Retragerea Chevron din România, între argumente economice și euforie activistă

foto – Evoluția prețului petrolului crud Brent, la bursă, între martie 2014-martie 2015. Sursa: www.nasdaq.com
articol – Marius Lazăr – farafracturare.ro

Cine ar fi crezut, acum mai bine de un an, la finele anului 2013, că gigantul american Chevron va lua decizia (chiar și temporară), de a se retrage din România, renunțând la proiectul de explorare și exploatare a gazelor de șist? Nici cei mai optimiști activiști de mediu nu sperau că socotelile de acasă ale firmei americane se vor dovedi atât de repede (mai puțin de doi ani) a fi în contradicție cu cele din târg, și că vor fi nevoiți să-și reconsidere poziția față de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică în România.

Înainte de a vorbi despre argumentele care cel mai probabil au stat la baza acestei decizii, trebuie să spunem în mod clar că nu este vorba de o retragere definitivă, reprezentanții companiei declarând că: ”Chevron România confirmă intenția de a renunța la planurile sale pentru aceste concesiuni(de explorare-exploatare a gazelor de șist, n.n.) în 2015”, iar Victor Ponta, prim-ministrul României, declarând la rândul său în toamna anului 2014 că ” „Oricum s-a amânat, pentru că… se pare că nu avem gaze de şist.”. Dealtfel, pe site-ul companiei pentru România, la secțiunea știri, nu este dat niciun comunicat oficial despre retragerea din România, ceea ce ne îndreptățește să credem că este vorba pur și simplu de o amânare a planurilor Chevron, nu de o decizie definitivă.

Retragerea Chevron din România (proabil temporară), vine după ce compania a decis să își încheie operațiunile și în alte țări din Europa Centrală și de Est, respectiv Lituania, Bulgaria, Ucraina, Polonia. Motivele invocate în fiecare caz variază de la legislația restrictivă (Bulgaria, Lituania, Ucraina), la lipsa rentabilității economice (Polonia, România).

Aceste decizii vin pe fondul scăderii prețului petrolului în ultimele 9 luni, la aproape jumătate din valoarea avută în iulie 2014, fapt care pune serioase probleme de rentabilitate exploatării gazelor de șist prin fracturarea hidraulică de mare volum. După cum se arată într-un articol publicat de business24.ro, prăbușirea prețului petrolului a avut consecințe importante asupra firmelor americane care exploatează gaze și petrol de șist. Astfel, ”compania Baker Hughes a ajuns la doar 1.663 de puțuri de exploatare de petrol și gaze de șist în Statele Unite, fiind la cel mai scăzut nivel din 2010 și până în prezent. Firma și-a redus bugetul de cheltuieli pentru anul în curs cu 20% și a trimis în șomaj peste 7.000 de angajați, urmând exemplul BP, Conoco Phillips, Schlumberger sau pe cel al canadienilor de la Suncor Energy.”

Deși Chevron nu este singura companie din România care deține concesiuni petroliere și gazeifere, și care caută gaze de șist (deși singura care a declarat asta oficial), trebuie să recunoaștem că retragerea sa, chiar și conjucturală, este un semnal puternic atât pentru opinia publică, cât și pentru ceilalți investitori. Un semnal care pe noi, activiștii antifracturare nu poate decât să ne bucure, dar care nu înseamnă că am căștigat războiul împotriva fracturării, ci doar că suntem într-un ”avantaj strategic”. Până când fracturarea hidraulică de mare volum nu este interzisă prin lege (lucru de care parlamentarii noștri par să fugă ca necuratul de tămâie), nu se poate spune că lupta este căștigată.

În altă ordine de idei, sunt anumite semnale și la nivel global, care arată că era combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze) este în declin. Unul din aceste semnale sunt investițiile în energie regenerabilă făcute chiar de reprezentanții magnaților din industria de petrol. Iată ce declara Stephen Heintz, directorul Fondului Fraților Rockefeller, ce s-a alăturat de curând unei coaliții filantropice care a decis să vândă active în valoarea de 50 mld de dolari din industria de combustibili fosili: ”Suntem foarte convinși că dacă ar fi fost aici, în viață, azi, (referire la John D.Rockefeller, fondatorul Fondului, n.n), ca un om de afaceri abil care privește spre viitor, el ar fi ieșit din industria de combustibili fosili și ar fi investit în energie curată, regenerabilă” (Sursa: aici)

Să sperăm că trecerea la surse alternative, curate și ieftine de energie se va face cât mai rapid și lin, iar daunele provocate deja de ”economia morții”, cum o denumea John Perkins, vor fi remediate la fel de repede.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro