obligatoriu inainte de orice lucrari privind mentenanta drumurilor. Se vor evita astfel reasfaltarile unor drumuri in stare perfecta, recent renovate, precum refacerea din fundatie a unor drumuri care nu necesita reparatii atat de ample, totul la costuri inacceptabile.
5. Introducerea obligatorie a unei perioade de garantie de minimum 10 ani pentru orice lucrari de constructie sau reparatie privind infrastructura de transporturi.
6. Traseul autostrazilor trebuie sa evite siturile de patrimoniu si sa urmeze directiile de real interes public.
F. Educatie si cercetare:

1. Revenirea la sistemul de cicluri scolare de cate 4 ani cu promovare prin examene obligatorii si numai pe criteriu de examen. Scoala trebuie sa inceapa in anul scolar in care se implineste varsta de 7 ani. Primul examen va fi sustinut la sfarsitul clasei a VIII-a.
2. Introducerea invatamantului obligatoriu de 12 ani, urmat de intrarea in campul muncii sau de continuarea studiilor in cadrul unitatilor de invatamant superior sau a scolilor post-liceale. Readucerea invatamantului obligatoriu la statutul de gratuitate, inclusiv prin revizuirea actualului sistem de manuale care obliga la achizitionarea de caiete si culegeri suplimentare, in favoarea manualelor comprehensive.
3. Asimilarea juridica a scolilor profesionale cu liceele tehnologice, cu diferenta ca la incheierea celor 12 ani de studii nu va exista un bacalaureat.
4. Crearea de mai multe clase Waldorf, sau din alte sisteme alternative, daca va exista o cerere suficienta din partea parintilor.
5. Punerea la punct a unui sistem eficient de orientare scolara, identificarea aptitudinilor copiilor de la varste cat mai mici si indrumarea lor, dar si mai ales a parintilor, spre scoala potrivita. Revizuirea conceptului de educatie bazata pe deprinderi, in sensul nuantarii acestuia pentru acele materii care nu se pot baza pe deprinderi.
6. Trebuie luate masuri pentru alfabetizarea populatiei nomade si a celei care traieste sub pragul saraciei, conditionata de acordarea ajutoarelor sociale.
7. Revenirea scolilor si a liceelor de stat in subordinea exclusiva a Ministerului Educatiei si Cercetarii. Acordarea unui buget sporit scolilor pentru copiii cu dizabilitati. Introducerea pentru unitatile scolare de indicatori minimi legati de promovabilitatea elevilor si studentilor la examenele de finalizare a ciclului respectiv de studii. Restructurarea si comasarea unitatilor de invatamant care nu-si mai justifica utilitatea, avand in vedere mutatiile demografice, profesionale etc. din ultimele doua decenii. Revizuirea in sens crescator a salarizarii cadrelor didactice, conditionata insa de introducerea de criterii de performanta si departajarea dupa aceste criterii. Astfel, traseul educational al elevului va fi urmarit si ulterior finalizarii ciclului de invatamant respectiv iar in functie de rezultate vor fi punctate, dupa un algoritm bazat pe examenele specifice finalului fiecarui ciclu de invatamant sau pe tezele de sfarsit de an scolar pentru materiile care nu sunt supuse examinarii, cadrele didactice de pe intregul sau parcurs educational, urmand ca prin insumarea punctelor obtinute in timp de la fiecare elev sa se faca departajarea pe criterii de performanta.
8. Trebuie eficientizat sistemul de inspectii scolare. Si in acest caz, se cere filmarea tuturor inspectiilor.
9. Ora de religie va fi facultativa, in sensul ca parintii elevilor vor putea opta la inceputul anului scolar intre religie si educatie civica si morala.
10. Detasarea activitatii de meditator de cea de profesor, cand e vorba de proprii elevi. Recunoasterea profesiei de meditator si reglementarea acesteia. Introducerea atestatului de meditator, cu aplicarea corespunzatoare a pct. A9 de mai sus.
11. Introducerea in legea educatiei a unei prevederi conform careia modificarile de programa, de structura a anului scolar si de finalizare a studiilor pentru un anumit ciclu de invatamant nu vor intra in vigoare decat pentru cei care ajung in respectivul ciclu de invatamant la cel putin un an scolar dupa adoptarea modificarilor respective. In acest fel, elevii si studentii care sunt in acel ciclu de invatamant si cei care sunt in anul pregatitor intrarii in respectivul ciclu vor avea garantia ca vor finaliza studiile dupa schema pe care au cunoscut-o la momentul in care intervine modificarea si va inceta actualul „hais, cea” – anul, ministrul si reforma. Prevederea nu se va aplica pentru actualizarea si revizuirea manualelor.

12. Incurajarea cercetarii, atat la nivelul institutelor de specialitate, cat si al universitatilor.

13. Alocarea fondurilor catre institutele de cercetare si universitatile de stat intr-un mod ferm si transparent, cu controlul riguros al cheltuielilor si blocarea tuturor conflictelor de interese, recte a capusarii institutelor de catre firmele diversilor cercetatori/doctori/ingineri cu sau fara merite academice autentice, angajati si la stat si la privat.
14. Trebuie introdus un sistem de clasificare a institutelor de cercetare, iar celor care nu aduc aplicatii in economie sau nu desfasoara cercetare fundamentala de varf sa li se restranga accesul la licitatii de fonduri pentru proiecte. Comisiile unde se impart banii pentru proiecte de cercetare ar trebui restructurate din temelii.
15. Modificarea legislatiei astfel incat Romania sa permita pe teritoriul ei cercetarea de varf in toate domeniile, inclusiv in cele in care unele state sunt reticente. Cercetarea privata trebuie incurajata, accesul fondurilor nu mai trebuie conditionat de asocierea cu institute si universitati de stat, ci de calitatea cercetarii si de detaliile proiectelor propuse spre finantare.
16. Cercetarea trebuie sa devina un pilon al dezvoltarii Romaniei, iar educatia este obligatorie pentru dezvoltarea celei mai importante resurse a tarii, oamenii. Ambele trebuie sa se bucure de alocatii bugetare mai consistente: minimum 6% din PIB pentru educatie si cel putin 3% din PIB pentru cercetare.
G. Turismul:
1. Turismul trebuie incurajat prin masuri legislative si administrative, dar si prin inlesnirea accesarii de fonduri europene, mai ales pentru ecoturism.
2. Dezvoltarea turistica nu trebuie sa aduca prejudicii cadrului natural si istoric al Romaniei, ci sa vina in armonie cu acesta.
3. Prin parteneriate public-private atent supravegheate statul trebuie sa relanseze statiunile balneare si alte obiective turistice traditionale, dar decazute in ultimii 22 de ani.
4. Promovarea tarii si a civilizatiei romanesti trebuie sa fie urmarita ca o prioritate autentica si nu ca un prilej pentru deturnarea de fonduri, asa cum s-a intamplat pana acum.
H. Alte piete si domenii:

1. Pietele financiare trebuie atent supravegheate, spre a se evita derapajele care au condus la izbucnirea crizei mondiale, dar fara a li se ingreuna buna functionare.
2. Piata imobiliara trebuie reglementata diferit, astfel incat disciplina in constructii sa fie strict respectata, iar inchirierile de locuinte sa ofere garantii suficiente chiriasilor, aflati in prezent la discretia proprietarilor.
3. Sanatatea, ca si educatia, nu trebuie sa mai fie privita sub aspectul profitabilitatii imediate, ci trebuie sustinuta indiferent de orice criteriu de rentabilitate, ca si prioritate nationale; adevarata ei rentabilitate o da existenta unei populatii sanatoase, care nu necesita cheltuieli suplimentare pentru tratarea diferitelor afectiuni cronice.
4. Atragerea de noi fonduri in sistemul sanitar prin revizuirea actualului sistem de scutiri de plata contributiei CASS. Este inadmisibil ca printre categoriile scutite de plata contributiei sa se numere personalul monahal, revolutionarii, casnicele. Este de asemenea inadmisibil ca cei care realizeaza venituri din drepturi de autor si salariu sa fie scutiti de contributia pe drepturile de autor, in timp ce acei care realizeaza venituri din doua salarii sa plateasca pentru amandoua. Prin urmare, plata CASS se va face pe venit, indiferent de modul de obtinere a acestuia. Pentru pensionari, plata CASS se va face de Casa de Pensii (deci nu va afecta cuantumul pensiei), pentru someri de Oficiul de Somaj, pentru persoanele cu dizabilitati asimilate cu pensionarii (deci care nu pot realiza venituri din munca) tot de Casa de Pensii s.a.m.d.
5. Infiintarea unei Comisii Nationale de Malpraxis, cu componenta profesionala neutra (medici din Romania, dar si din alte tari, precum si profesionisti din domeniul juridic si reprezentanti ai societatii civile cu interese in domeniu- asociatii ale pacientilor etc.).
6. Introducerea de ghiduri de practica obligatorii pentru toate afectiunile tratabile in sistemul de sanatate publica din Romania (explicatie: ghidul de practica prevede, in esenta, ca la un anumit stadiu al bolii x este potrivit medicamentul y iar in alt stadiu este potrivit medicamentul z, mai puternic; prin introducerea acestor ghiduri obligatorii se va elimina posibilitatea ca medicii sa mai prescrie medicamente scumpe doar de dragul veniturilor in plus). Introducerea de mecanisme de prevenire si descurajare a fraudei si mitei in sistemul sanitar.
7. Statul roman are o raspundere majora fata de mentinerea sigurantei publice si combaterea criminalitatii de orice fel; nici in acest domeniu rentabilitatea nu poate fi criteriul principal.
8. Legislatia si mecanismele de aplicare trebuie modificate in asa fel incat incalcarea legii sa nu mai fie acceptata in niciun domeniu si de catre nimeni, iar hotararile judecatoresti sa aiba mecanisme eficiente de aplicare (vezi, de exemplu, cazul Cathedral Plaza).
9. Trebuie accelerata clarificarea situatiei proprietatilor preluate abuziv de stat in perioada comunista.
10. Piata fierului vechi trebuie astfel reglementata incat sa nu se mai poata comercializa bunurile furate, mai ales din obiective economice si de infrastructura.
I. Politici sociale:
1. Statul roman are o obligatie de neinlaturat in a asigura locuinte sociale tuturor celor evacuati din locuinte in urma retrocedarilor de proprietati, caci aceasta situatie nu ar fi existat fara nationalizarea abuziva si inchirierea caselor nationalizate, fapte comise de acelasi stat roman.

2. Politica demografica a statutului roman trebuie regandita astfel incat sa incurajeze natalitatea in randul categoriilor sociale productive; familiile cu parinti activi sunt cele care ar trebui sa primeasca principalul sprijin, chiar daca membrii lor obtin venituri. Trebuie evitate situatiile in care unele persoane fac copii doar ca sa traiasca din alocatiile acestora, acordate cu prea mare usurinta si fara conditii pentru parinti.
3. In general, politica de acordare a ajutoarelor si altor expediente sociale ar trebui regandita astfel incat sa nu incurajeze moduri parazitare de viata, ci sa priveasca doar cazurile sociale autentice, batrani care nu isi mai gasesc de lucru, persoane bolnave in mod real etc.
4. In anumite cazuri, ajutorul social ar putea fi conditionat de urmarea unor cursuri de calificare sau de gasirea unui loc de munca, eventual in cumul cu salariul, pentru o perioada de timp. De asemenea, exceptand cazurile de dizabilitati, in toate situatiile ajutorul social ar trebui conditionat de prestarea unor munci in slujba comunitatii.
5. Alocatiile pentru copii trebuie conditionate de frecventa scolara, iar in cazul in care parintii sunt persoane fara ocupatie ar trebui sa existe un plafon maxim, indiferent de numarul de copii.
6. Trimiterea copiilor la cersit trebuie sa se sanctioneze cu decaderea parintilor din drepturile parintesti fata de toti copiii lor; decaderea nu trebuie sa-i scuteasca de cheltuielile legate de ingrijirea copiilor lor de catre stat.
7. Orice forma de institutionalizare a copiilor ar trebui sa creeze o obligatie financiara parintelui fata de stat.
8. Masuri mai eficiente ar trebui sa fie adoptate pentru integrarea sociala a copiilor strazii, precum si pentru institutionalizarea si tratarea numerosilor bolnavi psihici ajunsi oameni ai strazii.
9. Ar trebui deschise mai multe azile de noapte, iar oamenii strazii indrumati catre acestea si ajutati, cei sanatosi psihic sau cu dizabilitati minore, sa se reintegreze social.
10. Codul muncii trebuie modificat, astfel incat acesta sa ofere din nou mai multe garantii salariatilor si mai putine cai de abuz angajatorilor, iar contractele colective de munca trebuie repuse in vigoare.
11. Legea pensiilor ar trebui modificata astfel incat punctul de pensie sa se raporteze la cuantumul cotizarii astfel cum era reglementat in perioada de activitate a fiecarui pensionar; in prezent la aceeasi munca depusa si aceeasi vechime exista diferente notabile intre cei iesiti la pensie mai demult si cei pensionati mai recent, dar asta nu din cauza lor, ci a statului si a legislatiei, care percepea in trecut un procent mai mic din venit pentru fondul de pensii decat o face in prezent.
12. Implementarea reala a controalelor medicale anuale, inclusiv prin locul de munca, spre a preveni mai degraba decat a trata si, in felul acesta, spre a mentine o populatie mai sanatoasa.
13. Pe termen lung, luarea in considerare a introducerii week-endului de trei zile, de vineri pana duminica.

CAPITOLUL III
PATRIMONIU NATURAL SI CULTURAL

A. Patrimoniul Natural:

1. Oprirea imediata a Proiectului RMGC.

2. Rezilierea concesiunilor Chevron pentru exploatarea gazelor de sist si interzicerea exploatarii acestora prin fracturare hidraulica.

3. Interzicerea exportului de cherestea si de prefabricate din lemn.

4. Inasprirea legislatiei si eficientizarea mecanismelor de protectie a mediului, de combatere a despaduririlor abuzive si a braconajului. Intarirea sau introducerea imediata a pazei armate in rezervatia biosferei Delta Dunarii si in general in ariile naturale protejate.

5. Exproprierea pentru interes public a constructiilor rezidentiale sau cu alte scopuri facute pe terenuri despadurite in ultimii 22 de ani, demolarea constructiilor si reimpadurirea respectivelor terenuri.

6. Desfiintarea unei parti a lucrarilor de asanare efectuate in perioada comunista si refacerea baltilor Dunarii, important rezervor piscicol, cu exceptia Insulelor Mari ale Brailei si Ialomitei.

7. Adoptarea unui program national de reimpaduriri, cel putin pana la concurenta a 35% din suprafata tarii.

8. Adoptarea unui program national de refacere a populatiilor din speciile amenintate cu disparitia si de reintroducere din alte tari a unor specii care au disparut de pe teritoriul Romaniei.

9. Investirea in cercetari in vederea refacerii prin bioinginerie sau inmultire selectiva a unor specii disparute, care au existat si pe teritoriul Romaniei, precum bourul sau tarpanul.

10. Incurajarea dezvoltarii acelor forme de energie verde care nu dauneaza mediului inconjurator.

11. Stoparea constructiei de microhidrocentrale pe raurile de munte si revizuirea tuturor acordurilor de mediu, de gospodarire a apelor si a autorizatiilor de constructie pentru acestea, precum si inceperea urmaririi penale sau sanctionarea disciplinara ca celor vinovati in toate cazurile in care se constata ca acestea s-au acordat cu incalcarea normelor legale sau lucrarile s-au indeplinit cu depasirea limitelor autorizatiilor si legii.

12. Incurajarea practicarii agriculturii si zootehniei ecologice, a industriilor cat mai putin poluante.

13. Incurajarea productiei interne si in subsidiar a importului de automobile si autoutilitare hibrid si nepoluante.

14. Interzicerea introducerii in tara a deseurilor de orice fel.

15. Revizuirea legislatiei privind zonele protejate, astfel incat accesul ATV-urilor sau a echipamentelor motorizate de alte tipuri sa fie limitat, iar accesul practicantilor de drumetie si sporturi montane nepoluante sa fie reglementat intr-o maniera rezonabila (legislatia actuala izvoraste din mentalitatea unor politicieni care traiesc cu masina lipita de fund).

16. Electrificarea integrala a cailor ferate, astfel incat sa nu mai existe poluarea produsa de locomotivele diesel, cu exceptia liniilor de mocanita.

17. Unificarea prin impaduriri a padurilor din jurul Bucurestiului, astfel incat acestea sa filtreze praful adus de vanturile din Baragan; efectuarea de inele de padure similare in jurul oricarei alte localitati afectate de praful adus de vant din zonele de stepa; crearea de perdele de padure de protectie in toata tara.

18. Amenajarea a cat mai multe spatii verzi in orase, inclusiv prin reconversia unor zone industriale dezafectate, si reabilitarea tuturor celor existente; eliminarea din legislatie si interzicerea a tuturor portitelor existente pentru transformarea spatiilor verzi in zone construite, exceptand obiective specifice parcurilor (terenuri de sport in aer liber, restaurante si cafenele cu terase, monumente, statui etc.).

19. Acordarea statutului de protectie unor habitate naturale de interes nou aparute, cum este cazul lacului Vacaresti de la Bucuresti.

20. Identificarea tuturor ariilor care trebuie sa beneficieze de un statut de protectie si acordarea acestui statut.
21. Reorganizarea Garzii de Mediu si consolidarea competentelor acesteia.

B. Patrimoniul Cultural:

1. Modificarea legislatiei astfel incat patrimoniul cultural istoric, arheologic si paleontologic sa se bucure de o protectie mult mai eficace, dupa modelul britanic. Introducerea pazei armate pentru cele mai importante situri arheologice, cum sunt cetatile dacice din Muntii Orastiei-Sureanu.

2. Implementarea mecanismelor care sa faca legislatia amintita la punctul 1 eficienta.

3. De urgenta, abrogarea pct. b al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care prevede „disparitia monumentului istoric” ca si temei al declasarii acestuia din oficiu, si introducerea unei prevederi legale care sa oblige la reconstructia monumentului istoric colapsat „natural”, indiferent cine este proprietarul/titularul unui alt drept asupra terenului si cu cat timp in urma s-a produs distrugerea monumentului.

4. Extinderea dreptului de expropriere a monumentelor amenintate, detinut in prezent doar de primarii, si la Ministerul Culturii si Cultelor.

5. Exproprierea de urgenta si consolidarea monumentelor amenintate, cum sunt in Bucuresti Moara lui Assan, Casa Miclescu, Muzeul Spiru Haret, Palatul Stirbei de pe Calea Victoriei si Fabricile de bere Grivita si Bragadiru, sau in tara castelul Bran, precum si a siturilor arheologice sau paleontologice aflate in stare de pericol.

6. Alocarea de fonduri pentru exercitarea dreptului de preemptiune al statului, prin Ministerul Culturii, in cazul monumentelor scoase la vanzare.

7. Inventarierea cat mai precisa a siturilor arheologice, paleontologice, de mare interes geologic, precum si a monumentelor istorice si arhitectonice si revizuirea tuturor dosarelor de declasare din perioada 1977-2012.

8. Includerea siturilor arheologice de la Rosia Montana in patrimoniul UNESCO.

9. Extinderea clasarii ca monument istoric si pentru obiective datand de dupa anul 1960, actuala limita; noua limita ar putea fi anul 1990. Introducerea categoriei de „obiectiv de interes patrimonial potential” si pentru obiective din ultimii 22 de ani, care sa ingreuneze eventualele tentative de demolare.

10. Adoptarea unui program national de reconstruire a celor mai reprezentative monumente demolate, pe vechile amplasamente sau pe amplasamente cat mai apropiate. Aceasta va privi in special demolarile legale si ilegale din anii 1977-2012, dar si pe cele mai vechi, incepand cu 1880.

11. Crearea unui sistem de recompensare fiscala si prin alte mijloace, inclusiv un sistem de punctare pe autenticitate, pentru restaurarea corecta a cladirilor vechi, precum si pentru adoptarea de solutii cat mai estetice pentru cladirile noi.

12. Deschiderea de proceduri judiciare si diplomatice pentru recuperarea tuturor obiectelor de patrimoniu aflate ilegal in colectii muzeale sau particulare de peste hotare.

13. Organizarea unui program national de difuzare a culturii in tara, prin organizarea de turnee cu trupe de actori profesionisti sau amatori, acordarea de facilitati pentru organizarea de evenimente culturale in zone rurale si in orasele mici, formarea unui parc de bibliobuze la nivelul fiecarui judet, acordarea de facilitati pentru introducerea internetului la sate etc. Popularizarea tematicii legate de patrimoniu in scoli.

CAPITOLUL IV
POLITICA EXTERNA SI APARARE

A. Aparare:

1. Romania trebuie sa continue sa fie un membru loial al NATO, dar in loc de a fi o permanenta remorca trebuie sa inceapa sa aiba o voce proprie si sa induca Aliantei si temele de interes major pentru Romania, cum este amenintarea legata de traficul de arme promovat de regimul separatist transnistrean sau diferendul privind amenajarea canalului Bastroe si incalcarea liniei de frontiera in zona bratului Chilia.

2. Trebuie incetata practica cumpararii de echipamente second hand vechi, casabile, din SUA in mod special, si (i) relansarea industriei autohtone de armament si (ii) achizitionarea de echipamente cat mai moderne.

3. Scutul antiracheta trebuie consolidat, mai ales in conditiile atitudinilor agresive ale Iranului si Rusiei.

4. Romania trebuie sa inceapa o analiza serioasa a oportunitatii retragerii trupelor sale din Irak si Afganistan.

5. Pe langa armele conventionale existente, Romania trebuie sa constituie unitati de elicoptere, de submarine de mici dimensiuni (in prezent, cele doua sau trei submarine romanesti nu sunt folosite), avioane de vanatoare si lupta la sol si trupe antrenate in tehnicile de comando si operatiuni speciale.

6. Marele Stat Major, statele majore ale diverselor arme, corpul ofiterilor trebuie revizuite astfel incat sa se dea o importanta crescuta rolului militarilor de cariera experimentati, mai ales a celor care au acumulat experienta de front in diversele operatiuni militare internationale la care Romania a participat din 1991 incoace. Criteriile de acordare a gradelor trebuie sa se bazeze pe un sistem meritocratic si nu pe simpla acumulare a vechimii.

7. Introducerea unor conditii obligatorii de onorabilitate pentru detinerea calitatii de ofiter in armata romana, in jandarmerie, in serviciile de informatii si in toate serviciile militarizate ale statului roman.

8. Regandirea structurii comunitatii de informatii, ca si a organigramei serviciilor de informatii, in prezent hipertrofiata, astfel incat sa se creasca eficienta acestora, dar sa se si puna capat actualelor derapaje antidemocratice.

9. Lustrarea din structurile statului roman, militarizate sau civile, a fostilor ofiteri si subofiteri ai securitatii comuniste, precum si a tuturor militarilor implicati in acte de coruptie, ca si in abuzuri antidemocratice.

B. Principiu general in politica externa:

1. Romania trebuie sa dea dovada de un plus de demnitate, care in prezent ii lipseste.

C. Parteneriate strategice:

1. Consolidarea parteneriatelor existente cu SUA si Franta.

2. Reconsiderarea negociata a statutului privilegiat acordat cetatenilor SUA, astfel incat acestia sa nu mai poata eluda justitia din Romania, ca si a regimului vizelor pentru cetatenii romani.

3. Negocierea de parteneriate strategice cu Germania, cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, cu Japonia, cu Brazilia si cu Africa de Sud.

4. Realizarea unui sistem de parteneriate strategice in Europa Centrala si de Sud-Est care, in timp, sa confere Romaniei rolul de lider regional, conform potentialului sau.

D. Afaceri europene:

1. Promovarea cresterii coeziunii Uniunii Europene pe principiul unei Europe a natiunilor.

2. Afirmarea Romaniei din statutul de a doua cea mai saraca tara din UE in cea de-a sasea tara din UE ca pondere teritoriala si demografica, pondere ce va trebui sa se reflecte politic si, in timp, si economic.

3. Debirocratizarea structurilor UE.

4. Aderarea la euro numai atunci cand economia Romaniei o va permite in mod realist.

E. Republica Moldova:

1. Scopul final si declarat fara jumatati de masura trebuie sa fie Unirea celor doua state romanesti, pe cai pasnice si democratice.

2. Pana atunci, RV trebuie sa militeze pentru strangerea legaturilor politice, economice si culturale intre cele doua populatii si intre cele doua state.

F. Granita cu Ucraina:

1. Promovarea ideii unei rectificari de frontiera conforma cu Tratatul de pace de la Paris din 1947 si Actul Final de la Helsinki din 1975, care ar duce la revenirea intre hotarele Romaniei a tinutului Hertei, populat si azi practic exclusiv de etnici romani, si a cinci insule de pe bratul Chilia al Dunarii.

G. Minoritatile romanesti si diaspora:

1. Minoritatile romanesti din alte state trebuie sa se bucure de exact aceleasi drepturi, cantitativ si calitativ, de care se bucura minoritatile etnice si religioase de pe teritoriul Romaniei.

2. Incetarea diviziunilor artificiale pe care le practica alte state intre romani si moldoveni sau intre romani si vlahi.

3. Protectia aromanilor, a meglenoromanilor si a istroromanilor, oriunde se afla ei, inclusiv in Romania, trebuie sa priveasca si dialectele respective si literaturile si culturile dialectale.

4. Statul roman are o raspundere si fata de diaspora, si trebuie sa se asigure ca aceasta se bucura de cel mai deplin respect al drepturilor sale, atat general umane si cetatenesti, cat si derivand din specificul etnic si confesional.

H. Drepturile omului pe plan international:

1. Ca miscare civica, subiect de drept privat, RV nu trebuie sa se teama si sa se fereasca sa se pronunte pe chestiuni tinand de democratie si de respectarea drepturilor omului pe plan international.

articol preluat de pe https://www.facebook.com/RomaniaVie/info

foto http://www.mihaiandrei.com/